Raspundere solidara – limite si natura juridica

Hotărâre 2322 din 19.11.2015


Raspundere solidara – limite si natura juridica

Prin sentinta civila ……. Pronuntata de Tribunalul P in dosarul … s-a dispus admiterea actiunii formulata ed reclamanta VM, în  contradictoriu  cu  pârâta A. N.A.F. - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALA A FINANŢELOR PUBLICE PLOIESTI-ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul in mun. Ploiesti, str. Aurel Vlaicu nr.22, jud. Prahova si pe cale de conscinta s-a anulat decizia de angajare a raspunderii solidare nr.95202/2015 pentru suma in cuantum de 62728 lei in sarcina contribuabilului VM si Decizia nr. 256/24.03.2015.

De asemnea s-a admis cererea formulata de catre reclamanta si pe cale de consecinta obliga parata la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru in cuantum de 300 lei.

Pentru a dispune astfel s-a retinut ca reclamanta a solicitat instantei in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Fiantelor Publice sa se admita contestatia si pe cale de consecinta sa se anuleze Deciza de angajare a raspunderii solidare nr.95202/09.01.2015 pentru suma in cuantum de 62728 lei si a Deciziei 256/24.03.2015 emisa in solutionarea contestatiei formulate impotriva actului fiscal.

In motivarea actiunii, reclamanta a arata ca prin sentinta civ.nr. 85/2004 pronuntata de Tribunalul P in dosarul 42/2003, VV alaturi de cel de al doilea administrator VV, au fost obligati sa raspunda patrimonial pentru datoria societatii R SRL in cadrul procedurii insolventei.

In consecinta reclamanta a mentionat ca solutul acesteia figura cu o creanta in cuantum de 62728 lei, din care 61732 lei conform titlului executoriu emis de catre Tribunalul P, iar 996 lei reprezentand cheltuieli de executare silita conform procesului verbal nr. 352264/2012 emis de AJFP Prahova.

Se mentioneaza de asemnea ca in cadrul executarii silite incepute impotriva sotului reclamantei s-au sechestrat si parti sociale din societatea Duplifix srl, ceea ce a condus la dificultati in desfasurarea activitatii acestei societati.

Fata de acesta situatie V V a adus ca si garantie un teren in suprafata de 25.000 m.p in judetul D care a si fost evaluate de catre un evaluator agreat de finante. Mai arat reclamanta ca acest teren a fost scos la licitatie si astfel in 2013 a fost achitata suma in cuantum de 10234 lei, ocazie cu care la data de 14.05.2013 s-a ridcat masura sechestrului ce fusese instituita asupra partilor sociale detinute de catre D SRL.

La data de 09.01.2015 a fost emisa Deciza de angajare a raspunderii solidare, decize pe care in concluzie reclamanta o considera netemeinica si nelegala.

Actiunea a fost comunicata in etapa regularizarii, iar parata a formulat intampinare si a solicitat instantei sa respinga ca neintemeiata actiunea.

In argumentarea netemeiniciei actiunii, parata, a mentionat ca Deciza nr.95202/09.01.2015, a fost emisa cu indeplinirea conditiilor prevazute de lege respectiv,, pentru obligatiile restante ale debitorului declarat insolvabil, raspund solidar urmatoarele persoane; persoanele fizice si juridice care, anterior datei declararii insolvabilitatii, cu rea credinta, au dobandit in orice mod active de la debitorii care si-au provocat astfel insolvabilitatea,,.

Din evidentele informatizate ale organului fiscal a reiesit ca VV l(sotul reclamantei) a inregistrat creante fiscale datorate bugetului consolidat in suma totala de 62.728 lei, astfel ca prin sentinta civila 85/2004 pronuntata de Tribunalul Prahova a fost atrasa raspunderea patrimoniala a acestuia .

Parata precizeaza ca referitor la sustinerile reclamantei privind indeplinirea celor patru conditii, respective debitorul sa fie declarat insolvabil, existenta unei legaturi de cauzalitate intre instrainarea activelor si constatarea starii de insolventa, nu pot fi retinute in solutionarea contestatiei cat vreme prin procesul verbal din 25.11.2004 a fost declarata starea de insolvabilitate a numitului V V In consecinta parata, prevalandu-se de dispozitiile art 27 al.2 litea a C.P.F solicita respingerea actiunii  si mentinerea Deciziei de atragere a raspunedrii solidare.

A fost administrate proba cu inscrisuri.

Examined actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:

 Prin Deciza 95202/09.01.2005 emisa de AJFP PRAHOVA s-a dispus atragerea raspunderii solidare a reclamantei VM in soldar cu debitorul insolvabil VV in temeiul art 27 al.2 litera a C.P.F pentru suma in cuantum de 62728 lei.

Pentru a dispune astfel, organul fiscal a avut in vedere evidenta informatizata din care a rezultat ca prin sentinta civila 85/2004 pronuntata in dosarul 42/2003 al Tribunalului Prahova s-a atras raspunderea patrimoniala a numitului VV, intrucat acesta a inregistrat o creanta fiscala datorata bugetului consolidate in cuantum de 62728 lei, din care 61732 lei conform titlului executoriu emis de catre Tribunalul P. iar 996 lei reprezentand cheltuieli de executare silita, conform procesului verbal nr. 352264/2012 emis de AJFP Prahova.

In vederea recuperarii creantei, organul fiscal a demarat procedura executarii silite, in sensul ca a fost emisa somatia nr. 61926/2006 si ulterior au fost infintate popriri asupra tuturor conturilor bancare ale debitorului, inclusiv asupra partilor sociale si veniturilor realizate de VV in cadrul societatii D SRL.

Conform procesului verbal de sechestru nr 487150/20.08.2012 masura indisponibilizarii s-a repercutat asupra partilor sociale detinute de catre VV la SC D SRL, ulterior masura extinzandu-se si cu privire la bunurile imobile sens in care terenul in suprafata de 25.000 m.p situat in extravilanul com. B jud. D a fost indisponibilizat pana la recuperarea creantei.

Potrivit sustinerilor organului fiscal, debitorul a fost declarat insolvabil prin procesul verbal nr. 356120 din 25.11.2014 intrucat in urma demersurilor de recuperare a creantei acesta a mai ramas cu o datorie in cuantum de 62.728 lei.

Prin Deciza 256//24.03.2015, a fost respinsa contestatia formulate de catre reclamanta VM impotriva actului fiscal emis respective impotriva Deciziei 95202/09.01.2005

Conform art.1 din L 554/2004 alin. 1 ,,Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.,,

De asemnea in conformitate cu art 7 din acelasi act normative,, (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.,,

In esenta, Tribunalul retine ca situatia reclamantei a fost cauzata de starea de insolvabilitate a sotului acesteia VV care potrivit inscrisurilor atasate la dosar a datorat bugetului consolidate suma in cuantum de 62728 lei.

Pentru a aprecia asupra temeiniciei actului fiscal, Tribunalul, va porni in analiza situatiei de fapt de la insesi notiunea de rea credinta si conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca organul fiscal sa poata aprecia astfel.

În drept, in  scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală, ,,organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere următoarele: a) identificarea persoanelor fizice sau juridice care au dobândit în orice mod active de la debitorul declarat insolvabil (vânzare-cumpărare, cesiune de creanţă comercială, donaţie, schimb sau orice alt mod de transfer al dreptului de proprietate) anterior datei declarării insolvabilităţii; b) stabilirea persoanelor fizice sau juridice care, cu reacredinţă, au dobândit active de la debitorul declarat insolvabil anterior datei declarării insolvabilităţii; c) constatarea faptului că între starea de insolvabilitate şi transferul dreptului de proprietate asupra activelor există o legătură de cauzalitate; d) orice alte documente pe care le deţine pentru stabilirea situaţiei de fapt. ,,

Din interpretarea logico juridica a dispozitiei mentionate rezulta ca pentru a fi atrasa raspunderea solidara este necesara indeplinirea condiţiei  “sine qua non a relei-credinţe, fără de care nu se poate stabili răspunderea în cauză.

Mai departe dispozitiile legale in materie reglementeaza insesi cazurile de ascundere cu rea credinta  care pot fi:,, a) schimbarea locului bunului mobil astfel încât să nu mai poată fi găsit atât în fapt, cât şi în drept; b) ascunderea bunurilor mobile şi/sau imobile sub orice formă atât în fapt, cât şi în drept pentru a nu mai putea face obiectul procedurii de executare silită; c) nedeclararea bunurilor mobile şi/sau imobile, în special mobile necorporale ale debitorului la solicitarea organului fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal.,,

Insa pe langa aceste aspecte Tribunalul opineaza ca insasi organului fiscal ii revine obligatia imperativa de a stabili in contextul unei situatii obiective, din ce transpare reaua credinta a debitorului obligatiei fiscale.

Prin Deciza nr. 95202/09.01.2015, se precizeaza ca in conformitate cu art 153 ind.1 C.p.F a fost aprobata inlocuirea masurii sechestrului pentru bunurile mobile cu sechestru pentru bunuri imobile, fiind astfel indisponibilizat un teren in suprafata de 25.000 m.p in judetul D, teren despre care insesi organul fiscal mentioneaza ca a fost licitat si vandut pentru suma in cuantum de 10.234 lei.

Ulterior ridicarii sechestrului instituit asupra partilor sociale la SC D SRL societate in care debitorul VV era administrator , acesta cedeaza partile sociale reclamantei conform adresei 71709/09.12.2013 emisa de la ORC. De aceea organul fiscal a apreciat ca in acoperirea creantei debitiorul s-a sustras cu rea credinta.

Măsura angajării răspunderii solidare reglementată de Codul de procedură fiscală se realizează de către organele fiscale competente în executarea silită a debitorului principal, care sunt îndreptăţite să ceară oricărui codebitor realizarea integrală a obligaţiei acestuia. Prin art. 27 Cod de procedură fiscală, legiuitorul a înţeles să reglementeze o formă specială a răspunderii în materie fiscală, respectiv răspunderea solidară,iar scopul urmarit la edictarea normei juridice a fost de a sancţiona comportamentul fraudulos al persoanelor fizice şi juridice care au contribuit la insolvabilitate.

Răspunderea solidară reglementată de dispoziţiile de procedură fiscală are natura unei răspunderi civile delictuale, însă spre deosebire de aceasta, legiuitorul a înţeles să prevadă şi condiţii speciale, expres enumerate la art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003

In mod evident ca prin instituirea art 27 al.2 C.P.F, legiuitorul nu a dorit a crea o situatie favorabila organului fiscal in detrimentul contribuabilului, ci a dorit sa realizeze un echilibru firesc intre posibilitatea de recuperare a creantei si situatia financiara a debitorului.

Tocmai de aceeea  nu a permis organului fiscal sa valorifice bunuri din patrimoniul debitorului afara de cele care au fost indisponibilizate si vandute in vederea recuperarii creantei.

În ceea ce priveşte antrenarea raspunedrii solidare, Tribunalul in acord cu practica si jurisprudenta in materie va retine ca, organul fiscal este indrituit a motiva in mod corespunzator si prin acte materiale obiective situatia c ear atrage aplicarea art 27 al.2 C.p.F.

 Or, din lecturarea motivelor retinute de catre organul fiscal in angajarea raspunderii solidare nu se poate retine catusi de putin aspectul ca anterior datei declararii insolventei, reclamanta cu rea credinta a dobandit in orice mod active de la debitorul care si-a declarat starea de insolventa.

De altfel, Tribunalul apreciaza ca sustinerile reclamantei vis a vise de instituirea acestei masuri sunt teoretic si practic expuse, fiind evident ca pentru a se lua acesta masura a anterenarii raspunderii solidare trebuie ca debitorul initial sa fi devenit insolvabil, anterior acestei date persoana fizica sa dobandeasca de la debitorul initia, in orice mod, active, sa existe o legatura de cauzalitate intre instrainarea activelor si starea de insolvabilitate, iar persoana fizca sa cunoasca faptul ca, prin instrainare se creeaza starea de insolvabilitate ce ar putea conduce in mod vadit la sustragerea debitorului din a isi acoperii creantele datorate bugetului consolidate.

In speta este exclusa indeplinirea vreunei a dintre aceste conditii, si chiar daca ipotetic una dintre acestea ar fi indeplinite, tot s-ar exclude posibilitatea de atragere a raspunderii, intrucat conditiile trebuie indeplinite in mod cumulative, iar nu separate.

De aceea pentru argumentele expuse Tribunalul apreciaza ca actiunea reclamantei avand ca obiect contestatie este intemeiata sens in care urmeaza sa o admita si pe cale de consecinta sa dispuna anularea decizia de angajare a raspunderii solidare nr.95202/2015 pentru suma in cuantum de 62728 blei in sarcina contribuabilului VM si Decizia nr. 256/24.03.2015

In temeiul art 453 al.1 C.p.civ constatand ca partea care a cazut in pretentie este parata si ca sumele aferente cheltuielilor de judecata au fiost suportate de catre reclamanta fiind in acest sens facuta si dovada, instanta urmeaza a admite cererea formulata de catre reclamanta si pe cale de consecinta obliga parata la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru in cuantum de 300 LEI.