Autoritatea de lucru judecat – condiţia identităţii cauzei juridice. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi ...

. Autoritatea de lucru judecat – condiţia identităţii cauzei juridice. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul salarizării funcţionarilor publici din cadrul Caselor de Asigurări de Sănătate Judeţene.

- art. 431 alin. (12) Cod procedură civilă

- art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare

- Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Pentru a se reţine existenţa autorităţii de lucru judecat, este necesar să existe o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, cerută de dispoziţiile art. 431 alin. (12) Cod procedură civilă.

Lipseşte identitatea de cauză juridică atunci când într-unul dintre dosare cererea de chemare în judecată se întemeiază pe interpretarea obligatorie dată dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, interpretare care nu întemeiase şi cererea de chemare în judecată anterioară, ce făcuse obiectul celuilalt dosar în discuţie.

Potrivit interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, norma legală menţionată se aplică şi salarizării funcţionarilor publici din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate a Judeţului B., cum este cazul reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 838/CA/23.05.2017, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru perioada 01.05.2015-29.06.2016; a respins pretenţiile formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. pentru perioada 01.05.2015-29.06.2016, ca existând autoritate de lucru judecat; a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. şi a obligat pârâta la aplicarea în beneficiul reclamantei a prevederilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 30.06.2016.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri atât reclamanta A., cât şi pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B.

Prin recursul său, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea acestui recurs şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la recalcularea salariului său şi la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine că din compararea deciziilor existente la dosarul instanţei de fond se poate observa foarte clar existenţa discriminării, iar personalului încadrat la Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum s-a stabilit cu valoare de principiu şi prin Decizia nr. 23/26.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interpretarea acestor dispoziţii.

La rândul său, recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. a solicitat, prin recursul pe care l-a declarat, admiterea acestui recurs, motivând în sensul că modificările aduse O.U.G. nr. 83/2014 nu îi sunt aplicabile reclamantei, întrucât personalul caselor judeţene de asigurări de sănătate nu este salarizat la acelaşi nivel cu personalul prevăzut la alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 şi nici nu îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul menţionat de aceste dispoziţii. 

Recurenta-pârâtă mai susţine, de asemenea, că decizia privitoare la dezlegarea chestiunii de drept încetează a-şi mai produce efectele începând cu data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale ce a făcut obiectul interpretării, astfel că instituţia pârâtă nu poate face direct aplicarea Deciziei nr. 23/2016 în speţă, ci numai după ce legiuitorul va proceda la modificarea prevederilor Legii nr. 71/2015.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat, generic, dispoziţiile Legii nr. 95/2006, Legii nr. 188/1999, Legii nr. 284/2010, O.U.G. nr. 84/2014, Legii nr. 71/2015.

Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru. 

Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă (f. 17-20), prin care a solicitat respingerea acestui recurs, reluând susţinerile din cererea sa de recurs.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 Cod procedură civilă, recursurile declarate, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Recurenta-reclamantă critică sentinţa instanţei de fond, susţinând că aceasta este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept.

Aceste critici se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă şi sunt fondate.

Astfel, în primul rând, referitor la soluţia instanţei de fond, de admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, Curtea constată că cererea de chemare în judecată din prezentul dosar are o altă cauză juridică decât cea din dosarul nr. xxx/62/2016, respectiv se întemeiază pe interpretarea obligatorie dată dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, interpretare care nu întemeiase şi cererea de chemare în judecată anterioară, ce făcuse obiectul dosarului nr. xxx/62/2016.

Prin urmare, între cele două cereri de chemare în judecată nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză cerută de dispoziţiile art. 431 alin. (12) Cod procedură civilă, întrucât cauza juridică este diferită, astfel că, în consecinţă, Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a legii prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat. 

În consecinţă, având în vedere cele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 838/CA/23.05.2017, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în parte, în ce priveşte soluţia dată referitor la pretenţiile reclamantei pentru perioada 01.05.2015-29.06.2016, precum şi privind acordarea dobânzii solicitate de reclamantă.

Rejudecând cauza în limitele casării instanţei de fond, Curtea va respinge, din motivele arătate mai sus, excepţia autorităţii de lucru judecat şi, având în vedere că, prin Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie pentru instanţe în condiţiile art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă, s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice”, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare dispoziţiile acestui act normativ se aplică „a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale”, va admite pretenţiile formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. pentru perioada 01.05.2015-29.06.2016 şi, în consecinţă, va obliga pârâta la aplicarea în beneficiul reclamantei a prevederilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru perioada 01.05.2015-29.06.2016, precum şi să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor reprezentând diferenţa între salariul plătit reclamantei şi cel cuvenit potrivit prevederilor legale menţionate mai sus.

În ce priveşte celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, prin care a fost admisă acţiunea reclamantei pentru pretenţiile începând cu data de 30.06.2016, Curtea le va menţine ca fiind legale şi temeinice.

Referitor la recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B., Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere că, aşa cum rezultă din cele reţinute mai sus, potrivit interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, norma legală menţionată se aplică şi salarizării funcţionarilor publici din cadrul instituţiei pârâte, cum este cazul reclamantei.

Prin urmare, recursul declarat de recurenta-pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare