Anar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI  ECLI:RO:TBMUS:2019:002.000984

Dosar nr. ...

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 984

Şedinţa publică de la 25 iulie 2019

Completul constituit din:

Preşedinte: ...

Asistent Judiciar: ..

Asistent Judiciar: ...

Grefier: ...

Pe rol judecarea  acţiunii civile formulată de reclamantul Sindicatul Mureş din Apele Române, în numele şi pentru membrii de sindicat .., având CNP..., ..., având CNP-.. şi ... având CNP...cu sediul  procesual ales în Tg. Mureş, ... jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, cu sediul în Bucureşti, Sos. Bucureşti - Ploieşti 97E, sector 1 şi Administraţia Naţională Apele Române, cu sediul în  Bucureşti, str. ..., nr. 6, sector 1.

Pronunţarea se face fără prezenţa părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;

Se constată că au  fost depuse note scrise de  către pârâtă.

Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 06 iunie 2019, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 20 iunie 2019, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 27 iunie 2019 când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 11 iulie 2019, încheieri care fac parte integrantă din prezenta. 

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei, constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 mai 2018, reclamantul SINDICATUL ...a solicitat în numele membrilor de sindicat ..., ... ... în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor şi Administraţia Naţională Apele Române, ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunţa în cauză să se dispună:

- obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea unei dispoziţii prin care să dispună stabilirea nivelului salariilor membrilor de sindicat la nivelul maxim al salariilor pentru funcţiile similare, din cadrul Administraţiei Naţionale Apele Române, în temeiul art. 31, alin. 12 din OUG nr.57/2015 şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, începând cu data de 01.08.2016;

- obligarea pârâtei de rând 1 la plata retroactivă a diferenţelor dintre salariile calculate conform petitului 1 şi salariile efectiv plătite, începând cu data 01.08.2016 şi până la data punerii în aplicare a dispoziţiei emise conform petitului 1;

- actualizarea sumelor de mai sus cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale, calculată începând cu scadenţa lunară a fiecărei sume;

- obligarea de pârâtei de rând 2 să asigure fondurile bugetare necesare plăţii drepturilor salariale de mai sus;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că membrii de sindicat sunt angajaţi ai Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, subunitate cu personalitate  juridică a Adminsitraţiei Naţinale „Apele Române” autoritate publică centrală şi ordonator de credite, personalul având, deci, calitatea de personal încadrat în sectorul bugetar, pe bază de contracte individuale de muncă. În această calitate, drepturile salariale cuvenite acestora sunt reglementate de legislaţia specifică de salarizare în sectorul bugetar.

 S-a considerat că personalul pârâtei de rând 1 nu a fost corect încadrat, acordarea salariilor făcându-se după bunul plac al conducerii existente la momentul angajării, iar corecţiile repetate care s-au făcut asupra salariilor nu au respectat prevederile legale în materie de salarizare în sectorul bugetar. Astfel, s-a ajuns în prezent la existenţa unor diferenţe semnificative între salariile membrilor de sindicat aflaţi pe aceleaşi funcţii, având aceeaşi vechime şi exercitând aceleaşi atribuţii.

Reclamantul a mai arătat că în toată perioada în care salariile membrilor de sindicat nu au fost corect stabilite s-au succedat mai multe acte normative în materie de salarizare în sectorul bugetar, existând, practic, cel puţin câte un act normativ pentru fiecare an calendaristic. În egală măsură, cu fiecare asemenea act normativ, pârâta de rând 1 avea posibilitatea de a repara inechităţile salariale, prin reîncadrarea unor angajaţi, promovarea lor sau alte modalităţi permise de lege la momentul respectiv.

Referitor la cererea de stabilire a salariilor începând cu data de 01.08.2016, reclamantul a arătat că a solicitat stabilirea drepturilor salariale doar începând cu data de 01.08.2016, pentru că actul normativ care reglementează salarizarea începând cu data respectivă - OUG nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 20/2016 şi OUG nr.43/2016 - vine să pună capăt în mod expres inechităţilor salariale existente la acea dată în sectorul bugetar, legislaţia anterioară mulţumindu-se doar să perpetueze, an de an, menţinerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru anul precedent, oferindu-se doar unele portiţe, lăsate însă exclusiv la latitudinea angajatorilor, prin care aceştia ar fi putut uniformiza salariile angajaţilor lor.

Actele normative care s-au succedat în materie de salarizare prezintă relevanţă în speţă doar începând cu anul 2016, de la momentul modificării şi completării O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prin OUG nr. 20/2016, art. l şi OUG nr. 43/2016 (01.08.2016), moment la care s-a făcut aplicarea, prin dispoziţie legală expresă şi obligatorie, a principiului salarizării egale pentru muncă egală, în sensul stabilirii salariului maxim în plată pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau specialitate, din aceeaşi autoritate/instituţie publică, respectiv de la nivelul tuturor instituţiilor publice subordonate aceluiaşi ordonator de credite.

 S-a arătat că prin OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 s-a dispus prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, completată şi modificată prin OUG nr. 20/2016, art. 1 şi OUG nr. 43/2016 este prevăzut că începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/ indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. În continuare, a precizat că pârâtele nu au aplicat nici acest act normativ, neîndeplinindu-şi obligaţia legală, în continuare personalul din aceeaşi categorie profesională fiind plătit diferit. S-a precizat că, în prezent, există diferenţe foarte mari între salariile personalului care ocupă aceeaşi funcţie, exercită aceleaşi atribuţii şi îndeplinesc aceleaşi condiţii de vechime în funcţie/specialitate, deoarece nu există în cadrul unităţii criterii clare de stabilire a salariilor, situaţie în care s-au încălcat prevederile art. 4 din Legea nr. 139/2014, OUG nr. 83/2014 şi OUG nr. 57/2015.

 S-a apreciat că nelegalităţile comise de pârâtă prin stabilirea incorectă şi aleatorie a salariilor membrilor de sindicat puteau fi îndreptate ulterior, în urma apariţiei OUG nr. 20/2016 şi OUG nr. 43/2016, respectiv personalul din cadrul A.B.A. trebuia să beneficieze cumulat de dispoziţiile art.31 alin.(1) raportat la art.31 alin.(13), astfel cum acestea sunt prevăzute de OUG 20/2016 şi OUG 43/2016, respectiv în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate, care  în speţa dedusă judecăţii este Administraţia Naţională Apele Române.

S-a învederat că nivelul salariului de bază maxim aflat în plată se determină prin raportare la salariile de bază maxime în plată stabilite la nivelul A.N.A.R., iar nu prin raportare la salariile de bază maxime din A.B.A. Mureş, deoarece există discrepanţe foarte mari între administraţiile respective.

În privinţa modului în care se stabileşte nivelul maxim al salariului de bază la nivelul A.N.A.R./A.B.A. Mureş, reclamantul a arătat că relevante sunt şi dispoziţiile din Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin.11 şi 14 din OUG nr. 57/2015, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. 12 din OUG nr. 57/2015 (introdus prin OUG nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare" la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din OUG nr. 57/2015 (introdus prin OUG nr, 2072016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, respectiv, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionalo, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Cât priveşte dispoziţiile art. 31 alin.11 şi 13 din OUG nr. 57/2015, Curtea a reţinut că acestea stabilesc definiţia sintagmei "fiecare funcţie" ca fiind "funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare".

În acelaşi context, definiţia "instituţiei sau autorităţii publice" este dată ca fiind "acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite". Totodată, s-a precizat că, în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se stabileşte la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate. În continuare, a precizat că în vederea egalizării prevăzute de art. 31 alin. (1) din OUG nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă si în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

În virtutea acestor constatări, respectiv prin raportare la categoriile profesionale in discuţie, la stabilirea nivelului de salarizare maxim pentru reclamanţi, reclamantul a susţinut că trebuie să se aibă în vedere nivelul de salarizare maxim din cadrul A.N.A.R.

 Reclamantul a  mai precizat că pentru anul 2017, salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată de OUG nr. 99/2016, pentru perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, OUG nr. 9/2017, de la 1 martie şi până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 (1 iulie 2017). Prin acest din urmă act normativ, potrivit art. 38, se menţin în plată până la 31 decembrie 2017, salariile din luna iulie 2017, iar începând cu ianuarie 2018, se aplică creşterile salariale prevăzute de acelaşi articol, respectiv după egalizarea salariilor membrilor de sindicat conform celor arătate mai sus, se vor aplica creşterile salariale prevăzute de actele normative în materie de salarizare, indicate mai sus, care s-au succedat ulterior.

Referitor la cererea de actualizare a diferenţelor salariale cu rata inflaţiei, precum şl plata dobânzii legale, calculată începând cu scadenţa lunară a fiecărei sume în cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligaţiei, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Devine evident faptul că, prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată, membrii noştri de sindicat, în calitate de creditori ai obligaţiei de plată a sporurilor, au suferit un prejudiciu patrimonial.

Au  fost  invocate dispoziţiile art. 1 raportat la art. 166 alin. (1) şi art. 278 alin, (1) din Codul muncii, raportate la art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) din Codul civil, respectiv art. 1 alin. (3), art. 2 şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei de plată, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor („damnum emergens"), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit („lucrum cessans").

Referitor la calitatea procesuală pasivă a ANAR, reclamantul a arătat că potrivit art. 4 alin, (1) din OUG nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale Apele Române, „cheltuielile pentru funcţionarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" se vor asigura din venituri proprii, rezultate din aplicarea mecanismului economic specific în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a apelor". De asemenea, potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din HG nr. 1.176 din 29 septembrie 2005 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale "Apele Române", Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine cele 11 administraţii bazinale de apă, care sunt instituţii publice, organizate la nivelul bazinelor şi spaţiilor hidrografice, unităţi cu personalitate juridică.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Statut, aceste unităţi depun situaţia financiară trimestrial şi anual la Administraţia Naţională "Apele Române", această din urmă instituţie, potrivit art. 16 alin. (1), întocmeşte anual bugetul de venituri şi cheltuieli, care se aprobă de consiliul de administraţie, cu acordul conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor. Unităţile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a) (inclusiv pârâta de rând 1) întocmesc anual bugete de venituri şi cheltuieli, care fac parte integrantă din bugetul de venituri şi cheltuieli al Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi sunt aprobate, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, de Consiliul de administraţie al Administraţiei Naţionale "Apele Române".

În plus, potrivit art. 28 alin. (8), „salarizarea personalului preluat de Administraţia Naţională "Apele Române" se face în conformitate cu reglementările legale aplicabile instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii".

Concluzionând,  reclamantul a arătat că pârâta de rând 2 are calitatea de ordonator de credite pentru pârâta de rând 1, bugetul acesteia din urmă fiind aprobat şi inclus în bugetul pârâtei de rând 2, motiv pentru care aceasta din urmă justifică în speţă calitate procesuală pasivă.

În drept, reclamantul a invocat prevederile OUG nr. 57/2015 modificată şi completată prin OUG nr. 20/2016 şi OUG nr. 43/2016, precum şi pe cele ale tuturor actelor normative invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În procedura prealabilă, pârâtul Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.) a  depus întâmpinare.

Pârâtul a  invocat  excepţia inadmisibilităţii  acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile  prevăzută de art.30  din Legea nr. 284/2010, art.37 din Legea nr. 153/2017 raportat la art.193 Cod  procedură civilă.

S-a arătat că, deşi începând cu data de 01.12.2015 şi până în prezent au fost emise Informări prealabile şi acte adiţionale la contractele individuale de muncă ale membrilor de sindicat, însă aceştia nu au formulat contestaţie.

Tot prin întâmpinare, pârâtul a arătat că numitul .... este încadrat în funcţia de .. în cadrul Serviciului ... unitate cu personalitate juridică, fiind angajat din anul 2002, iar începând  cu data de 07.06.2017 şi până la data de 02.02.2019 contractul individual de muncă a acestuia a fost suspendat pentru concediul de creştere şi îngrijire copil şi ultimul salariu anterior suspendării a fost în cuantum de 3.680 lei. De asemenea, a precizat că la momentul revenirii, acesta urmează să fie încadrat în funcţie de vechimea în muncă şi în specialitate conform anexei  de la Actul adiţional  nr.1 la CCM 2016-2018, pârâtul indicând vechimea în muncă, vechimea în specialitate şi  cuantumul  salarial de care a beneficiat.

S-a mai arătat că numitul ... este încadrat în funcţia de .... în cadrul secţiei de Studii şi ... fiind angajat din 15.02.2006, şi a precizat că funcţia de ... există numai la nivelul Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, pârâtul indicând vechimea în muncă, vechimea în specialitate şi  cuantumul  salarial de care a beneficiat şi beneficiază în prezent.

Referitor la numitul ... s-a arătat că este încadrat în funcţia de ...de întreţinere şi reparaţii în cadrul  Biroului Tehnic investiţii şi este angajat cu contract  individual de muncă din data de 01.07.2011, fiind indicată vechimea în muncă, vechimea în specialitate şi  cuantumul  salarial de care a beneficiat şi beneficiază în prezent.

 S-a învederat că în urmare modificării salariilor de bază ale reclamanţilor, au fost emise informări şi acte adiţionale la Contractele individuale de muncă, cu privire la stabilirea salariilor de bază, fără ca angajaţii să fi formulat contestaţie.

Referitor la susţinerile reclamantului de la punctul 1, pârâtul a precizat că începând cu data de 01.12.2015, după verificările Curţii de Conturi, salariile personalului .. au fost recalculate prin punerea în aplicare a prevederilor legale incidente în materia salarizării unitare, reglementate prin Legile-cadru nr. 330/2009 si nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, conform Deciziei Directorului General A.N.A.R. nr. 816/2015 si a Notei A.N.A.R. nr. 24484/14.12.2015, fiind întocmite Informări şi Acte adiţionale la Contractele individuale de muncă ale tuturor salariaţilor.

Faţă de susţinerile reclamantului referitoare la faptul că membrii de sindicat în numele cărora a promovat acţiunea nu au fost corect încadraţi, afirmaţie care nu este reală, pârâtul arată că aceştia nu au  precizat în concret care acte normative nu au fost respectate sau care corecţii salariale s-au efectuat cu încălcarea dispoziţiilor legale.

 S-a apreciat astfel că este neîntemeiată şi afirmaţia conform căreia I.N.H.G.A. ar fi putut repara inechităţile salariale, prin reîncadrarea sau promovarea unor angajaţi, fără vreo referire expresă la actele normative nepuse în aplicare.

S-a considerat că pentru a deveni aplicabile la nivelul ... prevederile referitoare la salarizarea personalului la nivelul maxim aflat in plata pentru funcţii similare din cadrul A.N.A.R., era necesar ca toate condiţiile prevăzute la Art. 1, pct. 1 si 2 din O.U.G. nr. 43/2016 să fi fost îndeplinite cumulativ.

Faţă de prevederile art. 31 alin.13 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost modificată, dispoziţii abrogate la momentul introducerii acţiunii introductive, s-a arătat că pentru  aplicarea la  nivelul  pârâtei a cestor dispoziţii ar fi trebuit îndeplinite mai multe condiții.

Astfel, s-a învederat că la data de 01.08.2016 personalul A.N.A.R. – I.N.H.G.A. nu era încadrat în grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin urmare nu s-a putut stabili nivelul maxim salarial aflat în plata pentru fiecare funcţie, iar în Anexa VIII la Legea nr. 284/2010, aplicabilă şi personalului I.N.H.G.A. nu cuprindea precizări referitoare la încadrarea personalului, aşa cum au fost prevăzute în celelalte anexe ale Legii denumite “Familia ocupațională pentru funcţii bugetare”. S-a  precizat  că nici prin O.U.G. nr. 20/2016 şi nici prin  O.U.G. nr. 43/2016 nu au  fost  aduse modificări, în sensul includerii  întregului personal ANAR într-o familie ocupaţională, motiv pentru care nu s-a putut identifica o modalitate de încadrare a  personalului în grade/trepte, gradaţii, vechime  în funcţie sau în specialitate.

În lipsa oricăror alte prevederi legale exprese care sa consfinţească modalitatea de încadrare a personalului in grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, până la data de 20.12.2016 nu a mai intervenit nici o modificare a salariului de bază al reclamanţilor, începând cu aceasta dată, odată cu încheierea noului Contract colectiv de muncă, salariul de bază al reclamanţilor a fost modificat prin punerea în aplicare a anexei nr. 6 din C.C.M. 2016-2018 înregistrat la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale cu nr. 1804/19.12.2016. În acord cu prevederile anexei nr. 6, au fost întocmite Informări si Acte adiţionale la Contractele individuale de muncă (conform Adresei A.N.A.R. nr. 743/RA/16.01.2017), salariile reclamanţilor fiind majorate în funcţie doar de vechimea în muncă şi în specialitate, fără a se ţine cont şi de criteriile privitoare la gradul de răspundere, nivelul de pregătire şi competenţa profesională. Conform prevederilor bugetare aferente anului 2016, A.N.A.R. a putut asigura un procent maxim de 85,54%, procentul rămas restant în cuantum de 14,46% fiind acordat salariaţilor începând cu data de 21.07.2017.

S-a concluzionat că noua salarizare a personalului I.N.H.G.A. s-a realizat în temeiul C.C.M. 2016-2018, încheiat la nivelul ANAR, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, începând cu data de 20.12.2016.

Faţă de prevederile Legii cadru nr. 153 /2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare,  încadrarea personalului I.N.H.G.A. pe grade/gradaţii/vechime în munca/vechime în specialitate s-a realizat începând cu luna ianuarie 2018 (conform adresei ANAR nr.25733/RA/12.12.2017).

 S-a precizat că I.N.H.G.A. este instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea A.N.A.R., care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitatea proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, motiv pentru care nivelul salariului maxim aflat în plată se determină prin raportare la salariul de bază maxim din I.N.H.G.A.

Prin întâmpinarea formulată, Administraţia Naţională „Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Mureş (A.B.A. Mureş) a solicitat respingerea acţiunii, în principal ca neîntemeiată şi nelegală.

S-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş şi s-a solicitat  declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În susţinerea excepţiei au fost invocate  dispoziţiile  art.107 Cod procedură  civilă  şi ale art. 210  din Legea nr.62/2011 şi s-a arătat că ambii pârâţi îşi au sediul în Bucureşti.

A mai fost invocată excepţia lipsei calităţii procesual pasive, motivat de faptul că  activitatea pârâtei se realizează prin administrațiile bazinale de apă din subordonare, I.N.H.G.A. şi E.C. ..., astfel cum rezultă din  anexa 1 a O.U.G. nr. 107/2002.  S-a arătat că administrațiile bazinale de apă, împreună cu I.N.H.G.A. şi E.C. ... sunt instituții publice cu personalitate  juridică, fiind  invocate în acest sens prevederile  art. 6, alin. 6 din Legea Apelor nr. 107/1996.

S-a apreciat că faţă de obiectul acţiunii, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor este angajatorul membrilor de sindicat în numele cărora a fost promovată acţiunea.

Totodată, s-a arătat că, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele  raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecăţii, apreciind că nu există identitate între persoanele chemate în judecată în calitate de pârâţi şi reclamant, calitatea procesuală fiind una dintre condiţiile necesare pentru ca o persoană să fie parte în procesul civil. Au mai fost invocate  prevederile art.31 alin.13 din OUG nr. 57/2015  şi art.11 alin.1 din Statutul de organizare şi Funcţionare al ANAR, potrivit căruia I.N.H.G.A. este instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea A.N.A.R care are un patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia  are calitatea de ordonator de credite, motiv pentru care nivelul salariului  maxim aflat în plată se determină prin raportare la salariul de bază maxim din INHGA.

De asemenea, s-a arătat că reclamantul contestă salariile achitate de angajatorul acestora, care este Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor.

Pârâta a mai arătat că toate petitele privesc drepturi salariale ce pot fi stabilite în virtutea legii şi a contractului individual de muncă încheiat între membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acţiunea şi Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor.

S-a invocat şi excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 268 alin. (1), lit. a) din Codul Muncii, potrivit căruia contestaţiile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. Având în vedere faptul că reclamantul invocă faptul că membrii de sindicat nu au fost corect încadraţi şi că salariile acestora nu au fost corect stabilite, pârâta consideră că aceştia trebuiau să conteste măsura unilaterală a angajatorului în termen de 30 de zile de la data comunicării fiecărui act adiţional prin care au fost stabilite salariile de bază în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente. Or, astfel cum rezultă şi din rapoartele Revisal, încadrările făcute începând cu 01.12.2015 şi 20.12.2016, prin emiterea actelor adiţionale, nu au fost contestate de reclamantă în termenul impus de legiuitor. Observând înregistrarea acţiunii la data de 09.05.2018, cu mult după depăşirea termenului de 30 de zile, pârâta a apreciat acţiunea ca fiind tardiv formulată, motiv pentru care consideră că se impune admiterea excepţiei invocate şi respingerea acţiunii. 

Pârâta A.N.A.R. a invocat şi excepţia inadmisibilității acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 30 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată prin art. 11 din O.U.G. nr.83/2014, respectiv de art. 37 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportat la prevederile art. 193 Cod procedură civilă.

S-a arătat că numitul ... este încadrat în funcţia de .... în cadrul Serviciului Dispecerat .. unitate cu personalitate juridică, fiind angajat din anul 2002, că începând cu data de 07.06.2017 şi până la data de 02.02.2019 contractul individual de muncă a acestuia a fost suspendat pentru concediu de creştere şi îngrijire copil, şi că ultimul salariu anterior suspendării a fost în cuantum de 3680 lei. De asemenea, a precizat  că la  momentul revenirii,  acesta urmează să fie încadrat  în funcţie de vechimea în muncă şi în specialitate  conform anexei  de la Actul adiţional  nr.1 la CCM 2016-2018 şi  s-a indicat vechimea în muncă, vechimea în specialitate şi cuantum  salarial de care a beneficiat.

S-a arătat că numitul ... este încadrat în funcţia de ... în cadrul secţiei de Studii  şi Cercetări Hidrologice, fiind angajat din 15.02.2006 şi a precizat că funcţia de ...există numai la nivelul Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, indicându-se vechimea în muncă, vechimea în specialitate şi cuantumul  salarial de care a beneficiat şi beneficiază în prezent.

Referitor la numitul ... s-a arătat că este încadrat în funcţia de .... în cadrul Biroului Tehnic investiţii şi este angajat cu contract  individual de muncă din data de 01.07.2011, fiind indicată vechimea în muncă, vechimea în specialitate şi  cuantum  salarial de care a beneficiat şi beneficiază în prezent.

S-a precizat că prin Decizia Directorului General al A.N.A.R. nr. 816/2015 şi Nota A.N.A.R. nr. 24484/14.12.2015, începând cu data de 01.12.2015, după verificările Curţii de Conturi, salariile personalului A.N.A.R., Administraţiilor Bazinale de Apă, ...... fost recalculate prin punerea în aplicare a prevederilor legale incidente în materia salarizării unitare, reglementate prin Legile - Cadru nr. 330/2009 şi nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare,  fiind emise Informări si Acte adiţionale la Contractele individuale de muncă, acte administrative pe care reclamanţii nu le-au contestat cu privire la stabilirea salariilor de bază.

S-a mai arătat că pentru a deveni aplicabile prevederile referitoare la salarizarea personalului la nivelul maxim aflat în plată pentru funcţii similare din cadrul A.N.A.R. este necesar ca toate condiţiile prevăzute la art. 1. pct. 1 si 2 din O.U.G. nr. 43/2016 să fi fost îndeplinite cumulativ.

S-a mai precizat că la data de 01.08.2016, personalul A.N.A.R., inclusiv I.N.H.G.A., nu era încadrat în grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin urmare nu s-a putut stabili nivelul maxim salarial aflat în plată pentru fiecare funcţie, întrucât Anexa VIII la Legea nr. 284/2010, aplicabilă şi personalului I.N.H.G.A. nu cuprindea precizări referitoare la încadrarea personalului, aşa cum au fost prevăzute în celelalte anexe ale Legii denumită „Familia ocupațională pentru funcţii bugetare”. Întrucât nici O.U.G. nr. 20/2016 şi nici O.U.G. nr. 43/2016 nu au reparat această lacună, în sensul includerii întregului personal A.N.A.R. într-o familie ocupațională, nu s-a putut identifica o modalitate clară de încadrare a personalului în grade/trepte, gradaţii, vechime în funcţie sau în specialitate, conform Anexei VIII din Legea nr. 284/2010.

Odată cu încheierea noului Contract colectiv de munca, salariul de baza al reclamanţilor a fost modificat prin punerea in aplicare a anexei nr. 6 din CCM 2016-2018 înregistrat la Ministerul Muncii si Justiţiei Sociale cu nr. 1804/19.12.2016, care la art. 45, alin. (4) prevede ca: „Începând cu data intrării in vizoare a prezentului contract, salariul se stabileşte potrivit grilei de salarii ce constituie anexa nr. 6. în raport cu postul ocupat, gradul de răspundere, nivelul de pregătire, competenta profesionala. tranşa de vechime in muncă şi vechimea in specialitate”.

S-a precizat că prevederile bugetare aferente anului 2016, A.N.A.R. au putut asigura un procent maxim de 85,54%, procentul rămas restant în cuantum de 14,46% fiind acordat salariaţilor începând cu data de 21.07.2017.

În concluzie, pârâta a învederat că noua salarizare s-a realizat în temeiul C.C.M. 2016-2018, încheiat la nivelul A.N.A.R. cu respectarea prevederilor legale în vigoare, începând cu data de 20.12.2016.

S-a precizat că prin Statutul de organizare şi funcţionare a Administrației Naţionale Apele Române aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, s-a statuat că I.N.H.G.A. este instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea A.N.A.R., care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri si cheltuieli, conduce contabilitatea proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, prin urmare nivelul salariului maxim aflat în plată se determină prin raportare la salariul de bază maxim din I.N.H.G.A.  În continuare, s-a arătat că  potrivit aceluiaşi statut este stabilit faptul că în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate in subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată în cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

S-a arătat că dispoziţiile menţionate anterior nu sunt aplicabile I.N.H.G.A. deoarece aceasta desfăşoară activitate de cercetare, activitate care este diferită de scopul A.N.A.R.

Pârâta a concluzionat că, neexistând o identitate în ce priveşte obiectul de activitate, condiţia ca personalul I.N.H.G.A. să desfășoare aceleaşi atribuţii ca personalul A.N.A.R. nu poate fi îndeplinită, chiar dacă unele funcţii poartă aceeaşi denumire.

S-a apreciat că prevederile art.31 alin.13 din OUG nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată, nu sunt aplicabile la nivelul I.N.H.G.A., întrucât salarizarea personalului institutului s-a realizat în temeiul CCM 2016- 2018, încheiat la nivelul ANAR, înregistrat cu nr. 1804/19.12.2016, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

 S-a arătat că salarizarea însemnând suma tuturor veniturilor de natură salarială este supusa dispoziţiilor legale privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind realizată pe baza raporturilor de muncă stabilite între angajat şi angajator, prin contractul individual de muncă. Pentru a fi realizat acest gen de salarizare, A.N.A.R. a emis tuturor unităţilor cu personalitate juridică din subordine, următoarele adrese:

1. adresa nr. 24488/R.A./14.12.2015 potrivit art. 2 din Decizia nr. 816 din data de 14.12.2015: “începând cu luna decembrie 2015, salariul brut lunar al angajaţilor A.N.A.R. şi unităţilor subordonate va fi cel care rezultă din aplicarea succesivă a actelor normative incidente (...) ”,

2. adresa nr.25733/RA/l 2.12.2017, potrivit căreia încadrarea personalului I.N.H.G.A. s-a realizat pe grade/gradații/vechime în muncă/vechime în specialitate la data de 22.12.2017

3. adresa nr.743/RA/16.01.2017, potrivit căreia salariile reclamanţilor fiind majorate în funcţie doar de vechimea în munca şi în specialitate..

S-a apreciat că A.N.A.R. nu poate interveni sub nicio formă în derularea contractelor individuale de muncă încheiate de angajatorii din subordine, respectiv I.N.H.G.A. şi Administraţiile Bazinale de Apă, iar subordonarea amintită nu se realizează decât la nivel administrativ ierarhic, neavând efect asupra relaţiilor de muncă din instituţiile subordonate şi angajaţii acestora.

Analizând cu prioritate excepţiile invocate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia tardivităţii acţiunii, invocate de pârâtul Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor prin întâmpinare, instanţa le va respinge.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului, instanţa o va respinge, întrucât prevederile art. 7 din Anexa VIII a Legii nr. 284/2010 şi nici prevederile art. 7 din Anexa VII a Legii nr. 153/2017 nu instituie o procedură administrativă prealabilă cu caracter obligatoriu, ci, dimpotrivă, procedura internă a contestării stabilirii drepturilor salariale este facultativă. Totodată, prin Decizia în interesul legii nr. 9/2017 a Î.C.C.J. s-a stabilit cu putere obligatorie, că în interpretarea unitară a dispoziţiilor art.34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, că aceste dispoziţii legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă, astfel că această excepţie urmează să fie respinsă.

Pentru aceleaşi considerente şi având în vedere că nu a fost depăşit vreun termen imperativ în cadrul vreunei proceduri administrative prealabile, instanţa va respinge şi excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtul I.N.H.G.A. prin întâmpinare.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Administraţia Naţională Apele Române, instanţa o apreciază ca întemeiată, pentru considerentele prezentate în continuare.

În cauză, membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant sunt angajați ai pârâtului Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor.

Conform prevederilor art. 11, alin. 1, lit. a) din H.G. nr. 1176/2005, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor este o instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Administraţiei Naţională Apele Române, aceasta depunând situaţia financiară trimestrial şi anual la Administraţia Naţională "Apele Române", conform legislaţiei în vigoare, în baza prevederilor art. 12, alin. 1 din acelaşi act normativ.

Având în vedere că obiectul acţiunii vizează acordarea unor drepturi salariale şi că  o caracteristică a raportului juridic de muncă constă în aceea că acesta poate exista numai între două persoane, astfel încât legitimarea procesuală pasivă revine doar angajatorului cu care salariatul se află în raporturi de serviciu, întrucât acestuia îi aparţine prerogativa stabilirii şi acordării drepturilor salariale, instanţa, reţinând şi aspectele de mai sus, contată că în cauză singurul pârât care are legitimitatea procesuală pasivă este Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, anume angajatorul membrilor de sindicat reprezentaţi de reclamant.

Relevante în acest sens sunt considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 13/2016, pronunţată în recurs în interesul legii, potrivit cărora, în măsura în care pretenţiile deduse judecăţii vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, fără a pune în discuţie atribuţiile legal reglementate ale ordonatorilor de credite, aceştia nu pot avea calitate procesuală pasivă în acest gen de cauze.

Interesul atragerii în proces şi a ordonatorilor de credite, pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei/autorităţii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuţiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării şi stabilirii destinaţiei acestora nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii.

Potrivit art. 21 din Legea 500/2002, rolul ordonatorilor de credite principali şi secundari este de a repartiza creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, iar nu de a asigura instituţiilor din subordine fonduri pentru plata titlurilor executorii.

Art. 32 din Codul de procedură civilă reglementează în mod expres condiţiile de exercitare a acţiunii civile, respectiv: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, formularea unei pretenţii şi interesul, calitatea procesuală fiind, deci, una dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acţiunii civile.

Potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

În cazul în care reclamantul înţelege să acţioneze în justiţie pentru recunoaşterea şi valorificarea drepturilor membrilor săi de sindicat atât unitatea angajatoare (în speţă Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor), cât şi instituţia căreia aceasta îi este subordonată, în considerarea calităţii acesteia de ordonator de credite de rang superior (respectiv Administraţia Naţională Apele Române), determinarea calităţii procesuale pasive presupune identificarea subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, respectiv titularul obligaţiei de plată a drepturilor salariale. 

În accepţiunea art. 159 alin. 1 din Codul muncii, care constituie dreptul comun în materie, salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. O caracteristică a raportului juridic de muncă este aceea că poate exista numai între două persoane, spre deosebire de raportul obligaţional civil, în cadrul căruia poate fi, uneori, o pluralitate de subiecte active sau pasive.

Concluzia este că, ţinând seama şi de caracterul exclusiv al competenţei (una şi aceeaşi atribuţie trebuie să aparţină unei singure unităţi), în problema de drept supusă analizei se poate concluziona că legitimarea procesuală pasivă revine doar unităţii cu care membrii de sindicat au raporturi juridice de muncă (Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor), întrucât numai acesteia îi aparţine prerogativa stabilirii şi acordării drepturilor salariale. 

Pentru argumentele prezentate mai sus, instanţa va admite excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a pârâtei Administraţia Naţională Apele Române, şi, în consecinţă, va respinge acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa apreciază că pretenţiile formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul I.N.H.G.A. sunt neîntemeiate.

Administraţia Naţională „Apele Române” are în subordine – potrivit art. 11, alin 1, lit. a)  din Statutul aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, 11 direcţii de ape, instituţii publice organizate la nivelul bazinelor şi spaţiilor hidrografice, precum şi Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, toate fiind unităţi cu personalitate juridică. Astfel, din dispoziţiile art. 11, alin. 1, lit. a) şi art. 12 din H.G. nr. 1176/2005 rezultă că Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor este o instituţie publică cu personalitate juridică, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

Membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant sunt angajaţii pârâtului Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (unitate cu personalitate juridică), în funcţii de ... (... şi respectiv de .....)

Nemulţumirea salariaţilor anterior menţionaţi rezidă în faptul că salariul de bază al acestora nu este la nivelul maxim al salariilor aflate în plată – pentru funcţiile similare din cadrul Administraţiilor Bazinale de Apă aflate în subordinea Administraţiei Naţionale „Apele Române”. Reclamantul şi-a întemeiat cererea şi pe principiul echităţii şi egalităţii, respectiv “la muncă egală, salarii egale” expresie a principiului egalităţii de tratament şi interzicerii discriminării.

Instanţa reţine că salarizarea personalului din cadrul I.N.H.G.A. a fost reglementată anterior de Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice – Anexa VIII (Reglementări Specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului).

Aşadar, faţă de toate aceste reglementări legale, aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 51 şi art. 5 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 (astfel cum a fost aprobată şi completată prin Legea nr.71/2015) şi ale art. 31 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016), în ceea ce îi priveşte pe membrii de sindicat în cauză se realizează prin raportare la nivelul maxim de salarizare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate din cadrul I.N.H.G.A. şi nu prin raportare la funcţii, grade/trepte, gradaţii, vechimi în funcţie sau în specialitate din cadrul altor instituţii cu obiect de activitate diferit şi cu funcţii diferite, cu atât mai mult cu cât s-a prevăzut expres în cazul acestor instituţii că salariile se stabilesc de către conducătorul autorităţii şi instituţiei publice finanţate integral din venituri proprii, pe baza criteriilor de evaluare a performanţelor profesionale, stabilite de către acesta şi cu încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilit potrivit legii, prin bugetul de venituri şi cheltuieli.

Potrivit art. 1, alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, (1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În al doilea rând, articolul 31, alineatul 1 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal bugetare, cu modificările şi completările ulterioare modificat prin O.U.G. nr. 43/2016 prevedea următoarele: "Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. 1, începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii". 

Conform art. 7 din Anexa nr. VIII la Legea nr. 284/2010, „pentru personalul de execuţie, nivelul individual al salariilor de bază se stabileşte de către conducătorul autorităţii şi instituţiei publice finanţate integral din venituri proprii, pe baza criteriilor de evaluare a performanţelor profesionale, stabilite de către acesta”, iar conform prevederilor art. 12, „drepturile de natură salarială ale personalului încadrat în autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii sunt stabilite de către ordonatorul de credite, cu încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilit potrivit legii, prin bugetul de venituri şi cheltuieli”.

Instanţa mai reţine totodată şi prevederile art. 28, alin. 5 din H.G. nr. 1176/2005, potrivit cărora „personalul de execuţie al Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi al unităţilor subordonate este angajat sau concediat potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii şi contractului colectiv de muncă de către fiecare angajator persoană juridică”.

Instanţa urmează sa respingă cererea privind stabilirea salariului de bază la nivelul maxim de salarizare în plată pentru funţii similare din cadrul tuturor instituţiilor subordonate pârâtei Administraţia Naţională „Apele Române” începând cu 01.08.2016, cu obligarea pârâtei să le plătească diferenţele de drepturi salariale, pentru următoarele considerente:

În primul rând, aşa cum a arătat pârâta, la data de 01.08.2016, personalul A.N.A.R. nu era încadrat în grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, astfel că nu se putea stabili nivelul maxim salarial aflat în plată pentru fiecare funcţie. Totodată, Anexa nr. VIII din Legea nr. 284/2010, aplicabilă şi angajaţilor I.N.H.G.A., nu cuprindea precizări referitoare la încadrarea personalului de execuţie, astfel cum au fost prevăzute în celelalte anexe ale legii, ci, din contră prevedea la art. 7 că pentru personalul de execuţie, nivelul individual al salariilor de bază se stabileşte de către conducătorul autorităţii şi instituţiei publice finanţate integral din venituri proprii, pe baza criteriilor de evaluare a performanţelor profesionale, stabilite de către acesta. Abia în data de 12.12.2017 s-a elaborat grila de salarizare la nivelul A.N.A.R. (filele 84-85 vol. I, dosar).

Mai mult, din verificarea salariilor membrilor de sindicat reprezentaţi de reclamant şi a celor din grila de salarizare la nivelul A.N.A.R. realizată la data de 12.12.2017 rezultă că salariile acestora sunt mai mari decât cele din grilă.

Or, salariaţii în cauză nu se încadrează în situaţia de a li se aplica cel mai mare salariu în plată, deoarece, pe de o parte, nu au dovedit că ar exista în cadrul pârâtului I.N.H.G.A. angajaţi care să aibă salarii peste nivelul celor primite de membrii de sindicat din prezenta cauză (ci, din contră, în cadrul pârâtului se plăteşte acelaşi salariu pentru funcţii similare – filele 35-40), iar pe de altă parte, în subordinea Administraţiei Naţionale „Apele Române” nu se mai află o altă persoană juridică cu acelaşi obiect de activitate şi scop cum este pârâtul I.N.H.G.A. (cod CAEN 7219 – cercetare dezvoltare în alte ştiinţe naturale şi inginerie), cu care să fie, eventual, comparate salariile primite de membrii de sindicat din prezenta cauză. Astfel, în ceea ce priveşte acest al doilea aspect, în cadrul Administraţiilor Bazinale de Apă de la nivelul ţării nici nu există funcţii de ....şi nici de .... (acestea existând doar în cadrul pârâtului I.N.H.G.A.), iar în ceea ce priveşte postul de electrician de ....., în cauză nu s-a făcut dovada că atribuţiile fişei acestui post din cadrul pârâtului I.N.H.G.A. sunt aceleaşi cu atribuţiile posturilor de .... din cadrul Administraţiilor Bazinale de Apă din ţară, respectiv că aceştia îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, astfel cum prevede legea, cu atât mai mult cu cât scopul şi obiectul de activitate al acestui pârât este diferit de cel al Administraţiilor Bazinale de Apă.

Astfel, în cauză nu este îndeplinită şi nu poate fi astfel reţinută îndeplinirea condiţiei legale ca salariaţii din cadrul I.N.H.G.A. să desfăşoare aceleaşi muncă, în aceleaşi condiţii şi pe aceleaşi funcţii cu personalul din cadrul Administraţiilor Bazinale de Apă din ţară, cu atât mai mult cu cât două dintre cele 3 posturi nici măcar nu există în cadrul Administraţiilor Bazinale de Apă, iar cea de-a treia, de .... şi reparaţii nu s-a dovedit că are aceleaşi atribuţii şi se desfăşoară în aceleaşi condiţii cu cele ale funcţiilor aparent similare din cadrul Administraţiilor Bazinale de Apă. Rezultă astfel că membrii de sindicat în cauză au în plată la data prezentei un salariu care nu poate fi comparat cu alte salarii pentru funcţii similare din grila din contractul colectiv de muncă.

În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ APELE ROMÂNE prin întâmpinare.

Respinge acţiunea formulată de reclamatul SINDICATUL ... cu sediul în ..., str..., nr. .. jud. Mureş, CIF ... reprezentat legal prin preşedinte ..., în numele şi pentru membrii de sindicat: ..., domiciliat în ... str. .. nr...., jud. .. identificat prin CNP ... ..., domiciliat în ... .. nr. ..., jud. .. identificat prin CNP ... şi .., domiciliat în .., str. .., nr.. .. identificat prin CNP ... toţi cu domiciliul procesual la sediul apărătorului ales Avocat .. situat în mun. Târgu-Mureş, str. .., nr. .., jud. .., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ APELE ROMÂNE, cu sediul în Bucureşti, str. Edgar Quinet, nr. 6, sector 1, cod fiscal 24326056, reprezentata legal prin Director General ... ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia tardivităţii acţiunii, invocate de pârâta INSTITUTUL NAŢIONAL DE HIDROLOGIE ŞI GOSPODĂRIRE A APELOR prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamatul SINDICATUL .... cu sediul în ... str. .. nr. .... Mureş, CIF ..., reprezentat legal prin preşedinte ... în numele şi pentru membrii de sindicat: ..., domiciliat în .. str. .., nr. .. jud. .., identificat prin CNP ......-.., domiciliat în .. .. nr. .., jud. .., identificat prin CNP ... şi ..., domiciliat ..., str. .., nr. ., Bucureşti, identificat prin CNP ..., toţi cu domiciliul procesual la sediul apărătorului ales Avocat ..., situat în mun. .., str. .. nr. .., jud. .., în contradictoriu cu pârâta INSTITUTUL NAŢIONAL DE HIDROLOGIE ŞI GOSPODĂRIRE A APELOR (I.N.H.G.A.), cu sediul in Bucureşti, Şos. Bucureşti - Ploieşti, nr. 97E, sector 1, Cod de identificare fiscală (C.I.F.): ..., cont IBAN ..., deschis la Trezoreria Sector 1 Bucureşti, reprezentat legal prin Director ing. ...

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată azi, data de 25 iulie 2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

Preşedinte: ...

Asistent Judiciar: ..

Asistent Judiciar: ...

Grefier: ...

Tehnored: PVA/AH

Listat 5 ex.C.S./14.08.201

Opinie separată, parţial divergentă, în sensul admiterii acţiunii faţă de pârâta Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

Asistent Judiciar,

....

aflându-se în concediu de odihnă,

semnează

Vicepreşedintele instanţei,

---

Motivarea opiniei separate a domnului Asistent Judiciar ....

1. Administraţia Naţională „Apele Române”, împreună cu unităţile sale subordonate cu personalitate juridică (inclusiv pârâtul angajator Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor), a luat fiinţă, prin reorganizare, în baza prevederilor OUG nr. 107/2002 şi ale HG nr. 1176/2005, ca instituţie publică.

Conform dispoziţiilor art. 5 alin. 5 din OUG nr. 107/2002 şi ale art. 8 alin. 8 din Statutul aprobat prin HG nr. 1176/2005, salarizarea personalului Administraţiei Naţionale „Apele Române” se face în conformitate cu reglementările legale aplicabile instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii.

Salarizarea prin lege a personalului Administraţiei Naţionale „Apele Române” este statuată de dispoziţiile art. 162 alin. 3 din Codul muncii, ale art. 138 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 şi ale art. 37 alin. 1 raportat la art. 1 din Legea nr. 284/2010, potrivit cărora şi salarizarea personalului instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii (venituri care fac parte din bugetul general consolidat al statului, potrivit art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010) se face în baza Legii-cadru nr. 284/2010.

Ca atare, era obligatorie respectarea reîncadrării salariale unitare a întregului personal, potrivit Legii nr. 284/2010 (Anexa VIII), pe clase de salarizare şi grade, inclusiv pentru a se putea opera echivalarea nivelelor de salarizare.

2. Separat de obligaţia legală a reîncadrării salariale unitare a personalului (operaţiune teoretică) exista şi obligaţia legală a plăţii drepturilor salariale la nivel maxim (operaţiune practică, care trebuia sprijinită pe cea prealabilă, a reîncadrării).

Conflictul de muncă dintre părţile împrocesuate a fost generat de interpretarea divergentă a prevederilor legale referitoare la nivelul maxim de salarizare aplicabil în baza art. 3 ind. 1 alin. 1 - alin.1  ind. 3 din O.U.G. nr. 57/2015, modificate şi completate prin art. I pct. 1 - 2 din OUG nr. 43/2016, începând cu data de 1 august 2016.

Aceste prevederi legale sunt următoarele:

„(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(1 ind. 1) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(…)

 (1 ind. 3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate”.

3. În primul rând, este de reţinut existenţa obligaţiei legale a angajatorului de a proceda la egalizarea salarială la nivel maxim conform art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 3 din O.U.G. nr. 57/2015, cu luarea în considerare şi a considerentelor din Decizia nr. 794/15.12.2016 pronunţată de Curtea Constituţională, a fost constatată neconstituţionalitatea prevederilor art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 2 din O.U.G. nr. 57/2015.

Nivelul maxim de salarizare stabilit prin O.U.G. nr. 57/2015, a fost menţinut constant, în întreaga perioadă în litigiu, prin efectul dispoziţiilor:

- art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 99/2016, în perioada 1.01. – 28.02.2017, cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016;

- art. 1 din OUG nr. 9/2017, în perioada 1.03. – 30.06.2017, se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară;

- art. 38 alin. 2 lit. a din Legea nr. 153/2017, care menţine, pentru perioada iulie 2017 – decembrie 2017, nivelul de salarizare cuvenit pentru luna iunie 2017;

- art. 38 alin. 3 lit. a din Legea nr. 153/2017, care menţine, începând cu data de 1.01.2018, nivelul preluat anterior aferent lunii decembrie 2017 (indexat cu 25%).

Deci, nu se poate ignora, la efectuarea plăţii drepturilor salariale, nivelul maxim de salarizare statuat de lege.

Rezultă că nu există niciun argument legal care să justifice diferenţele de salarizare litigioase. Salariile se stabilesc pe familii ocupaţionale, iar nu în considerarea unor persoane privite „ut singuli” şi care sunt, în mod întâmplător, contemporane edictării unui act normativ. Potrivit jurisprudenţei constante a instanţei de contencios constituţional, precum şi a celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea dispoziţiilor art.14 din Convenţie şi a Protocolului nr. 12 la Convenţie, discriminarea înseamnă aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situaţii comparabile, fără ca acesta să se bazeze pe o justificare obiectivă şi rezonabilă (cauza Driha c.României din 21 februarie 2008, cauza Marcks c.Belgiei – 1970 etc.).

În concluzie, în mod nelegal s-a refuzat luarea în considerare, a nivelului maxim de salarizare.

4. În al doilea rând, analizând incidenţa în cauză a prevederilor legale ale art. 3 ind. 1 alin. 1 - alin.1 ind. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, trebuie reliefat faptul că membrii de sindicat îndeplinesc funcţii astfel cum acestea sunt prevăzute în aceeaşi anexă VIII, capitol I din Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017 (Anexa VII, capitolul I) ca şi cele la care se raportează ca având un cuantum al salariilor de bază stabilit în plată la nivel maxim.

Din perspectiva art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 3 din O.U.G. nr. 57/2015, este de subliniat că  angajatorul pârât, din subordinea Administraţia Naţională „Apele Române”, se regăsesc „în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar”, deci şi în situaţia membrilor de sindicat, „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate”.

Între unitatea pârâtă (Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor) subordonată Administraţiei Naţionale „Apele Române” (ANAR) şi celelalte unităţi cu personalitate juridică subordonate (direcţii ale apelor), aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar faţă de ANAR, nu există nicio deosebire sub aspectul funcţiilor şi atribuţiilor, astfel cum acestea sunt reglementate de prevederile OUG nr. 107/2002 şi ale HG nr. 1176/2005.

Deci echivalarea salarială invocată şi precizată de sindicatul reclamant, la nivel maxim, indicată la fila 46 vol. II, este temeinică şi legală, conform art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 3 din O.U.G. nr. 57/2015.

5. În concluzie, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 794/15.12.2016, scopul legiuitorului este de a pune capăt unor situaţii aberante, vădit inechitabile şi abuzive, generatoare de tensiuni şi conflicte sociale, de necorelare a salarizării pentru aceleaşi funcţii echivalente, în sensul eliminării unor privilegii artificiale, interzise şi de art. 16 alin. 1 din Constituţie.

În acest context, nu poate fi acceptată confuzia între nivelurile legale de salarizare anterioare (şi eventualele justificări legale ale acestora) şi noile niveluri de salarizare de după egalizarea legală a celor anterioare, la maximul în plată (indiferent care era justificarea şi izvorul normativ/judiciar al acelui nivel) pentru aceeaşi funcţie, clasă şi gradaţie din aceeaşi anexă a legii-cadru de salarizare. Legiuitorul este cel care egalizează în plată salarizarea la nivel maxim.

Asistent Judiciar,

...

aflându-se în concediu de odihnă,

semnează

Vicepreşedintele instanţei,

...

Domenii speta

Spete similare