Ordonanţă de plată. Renunţare la judecată

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.12.2019, creditorul INC a chemat-o în judecată pe debitoarea T.A. S.R.L. (fostă A. D. S.R.L), solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună emiterea unei ordonanţe de plată prin care să o oblige pe debitoare la plata sumei de 2535,44 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 229/23.12.2016, în termen de 20 de zile de la admiterea acţiunii şi la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, creditorul a arătat, în esenţă, că la data 10.06.2010, între creditor, în calitate de locator, şi debitoare, fosta A. D. S.R.L., în calitate de locatar, s-a încheiat un contract de închiriere având ca obiect un spaţiu cu suprafaţă totală de 24 mp şi o chirie de 2 EURO fără TVA, care a încetat la data de 15 aprilie 2015. Creditorul a susţinut că deşi acesta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, creditoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita la termen contravaloarea chiriei, motiv pentru care a fost emisă Factura nr. 229/23.12.2016 aferentă penalităţilor de întârziere. Potrivit creditorului, penalităţile de întârziere stabilite prin contract sunt de  0,5% pe zi de întârziere.

Creditorul a învederat instanţei că la data de 14.11.2019 a somat-o pe debitoare să plătească suma de bani în termen de 15 zile de la data primirii somaţiei.

În drept, creditorul a invocat dispoziţiile art. 1014-1016 Cod procedură civilă, art. 30 şi art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Creditorul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Creditorul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În susţinerea cererii, creditorul a depus înscrisuri.

Debitoarea nu a formulat întâmpinare, deşi a fost legal citată cu această menţiune.

La data de 05.03.2020, creditorul a depus prin email o cerere scrisă de renunţare la judecată, semnată de reprezentantul legal (filele 45-46).

 Analizând cererea de renunţare la judecată formulată de către creditor instanţa reţine următoarele:

Procesul civil porneşte la iniţiativa celui interesat, care fixează prin actul de sesizare obiectul şi limitele procesului, iar asupra acestuia, în condiţiile legii, are un drept de dispoziţie, drept reglementat prin dispoziţiile art. 9 Cod procedură civilă, manifestat inclusiv prin posibilitatea creditorului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., să renunţe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în şedinţa de judecată ori prin cerere scrisă.

Instanţa reţine că, în cauză, creditorul a formulat în scris, la data de 05.03.2020, cerere de renunţare la judecată (fila 46). Cererea de renunţare la judecata cauzei a fost formulată înainte de primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, respectiv înainte de data de 09.03.2020, motiv pentru care nu este necesar acordul debitorului pentru renunţarea la judecată, conform art. 406 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, instanța va da efect actului de dispoziţie al părţii, pronunţând o hotărâre potrivit art. 406 alin. (6) Cod procedură civilă.

În baza tuturor considerentelor de fapt şi de drept dezvoltate, instanţa va constata că petentul creditor renunţă la judecarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare