Împăcarea părţilor după luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

Prin încheierea nr. 257 din 21.08.2018 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Videle a  fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle şi în baza art. 226 al.1 şi 2 Cpp cu referire la art.202 al.1 şi 3 şi art.223 al.  2 Cpp s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 21.08.2018 şi până la data de 19.09.2018, inclusiv, a inculpaţilor: S. B, cu domiciliul in comuna Mereni, sat Merenii de Jos, jud. Teleorman,  cercetat pentru savarsirea infracţiunilor de “tulburarea ordinii si linistii publice” prev. de art. 371 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen (4 acte materiale) si  două infracţiuni de “lovirea sau alte violente”  prev. si ped. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, toate cu aplic art. 38 alin. 2 C.pen. şi S.I.-F.,  cu domiciliul in comuna Mereni, sat Mereni de Jos, jud. Teleorman, posesor al CI seria TR nr. 502 920 eliberat la data de 20.03.2014  cercetat pentru savarsirea  infracţiunilor de “tulburarea ordinii si linistii publice” prev. de art. 371 C.pen. si  de “lovirea sau alte violente”  prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. ambele  cu aplic art. 38 alin. 2 C.pen..

În temeiul art. 230 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă pe numele inculpaţilor Soare Bogdan şi Soare Ion-Felix.

În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin.1 rap. la art.223 alin.2 şi art.202 C. proc. pen., în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii S. B. şi S. I.F..

Conform art. 223 alin. (2) C.p.p. măsura arestării preventive poate fi luată în cursul urmăririi penale numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia,  a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Astfel, în ceea ce priveşte condiţia referitoare la existenţa probelor care să confirme suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit o infracţiune s-a constatat că aceasta este îndeplinită, declaratiile  persoanelor vatamate, certificatul medico-legal nr. A2-568/1298 din 09.08.2018 eliberat de SML Teleorman, constatările preliminare nr. A1 -117/1.334/14.08.2018 formulate de cadre medicale din cadrul SML Teleorman, planşele fotografice, declaratiile martorilor: precum si declaratiile inculpatilor  S. B. si S. I.F. sunt mijloace de probă legal administrate şi susţin săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii S. B. şi S. I.F..

Sub acest aspect s-a constatat că în jurisprudenţa CEDO (cauza Fox, Campbellşi Hartley contra Marii Britanii (30.08.1990) şi în cauza Hilda Haftsteinsdettir contra Islandei (08.06.2004) s-a stabilit că întotdeauna trebuie respectată condiţia existenţei unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice arestarea unei persoane. De asemenea, în jurisprudenţa CEDO (cauza Murray contra Marii Britanii 28.10.1994) s-a stabilit că faptele care au dat naştere acestor bănuieli nu trebuie să fie de acelaşi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzaţie, aceste fapte urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva unei persoane.

În art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, una din condiţiile prevăzute pentru măsurile preventive privative de libertate este să existe „motive verosimile” de a bănui că persoana a săvârşit o infracţiune.

Prin motive verosimile, Curtea Europeană a Drepturilor Omului înţelege motive plauzibile, acestea bazându-se pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere şi autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana faţă de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracţiune (cauza Erdagöz contra Turciei – 22.10.1997). Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, judecătorul apreciază că acestea sunt sincere şi autentice şi sunt de natură a convinge un observator independent că inculpatul Dincă Marius Cristian a comis infracţiunile de furt calificat reţinute în sarcina sa.

Privitor la condiţia referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege s-a constatat că acesta este îndeplinită. Astfel, infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin.(2) C.pen. este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În privinţa condiţiei referitoare la pericolul pentru ordinea publică – stipulată şi în jurisprudenţa CEDO (cauza Jeèius Contra Lituaniei 31.06.2006, cauza Murray contra Marii Britanii 28.10.1994) –  considerăm că trebuie avute în vedere atât circumstanţele reale a săvârşirii faptelor, precum şi circumstanţele ce ţin de persoana inculpaţilor care să justifice proporţionalitatea măsurii preventive.

Astfel, legat de circumstanţele reale ale presupusei săvârşiri a faptei pentru care sunt cercetaţi inculpaţii S. B. şi S. I.F., judecătorul constată că, faptele de care sunt acuzaţi, au fost săvârşite în public, prin acţiuni violente, îndreptate către persoane care se aflau întâmplător în apropierea inculpaţilor. Gravitatea  presupuselor fapte săvârşite de către inculpaţii S. B. şi S. I. F., dar mai cu seamă de primul dintre aceştia, rezidă şi din modalitatea concretă în care inculpatul S. B. a obstrucţionat traficul rutier, plasându-se pe mijlocul drumului, pentru ca vehiculele care circulau în acele momente să oprească, iar inculpatul să poată să se manifeste violent asupra acestora.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a reţinut că această gravitate sporită a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor reiese şi din aspectul că, victimele comportamentului violent a celor doi inculpaţi erau persoane care treceau întâmplător pe stradă, fără să provoace în vreun fel o reacţie violentă din partea inculpaţilor. Aşa cum reiese din întregul material probatoriu, sunt indicii care să creeze percepţia că inculpatul Soare Bogdan putea agresa, în mod deliberat, orice persoană care trecea prin comuna Mereni la momentul în care acesta se afla pe carosabil.

În aceea ce priveşte acţiunea violentă prin care cei doi inculpaţi i-au aplicat persoanei vătămate I. V. mai multe lovituri în zona capului şi a corpului, persoana vătămată suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14-15 zile de îngrijiri medicale, judecătorul constată prin modalitatea concretă în care s-a săvârşit fapta, s-a creat un pericol pentru ordinea publică ce nu poate fi îndepărtat decât prin privarea de libertate a inculpaţilor.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că inculpaţii S. B. şi S.I.F. i-au aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri, imediat după ce inculpatul S. B. a lovit calul ce tracta căruţa plină cu iarbă cosită în care se mai aflau şi membrii familiei persoanei vătămate, respectiv soţia acestuia şi cele două fiice minore  cu vârste de 9, respectiv 5 ani.

Prin faptele sale, inculpaţii au dat dovadă de cruzime şi iresponsabilitate, creând o puternică stare de şoc şi de temere unor minore cu vârste atât de fragede, încât aceste trăiri pot afecta pe termen îndelungat dezvoltarea normală a acestora.

De asemenea, faptul că inculpatul S. B. a avut un comportament violent şi antisocial pe raza comunei Mereni, în data de 04.08.2018, începând cu ora 19:00 şi până noaptea târziu, denotă că activitatea inculpatului nu a fost una accidentală, determinată de o stare nervoasă inopinată, ci mai degrabă a fost activitate deliberată în care inculpatul a încercat să impresioneze şi să înfricoşeze comunitatea localităţii Mereni prin forţă şi violenţă. Dorinţa de a impresiona în mod negativ membrii comunităţii, rezultă şi din faptul că, de faţă la fiecare acţiune violentă pe care a exercitat-o inculpatul S. B. asupra persoanelor din jur, se aflau de fiecare dată mai multe persoane.

Totodată, în stabilirea pericolului social al săvârşirii faptei este avută în vedere  şi natura infracţiunilor reţinute în  sarcină inculpaţilor. Astfel, reglementarea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin.(2) C.pen. şi tulburarea ordinii si linistii publice, prev. de art. 371 C.pen.  urmăreşte protejarea valorilor sociale ce ţin de asigurarea integrităţii fizice şi buna convieţuire în societate a membrilor săi. Or, din examinarea materialului probatoriu a reieşit că există indicii care să ateste că tocmai aceste valori au fost grav afectate prin comportamentul celor doi inculpaţi.

Pe de altă parte, şi urmările produse prin săvârşirea faptei sunt de natură să justifice un pericol foarte ridicat pentru ordinea publică a inculpaţilor. Astfel, în ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpatului S. B., judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a reţinut că, în afară de vătămarea prin lovire cu pumnul şi

picioarelor a celor două persoane vătămate I. V.l şi V.M.  G., cărora le-au fost produse leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14-15, respectiv 7-8 zile de îngrijiri medicale, inculpatul a creat o puternică stare de temere persoanelor care au luat cunoştinţă de activitatea acestuia. În susţinerea acestor urmări sunt chiar declaraţiile martorilor oculari, cărora întreaga activitate a inculpaţilor le-a creat o stare de temere, spaimă, nelinişte şi nesiguranţă atât pentru viaţa şi siguranţa proprie, cât şi a familiilor lor, pe o durată mai mare de timp, fiind indignaţi de comportamentul şi reacţiile pe care inculpaţii le-au manifestat într-un spaţiu public, ameniţnând cu fapte grave şi agresând persoanele ce se întâlneau cu aceştia.  Trecând de la ameninţările iniţiale la actele de violenţă fizică exercitate asupra persoanelor vătămate, inculpatul S.B. a demonstrat o periculozitate deosebită, percepută ca un şoc pentru cei care au luat cunoştinţă de faptele sale.

Totodată, faptele de agresiune asupra membrilor familiei persoanei vătămate Iamandi Viorel, reţinute în sarcina inculpaţilor S. I. F. şi S. B., au creat un sentiment de stupoare şi indignare pentru orice observator obiectiv. Astfel, prin acţiunea violentă concertată a celor inculpaţi asupra calului ce tracta căruţa în care se aflau membrii familiei persoanei vătămate I. V. şi ulterior asupra persoanei vătămate, inculpaţii au generat o stare de şoc celor din jur, şi mai ales minorelor I. D.S. in varsta de 9 ani si I. I. D.in varsta de 5 ani. Având în vedere vârsta minorelor, starea de şoc şi de temere că tatăl lor putea fi ucis, produsă prin săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, poate avea consecinţe nefavorabile de lungă durată asupra dezvoltării psiho-sociale normale a minorelor. 

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor Soare Ion Felix şi Soare Bogdan, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.B., acesta are 26 de ani, este necăsătorit, este de meserie operator de motostivuitor, are 2 copii minori şi este cunoscut cu importante condamnări de către autorităţile germane. Pe parcursul cercetărilor a recunoscut doar circumstanţiat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, iar în faţa judecătorul de drepturi şi libertăţi inculpatul şi-a exercitat dreptul la tăcere. Prin comportarea sa, explicată de inculpat prin consumul excesiv de alcool, şi prin antecedenţa sa penală din afara ţării, inculpatul a dat dovadă de o periculozitate sporită şi de perseverenţă infracţională.

De asemenea, în acelaşi sens, judecătorul are în vedere şi faptul că, din copia ordonanţei de începere a urmăririi penale in rem în dosarul nr. 625/P/2018 (f. 150 d.u.p.), reiese că s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, ameninţare şi distrugere constând în aceea că numitul S. B., în data de 14.07.2018, în timp ce se afla la magazinul din comuna Mereni, i-a aplicat lovituri persoanei vătămate,  a ameninţat-o cu moartea şi i-a deteriorat parbrizul autoturismului.

Pe de altă parte, inculpatul S. I.F., are 22 de ani, nu are ocupaţie, nu este căsătorit şi este cunoscut cu o condamnare pe teritoriul statului german pentru fapte de înşelăciune. Pe parcursul cercetărilor inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, iar în faţa judecătorul de drepturi şi libertăţi inculpatul şi-a exercitat dreptul la tăcere. Faptul că inculpatul nu este la primul contact cu organele de cercetare penală arată că indiferenţa inculpatului faţă de măsurile judiciare dispuse în trecut faţă de acesta.

A mai reţinut judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle faptul că, tulburarea ordinii publice ţine, într-o anumită măsură, de domeniul lucrurilor „resimţite” de opinia publică şi nu numai de datele obiective care justifică măsura arestării preventive, ca măsură excepţională. Din această perspectivă, de la momentul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor Soare Ion Felix şi Soare Bogdan a trecut o perioadă scurtă de timp, de doar câteva zile, iar gravitatea faptelor si a urmărilor produse sunt aspecte esenţiale de natură a crea percepţia că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, în lipsa luării măsurii arestării preventive. Sintagma “pericol concret pentru ordinea publica” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice. Astfel, existenţa pericolului public rezultă, între altele, şi

din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, având credinţa că, săvârşind o infracţiune gravă, nu va exista nicio reacţie din partea autorităţilor.

Activităţile infracţionale precum cele de care sunt acuzaţi inculpaţii necesită o reacţie fermă a societăţii şi un exemplu pentru celelalte persoane care comit astfel de fapte, gândind că acestea sunt de mică importanţă şi vor fi trecute cu vederea. Apoi, conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice. Un astfel de impact, imediat şi mediatic, există categoric în rândul opiniei publice şi impune o reacţie promptă a autorităţilor, care să conducă la arestarea preventivă a inculpaţilor, pentru înlăturarea unei temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituţiile statului acţionează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, o garanţie împotriva arbitrariului în materia măsurilor preventive este aceea a necesităţii sau proporţionalităţii măsurii luate în raport cu circumstanţele cauzei. În jurisprudenţa CEDO (cauzele Witold Litwa c. Polonia şi Ladent c. Polonia), necesitatea a fost apreciată ca un criteriu care justifică măsurile privative ori restrictive de libertate, dacă acestea sunt oportune, rezonabile, absolut necesare şi strict cerute de împrejurările situaţiei.

Aşa cum a reţinut şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului constant, în jurisprudenţa sa, detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind cea normală, însă aprecierea oportunităţii sale trebuie realizată prin verificarea existenţei indiciilor precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

Raportat la aceste aspecte, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că luarea faţă de inculpaţi a unei alte măsuri preventive nu este oportună, nefiind suficientă şi proporţională scopului urmărit de lege pentru asigurarea desfăşurării procesului penal în bune condiţii, fără ca ordinea publică să fie grav afectată, în acest caz, interesul particular al inculpatului derivat din respectarea dreptului la libertate putând fi înfrânt de cel general derivat din menţinerea ordinii publice.

Astfel, raportat la gravitatea infracţiunii de care sunt suspectaţi inculpaţii, înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică nu poate fi realizată prin măsura preventivă a controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu, ci numai printr-o măsură privativă de libertate, cu este cea a arestului preventiv.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a considerat totodată că măsura arestării preventive a inculpaţilor se impune şi pentru buna desfăşurare a procesului penal, fiind necesar ca probatoriul ce urmează a fi completat în cauză să nu fie alterat în niciun mod, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele sau pentru ori pentru a se împiedica sustragerea inculpaţilor de la urmărirea penală şi de la judecată.

Având în vedere aceste aspecte, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită condiţia de proporţionalitate a măsurii arestării preventive cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpaţilor, aceasta şi prin faptul că orice persoană care are cunoştinţă de modul în care se presupune că au fost săvârşite faptele de către inculpaţi poate manifesta un sentiment de nesiguranţă în instituţiile statului şi la rândul lor pot fi încurajate să recurgă la fapte antisociale.

Starea de nelinişte, de indignare sau dezamăgire a cetăţenilor faţă de lipsa unei riposte ferme a autorităţilor în raport cu comiterea unor fapte penale trebuie corelată cu cerinţa de actualitate şi oportunitate a arestării preventive, ce se impune prin necesitatea sa imediată şi caracterul de urgenţă.

Prin faptele comise de inculpaţi s-a creat o stare de nelinişte în rândul colectivităţii în care aceştia convieţuiesc, iar prezenţa inculpaţilor în rândul acestora ar provoca o stare de indignare, de dezaprobare publică de natură a determina o stare de insecuritate, de a amplifica starea de tensiune în rândul publicului sau a unui grup important

de persoane, de natură a crea o presiune psihică asupra martorilor care au dat sau urmează să dea declaraţii în defavoarea inculpaţilor, existând şi riscul de recidivare.

Pentru toate aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle a apreciat că singura măsură aptă să restabilească ordinea de drept şi să înlăture consecinţele stării de pericol social creată de prin săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, este arestarea preventivă a inculpaţilor pentru 30 de zile.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 226 al.1 şi 2 Cpp cu referire la art.202 al.1 şi 3 şi art.223 al.  2 Cpp s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 21.08.2018 şi până la data de 19.09.2018, inclusiv, a inculpaţilor: S. B., cercetat pentru savarsirea infracţiunilor de “tulburarea ordinii si linistii publice” prev. de art. 371 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen (4 acte materiale) si  două infracţiuni de “lovirea sau alte violente”  prev. si ped. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, toate cu aplic art. 38 alin. 2 C.pen. şi S. I.F., cercetat pentru savarsirea  infracţiunilor de “tulburarea ordinii si linistii publice” prev. de art. 371 C.pen. si  de “lovirea sau alte violente”  prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. ambele  cu aplic art. 38 alin. 2 C.pen..

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie în termenul legal inculpaţii .

Contestaţia  inculpaţilor (nemotivată) a fost înaintată de Judecătoria Videle şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27 august 2018.

La termenul de judecată din data de 28.08.2018, judecătorul de drepturi şi libertăţi al tribunalului a procedat, în mod nemijlocit, la ascultarea inculpaţilor contestatori, în prezenţa apărătorului ales.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorii de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului constată că, în speţă, contestaţia cu care a fost sesizat este întemeiată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

La solicitarea parchetului, prin încheierea nr. 257 din 21.08.2018 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Videle, în baza art. 226 al.1 şi 2 Cpp cu referire la art.202 al.1 şi 3 şi art.223 al.  2 Cpp s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 21.08.2018 şi până la data de 19.09.2018, inclusiv, a inculpaţilor: S.B., cercetat pentru savarsirea infracţiunilor de “tulburarea ordinii si linistii publice” prev. de art. 371 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen (4 acte materiale) si  două infracţiuni de “lovirea sau alte violente”  prev. si ped. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, toate cu aplic art. 38 alin. 2 C.pen. şi S. I.F., cercetat pentru savarsirea  infracţiunilor de “tulburarea ordinii si linistii publice” prev. de art. 371 C.pen. si  de “lovirea sau alte violente”  prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. ambele  cu aplic art. 38 alin. 2 C.pen..

S-a reţinut, în esenţă, că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că,  în ziua de 04.08.2018,începând cu orele 19:00, inculpatul S. B. a săvârşit mai multe fapte violente pe raza comunei Mereni, jud. Teleorman, la două dintre acestea participând şi fratele său, inculpatul S. I.F., ce au creat un puternic sentiment de teamă membrilor colectivităţii.

Astfel, există dovezi şi indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că, în data de  04.08.2018, in jurul orelor 19:00, inculpatul Soare Bogdan, domiciliat în com. Mereni, jud. Teleorman, s-a deplasat la magazinul D&P IMPEX SRL, din satul Merenii de Jos, însoţit de fiul sau minor, unde i-a solicitat martorei C. M. (ce avea calitatea de vânzător comercial),  sa-i dea produse din magazin, pe datorie. În momentul în care a fost refuzat, inculpatul S. B. a devenit violent, proferând ameninţări cu acte de violenta la adresa martorei C.M. şi cu privire la distrugerea vitrinelor. Din declaraţia martorei  C.M. reiese că acest comportament agresiv al inculpatului a continuat, creându-i martorei un sentiment de teamă, de faţă la cele întâmplate fiind şi martorii S. G., T. I. precum şi alte persoane neidentificate. Pentru a rezista presiunii psihice şi fricii provocate de către inculpatul S. B., martora C. M.a fost nevoită să plece de la tejgheaua magazinului. Astfel, inculpatul, prin comportamentul său, a provocat o stare de temere si de nesiguranţa vânzătoarei si altor persoane care se aflau in magazin, cat si pe strada din fata magazinului. Aceste aspecte sunt confirmate atât de declaraţiile martorilor S. G. şi T. I., cât şi de planşa fotografică realizată de organele de urmărire penală (f.62-77).

Ulterior, în aceeaşi zi, în jurul orelor 20:00, inculpatul S. B., împreună cu o altă persoană neidentificată, in timp ce se aflau pe DJ 612, în dreptul locuinţei inculpatului din satul Merenii de Jos, s-au aşezat in mijlocul drumului carosabil. Din declaraţiile martorului N.T.I., T. V. (f.97-98 .d.up.) şi T. C.M. (f.99-100) reiese că inculpatul S. B., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, oprea autoturismele ce circulau pe DJ 612 şi, fără a avea un motiv întemeiat, aplica lovituri acestor autoturisme.

Astfel, obstrucţionând circulaţia autoturismului marca VW Polo, condus de martora T. C.M.,  inculpatul a fost claxonat de către participantul  la trafic, fără să părăsească carosabilul. Ulterior, inculpatul s-a deplasat către autoturismul condus de martoră în care se afla şi martorul T. V., in timp ce acesta i-a reproşat inculpatului faptul ca încurca deliberat circulaţia autovehiculelor si căuta ceartă, s-a interpus între uşa întredeschisă a autoturismului. Din declaraţiile martorilor T.V. şi T. C. M. reiese că inculpatul S. B. ar fi încercat să-l scoată prin forţă pe martorul T. V. din interiorul autoturismului pentru a-l lovi, moment în care, de frică, conducătoarea autoturismului a demarat, îndepărtându-se astfel de locul în care se afla inculpatul. Din cauza  opoziţiei inculpatului S. B., mânerul portierei drepte a autoturismului s-a rupt, provocându-i atât numitului T. V. cat si soţiei acestuia o stare de nesiguranţă si de temere.

 Totodată, din actele de urmărire penală, există dovezi şi indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că, în aceeaşi împrejurare, inculpatul S. B. deplasându-se pe mijlocul drumului, a obstrucţionat circulaţia vehiculelor. Când martorul N. T.I. l-a ocolit si a trecut pe lângă acesta, inculpatul S. B. s-a aruncat pe capota autoturismului martorului,  lovind-o cu pumnii. Din declaraţia martorului N. T.-.I. reiese că, după ce a oprit autoturismul, inculpatul a fost determinat să înceteze acţiunea violentă de către fratele acestuia, inculpatul S. I. F.. După ce a demarat şi s-a îndepărtat de locul în care se afla inculpatul, martorul N. T.-I.a observat, în oglinda retrovizoare, cum inculpatul ar fi avut acelaşi comportament violent şi faţă de alţi participanţi la trafic, fără să-i recunoască pe aceştia. De asemenea, din declaraţia martorului reiese că i-a fost creată o stare de temere, fiindu-i frică să mai treacă prin centrul satului unde l-ar putea întâlni pe inculpatul S. B..

 S-a apreciat de asemenea  că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol pentru ordinea publică.

În şedinţa camerei de consiliu din  data de 28.08.2018 s-au depus la dosarul de urmărire penală două declaraţii ale părţilor vătămate I. V. şi V.M.G., date în faţa Notarului public S. N., la data de 27 august 2018, prin care cele două părţi vătămate îşi retrag plângerile formulate împotriva inculpaţilor S. B. şi S.F. I.şi declară că nu au nicio pretenţie de natură civilă sau penală în ceea ce îi priveşte pe aceştia. Se constată că,  judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin.1 rap. la art.223 alin.2 şi art.202 C. proc. pen., în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii S.B.şi S. I. F..

Astfel, Conform art. 223 alin. (2) C.p.p. măsura arestării preventive poate fi luată în cursul urmăririi penale numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia,  a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Privitor la condiţia referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege s-a constatat că acesta este îndeplinită,întrucât infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin.(2) C.pen. este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Judecătorii de drepturi şi libertăţi,constată că,potrivit dispoziţiilor alineatului 3 al textului de lege sus menţionat,acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit dispoziţiilor art. 158 Cod penal, retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea unei hotărâri definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile şi, potrivit al.2 al aceluiaşi articol,  retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Articolul 16 lit.g  din Codul de Procedură prevede la rândul său că,acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare,iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată,când a fost retrasă plângerea prealabilă,în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală,a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 202 alin. 2 Cod procedură penală care prevăd că, nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută dacă există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii Soare Bogdan şi Soare Ion Felix  apare ca fiind nefondată.

Faţă de argumentele expuse, contestaţia formulată de inculpaţii  S. B. şi S. I.F. împotriva încheierii nr. 257 din 21 august 2018, pronunţată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Videle în dosarul nr. 2687/335/2018 se apreciază ca fiind întemeiată şi, în consecinţă, în baza art. 204 Cod procedură penală raportat la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va fi admisă şi se va dispune desfiinţarea acestei încheieri.

Rejudecând cauza, se va dispune respingerea ca nefondată a propunerii de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpaţii S. B. şi S. I.F., formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle.

Domenii speta

Spete similare