Contestaţie decizie de sancţionare poliţist. Respingere.

Sentinţă civilă *** din 22.11.2017


Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.de mai sus, reclamantul R a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P şi S, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună:

- anularea Dispoziţiei nr. ... din data de ZZ LL 2016 emisă de către pârâtul P prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară cu diminuarea salariului funcţiei de bază cu 20% pe o perioadă de trei luni, ca fiind nelegală şi netemeinică;

- anularea Dispoziţiei nr. ... din data de ZZ LL 2016 emisă de către pârâtul S, prin care a fost respinsă contestaţia pe care a formulat-o împotriva dispoziţiei nr. ... din data de 20 aprilie 2016, ca fiind nelegală şi netemeinică;

- obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite pentru cele trei luni în care acestea au fost diminuate cu 20% potrivit dispoziţiei nr. ... din data de ZZ LL 2016 emisă de către pârâtul P, actualizate;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamantul arată că este angajat al pârâtului P şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul ... în calitate de agent principal de poliţie, agent III în cadrul compartimentului ture de serviciu al Sectorului O.

Precizează că prin dispoziţia nr. ... din data de ZZ LL 2016 emisă de către pârât, în conformitate cu prevederile art. 57 lit. b), art. 58 alin. 1 lit. b), art. 58 alin. 3, art.58/4, art.59/3 lit.c) şi art. 60 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare, articolelor 23 alin. 1 şi 38 din Hotărârea nr. 725/2 septembrie 2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la acordarea recompenselor şi la răspunderea disciplinară a poliţistului, Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.600/2005 cu modificările şi completările ulterioare, Raportului nr. ... din 14 decembrie 2011 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ... şi rezoluţia şefului P pe Raportul de cercetare prealabilă, înregistrat sub nr. .../ZZ LL 2016 s-a dispus sancţionarea lui pentru săvârşirea abaterii disciplinare de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege" prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare.

In concreta, reclamantul arată că i s-a imputat încălcarea art. 9 alin. 1 din Dispoziţia Inspectorului General al S nr. .../ZZ LL 2014 cu diminuarea salariului funcţiei de bază cu 20% pe o perioadă de trei luni, reţinându-se că în data de ZZ LL 2015, pe timpul executării serviciului în ... a deţinut suma de ... de euro în autoturismul marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., folosit la deplasarea la şi de la locul de muncă (...).

Arată reclamantul faptul că actele administrative atacate sunt nelegale şi netemeinice, astfel măsura dispusă netemeinică şi abuzivă, el respectând toate atribuţiile de serviciu pe care le are în sarcină. Astfel cum a arătat şi cu ocazia efectuării cercetării prealabile, existenţa în bordul autoturismului mai sus menţionat, proprietatea socrului său, pe care l-a utilizat pentru deplasarea la şi de la locul de muncă, a sumei de ... euro nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 9 alin. 1 din Dispoziţia Inspectoratului General al S nr. .../ZZ LL 2014, întrucât această prevedere legală interzice deţinerea pe timpul serviciului asupra poliţistului a oricăror sume de bani în valută sau în cazul sumelor în moneda naţională, altele decât cele menţionate în registrul special destinat acestui scop, la intrarea în serviciu. Or, faptul că în bordul autoturismului indicat, care nu este proprietatea sa, se afla suma de ... de euro, nu poate conduce la concluzia că această sumă de bani i-ar aparţine, după cum această sumă de bani nu se afla asupra sa. Menţionează că este deosebit de important, pentru a înlătura orice altă suspiciune cu privire la activitatea sa, faptul că în timpul serviciului nu s-a deplasat la maşină.

Ca atare, pe timpul serviciului, respectiv în intervalul orar 20:00-08:00 (ZZ LL 2015), arată că nu a deţinut asupra sa sume de bani, altele decât cele menţionate la intrarea în serviciu, în registrul destinat acestui scop, adevăr confirmat si de controlul efectuat asupra lui, ..., de către echipa de control a P, în jurul orelor 04:00

Astfel cum a arătat în cele ce preced, autoturismul mai sus menţionat şi pe care 1-a folosit pentru deplasarea la serviciu este al socrului său, T, banii din autoturism îi aparţin, reclamantul arătând nu a avut cunoştinţă de existenţa acestora la bordul autoturismului, sens în care acesta a dat o declaraţie ataşată dosarului de cercetare disciplinară. După cum a arătat mai sus, pe timpul serviciului nu s-a deplasat la autoturism.

În fine, precizează reclamantul că astfel cum reiese din preambulul Dispoziţiei S. nr. .../ZZ LL 2014 scopul acesteia este prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie, starea de fapt care a generat cercetarea sa prealabilă, disciplinară, respectiv existenţa la bordul mai sus menţionatului autoturism a sumei de ... de euro, nu se regăseşte printre aceste obiective.

În concluzie, reclamantul arată că nu există niciun argument pertinent pentru a se reţine încălcarea prevederilor legale mai sus menţionate, interpretarea dată prevederii legale presupus a fi încălcate fiind în contra şi peste reglementarea legală, or, nimănui nu-i este îngăduit să facă adăugiri la lege sau să o interpreteze exhaustiv, în contra şi peste spiritul ei şi, evident, în dauna lui.

Nu în ultimul rând, reclamantul consideră că sancţionarea lui se doreşte a fi un gest de retorsiune vis a vis de contestarea unei sancţiuni disciplinare similare, în instanţă, cererea de chemare în judecată promovată fiind admisă prin sentinţa civilă nr. .../CA/2014 din data de ZZ LL 2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare rămasă definitivă în urma respingerii apelului declarat de pârâtul P împotriva acesteia.

Precizează reclamantul faptul că în cuprinsul dispoziţiei nr. .../ZZ LL 2016 se reţine împotriva sa această împrejurare, ca atare, afirmaţia lui anterioară este validată prin reţinerea, în „circumstanţiere" a unei sancţiuni disciplinare ilegal aplicate lui.

În fine, reclamantul arată că argumentele cu care i-au fost repudiate apărările în cursul cercetării disciplinare al cărei subiect a fost sunt străine de cele imputate şi, pentru orice cititor avizat, denotă un exces de zel nefolositor din partea pârâtului, în condiţiile în care face trimitere la regulile de interpretare ale contractelor prevăzute de Codul civil, fără să facă distincţie că acestea nu au vreo legătură cu interpretarea legii, unde se aplică alte reguli, cum ar fi: ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, legea este de strictă aplicare şi interpretare, ş.a.m.d.

În lumina mai sus menţionatelor considerente, reclamantul solicită admiterea prezentei acţiuni astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, invocă prevederile art.61 alin.3 din Legea nr.360/2002, precum şi prevederile legale la care a făcut referire.

Pârâtul P, prin întâmpinarea formulată (filele 39-47), solicită respingerea cererii de anulare a Dispoziţiei P nr.... din ZZ.LL.2016 şi a Dispoziţiei S nr. ... din ZZ.LL.2016 ca nefondată; respingerea cererii privind obligarea instituţiei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru cele trei luni în care acestea au fost diminuate cu 20%, conform dispoziţiei nr. ... din ZZ.LL.2016; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare pârâtul arată că prin Dispoziţia şefului P nr. ... din ZZ.LL.2016, reclamantul R a fost sancţionat disciplinar cu „diminuarea salariului funcţiei de bază cu 20% pe o perioadă de 3 luni", conform prevederilor art. 58 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

În sarcina reclamantului s-a reţinut abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege", constând în aceea că, la data de ZZ.LL.2015, pe timpul executării serviciului în ..., a deţinut suma de ... euro în autoturismul marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., folosit pentru deplasarea la şi de la locul de muncă.

Prin săvârşirea faptelor sus-menţionate, reclamantul a încălcat prevederile art. 9 alin.(l) din Dispoziţia S nr. ... din ZZ.LL.2014 privind prevenirea faptelor/actelor de corupţie în rândul personalului Poliţiei ..., text de lege pe care-l citează.

Precizează că împotriva Dispoziţiei P nr. ... din ZZ.LL.2016 privind aplicarea sancţiunii disciplinare cu „diminuarea salariului funcţiei de bază cu 20% pe o perioadă de 3 luni", reclamantul a formulat contestaţie la S la data de ZZ.LL.2016, contestaţie care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Dispoziţia S nr. ... din ZZ.LL.2016, iar sancţiunea disciplinară aplicată reclamantului a fost menţinută.

Arată instanţei că, în urma efectuării cercetării prealabile a reclamantului, s-au stabilit următoarele:

În data de ZZ.LL.2015, începând cu ora 20.00 şi până la data de ZZ.LL.2015, ora 08.00, reclamantul R a fost planificat în serviciu la ..., structură subordonată O, la controlul frontierei de stat.

La data de ZZ.LL.2015, o echipă formată din trei ofiţeri din cadrul Biroului Control al P, a efectuat un control inopinat la ..., având ca scop, printre altele, verificarea respectării de către poliţiştii de frontieră aflaţi în serviciu a prevederilor Dispoziţiei nr. ... din ZZ.LL.2014 a Inspectorului General al S şi în mod special a prevederilor referitoare la declararea sumelor de bani deţinute de poliţiştii de frontieră aflaţi în serviciu şi consemnarea acestora în registrul special destinat acestui scop, precum şi la respectarea interdicţiei de a deţine sume în valută pe timpul executării serviciului.

Astfel, în jurul orei 05.20, cei trei lucrători din cadrul Biroului Control s-au prezentat la ..., unde reclamantul îşi efectua serviciul, ocazie cu care l-au întrebat pe reclamant care este suma de bani pe care o are asupra sa, iar reclamantul a declarat că deţine asupra sa suma de ... lei şi la intrarea în serviciu a avut suma de ... lei.

Echipa de control a verificat suma consemnată de către acesta şi a constatat că a consemnat la intrarea în serviciu suma de 550 lei, conform registrului nr. .../ ZZ.LL.2015, înregistrat la O. Continuând controlul, cu acordul reclamantului, ofiţerii au procedat la verificarea autoturismului marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., utilizat de către acesta în baza unui contract de comodat, autoturism pentru care deţinea aprobarea necesară deplasării la şi de la locul de muncă.

Învederează pârâtul faptul că înaintea efectuării controlului reclamantul a declarat verbal că nu cunoaşte ce bunuri se află în autoturism, deoarece acesta aparţine socrului său, iar el îl foloseşte în baza unui contract de comodat. Cu ocazia controlului, într-un compartiment al bordului autoturismului a fost găsită suma de ... euro, în cupiură de .... Constatarea efectuată pe timpul controlului de către cei trei ofiţeri a fost consemnată în procesul verbal nr. ..., încheiat în data de ZZ.LL.2015, întocmit la faţa locului, în prezenţa reclamantului şi a coordonatorului turei de serviciu, subinspector de poliţie F. În cuprinsul procesului verbal încheiat, la rubrica destinată observaţiilor/obiecţiilor, s-a consemnat olograf: „Suma de bani aparţine proprietarului autoturismului. Precizez că pe timpul serviciului nu am folosit, nu m-am deplasat la autoturismul sus menţionat".

Arată pârâtul faptul că, prin deţinerea pe timpul serviciului sumei de ... euro, reclamantul a încălcat interdicţia prevăzută de dispoziţiile art.9 alin.(l) din Dispoziţia S nr. ... din ZZ.LL.2014.

Învederează pârâtul că în raportul întocmit pe timpul cercetării prealabile, înregistrat cu nr. ... din ZZ.LL.2016 reclamantul confirmă faptul în urma controlului efectuat, în bordul autoturismului a fost găsită suma de ... euro. Susţine de asemenea că pe timpul serviciului nu a deţinut asupra sa alte sume de bani decât cele menţionate în registrul special destinat acestui scop, la intrarea în serviciu; că autoturismul cu care s-a deplasat la serviciu aparţine lui T, iar banii descoperiţi în urma controlului i-ar aparţine acestuia, el (reclamantul) neavând cunoştinţă despre existenţa acestora la bordul autoturismului. Mai menţionează faptul că pe timpul serviciului nu s-a deplasat la autoturismul mai sus menţionat şi că starea de fapt care a generat această cercetare prealabilă (existenţa la bordul autoturismului a sumei de ... euro) nu s-ar regăsi printre obiectivele şi nu ar fi în spiritul Dispoziţiei S nr. .../2014, scopul acesteia fiind prevenirea şi combaterea faptelor/actelor de corupţie.

Mai arată că în exercitarea dreptului la apărare reclamantul a depus o declaraţie a domnului T-conform căreia suma de ... euro îi aparţine, xerocopia certificatului de înmatriculare al autoturismului cu numărul de înmatriculare ... şi xerocopia contractului de comodat încheiat la BNP ..., la data de ZZ.LL.2014, autentificat conform încheierii nr. ....

Totodată, acesta a arătat că a studiat Dispoziţia S nr. .../ZZ.LL.2014 privind prevenirea actelor/faptelor de corupţie în rândul personalului ..., iar semnătura aflată în dreptul numelui său, din tabelul nominal înregistrat cu nr. ... din ZZ.LL.2014 (privind personalul ... care a fost reinstruit cu privire la această dispoziţie) îi aparţine.

Cu privire la motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de către reclamant în acţiunea formulată, pârâtul învederează instanţei de judecată următoarele:

Reclamantul susţine faptul că existenţa la bordul autoturismului cu care s-a deplasat la serviciu a sumei de ... euro nu reprezintă o încălcare a prev.art.9 alin.1 din Dispoziţia S nr. .../ZZ.LL.2014 întrucât suma mai sus menţionată nu a fost găsită asupra sa, astfel cum ar stipula alin. 1 al art. 9 al dispoziţiei. Totodată, arată că autoturismul cu care s-a deplasat la serviciu este proprietatea socrului său, că nu avea cunoştinţă de existenţa la bordul autoturismului a acestei sume de bani, că aceasta îi aparţine proprietarului autoturismului şi că pe timpul serviciului nu s-a deplasat la autoturism.

Contrar susţinerilor reclamantului, prin restrângerea sferei de aplicabilitate a prevederilor dispoziţiei doar asupra propriei persoane, eliminând astfel ca posibil loc de deţinere a unor sume de bani în valută (euro, dolari, grivne etc.) autoturismul folosit pentru deplasarea la serviciu, fişetul personal, bagajul personal etc. s-ar aduce atingere principiului de drept "Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem" (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), prin interpretare neputându-se restrânge aplicarea unui text care a fost formulat general deoarece generalitatea formulării duce la generalitatea aplicării.

Arată că formulării generale a textului art. 9 alin.(l) din dispoziţie - deţinerea pe timpul serviciului - îi corespunde o aplicare în aceeaşi măsură generală, neputând fi introduse distincţii pe care textul respectiv nu le conţine (de ex. deţinerea asupra poliţistului).

La această interpretare ne conduce şi studierea comparativă a prevederilor alin. 1 (încălcate de către reclamant) cu cele ale alin. 2 al art. 9 al Dispoziţiei S nr. .../2014, care instituie în sarcina poliţistului obligaţia acestuia ca la intrarea în serviciu să înscrie în registrul special constituit la nivelul sectorului sumele de bani în monedă naţională deţinute asupra lor. Prin urmare, acolo unde s-a dorit, în cuprinsul dispoziţiei, restrângerea sferei de aplicare a prevederilor doar asupra poliţistului, s-a precizat concret acest aspect. Ori, precizează pârâtul, aşa cum a mai arătat, unde legea nu distinge, nici el nu trebuie să distingă.

În concluzie, pârâtul învederează faptul că prevederile alin. 1 al art. 9 al Dispoziţiei S nr. .../2014 interzic „deţinerea pe timpul serviciului" de către personalul sectoarelor ... a oricăror sume de bani, altele decât cele în moneda naţională a României, fără a menţiona expres faptul că sumele de bani trebuie să fie doar asupra poliţistului, ci specificând că acestea trebuie să fie deţinute de poliţist pe timpul serviciului. Ori, orice sumă de bani care se găseşte în bagajul poliţistului (bagaj care nu se află asupra sa în timpul efectuării serviciului, în sensul că poliţistul nu îşi desfăşoară efectiv activitatea ţinându-şi geanta în mână), în Fişetul acestuia sau în autoturismul cu care s-a deplasat la serviciu şi care a rămas parcat în parcarea din incinta subunităţii, este evident că este deţinută de poliţist în timpul serviciului.

În schimb, arată că nu sunt deţinute de niciun poliţist sumele de bani, spre exemplu, care au fost găsite ascunse, cu ocazia aceluiaşi control, în toaletele sectorului poliţiei de frontieră.

Mai mult, menţionează că pe timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, autoturismul în cauză se afla exclusiv la dispoziţia reclamantului şi nu a proprietarului acestuia, prin urmare şi responsabilitatea pentru existenţa în bordul acestuia a sumei de ... euro este tot a reclamantului. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul utiliza acest autoturism în baza unui contract de comodat, prin urmare nu discutăm despre o situaţie excepţională, când reclamantul ar fi împrumutat autoturismul o singură dată pentru a se deplasa la serviciu, iar proprietarul a omis să îşi ridice banii din maşină tocmai în ziua respectivă.

Pe de altă parte, pârâtul opinează că în eventualitatea în care acest autoturism ar fi folosit de mai multe persoane, aşa cum susţine reclamantul, acesta cu siguranţă ar fi fost prevăzător şi le-ar fi cerut şi acelor „alte persoane" să nu ţină sume de bani în valută în autoturismul cu care el se deplasa la serviciu, având în vedere faptul că avea cunoştinţă despre prevederile dispoziţiei S de a cărei încălcare se face vinovat.

În altă ordine de idei, pârâtul arată faptul că, după cum susţine reclamantul, acesta utilizează autoturismul cu numărul de înmatriculare ..., proprietatea socrului său, T, în baza contractului de comodat încheiat de notarul public ..., conform încheierii de autentificare nr. .../ZZ.LL.2014.

Precizează pârâtul faptul că potrivit prev.art.2146 Cod.civ., împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numită comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-1 restitui după un anumit timp". Fiind un contract real, în cazul contractului de comodat este necesară tradiţiunea bunului ce formează obiectul contractului. Totodată, din momentul încheierii contractului, acesta creează obligaţii pentru comodatar, iar comodantului îi incumbă obligaţia de a nu-1 împiedica pe comodatar să folosească bunul până la termenul stabilit pentru restituire (în cazul de faţă, până la data de ZZ.LL.2019).

Prin urmare, arată că potrivit contractului invocat (şi depus) de către reclamant şi raportat la prev.art.2146-2157 Cod.civ. („împrumutul de folosinţă"), în perioada ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2019, comodatarul (reclamantul) are posesia autoturismului şi este ţinut să păzească şi să conserve bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar. În consecinţă, pârâtul solicită a se respinge apărările acestuia conform cărora acest autoturism ar fi folosit de către mai multe persoane. Chiar aşa dacă ar fi, comodatarul răspunde în baza titlului său de bunurile aflate în interiorul autoturismului în perioada de valabilitate a contractului, având paza sa, iar eventuale utilizări ale acestuia de către alte persoane, în timpul contractului de mandat se efectuează pe riscul său. Dacă s-ar admite susţinerile reclamantului conform cărora autoturismul este utilizat de mai multe persoane în pofida contractului de comodat, atunci care este scopul încheierii acestui contract? Să se înţeleagă că este doar un act simulat pentru ca reclamantul să obţină dreptul la decontarea cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă de către instituţie (drept condiţionat, printre altele de deţinerea „cu orice titlu" a autoturismului cu care se efectuează deplasarea)?

De altfel, pârâtul arată că în speţa de faţă esenţial nu este a stabili cui aparţine suma de bani găsită cu ocazia controlului efectuat de către echipa din cadrului instituţiei, ci că această sumă se afla în autoturismul aflat în posesia reclamantului-în baza unui contract de mandat, pe timpul exercitării atribuţiilor de serviciu.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului conform căreia nu s-a deplasat la autoturism în timpul serviciului, pârâtul apreciază că, raportat la abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa, este irelevantă. Arată că acesta nu a fost cercetat disciplinar pentru faptul că, în timpul serviciului s-ar fi deplasat la autoturism; de altfel, nu este interzisă prin vreo normă internă deplasarea poliţistului ... la autoturism pe timpul serviciului. Prin această susţinere reclamantul sugerează de fapt că din moment ce nu s-a deplasat la autoturism în timpul serviciului, nu ar fi avut ocazia de a pune aceşti bani în bordul acestuia, ori nu aceasta este abaterea disciplinară pentru care a fost sancţionat, ci existenţa acestei sume de bani în autoturismul cu care s-a deplasat la serviciu, autoturism deţinut legal de către acesta şi aflat la dispoziţia sa.

Menţionează că necunoaşterea faptului că suma de ... euro se afla la bordul autoturismului pe care îl folosea cu titlu de comodat nu poate fi primită întrucât nimeni nu poate invoca în susţinerea propriilor interese propria sa culpă („nemo auditur propriam turpitudinem allegans"). Arată că reclamantul avea obligaţia de a depune toate diligenţele necesare şi de a lua măsurile de verificare a interiorului autoturismului folosit pentru deplasarea la şi de la locul de muncă (cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, susţine că acesta era folosit de mai multe persoane, iar pe de altă parte, recunoaşte că avea cunoştinţă despre prevederile dispoziţiei nr. .../2014), astfel încât să fi fost sigur că, pe timpul serviciului, respectă întocmai cadrul legal şi dispoziţional şi că, nici măcar din culpă, nu va încălca vreo prevedere legală.

Cu privire la susţinerea conform căreia existenţa la bordul autoturismului a sumei de ... euro nu s-ar regăsi printre obiectivele dispoziţiei pentru a cărei nerespectare a fost sancţionat, pârâtul arată următoarele:

Neglijenţa manifestată şi demonstrată cu privire la nerespectarea interdicţiei exprese de deţinere pe timpul serviciului a unor sume în valută, altele decât cele în moneda naţională a României, prin raportare la scopul pentru care au fost adoptate normele Dispoziţiei S nr. ... din ZZ.LL.2014, şi anume: prevenirea actelor/faptelor de corupţie în rândul personalului propriu, responsabilizarea personalului ... cu privire la obligativitatea respectării cadrului normativ intern, a eticii şi deontologiei profesionale, precum şi stabilirea unui set de reguli actuale şi unitare referitoare la denunţarea faptelor de corupţie şi evitarea disfuncţionalităţilor pe fondul nesesizării actelor sau faptelor de corupţie-conduc irefutabil la concluzia că reclamantul se face vinovat de abaterea disciplinară imputată.

De asemenea, scopul dispoziţiei emise de S nu este numai acela de a îmbunătăţi activitatea de monitorizare şi diminuare a factorilor de risc care pot genera sau favoriza corupţia, ci şi acela de a înlătura eventualele suspiciuni care ar viza personalul onest al instituţiei care deţine alte sume de bani decât cele declarate la intrarea în serviciu. În acest context, devine evident că nu este posibilă prevenirea corupţiei dacă nu se ajunge la un nivel ridicat de disciplină în rândul personalului ....

Arată că fapta reţinută în sarcina reclamantului este suficient de gravă, bazată pe superficialitatea cu care acesta a tratat şi aplicat cadrul legal intern în vigoare, în speţă, a cunoaşterii şi aplicării Dispoziţiei S nr. ... din ZZ.LL.2014 privind prevenirea faptelor/actelor de corupţie în rândul personalului ...

Esenţială în speţa de faţă, arată pârâtul, este ignorarea de către reclamant a dispoziţiilor referitoare la prevenirea faptelor şi actelor de corupţie, precum şi neglijenţa de care acesta a dat dovadă prin deţinerea la serviciu a unor sume de bani în monedă străină.

În ceea ce priveşte ultimul motiv invocat de către reclamant, respectiv faptul că instituţia i-ar fi aplicat sancţiunea ca un „gest de retorsiune" generat de faptul că acesta a mai contestat la instanţa de judecată o sancţiune disciplinară aplicată de către instituţie în anul 2013, pârâtul solicită a se respingeţi ca neîntemeiat.

Arată că este adevărat că prin Sentinţa civ. nr. .../CA/ZZ.LL.2014 pronunţată de către Tribunalul Satu Mare în dos. nr. .../2013 a fost admisă acţiunea reclamantului, instanţa de judecată constatând nulitatea dispoziţiilor atacate, iar sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de către instituţia noastră (Decizia .../CA/2015-R), însă aceste aspecte nu au nicio legătură cu sancţiunea disciplinară ce face obiectul prezentei cauze. Este de asemenea adevărat că în Dispoziţia S nr. .../ZZ.LL.2016, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului, se face referire la sancţiunea disciplinară aplicată reclamantului în 2013, insă se menţionează de asemenea şi admiterea acţiunii reclamantului, urmare a contestării acelei sancţiuni aplicate în anul 2013.

Învederează de asemenea, deşi fără legătură cu prezenta cauză, că Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea reclamantului prin Sentinţa civ. nr. .../CA/ZZ.LL.2014 (la care face trimitere acesta) având în vedere exclusiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 392/02.07.2014, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 59 alin. (2), 60 alin. (1) şi 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul Poliţistului, şi nu vreo culpă a instituţiei.

Mai arată că sancţiunea aplicată denotă preocuparea conducerii instituţiei pentru eradicarea faptelor şi actelor de corupţie în rândul personalului instituţiei, prin luarea unor măsuri drastice şi intransigente faţă de personalul care nu respectă dispoziţiile referitoare la măsurile de diminuare a factorilor de risc ce pot genera sau favoriza corupţia.

În consecinţă, pârâtul arată că se impune sancţionarea drastică a personalului care ignoră dispoziţiile şi obligaţiile referitoare la factorii de risc care pot genera sau favoriza corupţia, mergând până la aplicarea sancţiunilor disciplinare, tocmai pentru a reduce sau chiar elimina acest comportament, care afectează imaginea instituţiei şi care poate constitui un factor favorizant al faptelor de corupţie.

Nu în ultimul rând, arată instanţei că la nivelul instituţiei au fost constatate mai multe situaţii în care, cu ocazia verificărilor efectuate, au fost descoperite sume de bani în valută deţinute de către lucrători în timpul serviciului, împrejurări care impun o reacţie intransigentă a conducerii instituţiei faţă de acest fenomen. Prin urmare, arată că reclamantul nu este singurul poliţist ... sancţionat disciplinar de către instituţie pentru încălcarea prev. alin. 1 al art. 9 al Dispoziţiei S nr. .../2014.

Spre exemplu, arată că prin Sentinţa civ. nr. .../ZZ.LL.2016 pronunţată de către Tribunalul Maramureş în dos. nr. .../100/2016, instanţa a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de către angajatul A, în contradictoriu cu instituţia, prin care acesta a solicitat anularea dispoziţiei de sancţionare disciplinară aplicată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare similare i deţinerea de sume de bani în valută în timpul serviciului, în autoturismul cu care s-a deplasat la serviciu.)

Având în vedere aceste considerente, solicită instanţei să dispună respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată.

În drept, invocă prevederile art.205 Cod de procedură civilă; art. XVII din Legea nr.2/2013 cu modificările ulterioare; Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările ulterioare; Dispoziţia S nr. ... din ZZ.LL.2014 privind prevenirea faptelor/actelor de corupţie în rândul personalului ...

Prin întâmpinarea formulată (filele 180-182), pârâtul S a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Pârâtul descrie starea de fapt în mod similar cu cea prezentată de către pârâtul P, iar în privinţa argumentelor invocate în susţinerea solicitării de respingere ca neîntemeiată a acţiunii, tribunalul constată că acestea sunt similare şi coordonate cu argumentele invocate de pârâtul P.

Pârâtul mai arată că sancţiunea aplicată denotă preocuparea conducerii instituţiei pentru eradicarea faptelor şi actelor de corupţie în rândul personalului instituţiei, prin luarea unor măsuri drastice şi intransigente faţă de personalul care nu respectă dispoziţiile referitoare la măsurile de diminuare a factorilor de risc ce pot genera sau favoriza corupţia.

În consecinţă, arată că se impune sancţionarea drastică a personalului care ignoră dispoziţiile şi obligaţiile referitoare la factorii de risc care pot genera sau favoriza corupţia, mergând până la aplicarea sancţiunilor disciplinare, tocmai pentru a reduce sau chiar elimina acest comportament, care afectează imaginea instituţiei şi care poate constitui un factor favorizant al faptelor de corupţie.

Nu în ultimul rând, pârâtul menţionează faptul că la nivelul instituţiei au fost constatate mai multe situaţii în care, cu ocazia verificărilor efectuate, au fost descoperite sume de bani în valută deţinute de către lucrători în timpul serviciului, împrejurări care impun o reacţie intransigentă a conducerii instituţiei faţă de acest fenomen. Prin urmare, reclamantul nu este singurul poliţist ... sancţionat disciplinar de către instituţie pentru încălcarea prev.alin.1 al art.9 al Dispoziţiei S nr. .../2014.

În drept, invocă prevederile art. 205 şi urm. din Codul de procedură civilă, precum şi toate dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

Reclamantul depune răspunsul la întâmpinarea pârâtului P (filele 187-189), prin care învederează următoarele:

1. Contrar afirmaţiilor pârâtului, reclamantul susţine faptul că nu se face vinovat de încălcarea art.9 alin.1 din Dispoziţia S nr. ../ZZ LL 2014 întrucât nu a deţinut sume de bani, altele decât cele în moneda naţională. Împrejurarea că în autoturismul proprietatea socrului său (n.red. care, într-adevăr îi este dat în folosinţă gratuită, dar este folosit, ocazional, de către acesta, cu care locuieşte în acelaşi bloc de locuinţe, în apartamente diferite) a fost găsit o sumă de bani în euro, mai exact în bordul acestui autoturism, nu poate conduce la concluziile, trase fără nicio probă şi simţ logic, de către pârât că, a avut cunoştinţă despre existenţa respectivei sume de bani, că a deţinut-o şi că îi aparţine. Astfel cum a arătat şi cu ocazia efectuării cercetării prealabile, existenţa în bordul autoturismului mai sus menţionat, proprietatea socrului său, pe care l-a utilizat pentru deplasarea la şi de la locul de muncă, a sumei de ... euro nu reprezintă o încălcare a prevederilor art.9 alin.1 din Dispoziţia Inspectoratului General al S nr. .../ZZ LL 2014, întrucât această prevedere legală interzice deţinerea pe timpul serviciului asupra poliţistului a oricăror sume de bani în valută sau în cazul sumelor în moneda naţională, altele decât cele menţionate în registrul special destinat acestui scop, la intrarea în serviciu.

Or, faptul că în bordul autoturismului mai sus indicat, care nu este proprietatea sa, arată reclamantul, se afla suma de ... de euro, nu poate conduce la concluzia că această sumă de bani i-ar aparţine, după cum această sumă de bani nu se afla asupra sa. Este deosebit de important, arată reclamantul, pentru a înlătura orice altă suspiciune cu privire la activitatea sa, faptul că în timpul serviciului nu s-a deplasat la maşină. Ca atare, pe timpul serviciului, respectiv în intervalul orar 20:00-08:00 (ZZ LL 2015), nu a deţinut asupra sa sume de bani, altele decât cele menţionate la intrarea în serviciu, în registrul destinat acestui scop, adevăr confirmat si de controlul efectuat asupra sa, ..., de către echipa de control a P, în jurul orelor 04:00.

Astfel cum a arătat în cele ce preced, autoturismul mai sus menţionat şi pe care l-a folosit pentru deplasarea la serviciu este al socrului său, T, banii din autoturism îi aparţin, reclamantul neavând cunoştinţă de existenţa acestora la bordul autoturismului, sens în care acesta a dat o declaraţie ataşată dosarului de cercetare disciplinară. De asemenea, arată că aşa cum a precizat mai sus, pe timpul serviciului nu s-a deplasat la autoturism.

2. Precizează faptul că realitatea este că sancţionarea lui disciplinară se doreşte a fi un gest de retorsiune, nepermis unei instituţii publice, fală de contestarea unei sancţiuni disciplinare similare, în instanţă, cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o fiind admisă prin sentinţa civilă nr. ZZ/C/A/2014 din data de ZZ decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare rămasă definitivă în urma respingerii apelului declarat de intimatul P împotriva acesteia.

Arată că însăşi noţiunea de deţinere semnifică, potrivit definiţiei date în Dicţionarul explicativ al limbii române ”a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de.... a poseda, a avea: spec. a poseda un titlu, un premiu etc: a avea o funcţie. un grad etc. 3. A ţine pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat)", or, prin raportare la această definiţie care nu lasă loc niciunei interpretări deţinerea unei sume de bani de către reclamant, înseamnă că o posedă, o are în stăpânire sau în păstrare, or, în condiţiile în care nu a avut cunoştinţă despre respectiva sumă de bani, aceasta aflându-se în autoturismul proprietatea socrului său şi mai mult, această sumă de bani nu-i aparţine, este evident că nu a deţinut-o.

Mai arată reclamantul faptul că susţinerea pârâtului potrivit căreia atâta timp cât legea nu prevede, expresis verbis, că sumele de bani ar trebuie să fie deţinute asupra poliţistului, înseamnă că interpretarea prevederii legale trebuie să fie una largă, permisivă, în sensul că legiuitorul ar fi avut în vedere deţinerea în orice loc despre care se presupune că ar aparţine poliţistului, afirmaţie care nu arc vreun sprijin juridic, atâta timp cât pe lângă principiul că legea este de strictă interpretare şi aplicare, precum şi pe lângă principiul de drept potrivit căruia unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem.

Faptul că prevederile legale a căror încălcare îi este imputată, reclamantul arată că  trebuie interpretate în sensul deţinerii de către poliţist a unor sume de bani în valută şi/sau asupra sa, rezultă inclusiv din obligaţia legală pe care acelaşi art. 9 care în toate aliniatele sale face referire la „deţinerea de către întregul personal al sectoarelor poliţiei ... (...)". Arată că în cazul unui punct de vedere contrar, ar putea fi interpretată, la aceeaşi manieră susţinută de pârât, inclusiv obligaţia de a avea asupra sa legitimaţia de serviciu, care ar putea fi considerată ca fiind asupra lui, chiar dacă s-ar afla, exempli gratia, în bordul maşinii cu care s-a deplasat la locul de muncă, în bagaj, etc.

Arată că astfel de interpretări sunt rodul unei bogate imaginaţii şi conduc la concluzii, fundamental, greşite.

În fine, reclamantul arată că aşa cum reiese din preambulul Dispoziţiei S nr. .../ZZ LL 2014 scopul acesteia este prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie, starea de fapt care a generat cercetarea sa prealabilă, disciplinară, respectiv existenţa la bordul mai sus menţionatului autoturism a sumei de ... de euro, nu se regăseşte printre aceste obiective.

În concluzie, reclamantul arată că nu există niciun argument pertinent pentru a se reţine încălcarea  prevederilor legale mai sus menţionate, interpretarea dată prevederii legale presupus a fi încălcate fiind în contra şi peste reglementarea legală, or, nimănui nu-i este îngăduit să facă adăugiri la lege sau să o interpreteze exhaustiv, în contra şi peste spiritul ei şi, evident, în dauna lui.

Reclamantul formulează răspuns şi la întâmpinarea pârâtului S (filele 197-199), răspuns prin care reiterează, în esenţă, aceleaşi motive invocate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare pe care a formulat-o la întâmpinarea pârâtului P.

Reclamantul a depus şi Note Scrise (filele 76-81).

În cauză a fost administrată de către părţi proba cu înscrisuri, interogatoriul luat de reclamant pârâtului P, martori şi mijloace materiale de probă, respectiv un CD conţinând copia imaginilor înregistrate de sistemul de supraveghere vidoe instalat la O, în perioada şi intervalul de timp de referinţă.

Examinând acţiunea reclamantului prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de acesta, a apărărilor pârâţilor, inclusiv sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât, a stării de fapt rezultate din probele administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

Prin Dispoziţia P nr.... din ZZ.LL.2016 (fila 14), reclamantul a fost sancţionat cu sancţiunea „diminuarea salariului funcţiei de bază cu 20% pe o perioadă de 3 luni”, în temeiul art. 57 alin. 1 lit. b, art. 58 alin. 3, art. 58 indice 4, art. 59 indice 3 lit. c şi art. 60 din Legea nr. 360/2002, coroborat cu art. 23 alin. (1) şi art. 38 din Hot. Nr. 725/02.09.2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002.

În sarcina reclamantului s-a reţinut abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate delege", constând în aceea că, la data de ZZ.LL.2015, pe timpul executării serviciului în ..., a deţinut suma de ... euro în autoturismul marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., folosit pentru deplasarea la şi de la locul de muncă.

S-a reţinut că reclamantul a încălcat prevederile art. 9 alin. 1 din Dispoziţia Inspectorului General al S nr. .../ZZ.LL.2014 privind prevenirea faptelor/actelor de corupţie în rândul personalului Poliţiei ....

Dispoziţia Şefului P nr.... din ZZ.LL.2016 a fost emisă după ce, anterior, a fost efectuată cercetarea prealabilă.

Reclamantul contestă actul administrativ de sancţionare, prin contestaţia înregistrată la pârâtul S sub nr. .../ZZ.LL.2016, solicitând anularea sancţiunii dispuse prin Dispoziţia Şefului P nr. ... din ZZ.LL.2016.(filele 52-54 vol I)

Prin Dispoziţia Inspectorului General al S nr. .../ZZ.LL.2016 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva dispoziţiei de sancţionare disciplinară (filele 11-13) şi se menţine sancţiunea aplicată. Calitatea S, prin reprezentantul său, de emitent al actului administrativ Dispoziţia nr. .../ZZ.LL.2016, act contestat în prezenta acţiune, îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă în cauză deoarece verificarea legalităţii şi temeiniciei actul administrativ poate fi efectuată doar în contradictoriu cu emitemntul actului.

Nemulţumit fiind de modul de soluţionare a contestaţiei sale, reclamantul s-a adresat instanţei cu prezenta acţiune de contencios administrativ.

Tribunalul constată că părţile nu au puncte de vedere diferite în privinţa stării de fapt, aceeaşi care rezultă şi din probele administrate în cauză. Diferenţele de opinie vizează, în mod exclusiv, dacă starea de fapt reprezintă sau nu o abatere disciplinară în sensul normei prevăzute de art. 57 alin. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002, respectiv dacă reclamantul a încălcat sau nu prevederile art. 9 alin. 1 din  Dispoziţia Inspectorului General al S nr. .../ZZ.LL.2014 privind prevenirea faptelor/actelor de corupţie în rândul personalului Poliţiei ... potrivit cărora „Deţinerea pe timpul serviciului, de către întregul personal al sectoarelor poliţiei ... (...) a oricăror sume de bani, altele decât cele în monedă naţională a României, este interzisă.”

Din probele administrate rezultă că reclamantul, în perioada ZZ.LL.2015 începând cu ora 20.00 şi până la data de ZZ.LL.2015, ora 08.00, a fost planificat în serviciu la ..., structură subordonată O .... În acea perioadă, o echipă formată din trei ofiţeri din cadrul Biroului Control al P, a efectuat un control inopinat la ..., având ca scop, printre altele, verificarea respectării de către poliţiştii de frontieră aflaţi în serviciu a prevederilor Dispoziţiei nr. ... din ZZ.LL.2014 a S şi în mod special a prevederilor referitoare la declararea sumelor de bani deţinute de poliţiştii de frontieră aflaţi în serviciu şi consemnarea acestora în registrul special destinat acestui scop, precum şi la respectarea interdicţiei de a deţine sume în valută pe timpul executării serviciului.

La control, reclamantul a declarat că deţine asupra sa suma de ... lei, iar la intrarea în serviciu a avut suma de ... lei, sumă consemnată la intrarea în serviciu în registrul nr. .../ZZ.LL.2015, înregistrat la O. În privinţa reclamantului, controlul s-a extins, cu acordul reclamantului, şi asupra autoturismului marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., cu care reclamantul s-a deplasat la serviciu, iar în autoturism s-a găsit cu ocazia controlului, într-un compartiment al bordului, suma de ... EURO. Suţinerea reclamantului, atât la data cotrolului, cât şi ulterior acestei date, inclusiv în prezenta procedură judiciară, este că suma de ... EURO găsită în autoturism nu este a sa ci a socrului său, proprietarul autoturismului.

Apărarea reclamantului faţă de abaterea disciplinară imputată de pârâtă este, aşa cum s-a arătat, aceea că suma în valută găsită la bordul autoturismului nu era a sa ci a socrului său,  că nu avea cunoştinţă despre existanţa banilor în autoturism, că autoturismul nu a fost parcat în parcarea O ci pe un drum alăturat, că nu s-a deplasat în timpul serviciului la autoturism şi că supunerea sa la un control de această manieră, inclusiv controlul autoturismului, a fost determinată de o procedură judiciară declanşată anterior de reclamant împotriva unei sancţionări disciplinare ce a fost găsită de instanţele judecătoreşti ca fiind nelegală. În opinia reclamantului, suma de bani din autoturism nu echivalează cu deţinerea asupra sa a sumei, cu atât mai mult cu cât autoturismul nu era parcat în O.

Din probele administrate în cauză, înscrisuri şi depoziţii de martori,  reiese fără putinţă de tăgadă faptul că autoturismul marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., nu este proprietatea reclamantului ci a socrului său, dar în baza unui contract de comodat  autentic (fila 138 vol I) reclamantul a preluat folosinţa autoturismului. După cum tocmai reclamantul arată, foloseşte acest autoturism pentru a se deplasa la serviciu. De asemenea, rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi că autoturismul este folosit atât de reclamant, cât şi de proprietar, socrul reclamantului, ceea ce face posibil ca suma de bani să aparţină socrului reclamantului.

 Totodată, din probele administrate, respectiv din declaraţiile martorilor colegi ai reclamantului, rezultă că pe perioada în care reclamantul şi-a desfăşurat serviciul în data de ZZ.LL.2015/ZZ.LL.2015, nu s-a deplasat de la postul său la autoturismul ce era parcat pe un drum lăturalnic parcării  O. Împrejurarea că reclamantul a parcat autoturismul în apropierea spaţiului de parcare aparţinând O este dată de faptul că parcarea este neîncăpătoare pentru toate autoturismele angajaţilor pârâtei, mai ales la schimbul de ture, aspect relevat de reclamant şi rezultat şi din probele administrate.

Chiar dacă există posibilitatea ca suma în valută găsită la control în autoturism să fi aparţinut socrului reclamantului, şi chiar dacă în timpul serviciului reclamantul nu s-a deplasat de la postul său la autoturism, instanţa nu găseşte ca fiind fondată acţiunea reclamantului.

Trebuie să ţinem seama de faptul că reclamantul a fost sancţionat disciplinar pentru că a încălcat prevederile art. 9 alin. 1 din Dispoziţia Inspectorului General al S nr. .../ZZ.LL.214 privind prevenirea faptelor/actelor de corupţie în rândul personalului Poliţiei ..., normă care interzice întregului personal al sectoarelor poliţiei de frontieră să deţină în timpul serviciului oricare sume de bani, altele decât cele în monedă naţională. Această normă a fost cunoscută de reclamant, fiind prelucrată personalului din care face parte reclamantul. Or, atât timp cât reclamantul deţine folosinţa autoturismului în scopul deplasării la serviciu, şi atât timp cât foloseşte efectiv autoturismul pentru deplasare la serviciu, înseamnă că acel autoturism, indiferent că este parcat în parcarea  ... sau, din motive obiective, în apropierea parcării, este la dispoziţia sa. În aceste condiţii, în opinia instanţei, dată fiind norma impusă pentru prevenirea faptelor/actelor de corupţie mai sus arătată, reclamantul trebuia să depună toate diligenţele necesare pentru respectarea normei, inclusiv să se asigure că asupra sa şi în autoturismul cu care se deplasează la locul de muncă şi care rămâne la dispoziţia sa pe tot parcursul programului său de serviciu, nu există sume de bani, altele decât cele în monedă naţională pentru care există obligaţia consemnării în registrul special la intrarea în tură.

 Pe de altă parte, susţinerea reclamantului cum că a fost supus unor represalii pentru acţiunea judiciară promovată împotriva unei sancţiuni disciplinare anterioare, instanţa o va înlătura în lipsa unor probe directe şi concrete. Instanţa nu poate primi nici argumentul reclamantului cum că, nu se efectuează controale de prevenire a faptelor/actelor de corupţie asupra autoturismelor cu care angajaţii pârâtei se deplasează la serviciu, deoarece acest argument este contrazis de probele administrate în cauză. Controale de natura celui la care a fost supus reclamantul, respectiv controlul autoturismelor cu care angajaţii pârâtei se deplasează la serviciu au mai fost efectuate astfel cum rezultă din probele înscrisuri administrate în cauză (filele 33-71 vol. II). Faptul că reclamantul ar fi fost primul angajat cu privire la care s-ar fi aplicat această formă de control nu atrage nelegalitate controlului.

Ca atare, în mod temeinic a fost cercetat şi s-a apreciat asupra abaterii disciplinare săvârşite de reclamant.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 1,8,10,18 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor normative cuprinse în hotărâre, va fi respinsă acţiunea reclamantului, conform dispozitivului prezentei hotărâri. În baza art. 453 C.pr.civilă, fără cheltuieli de judecată.”