Depăşirea termenului rezonabil. Individualizarea pedepselor. Fondul de protecţie a victimelor.

Decizie 470/Ap din 07.10.2014


Un remediu eficient pentru sancţionarea depăşirii termenului rezonabil de desfăşurare a procedurilor judiciare împotriva unei persoane este sancţionarea sa mai blândă decât s-ar fi impus dacă procedurile se încadrau într-un termen rezonabil.

Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii nu poate fi obligat la plata despăgubirilor reprezentate de cheltuielile de spitalizare efectuate de unităţile spitaliceşti cu victimele accidentelor auto atunci când autoturismele nu au încheiate poliţe RCA, impunându-se obligarea inculpatului singur la plata acestora.

Constată că prin sentinţa penală nr. 946/17.04.2014 a Judecătoriei Braşov s-a dispus în baza art. 386 Noul Cod de procedură penală admiterea cererii formulate de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.I. prin actul de sesizare din infracţiunea de ucidere din culpă  prevăzută de art. 178 alin. 2 şi  3 Cod penal  din 1968  în infracţiunile  de ucidere din culpă prevăzute de art. 192 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea  art. 5 Noul Cod penal şi conducerea  unui vehicul  sub influenţa  alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de art. 336 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal şi în final cu aplicarea  art. 38 alin. 2 Noul Cod penal.

 În baza art. 386 Noul Cod de procedură penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.I. prin actul de sesizare din  infracţiunea de ucidere din culpă  prevăzută de art. 178 alin. 2 şi 3 Cod penal  din 1968  în infracţiunile  de ucidere din culpă prevăzute de art. 192 alin 1 Noul Cod penal cu aplicarea  art. 5 Noul Cod penal şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de  art. 336 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea  art. 5 Noul Cod penal  şi în final cu aplicarea art. 38 alin. 2 Noul Cod penal.

 În baza art. 192 alin. 2 Noul Cod penal  cu aplicarea  art. 5 Noul Cod penal şi cu aplicarea art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală şi art. 375 Noul Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii  de ucidere din culpă.

În baza art. 336 alin 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal şi cu aplicarea art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală  şi art. 375  Noul Cod de procedură penală a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii conducere a unui vehicul  sub influenta  alcoolului sau a altor substanţe.

A constatat că cele două infracţiunii au fost comise în condiţiile concursului de infracţiunii  prevăzut  de art. 38  alin. 2 Noul Cod penal şi în consecinţă în baza art. 39  alin. 1 lit. b Noul Cod penal a aplicat pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 1 an şi 6 luni închisoare la care a adăugat o treime din cealaltă şi anume 4 luni închisoare în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de  1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 81 alin. 1 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 10 luni  stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului B.I. cu privire la dispoziţiile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii cu intenţie a unei noi infracţiuni.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul  B.I.  în vedere introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a constatat că partea civilă M.V. nu are pretenţii civile faţă de inculpat.

În baza  art. 25 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 397 Noul Cod de procedură penală, art. 1381 şi următoarele Cod civil s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.I. şi în consecinţă a fost obligată partea  responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzi să plătească părţii civile suma de 2337,62 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare.

În baza art. 25 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 397 Noul Cod de procedură penală, art. 1381şi următoarele Cod civil s-a admis în parte  acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă  B. şi a fost obligată partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzi să plătească  părţii civile suma de  6426,05 lei reprezentând valoarea prestaţiilor medico–sanitare acordate victimei M.C. în perioada spitalizării.

S-a respins cererea formulată de partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului B.I..

În baza  art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală  a fost obligat inculpatul B.I. să plătească statului suma de 1450 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitorul nr. 11159/P/2008  din data de 05.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.I., pentru săvârşirea  infracţiunii de  ucidere din culpă prevăzute de  art. 178 alin. 2 şi 3 Cod penal din 1969.

Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi  penale respectiv proces-verbal de cercetare la faţa locului şi schiţa locului accidentului, buletin de analiză toxicologică–alcoolemie nr. 2291/T/03.11.2008, buletin de analiză toxicologică–alcoolemie nr. 2284/T/03.11.2008, raport  de constatare  medico–legală  nr. 4497/AUT/10.11.2008, raport de constatare  tehnică nr. 483399, declaraţiile inculpatului B.I., declaraţiile aparţinătorilor victimei M.C. şi anume M.I. şi M.V., bon etilotest, constituire partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B. coroborate cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei exprimat de inculpat în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alineat 4 Cod de procedură penală, instanţa de fond a reţinut că în data de 01.11.2008, inculpatul B.I. a consumat băuturi alcoolice, după care s-a urcat la volanul  autoturismului marca Dacia  cu numărul de înmatriculare […]. În timp ce se  deplasa pe banda 1 de pe b-dul G., cu aproximativ 200 de metri înainte de intersecţia cu strada 13 D., inculpatul a observat  victima pe banda 3 a sensului  opus  de deplasare  care era angajată  în traversarea străzii prin loc nepermis din partea stânga către partea dreaptă a sensului  său de deplasare.

Pe banda a doua a sensului de deplasare al inculpatului mai circula un autoturism, iar în momentul în care conducătorul acestui autoturism a redus viteza, victima M.C., aflată în stare avansată de ebrietate, s-a angajat în traversarea străzii în fugă, traversând prin faţa autoturismului  care  circula pe banda a 2-a. În momentul în care victima  a ajuns pe banda 1 a sensului de deplasare al inculpatului dinspre G.  spre strada A.V.  a fost surprinsă şi accidentată de  autoturismul  condus de  inculpatul B.I.

Victima M.C. a  fost transportată de urgenţă  la Spitalul Clinic Judeţean  de Urgenţă B. unde în data de 07.11.2008 a decedat ca urmare a hemoragiei  meningo-cerebrare  în cadrul unui politraumatism cu multiple  fracturi  costale şi de membre.

Din buletinul de analiză toxicologică  alcoolemie  nr. 2291/T/03.11.2008  a rezultat că, la  data comiterii  faptei, inculpatul B.I. avea o alcoolemie  de 1,45 g/ l alcool pur  în sânge la  prima probă orele 20,00, cea de a doua probă de sânge fiind refuzată de către inculpat întrucât a recunoscut consumul de alcool.

De asemenea, din buletinul de analiză toxicologică nr. 2284/T/03.11.2008 a rezultat că victima M.C. la data producerii accidentului, avea o alcoolemie de 2,05g/l alcool pur în sânge.

 În urma efectuării unei constatări tehnico–ştiinţifice s-a stabilit că la momentul  producerii accidentului, autoturismul condus de inculpatul B.I. avea o viteză de deplasare  de 64 km/h, iar  în momentul  producerii impactului  o viteza de  36,88 km/h.

 În urma raportului de constatare medico–legală  nr. 4497/AUT/ 10.11.2008 s-a stabilit  că între leziunile traumatice suferite de victimă în urma impactului  cu autoturismul condus de inculpat şi decesul victimei există legătură de  cauzalitate.

În drept, a considerat prima instanţă că  faptele  inculpatului B.I. constând în aceea că  în  data de 01.11.2008, în jurul orelor 19,10, în timp ce conducea autovehiculul  marca Dacia, cu numărul de înmatriculare […], pe b-dul G. cu o viteza de 64 km/h, având  o alcoolemie de  1,45 g/l alcool pur în sânge, a accidentat-o  mortal pe victima M.C., în timp ce aceasta traversa strada prin loc nepermis, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 2 Noul Cod penal şi conducerea  unui vehicul  sub influenţa  alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de  art. 336 alin.1 Noul Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanţa a ţinut seama de criteriile generale prevăzută de art. 74 Noul Cod penal, referitoare la gradul concret de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite, urmările produse, precum şi de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că aplicarea unor pedepse cu închisoare orientate spre minimul special vor avea efectul preventiv şi educativ scontat. La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere şi faptul că şi victima a avut o culpă de 20 % în producerea accidentului acesta traversând printr-un loc nepermis.

Cu privire la modalitatea de executare, reţinând  de asemenea dispoziţiile art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, instanţa a apreciat că sunt mai favorabile dispoziţiile art. 8 Cod penal cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei; în speţă fiind îndeplinite condiţiile, ţinând cont că pedeapsa stabilită nu depăşeşte 2 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior şi, raportat la persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că în cauză s-a constituit parte civilă şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă  B. cu suma de 8032,56 lei reprezentând valoarea  prestaţiilor medico – sanitare acordate victimei M.C.

Având în vedere şi culpa victimei de 20%  instanţa  a admis în parte acţiunea civilă  formulată de  partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B. şi a acordat  părţii civile suma de 6426,05 lei reprezentând valoarea  prestaţiilor medico – sanitare acordate victimei M.C.

Întrucât în cauză autoturismul implicat în accident marca Dacia, cu numărul de înmatriculare […] nu avea asigurare obligatorie  încheiată şi având în vedere că existau  constituiri de parte civilă instanţa a dispus introducerea în calitatea de parte responsabilă  civilmente  a Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii pe care a obligat-o şi la plata acestor despăgubiri.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, care a solicitat majorarea pedepsei rezultante de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului, reţinerea în integralitate a legii vechi ca fiind mai favorabilă inculpatului, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse cu aplicarea dispoziţiilor art. 863 alin. 3 lit. e Vechiul Cod penal şi Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii care a solicitat înlăturarea obligării Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii de la plata despăgubirilor către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B.  S-a arătat în esenţă de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii că tratamentul medical administrat persoanei vătămate pe perioada spitalizării este suportat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, în baza contribuţiilor sociale obligatorii încasate care intră sub incidenţa prevederilor art. 5 alineat 4 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 conform cărora nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite nu are dreptul să solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate.

Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, cât şi prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 375 Cod de procedură penală, mijloacele de probă fiind analizate de prima instanţă, situaţia de fapt nefiind contestată nici de inculpat şi nici de parchet.

Cu privire la corecta încadrare în drept a faptei, Curtea reţine decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014, în conformitate cu care legea penală mai favorabilă se identifică în întregul ei, iar nu pe instituţii autonome.

 În speţa de faţă, analizând nu numai limitele de pedeapsă, dar şi circumstanţele concrete de săvârşire a faptei, care pot fi puse în valoare ca şi circumstanţe atenuante, precum şi modalităţile de individualizare de executării pedepsei prevăzute de cele două coduri penale, Curtea consideră că legea penală veche este mai favorabilă, chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal din 1968 sunt mai mari.

 Astfel, în drept, fapta inculpatului care a condus autoturismul cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi cu o viteză mai mare decât cea legală, accidentând mortal victima, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alineatele 2 şi 3 Cod penal din 1968.

 Aspectul, reţinut atât în actul de sesizare cât şi în hotărârea primei instanţe, că victima se afla şi ea sub influenţa alcoolului şi că a traversat printr-un loc nepermis o stradă intens circulată cu mai multe benzi pe sens, va fi valorificat în favoarea inculpatului şi sub aspectul laturii penale, nu numai al celei civile, ca şi circumstanţă atenuantă judiciară, conform art. 74 alineat 2 Cod penal din 1968.

 Astfel, pedeapsa concretă va fi coborâtă sub limita de pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare prevăzută de art. 178 alineatele 2 şi 3 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 396 alineat 10 Cod de procedură penală, prin reţinerea circumstanţei atenuante judiciare menţionate mai sus.

 Cu privire la critica adusă de apelant privind greşita individualizare a pedepsei, Curtea reţine că inculpatul a prezentat o alcoolemie ridicată, a condus autoturismul la o oră cu trafic intens, respectiv ora 19, pe o stradă circulată, cu o viteză mai mare decât cea legală în acea zonă, iar urmarea imediată a fost una gravă, respectiv decesul victimei.

În raport de aceste aspecte, se impune o majorare a pedepsei aplicate de prima instanţă, care să asigure o reeducare a inculpatului şi o corectă sancţionare a faptei penale, proporţională cu pericolul social generat.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, aspect criticat de procuror în apelul formulat, Curtea reţine că fapta a fost săvârşită la data de 01.11.2008, referatul de terminare a urmăririi penale a fost întocmit la 01.09.2011, dar trimiterea în judecată a avut loc în 05.06.2013, în toată această perioadă inculpatul având interzis dreptul de a conduce autoturisme, în total aproape 6 ani, la care se adaugă încă un an după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

În acest caz de depăşire a termenului rezonabil de desfăşurare a urmăririi penale, stabilirea unei suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu interzicerea pe durata termenului de încercare a dreptului de a conduce (deci pe cel puţin încă 5 ani) ar fi o sancţiune disproporţionat de mare în raport cu gravitatea faptei.

Singura raţiune pentru care s-ar fi impus stabilirea acestei modalităţi de individualizare a executării pedepsei ar fi fost interzicerea dreptului de a conduce pe durata termenului de încercare (inculpatul este integrat social şi profesional, nu se impune verificarea surselor de venit sau prezentarea sa regulată la Serviciul de Probaţiune), dar pentru motivele sus arătate, stabilirea acestei obligaţii apare ca fiind disproporţionată, iar nestabilirea ei nu este altceva decât o sancţiune pentru depăşirea termenului rezonabil de finalizare a urmăririi penale. O sancţiune mai uşoară ce urmează a fi aplicată unui inculpat este considerată şi de practica CEDO un remediu eficient pentru depăşirea termenului rezonabil de desfăşurare a procedurilor judiciare îndreptate împotriva inculpatului.

Cu privire la apelul formulat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, Curtea reţine două aspecte:

Pe de o parte, prin „pagube materiale sau a vătămări corporale cauzate de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare”, în sensul directivei europene, se înţeleg acele prejudicii ale persoanelor direct rezultate din accident (distrugerea/degradarea unor obiecte personale aflate pe corpul victimei sau aflate în autovehiculul implicat în accident, distrugerea/avarierea/degradarea autovehiculului, sume plătite din fonduri proprii pentru asistenţa medicală, intervenţii chirurgicale, achiziţionarea unor medicamente, alimente, proteze, pentru plata unor tratamente de recuperare, numai în măsura în care costul acestora nu a fost suportat - în temeiul legii sau al unor contracte - de alte persoane/entităţi/unităţi, sume plătite din fonduri proprii pentru înmormântarea victimei şi pentru pomenirile ulterioare - sub acest ultim aspect, art.5 (3) din Ordinul nr.172008 al preşedintelui CSA prevede că „Daca pentru vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul nu a fost îndeplinita obligaţia de a încheia asigurarea R.C.A., Fondul acorda persoanelor prejudiciale despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămări corporale sau decese”- etc).

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 5 (4) din acelaşi ordin „Nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate”. Întrucât asistenţa medicală este acordată victimelor, după caz, fie în temeiul unui contract (persoane asigurate), fie în temeiul legii (persoane neasigurate), toate sumele reprezentând cheltuielile cu asistenţa medicală (îngrijire medicală, medicamente, cazare, hrană, analize medicale, intervenţii şi operaţii medicale, examinări medicale etc.) vor fi recuperate în temeiul Legii nr. 95/2006, Legea sănătăţii,  potrivit  căreia „Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivii legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată”.

Prin urmare, motivul de apel formulat de partea responsabilă civilmente este întemeiat şi va fi admis.

Pentru cele expuse mai sus, se vor admite apelurile formulate de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 946/17.04.2014 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. 16702/197/2013, pe care o va desfiinţa cu privire la soluţionarea acţiunii penale şi la obligarea Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata despăgubirilor civile solicitate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B.

Rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 178 alineatele 2 şi 3 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 alineat 2 Cod penal din 1968, art. 76 alineat 1 litera b Cod penal din 1968 şi art. 396 alineat 10 Cod de procedură penală, va condamna inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În  baza art. 71 Cod penal din 1968 va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alineat 1 literele a, teza a doua şi b Cod penal din 1968.

În baza art. 81 Cod penal din 1968 va suspenda condiţionat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 Cod de procedură penală din 1968 i se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal din 1968, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alineat 5 Cod penal din 1968 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Va înlătura obligarea Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata sumei de 6426,05 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgent B. şi va obliga inculpatul la plata acestei sume către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B. cu titlu de daune materiale.

 Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

 În baza art. 274 alineat 1 Cod de procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la judecata în primă instanţă şi la plata sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la judecata în apel.