Anulare act administrativ şi obligatie de a face

Sentinţă civilă 110 din 15.01.2018


TitluANULARE ACT ADMINISTRATIV ŞI OBLIGATIE DE A FACE

Tip speţăSENTINŢĂ CIVILĂ

Număr speţă110

Data speţă15.01.2018

Domeniul asociatContencios administrativ şi fiscal

Conţinut speţăSENTINŢA CIVILĂ NR. 110

Data: 15.01.2018

Autor: Ursachi Ionela Carmen

Domeniul asociat: Contencios administrativ şi fiscal

Obiect: Contencios administrativ şi fiscal - anulare act administrativ

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 1936/2/2017, reclamanta IRM, în contradictoriu cu pârâtele GNM prin CG, CJP şi ANPM, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună: obligarea GNM - CG şi CJP, precum şi a ANPM, la efectuarea operaţiunii administrative de verificare a respectării programului de lucru de către numita SC BT SRL, conform atribuţiilor legale, în vederea exercitării şi protejării dreptului fundamental la un mediu sănătos,  obligarea GNM - CG şi CP să refacă măsurătorile privind determinarea nivelului de zgomot, în condiţii reale de funcţionare a activităţii economice desfăşurate de către SC BT SRL şi LP SRL, cu anularea raportului de analize nr. 1912/30.08.2016, obligarea GNM - CG şi CP să dispună luarea de către SC BT SRL şi LP SRL a măsurilor şi dotărilor speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a populaţiei prin împrejmuirea perimetrală cu panouri fonoabsorbante, obligarea GNM - CG şi CP la efectuarea controlului ierarhic superior în ce priveşte activitatea de soluţionare de către CP a sesizărilor reclamantei. De asemenea, la data de 17.08.2017, reclamanta a formulat o cerere adițională la acțiunea formulată solicitând anularea notelor de constatare nr. 49/21.03.2017 și nr. 349/26.08.2016, precum și a adreselor de răspuns nr. 31/S/CJP/27.03.2017 si 4075/CG/16.06.2017, întocmite de către GNM, prin CG şi CJP, cu obligarea autorităţii parate la refacerea măsurătorilor privind determinarea nivelului de zgomot, cu respectarea condiţiilor legale.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin sesizarea înregistrata la MMAP sub nr. 57185/08.08.2016 a adus la cunoştinţa autorităţilor publice competente în domeniul protecţiei mediului activitatea lucrativă ce se desfăşoară în mod continuu și sistematic începând cu anul 2011 până în prezent la punctele de lucru situate în judeţ P, oraşul B cu încălcarea dispoziţiilor legale, generând un impact negativ asupra mediului. A mai susținut reclamanta că pentru activitatea ce se desfăşoară la punctul de lucru din B, nu a fost eliberată autorizaţie de mediu, astfel cum rezultă din adresa nr. 10353/18.08.2016 emisa de către APMP, deși în această locație s-a desfăşurat din 2011 până în prezent activitatea de tratare anticorozivă, de fabricare, asamblare și vopsire a construcţiilor metalice și a materialelor plastice, composite, lemnoase, activitate desfăşurată clandestin în aer liber sau hale necorespunzătoare, fără elemente de filtrare, și prin care se prejudiciază grav sănătatea oamenilor, angajaţilor si calitatea mediului. De asemenea, reclamanta a menționat că în ceea ce privește activitatea societăţii BT SRL pentru punctul de lucru din B, în scopul desfăşurării activităţii "Atelier fabricare mic mobilier si confecţionare articole din metal" autorizația de mediu a fost emisă în regim de funcționare 5zile pe săptămână ore pe zi, însă contrar acestei condiţii impuse, în foarte puţine cazuri regimul de funcţionare este cel menţionat, regula de funcţionare fiind in zilele de luni până vineri de la ora 07.00 până la ora 19.00, în fiecare sâmbăta de la ora 07.00 până la ora 15.00 și, uneori, în zilele din cursul săptămânii până după ora 22.00 și chiar duminica, in funcţie de nevoia de descărcare a camioanelor de marfă sau de încărcare a camioanelor cu produsele de livrat, ceea ce contravine flagrant condiţiilor impuse prin autorizaţia de mediu.

A susținut reclamanta că este nevoită să suporte, împreună cu  familia sa, zgomotul produs prin debitarea materialelor metalice sau prin asamblarea la rece prin percuţie (lovire cu barosul, nituire, stantare), transportul permanent cu motostivuitorul al materialelor metalice de gabarit ridicat și aruncarea lor in locul de depozitare, activităţi care se desfăşoară de multe ori in aer liber sau in hale improprii (corturi din pânza cauciucata pe suport metalic) pentru astfel de activităţi, sau cu uşile deschise, fără ca prin aceasta să se înţeleagă acceptarea zgomotului peste limitele legale in cadrul regimului de funcţionare autorizat. În aceste condiții a solicitat pârâtei G.N.M prin C.J.P. să verifice respectarea de către societatea sus menționată a programului de lucru, însă această pârâtă a susținut că nu intră în competențele sale această atribuție, deși conform OUG 195/2005 prevede foarte clar că în atribuțiile comisarilor GM intră și verificarea respectării de către persoanele juridice a parametrilor din autorizația de mediu. Or, a subliniat reclamanta că funcționarea acestei societăți doar în orele și zilele sus evocate face parte din atribuțiile înscrise în autorizația de mediu, astfel încât pârâta are obligația de a verifica dacă persoanele juridice respectă obligațiile pe care le au conform autorizației de mediu.

Drept urmare, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei  GNM, prin CG - CJP la efectuarea operaţiunii administrative de verificare a respectării programului de lucru de către numita SC BT SRL, conform atribuţiilor legale ce îi revin.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la refacerea măsurătorilor privind determinarea nivelului de zgomot emis de către numita BT SRL și anularea raportului de analize nr. 1912/30.08.2016, reclamanta a susținut că măsurătorile nu reflectă condiţiile reale de funcţionare zilnică, în aer liber, ci condiţii ideale, în care, chiar dacă la nivel formal se menţionează condiţii de funcţionare cu sursele generatoare de zgomot, a fost evidentă necesitatea de a ascunde situaţia reala. Astfel, reclamanta a arătat că nivelul de zgomot produs de către BT SRL, conform raportului de analize nu este cel real, mai ales că acest nivel de zgomot nu a fost măsurat de la locuința reclamantei, ci în incinta acestei societăți, iar valorile reieșite sunt necredibile, amintind că doar loviturile de baros aplicate direct pe metal, în aer liber, au un nivel de zgomot mult superior valorii 60 dB. concluzionat reclamanta susținând că măsurătorile efectuate nu au avut in vedere situaţiile mai sus indicate, respectiv măsurarea nivelului de zgomot la exteriorul locuinţei, în condiţii reale de funcţionare a activităţii economice,iar interpretarea valorilor este abuzivă.

În ce priveşte solicitarea de obligare a GNM - CG şi CP să dispună luarea de către SC BT SRL si SC LP SRL a măsurilor şi dotărilor speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a populaţiei prin împrejmuirea perimetrală cu panouri fonoabsorbante, reclamanta a menționat că această pârâtă are îndatorirea de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis, conf. disp. art. 96 alin. 2 pct. 14 coroborat cu art. 97 din OUG 195/2005 privind protecţia mediului.

În ce priveşte obligarea GNM - CG la efectuarea controlului ierarhic superior în ce priveşte activitatea de soluţionare de către CP a sesizărilor reclamantei, aceasta a apreciat că în mod neîntemeiat instituţia nu a oferit un răspuns contestaţiilor înaintate in mod direct acestei instituţii, nu în mod formal, ci pentru a fi avute in vedere tocmai la verificarea care ar fi trebuit efectuată. A reiterat faptul că, prin numeroasele sesizări înaintate, a făcut referire la mai multe disfuncționalitati în desfăşurarea procedurii de verificare și monitorizare desfăşurată de către CJP, aspecte asupra cărora CG nu se pronunţă sau refuză să se pronunţe.

În motivarea în fapt a cererii adiționale, reclamanta a susținut că așa-zisele constatările din teren sunt viciate, urmare a faptului că controlul efectuat de GNM prin C.J.P.  a fost anunţat anterior, ceea ce a impiedicat efectuarea unei constatări reale in teren. Astfel, reclamanta a menționat că prin nota de constatare 49/21.03.2017 este menţionată amplasarea echipamentelor generatoare de zgomot în hala închisă, construcţie de cărămida și panouri sandwich, ignorandu-se total corturile din pânza cauciucată constatate anterior, dar care nu au dispărut, intre timp. În realitate, reclamanta a arătat că construcţia din cărămida este, în fapt, o hala veche, reabilitată, fiind prevăzută cu o prelungire din structura metalică, iat hala cu panouri sandwich, presupus închisă este, în fiecare zi, deschisă, în special în sezonul cald, pentru a realiza ventilarea. Mai mult decât atat, dupa data de 27.02.2017, unul din pereţii halei a fost spart pentru a se construi o nouă poartă de acces, cu deschidere spre aceeaşi parte a clădirii ca și cealaltă poartă de acces și îndreptată direct spre locuinţa reclamantei. A mai susținut reclamanta că Comisarul de mediu este obligat de lege să constate direct, în mod obiectiv, desfăşurarea procesului de evaluare a nivelului de zgomot, supervizând următoarele: faptul ca microfonul a fost amplasat in locul corect, așa cum este menţionat în raportul de analize, faptul ca toate sau doar o parte din sursele de zgomot au fost in funcţiune la momentul măsurării, faptul ca valoarea zgomotului menţionată in raport este cea inregistrata de către sonometru. Or, susține reclamanta că astfel cum rezultă din raportul de analize, societatea comerciala controlată BT, beneficiarul raportului de analize, achită contravaloarea efectuării raportului, ceea ce denotă cel puţin o relaţie comerciala între cele două persoane juridice private.

Pe de alta parte, reclamanta a mai menționat că măsurătorile privind determinarea nivelului de zgomot nu au avut în vedere perimetrul locuinţei sale, acolo unde a sesizat poluarea fonică și depăşiri ale limitelor de zgomot admise pentru zona de locuit (L2a), conform Planului

Urbanistic General (intocmit conf. proiect 54/2004 si aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 15/2007, a cărei valabilitate a fost prelungita prin HG 8/2017).

Pentru toate aceste motive,  reclamanta a solicitat instanței să constate că autoritatea pârâtă nu a realizat un control legal, conform atribuţiilor expres pevazute în actele normative aplicabile.

În drept, cererea a fost întemeiatã pe prevederile din OUG 195/2005 și din legea 554/2004.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri care intereseazã speța (f.16-71).

În aparare, pârâta GNM a depus întampinare prin care a invocat excepția lipsei calitãții procesuale pasive a pârâtei CJP, arãtând cãpotrivit art.l alin.l din HG. 1005/2012, "GNM, denumita in continuare GNM, este o instituţie publica si funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, finanţata integral de la bugetul de stat, in subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului". Conform art. 10, alin.l din HG. 1005/2012," CG al GNM are in subordine 41 de comisariate judeţene, CMB şi CRBDD, organizate ca structuri fără personalitate juridică".Având în vedere aceste aspecte de drept, rezultă în mod neechivoc faptul ca poate fi parte în judecata doar GNM, prin CG, nu și comisariatele judeţene, având în vedere ca acestea din urma nu au personalitate juridică. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecatã, având în vedere cã cele două societăți comerciale despre care se face vorbire în cererea de chemare în judecată funcţionează în baza Autorizaţiei de mediu nr.PH 12/09.01.2013, emisă de APMP, cu termen de valabilitate 09.01.2023, iar la punctul de lucru din B, jud.P, nu se desfăşoară o activitate cu impact asupra mediului. A mai arătat pârâta că referitor la respectarea programului de lucru al SC BT SRL, cu anularea actului nr.300S si 322S/CJP/26.10.2016 , în conformitate cu Ordinul nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu si a Anexei 2 la procedura "Fisa de prezentare si declaraţie" , regimul de lucru nu este o condiţie obligatorie în fișa de prezentare, necesar obţinerii autorizaţiei de mediu, ci este prezentat ca și "Date generale", programul de lucru fiind aprobat de autoritatea publică locală.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere solicitat de reclamantă referitor la refacerea măsurătorilor privind determinarea nivelului de zgomot, pârâta a solicitat să se constate că rezultatele determinărilor privind nivelul de zgomot se încadrează în limitele stabilite prin Autorizaţia de Mediu nr.12/09.01.2013 conform STAS 10009/88, fără obligaţia de monitorizare.

Mai mult decât atat, pârâta a precizat că s-a efectuat un control în data de 21.03.2017, finalizat prin nota de constatare nr.49/21.03.2017, urmare a petiţiei reclamantei, iat în urma controlului s-a stabilit în sarcina operatorului economic efectuarea unor noi măsurători sonometrice pentru stabilirea nivelului de zgomot produs de activitatea desfăşurata, termenul impus pentru realizarea măsurătorilor fiind de 07.04.2017, iar în cazul in care vor fi identificate situaţii neconforme privind depăşiri ale nivelului de zgomot admis reglementat vor fi impuse măsuri în continuare conform dispoziţiilor legale.

Referitor la solicitarea reclamantei din cererea adițională de anulare a notelor de constatare nr. 49/21.08.2016 nr. 349/26.08.2016, reclamanta a susținut că actele administrative contestate conţin toate elementele necesare pentru a fi considerate valabile, deoarece măsurile dispuse prin acestea îşi găsesc reglementare în actele normative în vigoare, iar temeinicia actului de control este dată de atribuţiile ce le revin comisarilor GM potrivit dispoziţiilor legale şi anume de a lua măsuri de sancţionare, de suspendare/sistare a activităţii ca urmare a poluării şi deteriorării mediului său pentru nerespectarea condiţiilor impuse prin actele de reglementare și a măsurilor stabilite în notele de constatare și în rapoartele de inspecţie și control.

Faţă de cererea adițională privind anularea răspunsurilor nr. 31/CJP/27.63.2017 și nr. 4075/CG/l6.06.2017, întocmite de către CJP şi, respectiv, CG, pârâta a invocat excepţia inadmisibilitătii acestui capăt al cererii reclamantei,  având în vedere că cele două adrese constituie răspunsul formulat de către GNM împotriva plângerii prealabile formulate către reclamantă, iar solicitarea anulării acestora excede cadrul legal instituit prin Legea 554/2004, respectiv aceste acte nu sunt acte administrative, ci doar niște simple adrese care nu au creat, modificat sau stins vreun raport juridic.

Faţă de nemulţumirea reclamantei în ce priveşte neefectuarea măsurătorilor în perimetrul locuinţei acesteia, pârâta a subliniat că activitatea de control a comisarilor GM se rezumă la luarea măsurii de sancţionare, de suspendare/sistare a activităţii ca urmare a poluării şi deteriorării mediului său pentru nerespectarea condiţiilor impuse prin actele de reglementare şi a măsurilor stabilite în notele de constatare şi în rapoartele de inspecţie si control,iar măsurile dispuse prin actele de control au fost trasate în sarcina societăţii B care le-a adus la îndeplinire în totalitate, iar ulterior efectuării încercărilor sonometrice aceasta a devenit şi proprietarul rapoartelor de analiză sonometrică suportând cheltuieli de efectuare a acestora, iar răspunderea pentru datele indicate în aceste rapoarte de analiză este în sarcina laboratorului.

În drept au fost invocate dispozițiile din H.G 1005/2012, OGU 1995/2005, Legea 554/2004.

De asemenea, pârâta ANPM  a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calitãții procesuale pasive a acestei instituții , arãtând cã A.N.P.M. nu este emitentul niciunui act a cărui anulare se solicită de către reclamantă, iar conform dispoziţiilor din  H.G. nr. 1000/2012  A.N.P.M. nu are atribuţii în a efectua verificări la faţa locului şi de a sancţiona pe cei care nu respectă legislaţia de mediu, iar acolo unde este cazul (dacă agentul economic deţine un act de reglemntare) şi prevederile din actul de reglementare, respectiv acord/autorizaţie de mediu ANPM şi instituţiile publice aflate în subordinea acesteia, respectiv APM din flecare judeţ, nu au activitate de verificare, inspecţie şi control în teren. Autoritatea competentă în a efectua controlul şi a impune respectarea măsurilor de protecţie a mediului, inclusiv aplicarea de sancţiuni este GNM, respectiv CJP(art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2005). De asemenea, reclamanta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că în contencios administrativ nu pot fi atacate simplele adrese, circulare sau unele măsuri luate în vederea emiterii, adoptării sau aplicării unui act administrativ, întrucât toate acestea reprezintă acte preparatorii, ele nefiind deci acte administrative, care nu produc prin ele însele efecte juridice, nu pot fi atacate în contenciosul administrativ. Or, reclamanta a solicitat anularea doar a unor adrese, circulare, răspunsuri la petiţile sale, necontesctând niciun act administrativ, în sensul legii 554/2004.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecatã, având în vedere cã reclamanta solicită obligarea ANPM la „efectuarea operaţiunii administrative de verificare a respectării programului de lucru de către S.C. BT S.R.L conform atribuţiunilor legale, în vederea exercitării şi protejării dreptului fundamental la un mediu sănătos, cu anularea actului nr. 300 S şi 322 S/CJP/26.10.2016".

Or, această solicitare a reclamantei, excede cadrul legal al atribuţiilor A.N.P.M., aşa cum sunt ele prevăzute în art. 4 din Hotărârea de Guvern nr. 1000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.P.M. şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia.

In replicã, reclamanta a depus rãspuns la întampinare, prin care a solicitat admiterea excepțiilor lipsei calității procesual pasive a pârâtelor A.N.P.M și CJP, având în vedere că ANPM nu are niciun fel de atribuții în a efectua verificări la fața locului și de a sancţiona pe cei care nu respectă legislaţia de mediu și prevederile din acordul/autorizaţia de mediu, iar pe de altă parte CJP  nu are capacitate procesuală de folosinţă și, deci, calitate procesuală pasivă în rezenta cauza. În ceea ce privește întâmpinarea formulată de către G.N.M, reclamanta a mai solicitat respingerea apărărilor acestei instituții ca fiind nefondate, întrucât verificarea respectării programului de lucru a activităţii de producţie a numitei BT SRL este atribuţia G.N.M. A mai menționat că nota de constatare nr. 49/21.03.2017 nu conţine buletin de analize, ci doar măsura stabilită de către G.N.M. de efectuare de noi măsurători sonometrice, până la data de 07.04.2017 (rezultat necomunicat pana la aceasta data), iar Notele de constatare nr. 349/26.08.2016 și nr. 49/21.03.2017 cuprind asa-zise constatări in teren, iar nu și refuzul de a efectua operaţiunile administrative, refuz care i-a fost comunicat reclamantei prin adresele de răspuns la sesizările sale și care sunt contestate în prezenta cauza.

Prin sentința civilã nr. 4067/2017, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Prahova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20.11.2017, sub același numãr unic de dosar.

În baza art. 254 rap. La 258 cod pr. Civ., Tribunalul Prahova a încuviința și administrat proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind utilă cauzei, respingând proba cu înregistrările audio depuse la dosar de către reclamantă, față de prevederile art. 341 cod pr. civilă.

La termenul din data de 09.01.2017, reclamanta a solicitat ca instanța să ia act că solicită să se judece în prezentul proces civil doar cu GNM, solicitând ca pârâtele ANPM și CJP să fie scoase de pe citativ.

De asemenea, la același termen de judecată, reclamanta a solicitat ca instanța să ia act că aceasta renunță la capătul de cerere privind obligarea GNM - CG şi CP la efectuarea controlului ierarhic superior în ce priveşte activitatea de soluţionare de către CP a sesizărilor reclamantei, iar instanța respectând principiul disponibilității părților a luat act de acest fapt, aspect consemnat în practicaua prezentei hotărâri judecătorești.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

•Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor ANPM și CJP, invocată prin întâmpinare:

Pârâtele ANPM și CJP din cadrul GNM au invocat prin întâmpinările depuse la dosar excepțiile lipsei calității procesual pasive a acestor instituții, raportat la obiectul acțiunii modificate, iar reclamanta  după introducerea cererii de chemare in judecata, respectiv la data de 08.05.2017, prin răspunsul la întâmpinare, a solicitat  ca instanța să ia act că dorește să se judece doar cu pârâta G.N.M, apect reiterat în fața instanței la data de 9.01.2018 aătând că renunță a se judeca în contradictoriu cu cele două pârâte şi solicită a se judeca doar în contradictoriu cu G.N.M.

Prin urmare, având în vedere că până la primul termen de judecată reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, sub aspectul persoanelor în contradictoriu cu care solicită să se judece, instanta a reţinut că excepțiile invocate de către cele două pârâte au rămas fără obiect, motiv pentru care au fost respinse ca atare.

•Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere anulare răspunsuri nr. 31/CJP/27.63.2017 și nr. 4075/CG/l6.06.2017, întocmite de către CJP şi, respectiv, CG, invocată prin întâmpinare:

Prin adresele nr. 31/CJP/27.63.2017 (F.186) și nr. 4075/CG/l6.06.2017 (f.136) GN - CJP a răspuns plângerilor  formulate de către reclamantă cu privire la solicitarea acesteia de refacere a măsurătorilor nivelului de zgomot emis de către numita BT SRL şi la comunicarea raportului de analize, precum şi la măsura dispunsă de pârâta GNM în sarcina  beneficiarului BT SRL.

Potrivit art. 1 al. 1 din legea nr. 554/2004 ,,Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată,,. […] Iar potrivit art. 2 lit. c și i din aceiași lege: act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;i) refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; […];

Inadmisibilitatea constituie un mijloc de aparare specific prin intermediul căruia pârâtul, fără a contesta direct dreptul invocat de reclamant, se opune actiunii acestuia, declarând-o inacceptabilă, susținând că instanța nu poate examina cererea ce i s-a supus. Astfel, inadmisibilitatea unei acțiuni poate interveni numai atunci când dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau când condițiile de admisibilitate ale căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite în raport cu reglementarea legală.

În acest sens, una dintre condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ în anulare este aceea ca obiectul acțiunii să vizeze un “act administrativ”, în accepțiunea dată acestei noțiuni de prevederile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

In cauză, această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, deoarece prin adresele nr. 31/CJP/27.63.2017 și nr. 4075/CG/l6.06.2017 pârâta G.N.M aduce la cunostința reclamantei continutul normelor care reglementează  activităţile de control al acestei instituţii, iar apoi comunică reclamantei date  cu privire la activitatea desfăşurată de către numita BT SRL şi, în fine, îşi exprimă opinia în sensul că G.N.M nu îşi poate exprima punctul de vedere asupra tuturor sesizărilor reclamantei.

Așadar, răspunsul acestei pârâte, chiar eronat fiind, nu poate produce consecinte juridice asupra reclamantei, ci reprezintă doar o simplã corespondenţã între  G.N.M şi reclamantă, astfel cã cele două adrese nu sunt susceptibile a fi cenzurate pe calea unei acţiuni în contencios administrativ.

Pentru motivele anterior expuse, exceptia analizată a apărut ca fiind întemeiată și, în consecință, instanța a admis-o și a dispus respingerea capătului de cerere privind anularea răspunsurilor cu nr. 31/CJP/27.03.2017 şi nr. 4075/CG/16.06.2017 ca fiind inadmisibil.

•Cu privire la acțiunea modificată formulată de către reclamantă:

Referitor la capătul de cerere din acţiunea modificată privind anularea notelor de constatare 49/21.03.2017 şi 349/26.08.2016, precum şi anularea raportului de analize nr. 1912/30.08.2016 şi a actului cu nr. 30S şi 322 S/CJP/26.10.2016, tribunalul a constatat că prin nota de constatare nr.49/21.03.2017 (f.199) pârâta G.N.M a informat-o pe reclamantă că echipamentele generatoare de zgomot ale societății BT S.R.L sunt amplasate într-o hală închisă, construcţie de cărămidă și panouri sandwich. Prin nota de constatare 349/2016 (f.200) pârâta G.N.M. a informat-o pe reclamantă că SC BT SRL deține în teren a mai multe corpuri de clădire decât cele menţionate în autorizaţia de mediu, respectiv atelier confecţii metalice, atelier tamplarie, clădire metalica destinată operatei de vopsire, corturi din pânza cauciucată (despre care am făcut menţiune in sesizarea formulata de subsemnata care a stat la baza efectuării controlului), însă procesul tehnologic al activității societății BT SRL se desfăşoară în clădirea C2 care este acoperită și închisă, iar debitarea materiei prime nu se face în aer liber, ci numai în interiorul clădirii C2. De asemenea, prin adresele cu nr. 30S şi 322 S/CJP/26.10.2016 (f.43), pârâta GNM prin CJP a informat-o pe reclamantă cu privire la  verificarea activităţii societăţii BT SRL asupra aspectelor semnalate de către reclamantă

Deci aceste înscrisuri a căror anulare s-a solicitat nu dau naştere, nu modifică şi nu sting raporturi juridice între reclamantă şi GNM prin CJP, ci sunt niște simple adrese, notificări cu caracter tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc. Iar acest aspect rezultă si din art. 3 pct. 11 din Anexa la Ordinul 256/2014 care dispune că ,,nota de constatare  este - act tehnico juridic elaborat de către comisari în urma unei inspecţii neplanificate , în care sunt consemnate toate informaţiile relevante obţinute ca urmare a controlului, constatarea contravenţiilor, inclusiv măsurile ce se impun a fi realizate, în cazul constatării unor neconformităţi,,.

Astfel, deşi înscrisurile sus evocate sunt emise de o autoritate publică (structură de control ) în regim de putere publică , totuși acestora le lipseşte o componentă esenţială, respectiv caracterul executoriu. Or, o calitate esenţială a actului administrativ e aceea că un astfel de act e executoriu prin el însuşi, legea reglementând tocmai pentru acest motiv suspendarea executării actului administrativ (art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004).

Referitor la raportul de analize 1912/2016, tribunalul a observat, pe de o parte că prin acest raport s-a determinat nivelul de zgomot produs de către numita SC BT SRL - Atelier fabricare mic mobillier si confecţionare articole din metal, la limita incintei punctului de lucru, cu sursele de zgomot in funcţiune şi oprite, zgomot de fond, iar pe de altă parte că acest raport a fost emis de către o persoană juridică privată, nefiind emis de către o autoritate publică. Prin urmare, acest raport de analize nu este un act administrativ, în sensul legii contenciosului administrativ, întrucât nu a dat naştere, modificat sau stins raporturi juridice, ci este un raport în care au fost înscrise cele reieșite în urma analizei nivelului de zgomot produs de către Hala numitei SC BT SRL, iar pe de altă parte nu a fost emis de către o autoritate publică, în regim de putere publică, pentru a fi analizat de către instanța de contencios administrativ, ci natura acestui act este una civilă.

Drept urmare, față de considerentele de ordin teoretic expuse în paragrafele anterioare cu privire la actele administrative care sunt supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, tribunalul a apreciat că cele cinci acte a căror anulare le solicită  nu sunt acte admnistrative, astfel încât capătul de cerere privind anularea acestora a fost respins ca inadmisibil.

Referitor la capătul de cerere obligarea GNM la efectuarea operaţiunii administrative de verificare a respectării programului de lucru de către numita SC BT SRL, conform atribuţiilor legale, în vederea exercitării şi protejării dreptului fundamental la un mediu sănătos, tribunalul a constatat că potrivit art. 13 din H.G. 1005/2012 în atribuțiile comisarilor din cadrul GM nu intră și efectuarea operațiunii administrative de verificare a respectarii programului de lucru de către un operator economic, ci comisarii GM constată faptele ce constituie contravenții și aplică sancțiunile în domeniul protecției mediului, sesizează organele de urmărire penală competente și colaborează cu acestea la constatarea faptelor care, potrivit legislației de mediu, constituie infracțiuni (art. 13 lit.c), și verifică sesizările cu privire la încălcarea actelor normative în domeniu(art. 19 lit.i).

În speță, în urma sesizarii reclamantei de nerespectare de către numita BT SRL a dispozițiilor din autorizația de mediu aferentă Halei denumită Atelier fabricare mic mobilier si confecţionare articole din metal, pârâta G.N.M. prin C.J.P. a răspuns acestei sesizări informând-o pe reclamantă asupra faptului că programul de lucru la care aceasta face referire nu reprezintă o obligație impusă prin Autorizația de Mediu numitei BT SRL și care să intre în atribuțiile de verificare ale GM.

Analizând Autorizația de mediu nr.12/2013 (f.61), tribunalul a constatat că această autorizație a fost emisă pe numele beneficiarului BT SRL, constatându-se că activitatea desfășurată de această societate nu are un impact deosebit asupra mediului, iar pe de altă parte prin autorizaţia de mediu (a cărei nerespectare este invocată) nu sunt indicate în concret obligaţiile beneficiarului în sensul respectării programului de lucru descris în capitolul Activitate Autorizată din Autorizația de Mediu, pentru ca pârâta GM să poată eventual constata săvârșirea de către numita BT SRL a vreunei contravenții sau infracțiuni prin nerespectarea programului de lucru al acestei societăţi.

Drept urmare, pârâta G.N.M nu poate fi obligată la efectuarea operațiunii de verificare a respectării programului de lucru al BT SRL, din moment ce nu are în atribuții o astfel de verificare, motiv pentru care acest capăt al cererii reclamantei a fost respins ca neîntemeiat.

Referitor la obligarea GNM - CG şi CP să refacă măsurătorile privind determinarea nivelului de zgomot, în condiţii reale de funcţionare a activităţii economice desfăşurate de către SC BT SRL şi LP SRL, tribunalul a reţinut că potrivit art. 13 din H.G. 1005/2012 Comisarii GM nu efectuează măsurători sonometrice, ci doar poate obliga pe cel care depășește nivelul de zgomot admis de lege să efectueze măsurători sonometrice pe care le verifică și eventual constată dacă este depășit nivelul de zgomot.

Or, în cauză, din înscrisul existent la fila 43, tribunalul a reținut că pârâta G.N.M, în urma controlului efectuat la SC BT SRL a obligat această instituțe la efectuarea acestor măsurători, nedepunând la dosar, este adevărat, rezultatul măsurătorilor. Însă față de obiectul acestui capăt al cererii reclamantei, tribunalul a apreciat că acest capăt al cererii reclamantei excede atribuțiilor stabilite prin lege în sarcina pârâtei G.N.M faţă de aspectele teoretice expuse în motivarea capătului de cerere analizat anterior, astfel încât acest capăt al cererii reclamantei a fost respins ca neîntemeiat.

Referitor la obligarea GNM - CG şi CP să dispună luarea de către SC BT SRL şi LP SRL a măsurilor şi dotărilor speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a populaţiei prin împrejmuirea perimetrală cu panouri fonoabsorbante, tribunalul a apreciat că pentru a se dispune o asemenea măsură în sarcina celor două societăți ar fi trebuit să existe la dosarul cauzei o serie de teste sau măsurători de laborator care să reflecte în mod obiectiv depăşirea parametrilor de mediu toleraţi cu privire la nivelul de zgomot emis de către cele două instituții, însă la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în acest sens.

Din contră din actele existente la dosarul cauzei, a rezultat că cele două societății își desfășoară activitatea în baza autorizațiilor de mediu și că nivelul de zgomot înregistrat de către BT respectă limita impusă de lege.

Așa fiind, tribunalul a reținut că și acest capăt al cererii reclamantei este neintemeiat, astfel încât a fost respins ca atare.

Față de cele ce preced, tribunalul a respins excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor CJP şi APM, invocate prin întâmpinare, ca rămase fără obiect, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la capătul de cerere anulare răspuns nr. 31/CJP/27.03.2017 şi nr. 4075/CG/16.06.2017 invocată, prin întâmpinare, de pârâta GNM CG şi va respinge capătul de cerere privind anularea răspunsurilor cu nr. 31/CJP/27.03.2017 şi nr. 4075/CG/16.06.2017 ca fiind inadmisibil. De asemenea, a respins capătul de cerere din acţiunea modificată privind anularea notelor de constatare 49/21.03.2017 şi 349/26.08.2016, precum şi anularea raportului de analize nr. 1912/30.08.2016 şi a actului cu nr. 30S şi 322 S/CJP/26.10.2016 ca inadmisibil. Totodată, a respins în rest acţiunea modificată ca neîntemeiată.