Succesiune. Condiţia interesului în formularea cererii de constatare a calităţii de moştenitor

Pentru a stabilit dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii.

Raportat la prezenta cauză, Tribunalul reţine că argumentele primei instanţe conform cărora reclamanţii apelanţi nu justifică un interes întrucât au la dispoziţie procedura notarială prin intermediul căreia pot obţine aceeaşi finalitate şi că simpla constatare a calităţii de moştenitor nu ar prezenta niciun folos atâta timp cât nu a fost stabilită masa succesorală şi nici nu se solicită partajul, nu pot fi primite

Constată că prin sentinţa civilă nr. 982 din 27.03.2019 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei s-a admis  excepţia  lipsei de interes a reclamanţilor  şi în consecinţă s-a respins cererea formulată de reclamanţii V.V., C.N. şi V.G. în contradictoriu cu pârâţii B.I., I.I., I.D., I.I., I.G., I.N., D.M., C.A., Ş.I., Ş.I., C.N., C.I., V.N., T.C..

S-a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă I.I..

S-a constatat că prin încheierea din data de 13.03.2019 instanţa a luat act de renunţarea la judecată  a reclamanţilor în privinţa cererii de constatare a masei succesorale după  defunctul V.V..

Au fost obligaţi reclamanţi, în solidar, să plătească pârâtului B.I. 3190 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrată sub  dosar nr. 1149/224/118.06.2014 la Judecătoria Dragomireşti , reclamantul  V.G. a chemat în judecată pe pârâţii:

1. B.I.,  I.I., I.D.,  I.I., I.G., I.N.

2. C.M. şi fiicele D.M. şi C.A.,

3. Ş.I. cu fiul  Ş.I.,

4. C.N., C.I., V.N., T.C., , în calitate de  moştenitori ai defunctului V.V. decedat la data de 25.12.2014 ,solicitând instanţei:

- să stabilească masa succesorală rămasă după defunctul V.V., cu ultimul domiciliul în Săliştea de Sus, decedat la data de 25.12.2014, se compune din următoarele bunuri:

1. teren intravilan în suprafaţă de aproximativ 13 ari plus casa şi anexe gospodăreşti situate în Săliştea de Sus, str. Primăverii,  nr.1, judeţul Maramureş;

2. teren în suprafaţă de aproximativ 14 ari  situat în extravilanul oraşului Săliştea de Sus, la locul denumit „ Pe Ses, între vecinii:  Vlad Nicolae, Iuga Gheorghe şi drum;

3. teren în suprafaţă de aproximativ 2 ha  situat în extravilanul localităţii Săliştea de sus,  locul denumit”  Calea Slatinii” , între vecinii  M.I., G.I. şi I.GH.

4. teren  în suprafaţă de aproximativ 1 ha  situat în extravilanul localităţii Săliştea de sus,  locul denumit ”  Valea Ratisului”

5.teren  în suprafaţă de aproximativ 1 ha  situat în extravilanul localităţii Săliştea de sus,  locul denumit ”  între Bulese”

6. teren  în suprafaţă de aproximativ 1 ha  situat în extravilanul localităţii Săliştea de sus,  locul denumit ” Vârful  Setrefului”

- să constate  calitatea de moştenitor al defunctului V.V. în persoana reclamantului în cota de 1/1 parte,  ceilalţi pârâţi în calitate de moştenitori ai defunctului, fiind

înlăturaţi de la moştenire conform regulilor speciale aplicabile devoluţiunii legale  a moştenirii „ clasa a IV a colateralilor ordinari”.

În motivarea acţiunii se arată următoarele:

Imobilele indicate mai sus, au aparţinut defunctului V.V. (nepot de frate al reclamantului).

Defunctul a fost singurul copil la părinţi, nu a fost căsătorit niciodată şi nu a avut copii.

Părinţii săi V.V. (fratele reclamantului) şi mama V.C., au decedat anterior, astfel ca defunctul V.V. a moştenit toata averea acestora.

Mama defunctului predecedată a avut 4 fraţi, respectiv B.M., C.I., C.M. si S.I. (toţi decedaţi).

Aceştia la rândul lor i-au avut ca moştenitori pe pârâţi în calitate de fii şi nepoţi (potrivit arborelui genealogic anexat prezentei).

Colateralii ordinari sunt unchii, mătuşile, verii primari, precum şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului.

Moştenirea în linie colaterala, aşa cum a arătat, este posibilă până la gradul patru inclusiv.

Numai că, între colateralii ordinari moştenirea se împarte conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţelii pe capete între rudele de acelaşi grad.

Astfel dacă la moartea defunctului a rămas în viaţa un unchi, mai mulţi veri primari, moştenirea se deferă doar unchiului (rudă de gradul al treilea cu defunctul), verii primari şi toate celelalte categorii, fiind înlăturaţi de la moştenire, ca rude de gradul al patrulea cu defunctul.

La colateralii ordinari, nu operează împărţirea pe linii a moştenirii aşa cum se întâmpla în cazul colateralilor privilegiaţi,

Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu, iar nu şi prin reprezentare. Ei nu sunt nici moştenitori rezervatari şi nici sezinari şi nu datorează nici raportul donaţiilor.

Potrivit dispoziţiilor  Art.964 alin 3 Cod Civil "înăuntru fiecărei clase, rudele de gradul cel mat apropiat cu defunctul, înlătura de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat... "

Având în vedere faptul ca atât reclamantul cât şi pârâţii fac parte din Clasa a IV-a de moştenitori, respectiv cea a colateralilor ordinari, iar reclamantul este singurul unchi în viaţă, acesta va înlătura de la moştenire pe ceilalţi colaterali ordinari, care sunt verişori cu defunctul deoarece unchiul (reclamantul) este gradul III, iar pârâţii sunt gradul IV de rudenie cu defunctul.

Pentru aceste considerente de ordin juridic, urmează a se stabili în favoarea reclamantului cota de 1/1 parte din moştenire.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 963, 964-969, 983 cod civil .

Prin întâmpinarea  formulată la data de 06.08.201 (fila 77-78), pârâta I.I., a arătat următoarele:

 Nu  se opune stabiliri masei succesorale după  V.V..

 Aşa cum indică reclamantul în prima parte a acţiunii şi ea are calitate de moştenitoare a defunctului şi vine  la succesiune conform art. 966 al cod civil în reprezentarea mamei sale B.M. născută  C., soră cu mama defunctului.

 „ Potrivit  art. 983 cod civil „ Atât reclamantul cât şi pârâţii fac parte  din clasa a IV de moştenitori a colateralilor ordinari”

 Astfel prin reprezentare, pârâta ajunge pe acelaşi nivel cu reclamantul şi moştenirea se va împărţi  în 5 părţi conform art. 983 al.5 cod civil.

 Prin cererea reconvenţională formulată cu aceeaşi ocazia , pârâta, a solicitat a se constata  un pasiv succesoral  în sumă de 8143 lei reprezentând:

1. 1350 lei contravaloare sicriu, transport şi coroane, conform facturii fiscale seria KIL nr. 000185/27.12.2013 şi BON FISCAL ataşate în fila nr. 1,

2. 300 lei contravaloare lumânări, ulcior lumânare conform bonurilor ataşate,  fila nr. 2.

3. 132 lei contravaloare produse alimentare pentru muncitori care au săpat groapa defunctului conform  bonurilor fiscale,  fila nr. 3,

4. 2500 lei contravaloare a 200 meniuri în mormântare x 12,5 lei meniu, conform bonului fiscal fila nr. 4.

5. 437 lei contravaloare haine pentru defunct, 32 bucăţi prosoape pentru înmormântare şi 4 sticle vin pomană defunctului, conform bonurilor fiscal fila nr. 5,

6.390 lei reprezentând colaci şi prescuri conform Facturii Fiscale nr. 5124 / 28.12.2013 fila nr. 6,

7.800 lei contravaloare servicii religioase preot ortodox conform filei nr. 7,

8.500 lei contravaloare a 20 litri ţuică conform filei nr. 8,

9.200 lei contravaloare înregistrare video conform filei nr. 9.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.  963-983 cod civil  şi art. 979-995 cod procedură civilă.

Pârâtul B.I., prin întâmpinarea formulată la data de  06.11.2014 (fila 166-167), a arătat următoarele:

 De la dosarul cauzei lipsesc : certificatul de deces al defunctului, actele de stare civilă a pârâţilor şi înscrisul ce atestă  componenţa masei succesorale.

În principiu, pârâtul nu se opune stabilirii masei succesorale.

De asemenea, invocă necompenţa  teritorială a Judecătoriei  Dragomireşti deoarece defunctul a decedat la  Vişeu de Sus.

Nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al defunctului  asupra bunurilor indicate în acţiune , iar titlul de proprietate depuse este pe numele V.C..

Referitor la calitatea de moştenitor, pârâtul face parte ca şi reclamantul din clasa a IV a de moştenitori, respectiv clasa colateralilor ordinari, urmând la succesiune în reprezentarea mamei  sale B.M. născută C., sora  mamei defunctului , astfel că masa succesorală urmează  fi împărţită , pe tulpini, reclamantului revenindu-i  cota de 1/5.

Referitor la pasivul succesoral  invocat de pârâta I.I., se precizează că toţi au contribuit cu bani la înmormântarea defunctului .

În drept au fost invocate  dispoziţiile art. 963, 964-969, 983 cod civil şi art. 194 şi urm. cod procedură civilă.

  Ca urmare a decesului reclamantului V.G. în cauză au fost introduşi moştenitorii acestuia V.V., C.N. şi V.G., care au precizat că înţeleg să continue  acţiunea promovată de reclamant.

La termenul din 02.10.2014, pârâta Deac  Maria a învederat faptul că  pârâta C.M.  a decedat  susţinând că moştenitorii acesteia sunt  D.M. şi C.A..

La termenul de judecată din data de 11.12.2014, pârâtul  B.I.  a învederat instanţei că pârâta D.M. a decedat.

La termenul de judecată din 25.06.2015 instanţa a constatat că reprezentantul  reclamanţilor nu s-a conformat şi nu a depus acte privind decesul  pârâţilor C.M. şi  D.M., şi a respins cererea de repunere pe rol a cauzei (cauza fiind suspendată anterior, pentru aceste considerente )şi invocând din oficiu perimarea , prin sentinţa civilă nr. 437/25.06.2015 a constatat perimată  acţiunea reclamantelor.

Reclamanţii au promovat recurs  împotriva acestei sentinţe, recurs admis prin decizia civilă nr. 331/R/11.11.2015 a Tribunalului Maramureş , sentinţa atacată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare , aceleiaşi instanţe.

După înregistrarea cauzei în rejudecare  au fost citate în calitate de moştenitori ai defunctei C.M. , pârâtele D.M. şi C.A..

Ca urmare a admiterii cererii de abţinere a singurului judecător ce-şi desfăşura la acel moment activitatea la Judecătoria Dragomireşti(cel care a pronunţat sentinţa casată), prin încheierea civilă nr. 931/09.09.2016 a Tribunalului Maramureş, cauza a fost trimisă spre soluţionarea  Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

La această instanţă, cauza a fost înregistrată sub dosar 1149/224/2014* la data de 02.09.2016.

La termenul de judecată din data de 26.04.2017, prima instanţă a pus în vedere reclamanţilor în temeiul art. 981 cod procedură civilă  să indice titlul în baza căruia se solicită partajul  ( fila 69) .

Prin notele scrise depuse la data de 23.04.2018 reclamanţii au precizat că titlul în baza căruia solicită a se stabili succesiune este  titlul de proprietate  nr. 1918/01.09.2010 emis pe seama defunctei Vlad Calina (mama defunctului V.V.), care nu a avut alţi moştenitor înafară  de defunct ( fila 118).

Ulterior  reclamantul V.V.  personal şi  în numele ceilalţi doi reclamanţi, în baza procurilor speciale depuse la filele 209-211, a precizat că reclamanţii  renunţă la  judecarea cererii pentru constatarea masei succesorale, şi a solicit a fi judecată doar cererea ce vizează constatarea calităţii de moştenitor.

La termenul de judecată  din 13 martie 2019, luând act  de renunţarea la judecată, prima instanţă a pus în discuţie interesul reclamanţilor în formularea cererii de constatare  a calităţii de moştenitor.

Analizând  această excepţie, prima instanţă a reţinut că interesul reprezintă  una din condiţiile de exercitare a acţiunii civile prevăzută de art. 32 al.1. lit. d cod procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 cod procedură civilă ” Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”.

În speţă ,reclamanţii justifică acest interes, conform susţinerilor reprezentantului  acestora de la termenul de judecată din 13.03.2019, prin faptul că, în situaţia în care  s-ar stabili pe cale judecătorească calitatea de moştenitor, părţile ar avea posibilitatea, pe cale administrativă, se finalizeze partajul.

Această afirmaţie însă nu justifică interesul în menţinerea cererii de constatare a calităţii de moştenitor, deoarece nimeni nu împiedică părţile, să obţină, pe cale notarială atât certificat  de calitate de moştenitor cât şi un  partaj efectiv.

Chiar dacă interesul  reclamanţilor  este născut , deoarece  s-a născut la data decesului defunctului, acesta nu este actual în lipsa dovezii dreptului de proprietate al defunctului asupra imobilelor menţionate  în cererea de chemare în judecată şi nu există nici un risc de a fi invocat un drept subiectiv al reclamanţilor şi nici posibilitatea  ca aceştia  să sufere o pagubă iminentă.

Oricând, părţile, pe cale judecătorească, în condiţiile existenţei unui titlu de proprietate pe seama defunctului, pot solicita constatarea  masei succesorale  şi a calităţii de moştenitor precum şi partajul.

În aceleaşi condiţii, părţile, de comun acord, pot ajunge la aceeaşi  finalitate pe cale notarială.

Constatarea de către instanţă a calităţii de moştenitor, prin admiterea cererii din prezenta cauză nu ar aduce niciun folos  practic reclamanţilor  atâta timp cât nu a fost stabilită masa succesorală şi nu doresc un partaj al bunurilor.

În aceste împrejurări, prima instanţă a admis excepţia invocată şi va respinge cererea reclamanţilor .

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâta  I.I. , prin care s-a solicitat  constatarea unui pasiv succesoral, prima instanţă a constatat că a rămas fără obiect ca urmare a renunţării la judecata cererii de constatare a  masei succesorale , pasivul succesoral  putând fi constat doar în corelare cu  activul şi cu o cerere de partaj.

Astfel prima instanţă a respins cererea reconvenţională.

În temeiul art. 453 al.1 şi 455 cod procedură civilă, reclamanţii au fost obligaţi în solidar, să plătească pârâtului B.I., 3190 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 2500 lei onorar avocat şi 690 lei cheltuieli cu  deplasarea  avocatului la  instanţă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii V.V., C.N. şi V.G. care au solicitat, în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe apreciind că instanţa a soluţionat în mod greşit procesul fără a intra în judecata fondului, iar în subsidiar, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi judecând în fond, să se admită cererea reclamantului aşa cum a fost formulată .

 În motivarea apelului, apelanţii au învederat că reţinerile instanţei sunt greşite. Argumentul instanţei şi anume că stabilirea calităţii de moştenitor nu le aduce un folos reclamanţilor, este greşită şi nu poate fi primită în primul rând prin aceea că ar înlătura valabilitatea unui astfel de înscris în condiţiile în care dispoziiţii legale stabilesc ca principiu, posibilitatea emiterii lui .

Astfel, potrivit art. 107 din legea 36/1995 alin 1 , „în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale”. Nimic nu împiedica intocmirea separata a acestor constatări ale notarului iar potrivit art. 117 „La cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moştenitor, care atestă numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moştenitor, exceptând dispoziţiile privind masa succesorală.

(2)Certificatul de calitate de moştenitor se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de prezenta lege pentru eliberarea certificatului de moştenitor, stabilindu-se şi cotele succesorale.

(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) au aplicabilitate şi în situaţia în care s-a eliberat anterior certificat de moştenitor.”

În al doilea rând, împrejurarea că nu s-a cerut stabilirea masei succesorale după defunct nu lipseşte de interes cererea reclamanţilor ci legitimează cerere formulată întrucât însăşi certificatul de calitate nu cuprinde masa succesorală dezbătută, aceasta fiind diferenţa între certificatul de moştenitor şi cel de calitate de moştenitor. Existenţa certificatului de calitate, conferă posibilitatea pentru reclamanţi şi obligativitatea pentru notarul la care se dezbate succesiunea de a avea în vedere numai acei moştenitori care au fost constataţi ca având calitate de succesori după defunct. Apelanţii apreciază prin prisma acestui aspect că interesul reclamanţilor este născut, actual, legitim şi personal.

Cu privire la reţinerea instanţei respectiv la lipsa interesului prin raportare la lipsa dovezii dreptului de proprietate, apelanţii apreciază că această analiză a instanţei, excede cadrului procesual cu care aceasta a rămas investită după renunţarea la judecata primului capăt de cerere formulat. Certificatul de calitate de moştenitor, serveşte numai pentru dovedirea calităţii de moştenitor, urmând ca în cazul valorificării unor drepturi patrimoniale, ulterior să se elibereze un certificat de moştenitor suplimentar . In consecinţă, calitatea de moştenitor nu este indisolubil legată de masa succesorală şi componenţa acesteia.

Reţinerea instanţei este greşită şi prin prisma împrejurării că , după autorii defunctului după care se solicită a se constata calitatea de moştenitor, a rămas cel puţin un teren al cărui drept este constatat prin emiterea titlului de proprietate nr. 1918/1990 ( Vlad Călina ), ori defunctul fiind fiul acesteia, moştenitor rezervatar şi unic acceptant al succesiunii după părinţii săi, nu se poate afirma că nu are în patrimoniu bunuri asupra cărora nu poate face dovada dreptului de proprietate.

Instanţa reţine că reclamanţii nu au interes în cauză deoarece nimeni nu împiedică părţile, de comun acord, să obţină, pe cale notarială atât certificat de calitate de moştenitor cât şi cel de partaj. Apelanţii apreciază că reţinerea este greşită întrucât dezbaterea succesiunii şi partajul este condiţionat de acordul părţilor, art.113 din legea 36/1995 statuând ca*în succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale.*, acord care nu există în ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor că, V.G., unchiul defunctului V.V., ar fi unicul moştenitor al acestuia, este contestată de părţile din proces, care se consideră moştenitori (I.I., B.I.). Prin urmare nu poate fi vorba de un „acord” în cauză. Pe de altă parte, dezbaterea succesiunii la notar, presupune obligativitatea pentru notarul public de a verifica îndreptăţirea şi calitatea de succesor a tuturor posibililor succesori ( toţi unchii defunctului şi a succesorilor acestora ) iar această verificare presupune ca reclamanţii să depună în original sau copie legalizată actele de stare civilă a tuturor posibililor succesori, aspect pe care nu-1 pot îndeplini în lipsa acordului sau numai cu sprijinul deţinătorilor acestor documente. Orice divergenţă a posibililor succesori sau lipsa documentelor solicitate, îndreptăţeşte notarul public a suspenda dosarul succesoral şi a îndruma părţile la proces. Astfel este aproape imposibil a cumula toate condiţiile necesare în faţa notarului pentru dezbaterea succesiunii. Conform art. 109 din legea 36/1995 „Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri: a)a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor, şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea;

b)succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi Ia întinderea drepturilor care li se cuvin;

c)moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor;

d)în orice altor cazuri prevăzute în Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.”

Ori în cauză deja există divergenţe asupra calităţii de moştenitori a părţilor. Nu în ultimul rând, apelanţii apreciază că această procedură succesorală chiar dacă teoretic este posibilă în faţa notarului, nu îl obligă pe reclamant a o desfăşura în faţa notarului, având posibilitatea a alege în egală măsură a fi realizată în faţa instanţei de judecată , în garantarea principiului liberului acces la justiţie , această posibilitate fiind prevăzută în mod expres în art. 110 din legea 35/1995 care statuează că „Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanţa judecătoreasca în vederea dezbaterii unei succesiuni.”

Pentru aceste considerente apelanţii apreciază că instanţa de fond a soluţionat cauza în mod greşit admiţând excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în soluţionarea cererii şi se impune a fi respinsă această excepţie cu consecinţa rejudecării cauzei în faţa instanţei de fond.

Intimata V.N. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii apelului declarat de către apelanţi.

Intimatul B.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.

Analizând cererea cu care a fost investită prin raportare la normele juridice incidente şi la probele administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea iniţială adresată primei instanţe, autorul apelanţilor a solicitat instanţei dezbaterii succesorală şi partajul după defunctul V.V.. Ulterior, ca urmare a decesului reclamantului, în cauză au fost introduşi moştenitorii acestuia. În cursul judecăţii în primă instanţă reclamanţii au renunţat la capetele de cerere privind constatarea masei succesorale, menţinând doar capătul de cerere având ca obiect constatarea calităţii de moştenitor, iar prin încheierea din data de 13 martie 2019 instanţa a luat act de renunţare. Faţă de noua configuraţie a cadrului procesual obiectiv, instanţa a invocat excepţia lipsei de interes, dispunând respingerea cererii pe acest considerent.

Faţă de soluţia instanţei, reclamanţii au formulat apel, solicitând, în principal anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare argumentând că în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei de interes.

Apelul este întemeiat pentru argumentele ce urmează a fi arătate.

Conform art. 32 alin. 1 lit. d C. proc. civ., ,,orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:... justifică un interes”. În ceea ce privește interesul de a acționa, ca și condiție a acțiunii civile, art. 33 C. proc. civ. statuează că acesta ,,trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual”. În cazul în care condițiile privitoare la interes nu sunt întrunite, art. 40 C. proc. civ. prevede că sancțiunea este respingerea cererii ca lipsită de interes.

Așadar, pentru ca o persoană, titulară a unui drept subiectiv civil, să poată pune în mișcare acțiunea civilă și să o poată exercita, trebuie ca aceasta să aibă un interes determinat, legitim, personal, născut și actual, instanța fiind ținută, în caz contrar, să respingă cererea ca lipsită sau rămasă de interes, după caz.

Nu este suficient ca interesul să existe la momentul sesizării instanței cu cererea introductivă, ci trebuie ca acesta să subziste pe toată durata judecării cauzei, întrucât, așa cum dispune art. 32 alin. 1 C. proc. civ., condițiile de exercitare a acțiunii civile trebuie să existe atât pentru formularea cererii cât și pentru susținerea acesteia, iar interesul trebuie să fie unul actual la momentul pronunțării soluției de către instanța investită cu soluționarea cererii.

Pentru a stabilit dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii.

Raportat la prezenta cauză, Tribunalul reţine că argumentele primei instanţe conform cărora reclamanţii apelanţi nu justifică un interes întrucât au la dispoziţie procedura notarială prin intermediul căreia pot obţine aceeaşi finalitate şi că simpla constatare a calităţii de moştenitor nu ar prezenta niciun folos atâta timp cât nu a fost stabilită masa succesorală şi nici nu se solicită partajul, nu pot fi primite.

Astfel, în primul rând, deşi, după cum corect reţine prima instanţă, constatarea calităţii de moştenitor se poate face şi de notarul public, care are competenţa materială de a emite certificatul aferent, se impune a fi subliniat faptul că existenţa procedurii notariale nu înlătură dreptul părţilor de a se adresa instanţei de judecată cu o cerere de aceeaşi natură, alegerea între procedura notarială şi cea judiciară fiind guvernată de principiul disponibilităţii. Singurul aspect cu privire la care părţile sunt ţinute să se adreseze în prealabil notarului public este cel relativ la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil, conform art. 193 alin. 3 C. proc. civ. Mai mult, chiar dacă procedura notarială ar fi imperativă, ceea ce nu este cazul, existenţa unei alte proceduri nu conduce la lipsa de interes a cererii, ci eventual la un fine de neprimire.

Totodată, dacă s-ar admite viziunea primei instanţe ar însemna că în toate cazurile constatarea calităţii de moştenitor pe cale judiciară ar fi posibilă numai în ipoteza în care un atare petit ar fi adiacent unuia de constatare a masei succesorale şi partaj, ceea ce nu poate fi primit în condiţiile în care nici o dispoziţie procesuală sau substanţială nu condiţionează constatarea calităţii de moştenitor de realizarea efectivă a partajului.

Pe urmă, interesul reclamanţilor apelanţi constă tocmai în aceea că în cazul în care cererea acestora ar fi admisă, li s-ar recunoaşte nu doar o vocaţie succesorală abstractă, ci una concretă şi efectivă. Pe urmă, vocaţia succesorală concretă nu poate fi rezumată numai la componenta patrimonială a moştenirii, materializată într-un eventual act de partaj, ci vizează ansamblul drepturilor şi obligaţiilor succesorale. În plus, nu trebuie scăpat din vedere nici faptul că, în unele ipoteze, însăşi stabilirea drepturilor de proprietate asupra bunurilor ce compun masa succesorală s-ar putea să fie condiţionată de dovada prealabilă a calităţii de moştenitor. Aşa este, bunăoară, în materie de reconstituire a dreptului de proprietate.

În fine, este de observat că în prezenta cauză reclamantul iniţial, şi apelanţii, în calitate de succesori ai acestuia, invocă faptul că ar fi moştenitorii exclusivi ai defunctului, în timp ce o parte din pârâţi înţeleg să invoce, de asemenea, o vocaţie succesorală concretă. Trecând peste faptul că în ipoteza în care aserţiunea apelanţilor ar fi validă ar deveni discutabil atât însăşi interesul acestora relativ la constatarea masei succesorale şi partajul, cât şi admisibilitatea acestor capete de cerere, calitatea de moştenitor, respectiv vocaţia succesorală concretă, devine în împrejurările cauzei un aspect litigios, chiar dacă problema vizează strict determinarea vocaţiei succesorale concrete prin raportare la regulile devoluţiunii legale. Or, tranşarea aspectului menţionat justifică în sine interesul apelanţilor în cauză. Mai mult, conform art. 109 alin. 1 lit. b  din Legea nr. 36/1995, în cazul în care succesibilii îşi contestă unii altora calitatea şi nu se ajunge la un acord asupra acestuia aspect, notarul public poate suspenda procedura notarială. Cu alte cuvinte, faţă de norma menţionată, aserţiunea primei instanţe în sensul că apelanţii au la dispoziţie procedura notarială în vederea atingerii aceleaşi finalităţi este, şi sub acest aspect, neîntemeiată.

Faţă de toate acestea, Tribunalul apreciază că în mod nelegal a fost admisă excepţia lipsei de interes, urmând ca în temeiul art. 480 alin. 3 C.proc. civ. să admită apelul şi să anuleze în parte hotărârea primei instanţe, respectiv în ceea ce priveşte respingerea cererii reclamanţilor ca lipsită de interes. De asemenea, având în vederea cererea apelanţilor, precum şi faptul că prima instanţă a soluţionat cauza spre cale de excepţie, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Domenii speta

Spete similare