Anulare act

Decizia civilă nr. 50/22.01.2018

Prin sentința civilă nr. 2439/11.04. 2017 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr. 15060/180/2016, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T.F.F. în contradictoriu cu pârâții C.L.F.F. COM. M.,  C.J. BACĂU, N.E. şi intervenienţii C.I. şi P.E.  astfel:

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului reportat la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 17299/3.08.l995, excepţie invocată de pârâta N.E.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta C.L. M..

S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a T.P. 37094/31.03.1995 emis pe numele defunctei F.A. şi obligarea pârâtelor comisii să emită un nou titlu de proprietate pe numele reclamantului.

S-a respins pentru autoritate de lucru judecat aceste două capete de cerere formulate de reclamantul T.F.F. în contradictoriu cu pârâţii C.L.F.F. COM. M., C.J. BACĂU, N.E. şi intervenienţii C.I. şi P.E.

S-a admis excepţia lipsei de interes raportat la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a TP 36290/13.12.1993 şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 17299/3.08.l995 încheiat la N.S.J. Bacău.

S-au respins ca lipsite de interes capetele de cerere amintite, formulate de reclamantul T.F.F., în contradictoriu cu pârâţii C.l.F.F. com. M., C.J. Bacău, N.E., şi intervenienţii C.I. şi P.E.

 Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:

 Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.L. M., instanţa a respins-o faţă de faptul că art. 52 Legea 18/1991 prevede: „(2) C.J. şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.” Astfel, în cauzele având ca obiect fond funciar este obligatoriu litisconsorţiul procesual pasiv format din C.J. şi C.L. de aplicare a Legii 18/1991 întrucât C.L. este cea care  întocmeşte documentaţia ce stă la baza hotărârii de validare emisă de C.J., finalizată prin emiterea titlului de proprietate. Prin urmare, în ipoteza admiterii acţiunii, C.L. de aplicare a Legii 18/1991 ar putea fi trasă la răspundere în mod direct pentru exercitarea atribuţiilor legate de propunerile de validare făcute Comisiei Locale, având calitate procesuală pasivă.

Analizând excepţia autorităţii de lucru judecat, se constată în primul rând că reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată identică, între aceleaşi părţi, cerere ce a format obiectul dosarului 9296/180/2014 şi prin care reclamantul a solicitat:

1. constatarea nulităţii absolute parţiale a T.P. nr. 36290/13.12.1993 emis pe numele reclamantului şi a numitului C.I., precum şi a T.P. nr.37094/31.03.1995 emis pe numele defunctei F.A.de către C.J.;

2. obligarea paratelor comisii sa emită un nou titlu de proprietate pe numele reclamantului, care sa corespunda realităţii, conform înscrisurilor existente la dosar;

3. constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 17299/3.08.l995 încheiat la N.S.J. Bacău. Cu cheltuieli de judecată.

Contrar susţinerilor reclamantului din răspunsul al întâmpinare, la termenul din data de 05.05.2015 din dosarul nr. 9296/180/2017(f. 306 dosar ataşat) reclamantul a renunţat doar parţial la primul capăt de cerere, respectiv a renunţat la constatarea nulităţii absolute parţiale a TP 36290/13.12.1993, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 188 dosar. Având în vedre această soluţie, s-a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei de interes cu privire la acest capăt de cerere formulată de pârâta N.E. şi nu s-a mai analizat capătul 3 de cerere, fiind considerat accesoriu capătului de cerere la care s-a renunţat. Prin urmare instanţa a rămas învestită cu constatarea nulităţii absolute parţiale a T.P. nr.37094/31.03.1995 emis pe numele defunctei F.A., procedând la o atentă analiză a îndreptăţirii părţilor în baza registrului agricol. În sentinţa care a rămas definitivă prin renunţarea reclamantului la apel s-a statuat asupra îndreptăţirii părţilor reţinându-se că : „Prin urmare, instanţa constată că reclamantul era îndreptăţit doar la reconstituirea suprafeţei de 3700 mp (din care 3200 mp, arabil, situat în punctul O.V., iar cu 500 mp, arabil, în punctul Pe vale) cu care autoarea sa figura în anul 1959, astfel cum rezultă din copia registrului agricol depus la dosar. Cu privire la suprafaţa de 2500 mp situată în punctul În C. cu care autoarea sa a figurat în registrul agricol până în anul 1958, instanţa reţine că reclamantul nu a efectuat dovada potrivit Art. 249 C.proc.civ. ca acest teren ar fi aparţinut în proprietate mamei sale la momentul deposedării de către CAP, potrivit prevederilor Art. 6 din Legea nr. 1/2000 aplicabil în cauză, conform principiului tempus regit actum. Această suprafaţă de teren nu mai apare înscris la rolul mamei sale în anul 1959, înscrierile anterioare din rolul său agricol nefăcând dovada proprietăţii dreptului de proprietate asupra terenurilor la momentul deposedării, fiind posibil ca de la data când era înscris acest teren la rolul său şi până la data ultimului rol agricol depus la dosar, autoarea reclamantului să fi înstrăinat suprafeţe de teren pe care le-a avut în proprietate.

De asemenea, instanţa reţine că reclamantul nu a efectuat nici dovada că ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul de 2500 mp ce face obiectul cererii de chemare în judecată, în prezent fiind decăzut din dreptul de a solicita reconstituirea, termenele legale sus-enumerate fiind depăşite.

Astfel, prin cererea de reconstituire formulată în baza Legii nr. 18/1991 de către reclamant la data de 18.03.1991 (fila 19 şi 335 dosar), acesta a solicitat împroprietărirea doar cu suprafaţa de teren de 37 ari, cu care autoarea sa figura la rol în anul 1959.

Or, cu privire la aceste suprafeţe de teren cererea reclamantului a fost soluţionată în mod favorabil, fiind emise TP nr. 176015/04.10.1993 pe numele T.F.F., în calitate de moştenitor al lui S.M. pentru suprafaţa de teren de 3200 mp, situată în Luizi C. (fila 112 dosar), şi TP nr. 37078/09.03.1995 pe numele pe numele reclamantului şi a numitului C.I., în calitate de moştenitori ai lui S.M., pentru suprafaţa de teren de 670 mp, situată în com. M. (fila 113 dosar) –această din urmă suprafaţă de teren fiind şi partajată, conform hotărârii judecătoreşti din 09.07.1998 depusă la filele 327330 dosar.

 Cu privire la suprafaţa de teren de 11300 mp reconstituită pe numele defunctei F.A. instanţa reţine că aceasta era îndreptăţită la reconstituirea acestei suprafeţe astfel cum rezultă din copia rolului agricol al autorului acesteia, F.D., de la fila 119 dosar, unde în anul 1961 figurează cu 113 ari.  ”

Având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 4285/2015 pronunţată în dosarul nr. 9296/180/2016, rămasă definitivă instanţa a respins cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a T.P. 37094/31.03.1995 emis pe numele defunctei F.A. şi obligarea pârâtelor comisii sa emită un nou titlu de proprietate pe numele reclamantului, instanţa de fond a  apreciat că există autoritate de lucru judecat raportat parţial la capătul 1 de cerere şi total raportat la capătul 3 de cerere.

Cu privire la excepţia lipsei de interes raportat la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a TP 36290/13.12.1993, din înscrisurile aflate la dosarul ataşat precum şi din documentaţia depusă de pârâtele comisii în acel dosar, rezultă că T.P. 36290/13.12.1993 a fost anulat, în baza cererii reclamantului(f. 212 verso), în locul acestui titlu fiind emis T.P. 37078/09.03.1995. Existenţa interesului, ca folos practic urmărit de partea care promovează cererea în justiţie, trebuie să existe şi atunci când se cere anularea unui act iar anularea unui titlu de proprietate deja anulat nu prezintă niciun interes. Reclamantul a făcut mai multe apărări legate de modul  şi circumstanţele în care s-a anulat acest titlu dar raportat la obiectul prezentei acţiuni constatarea nulităţii absolute parţiale a T.P. nr. 36290/13.12.1993 emis pe numele reclamantului şi a numitului C.I., aceste apărări nu au nici o legătură, fiind mai degrabă critici legate de hotărârea de anulare a acestui titlu. Faţă de modul în care reclamantul a înţeles să formuleze acest prim capăt de cerere instanţa a constatat lipsa oricărui interes în anularea unui act de proprietate deja scos din circuitul civil, motiv pentru care va admite excepţia lipsei de interes.

În al patrulea rând, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului raportat la al doilea capăt de cerere (nulitatea contractului nr. 17299/3.08.l995) se reţin prevederile art. 36 C.pr.civ. potivit căruia „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.” Cât timp acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic poate fi invocată de orice persoană interesată, instanţa a apreciat că reclamantul, deşi terţ faţă de convenţie, are calitate procesuală activă, toate apărările pârâtei N.E. urmând a fi avute în vedere la soluţionarea excepţiei lipsei de interes. Pentru a invoca nulitatea absolută a unui contract reclamantul nu trebuie să demonstreze că este titularul dreptului de proprietate asupra acelei suprafeţe, ci trebuie să indice un motiv de nulitate absolută a contractului şi să îşi justifice interesul.

 Analizând excepţia lipsei de interes raportat la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 17299/3.08.l995 încheiat la N.S.J. Bacău, instanţa a  admis-o pentru următoarele considerente.

Prin respectivul contract, numita F.A. a vândut autorului intervenienţilor P.E. şi C.I. suprafaţa de 1800 mp situată în tarla 35, parcela 1328/3, coordonate topocadastrale care figurau şi în titlul iniţial al reclamantului. Cât timp instanţa prin sentinţa civilă nr. 4285/2015 s-a stabilit că reclamantul nu a formulat cerere şi nu era îndreptăţit la suprafaţa de teren de 2500 mp reţinută în T.P.-ul lui F.A.(din care fac parte şi cei 1800 mp, obiect al contractului), reclamantul nu poate cere anularea acestui contract pe motivul că terenul înstrăinat îi aparţine. Interesul formulării unei acţiuni reprezintă folosul concret urmărit de părţi iar în prezenta cauză, prin anularea convenţiei, reclamantul nu ar obţine nici un folos pentru că acesta nu era îndreptăţit la suprafaţa vândută prin actul atacat. Cât timp nu există nici un alt motiv de nulitate absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare, instanţa a reţinut că reclamantul nu justifică nici un interes personal şi concret prin anularea acestui contract întrucât nu ar putea obţine nici un beneficiu prin desfiinţarea acestui titlu.

 Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul.

 În motivarea apelului, s-a arătat că admiterea excepției de autoritate de lucru judecat și a excepției lipsei de interes au facut ca instanța de fond să nu analizeze amănunțit cauza, astfel încât motivele pe care le-a invocat reclamantul nu au fost analizate corespunzător. Este adevărat că între părți s-a mai purtat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. 9296/180/2016, însă în această cauză instanța nu s-a pronunțat asupra chestiunilor invocate prin cererea in cauză. Acest lucru este evident prin faptul că reclamantul a renunțat la judecata anumitor capete de cerere în dosarul anterior. Referitor la nulitatea titlului de proprietate, instanța nu a analizat corespunzător registrele agricole ale autorilor părților pentru că din mențiunile efectuate la rolul autoarei reclamantului rezultă existența terenului în rolul său agricol. Din considerentele sentinței  nr. 4285/ reiese că soluția s-a întemeiat practic pe o prezumție a instanței care a reținut că e posibil ca, de la data la care apare terenul în rol și până la data ultimului rol agricol, autoarea reclamantului să fi înstrăinat terenul. Terenul nu mai apare la rol deoarece cei 2000 mp au fost incluși în grădina CAP-ului iar cei 500 mp au rămas în folosința autoarei reclamantului și acest amplasament a continuat să fie folosit. Referitor la îndreptățirea numitei F.A.la acest teren instanța nu a analizat rolul său, dacă cererea sa a vizat acest teren, care sunt celelalte înscrisuri pe baza cărora numita F. a solicitat reconstituirea terenului pe numele său. Referitor la excepția lipsei de interes, apelantul a criticat această soluție deoarece nu s-au avut în vedere practic susținerile formulate în susținerea nulității titlului de proprietate care pe cale de consecință ar fi condus la constatarea nulității contractului ca act subsecvent titlului de proprietate. Apelantul a arătat că nu a cunoscut niciodată de anularea parțială a propriului titlulu de proprietate, nu i s-a cerut să prezinte acest titlu și declarația la care face referire C.L. și pârâta nu-i aparține. Apelantul nu a cunoscut niciodată că există suprafete de teren care se află în ambele titluri de proprietate ale părților iar acest lucru evident, a constituit o vătămare a drepturilor sale. Referitor la contract este de analizat faptul că în convenția sub semnătură privată există semnătura vânzătoarei F.A. în timp ce în contractul autentic nu există semnătura vînzătoarei ci s-a pus amprenta, în convenția sub semnătură privată este menționată suprafața de 1800 mp teren arabil iar în contract se menționeaza teren pășune. Din verificarea registrului agricol al lui F.D. rezultă existența unor diferențe de suprafață. Astfel în registrul inițial apar 1800 mp teren pășune în timp ce în registrul din 1961 sunt doar 700 mp. Diferențe există și în ceea ce privește celelalte categorii de folosință. Există inadvertențe și în ceea ce privește intabularea terenului. În consecință, apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.

În susținerea apelului, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimata C.L. M. a formulat întâmpinare prin care a lăsat soluția la aprecierea instanței arătând doar că intimata nu are personalitate juridică și în aceste condiții nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată.

Intimații N.E., P.E. și C.I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului. În combaterea criticilor apelantului au arătat că cele două excepții nu pot fi înlăturate și ca urmare, instanța de fond a soluționat corect cererea dând relevanță puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 4284/07.07.2015, cererea soluționată prin această sentință având același obiect ca și prezenta acţiune. Cererea de renunțare la judecată la care face referire apelatul a vizat cererea de nulitate a titlului de proprietate nr. 36920/1993, titlu ce fusese anulat pe cale administrativă și acest lucru rezultă din cuprinsul încheierii din 13.03.2015. Celelalte capete de cerere au fost judecate și tranșate definitiv în litigiul anterior, chestiunile invocate de apelant în prezentul dosar fiind analizate și în dosarul nr. 9296/180/2014. Din cuprinsul sentinței 4284/2015 rezultă că legalitatea titlului de proprietate nr. 37094/1995 a fost analizată pe fond și pe cale de consecință, având în vedere cele invocate în prezenta cerere, instanța de fond a constatat existența autorității de lucru judecat. Cât privește excepția lipsei de interes, intimații au arătat că având în vedere nulitatea titlului nr. 36290/1993 reclamantul nu poate justifica un interes actual în a solicita nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.  În consecință, intimații au solicitat respingerea apelului.

În combaterea apelului, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Analizând motivele de apel invocate și apărările formulate în raport de probele administrate, tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la admiterea excepției autorității de lucru judecat, tribunalul reține că excepția a fost în mod corect admisă și aceasta deoarece din considerentele sentinței civile nr. 4284/2015, pronunțată în dosarul nr. 9296/180/2014, rezultă că reclamantul în cauză în contradictoriu cu aceeași pârâți a solicitat constatarea nulității T.P. nr. 37094/1995 și instanța referitor la această cerere a arătat că titlul nr. 36290/1993 a fost revocat pe cale administrativă și urmare a acestei revocări s-a emis T.P. nr. 37078/1995, pe numele reclamantului și a lui C.I. în calitate de moștenitori ai lui S.M., pentru suprafața de 670 mp iar pe numele lui F.A. s-a emis T.P. nr 37094/1995. În suprafața de 11 300mp din acest ultim titlu s-a inclus și suprafața de 600 mp care are același amplasament cu cel din titlul revocat. Instanța a analizat apoi registrul agricol al autoarei reclamantului și a reținut că reclamantul este îndreptățit doar la suprafața de 3700 mp cu care autoarea sa figura la rol în anul 1959. în pronunțarea sentinței civile nr. 4284/2015, instanța a mai arătat că reclamantul nu a făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire cu privire la alte suprafețe decât cele de la rolul mamei sale iar cererea formulată în acest sens a fost soluționată favorabil prin emiterea TP nr. 176015/1993 și a TP nr. 37078/1995. Referitor la suprafața de 11 300mp reconstituită numitei F.A. instanța a arătat că aceasta era îndreptățită la reconstituire potrivit rolului agricol al lui F.D.

Așadar având în vedere aceste considerente ale sentinței civile nr. 4284/2015, tribunalul constată că cererea de nulitate a TP nr. 37094/1995 a fost soluționată pe fond iar motivele pentru care s-a solicitat nulitatea titlului și care au fost reluate și în acțiunea dedusă judecații, au fost analizate. Este adevărat că reclamantul a renunțat la parte din cererile formulate inițial în dosarul nr. 9296/180/2014 dar din lucrările dosarului rezultă că s-a renunțat la cererea de anulare a TP nr. 36920/1993. În încheierea din 21.04.2015(f. 299 dos. nr. 9296/2014) se menționeaza declarația de renunțare a reclamantului. Incidentul renunțării a fost repus în discuție și la termenul din 05.05.2015(f.306) și instanța a luat act de renunțarea la judecata cererii de nulitate a TP nr. 36920/1993. Ca urmare, nu se poate reține că renunțarea a vizat nulitatea TP nr. 37094/1995 astfel cum susține apelantul. Instanța sesizată în dosarul nr. 9296/2014 a rămas învestită cu soluționarea cererii de nulitate a TP nr. 37094/1995, cerere pe care a solutionat-o pe fond, în sensul respingerii.

Referitor la excepția lipsei de interes reținută de instanța de fond în raport de nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, tribunalul reține că de asemenea, instanța de fond a constatat, în mod corect, incidența acesteia în condițiile în care prin sentința civilă nr. 4284/2015 s-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamantul nu a formulat altă cerere decât cea pentru suprafața care deja i-a fost reconstituită și nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cei 2500 mp din care 1800 mp au fost înstrăinați prin contractul de vânzare-cumpărare. Astfel cum a arătat și instanța de fond, de vreme ce s-a reținut anterior prin sentința 4284/2015 că reclamantul nu este îndreptățit la reconstituirea suprafeței din contract, nu poate fi nici un folos personal şi actual pentru care apelantul ar solicita nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

În consecință, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare