Pensii

obligarea Casei Teritoriale de Pensii la valorificarea sporului de vechime şi a stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă în procent de 100% cuprinse în adeverinţe emise de deţinătorul legal de arhivă

La data de 15.05.2018, contestatorul V. V. a chemat în judecată C. T. de P. M. şi  C. N. de P.P.-C. C. de C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei privind acordarea pensiei anticipate parţial nr. 173438/22.03.2017 a Casei Teritorială de Pensii M. şi emiterea unei noi decizii cu obligarea pârâtelor la stabilirea corectă a cuantumului pensiei ce i se cuvine şi acordarea retroactivă a diferenţelor băneşti ce vor rezulta în urma recalculării începând cu data pensionării la zi.

În motivare a arătat că pârâta Casa Teritorială de Pensii M., după examinarea actelor înregistrate sub nr.78/03.01.2017, a emis decizia nr.173438/22.03.2017 privind acordarea pensiei anticipate parţial, decizie pe care o consideră nelegală şi netemeinică în sensul că la emiterea acesteia nu i s-au avut în vedere toate dispoziţiile legale în vigoare şi nici toate documentele depuse la dosarul de pensionare şi solicită anularea acesteia şi stabilirea corectă a cuantumului pensiei ce i se cuvine.

A susţinut că un aspect al nelegalităţii deciziei de pensionare se referă la faptul că la calcul pensiei nu au fost luate în considerare perioadele 01.06.1983-01.06.1991 şi 01.06.1991-01.09.1998 ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă conform adeverinţei nr.590.3/01.09.2016 şi nu au fost acordate drepturile cuvenite în sensul art.100 din Legea nr.263/2010-Legea pensiilor unde se prevede că „persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi II de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

a)cu 25%pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa II de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii”.

A arătat că motivul pentru care nu i s-a valorificat adeverinţa nr.590.3/2016 respectiv acela că funcţiile de gospodar şi merceolog nu se regăsesc în H.G nr.1223/1990, nu este întemeiat întrucât societatea la care a fost angajat S.C C. S.A deţine lista nominală cu locurile de muncă încadrate în grupa a II a de muncă printre care se regăsesc şi cele două funcţii, ce necesita un program de lucru zilnic de 10-12 ore, aşa cum rezultă şi din adeverinţa nr.590.5/21.09.2016.

Un al doilea aspect al nelegalităţii se referă la faptul că, în mod greşit a fost înlăturat de la calculul pensiei sporul de vechime rezultat din adeverinţa nr.590.4/2016 eliberată de Arhibox SRL, adeverinţă ce conţine sporurile salariale de care a beneficiat în perioadele 01.04.1992-01.04.1993 (15%), 01.04.1993-01.04.1995 (18%), 01.06.1983-01.04.1995 (25%) şi care nu au fost luate în calcul la stabilirea contribuţiilor plătite de el.

Or, prin Decizia nr.19 din 10 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.2 lit. e şi art.164 alin.2 şi 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct.V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat cu referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr.19/2000 în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie s-a hotărât că „ În interpretarea şi aplicarea prevederilor art.2 lit.e şi art.164 alin.2 şi 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct.V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale”.

A susţinut că motivul invocat şi anume acela că adeverinţa nu conţine temeiul legal în baza căruia au fost plătite aceste sporuri nu poate constitui un element de înlăturare a acesteia de la luarea în calcul a acestei adeverinţe şi de prejudiciere a drepturilor sale legale ce i se cuvin, atâta vreme cât calculul pensiei trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul contribuţiilor iar contribuţiile au fost calculate la veniturile încasate.

Contestatorul a mai arătat că în urma demersurilor pe care le-a făcut către deţinătorul legal de arhivă - A. SRL i s-a eliberat o nouă adeverinţă cu nr. 590.5/12.04.2017 ce conţine şi temeiul legal în baza căruia i s-au acordat aceste sporuri.

Totodată a mai arătat că la data de 28.04.2017 a formulat contestaţie la decizia nr .173438/22.03.2917 privind acordarea pensiei anticipate parţiale la Casa Judeţeană de Pensii M. însă nu a primit nici un răspuns până în prezent deşi potrivit dispoziţiilor art.150 alin.4 din Legea nr.263/2010 „termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia”.

Astfel, a solicitat să se dispună anularea deciziei privind acordarea pensiei anticipate parţial nr.173438/22.03.2017 a Casei Judeţene de Pensii M., obligarea pârâtelor la stabilirea corectă a cuantumului pensiei ce i se cuvine şi emiterea unei noi decizii precum şi acordarea retroactivă a diferenţelor băneşti ce vor rezulta în urma recalculării începând cu data pensionării.

În dovedirea celor susţinute a depus copie contestaţia nr. 12390/28.04.2017, decizia nr. 173438/22.03.2017, adeverinţa nr. 590.3/21.09.2016, adeverinţa nr. 590.5/12.04.2017, hotărârea nr. 1223/1990, lista nominală cu locurile de muncă încadrate în grupa a II a de muncă.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii M. a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă până la comunicarea unei hotărâri de către Comisia Centrală de Contestaţii, cauză ce a fost suspendată la termenul din 03 iulie 2018 până la emiterea unei hotărâri de către Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii. 

La data de 26.02.2019 cauza s-a repus pe rol iar reclamantul a formulat precizare de acţiune prin care a arătat că îşi menţine contestaţia formulată împotriva deciziei nr.173438/22.03.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M. şi totodată formulează contestaţie şi împotriva hotărârii nr.27656/21.01.2019 a Comisiei Centrale de Contestaţii pe care o consideră netemeinică şi nelegală.

Astfel, a susţinut că hotărârea a cărei anulare o cere este nelegală şi netemeinică şi îi agravează situaţia deoarece s-a dispus anularea valorificării sporului pentru lucru sistematic peste programul normal în procent de 25%, dar nu s-a dispus şi valorificarea sporului de vechime deşi în considerentele hotărârii se reţine că trebuie să i se valorifice conform adeverinţei nr. 590.5/12.04.2017, adeverinţă ce a ataşat-o la contestaţia formulată iniţial.

A arătat că solicită să se dispună admiterea contestaţiei şi anularea atât a deciziei de pensionare anticipate parţial nr.173438/22.03.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M. cât şi a hotărârii nr. 27656/21.01.2019 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească corect cuantumul pensiei ce i se cuvine.

Pentru termenul din 19.03.2019 pârâta Casa Judeţeană de Pensii M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii nr.27656/21.01.2019.

A arătat că în ceea ce priveşte nerecunoaşterea grupei a II de muncă pentru perioadele 1983-1991 şi 1991-1998 în care reclamantul a avut funcţia de gospodar principal şi respectiv merceolog deşi adeverinţa face trimitere la un proces verbal nr.11/1992 al Consiliului de Administraţie, perioadele respective nu pot fi valorificate ca perioade lucrate în grupa a II de muncă întrucât temeiul juridic menţionat adică H.G nr.1223/1990 este aplicabil doar pentru funcţiile specifice activităţii şantierelor de construcţii montaj.

Ori, funcţiile pe care le-a deţinut reclamantul în perioadele sus precizate nu presupun că acesta a lucrat în condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase care presupun un efort fizic mare, lucru în aer liber sub influenţa intemperiilor, un grad crescut de periculozitate.

A susţinut că funcţiile de gospodar principal şi merceolog nu sunt din cele specifice lucrului pe şantierele de construcţii montaj cum ar fi meseriile de săpător, betonist, fierar betonist, zidar, mozaicar, tâmplar, zugrav-vopsitor, e.t.c., şi pe cale de consecinţă nu pot beneficia de grupa a II a de muncă conform H.G 1223/1990 persoanele care nu au lucrat nemijlocit în activitatea de construcţii montaj, în acest sens pronunţându-se şi M.M.P.S în scrisoarea nr.43G în care este stipulat expres faptul că merceologul şi gospodarul nu beneficiază de grupa II de muncă, nelucrând cel puţin 70%din programul de lucru în condiţii specifice de şantier.

În ceea ce priveşte sporul de vechime nevalorificat din adeverinţa nr. 590.4/21.09.2016 pentru perioada 1992-1995 a arătat că în mod corect nu a fost valorificat acest spor întrucât în adeverinţă nu este menţionat temeiul legal al acordării unul din elementele imperative şi obligatorii pe care trebuie să le conţină adeverinţa, aşa cum prevăd dispoziţiile art.127 alin.1 lit.f din H.G nr.257/2011.

Cu privire la sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru pe perioada 1983-1995 în procent de 25% din salariu de încadrare a susţinut că aşa cum rezultă din adeverinţă, constituie spor cu caracter permanent în condiţiile în care este prevăzut în anexa 10 din decretul nr.100/79 aşa cum motivează şi C.C.C în hotărâre. Retribuţia mai mare cu 5-25% cunoscută şi sub denumirea de spor pentru lucru sistematic peste program se acordă în baza art.71 alin.4 din Legea nr.57/74 privind retribuirea muncii după cantitatea sau calitatea muncii pentru personalul care prin natura muncii a lucrat peste programul normal de lucru, în locul retribuţiei pentru ore suplimentare ci nu în temeiul art.72 din legea nr.57/74.

Cum durata zilei de muncă în activitatea de construcţii sau de muncă pe şantier era stabilită la 10 ore/zi păstrându-se retribuţia de încadrare lunară corespunzătoare funcţiei plata salariului s-a făcut pentru timpul efectiv lucrat de 10 ore şi pe cale de consecinţă, salariul încasat de reclamant a fost pentru cele 10 ore lucrate, sporul menţionat în adeverinţă neconstituind spor cu caracter permanent neregăsindu-se în Anexa nr.10 la Decretul nr.100/79.

A mai arătat că pentru perioada 1981-1995 referitor la procentul de 25% din salariu de încadrare angajatorul nu face menţiunea plăţii contribuţiei de asigurări sociale şi că în aceste condiţii valorificarea sporului respectiv ar încălca principiul contributivităţii astfel cum a statuat şi Î.C.C.J prin Decizia nr.19/2011.

În baza rolului activ instanţa a solicitat relaţii de la S.C M.B.M A. S.R.L şi de la Casa Judeţeană de Pensii M., relaţii ce au fost comunicate la data de 28.03.2019 cu adresa nr.78/27.03.2019 şi la data de 09.04.2019 cu adresa nr.6885/02.04.2019.

Faţă de răspunsul înaintat cu adresa nr.78/27.03.2019 de către S.C.M.B.M Arhivare SRL instanţa a solicitat relaţii la S.C V. SRL RM Vîlcea relaţii ce au fost înaintate la data de 24.05.2019.

La data de 03.07.2019 reclamantul a depus copie după adeverinţa nr. 590.4/2016 şi după adresa înaintată la data de 25.06.2019 către S.C V. SRL prin care a solicitat trimiterea referatului ce face parte integrantă din procesul verbal nr.11/30.09.2019 privind încadrarea în grupa a II a de muncă.

Analizând contestaţia în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

La data de 28.04.2017 contestatorul V. V. a contestat Decizia nr. 173438 din 22.03.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M.

Contestatorul şi-a manifestat nemulţumirea cu privire la drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 173438 din 22.03.2017 deoarece la emiterea acestei decizii nu s-a avut în vedere grupa a II-a de muncă din adeverinţa nr.590.3/21.09.2016 eliberată de A. SRL şi sporul de vechime din adeverinţa nr.590.4/21.09.2016 eliberată de A. SRL.

 La data de 21.01.2019 Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii a emis Hotărârea nr. 27656 prin care a respins contestaţia reclamantului ca neîntemeiată şi în temeiul art.13 din Regulamentul Comisiei a dispus revizuirea deciziei nr.173438/22.03.2017 sub aspectul nevalorificării sporului pentru „lucru sistematic peste programul normal” în procent de 25% aferent perioadei 01.06.1983-01.04.1991, hotărârea fiind contestată în instanţă în termen legal.

Referitor la nevalorificarea de către intimate în grupa a II-a de muncă a activităţii desfăşurate de contestator în perioada 01.06.1983-01.06.1991 şi 01.06.1991-01.09.1998  conform adeverinţei nr. 590.3/21.09.2016 eliberată de A  SRL, se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art.159 alin.1 si art.158 alin.1, 3^1, 3^2 din Legea nr. 263/2010, principalul act care face dovada vechimii în muncă realizată până la data de 01.04.2001, inclusiv în condiţii de grupa I sau a II-a de muncă, este carnetul de muncă, în lipsa acestuia sau în condiţiile neînscrierii în acesta a unor menţiuni privitoare la încadrarea în grupă, forţă probantă având adeverinţele eliberate de angajator sau deţinătorul arhivei.

Astfel, în vederea luării în calcul a grupei superioare de muncă, asiguratul sau pensionarul trebuie să prezinte Casei Teritoriale de Pensii unde se află dosarul de pensie, carnetul de muncă şi/sau adeverinţa eliberată de unitatea la care a lucrat, care să ateste că a desfăşurat activitate în grupa superioară de muncă, cu respectarea prevederilor legale.

În speţă, pentru dovedirea stagiilor realizate în grupa a II-a de muncă contestatorul a prezentat Casei de pensii adeverinţa nr. 590.3/21.09.2016 eliberată de eliberată de A  SRL, în cuprinsul căreia s-a consemnat că a fost salariatul unităţii în perioada 01.06.1982-01.09.1998 şi că în perioadele 01.06.1983-01.06.1991 cât a lucrat în funcţia de gospodar principal şi 01.06.1991-01.09.1998 cât a lucrat în funcţia de merceolog a lucrat în condiţii de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în conformitate cu prevederile HG nr.1223/1990 şi Ordinului 50/1990.

Casa Teritorială de Pensii M. a emis decizia nr. 173438 din 22.03.2017 în care s-a menţionat că adeverinţa nr. 590.3/21.09.2016 nu a fost valorificată deoarece activităţile desfăşurate de contestator nu se regăsesc în HG nr.1223/1990 iar Casa Naţională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii a emis hotărârea nr. 173438/22.03.2017 prin care a arătat că activitatea desfăşurată de contestator în perioadele 01.06.1983-01.06.1991 şi  în funcţia de gospodar principal şi merceolog în cadrul S.C C. S.A nu poate fi valorificată ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor HG nr.1223/1990, în baza înscrierilor din adeverinţa nr. 590.3/21.09.2016, întrucât nu se face dovada că a desfăşurat activitatea efectiv alături de personalul muncitor de bază, în condiţii de şantier.

În ceea ce privesc motivele invocate de intimate referitor la activitatea desfăşurată de contestator în funcţia de gospodar principal şi merceolog, instanţa constată că, prin adeverinţa nr.590.3/21.09.2016 emisă de A SRL (fila 8) s-a atestat faptul că, în perioadele 01.06.1983-01.06.1991 şi 01.06.1991-01.09.1998 reclamantul având funcţiile de gospodar principal şi merceolog a fost încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin procesul verbal nr.11/30.09.1992 al Consiliului de Administraţie, temeiul juridic fiind H.G nr.1223/1990.

Conform prevederilor art.126 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.257/2011, adeverinţele care atestă încadrarea în grupele I şi II de muncă se eliberează numai în baza documentelor verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor, după modelul prevăzut în anexa nr.14 iar la alin.6 al aceluiaşi articol se prevede că, pentru a fi valorificată, adeverinţa trebuie completată în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.

Instanţa constată că, adeverinţa nr. 590.3/21.09.2016 a fost întocmită şi eliberată în conformitate cu dispoziţiile art.126 alin.1 din H.G nr. 257/2011. Din cuprinsul adeverinţei se poate observa că sunt menţionate toate elementele enumerate în modelul adeverinţei cuprins în anexa nr.14 a normelor metodologice şi totodată că în cuprinsul acesteia a fost prevăzut inclusiv actul administrativ prin care s-a făcut nominalizarea în grupă de muncă respectiv procesul verbal nr.11/30.09.1992 al Consiliului de Administraţie .

Astfel, se reţine că prin procesul verbal nr.11/30.09.1992 al Consiliului de Administraţie, conform HG 1223/1990 a fost nominalizat personalul care se încadrează în grupa a II a de muncă iar unitatea odată ce a eliberat adeverinţa nr. 590.3/21.09.2016 a certificat că reclamantul a fost nominalizat şi pe cale de consecinţă şi încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100%.

Potrivit art.1 din HG nr. 1223/1990, personalul care a lucrat la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora se încadrează în grupa a II a de muncă în vederea pensionării. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă se face de către consiliile de administraţie împreună cu sindicatele libere conform art.2 din HG nr.1223/1990.

Prevederile art.158 din Legea nr.263/2010 arată că, pentru stabilirea vechimii în muncă realizată în grupele I si II, adeverinţele care atestă încadrarea în aceste grupe de muncă sunt valorificate în situaţia în care au fost emise în conformitate cu legea şi pe baza unor documente verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001, condiţii care se apreciază ca fiind îndeplinite în prezenta cauză, angajatorul menţionând temeiul legal.

Astfel, instanţa constată că, înscrisurile indicate de emitentul adeverinţei, ca fiind actele care dovedesc încadrarea reclamantului în grupă superioară de muncă sunt anterioare datei de 1 aprilie 2001, aşa cum cere art.158 din legea nr.263/2010 şi sunt conforme procedurii reglementate de HG nr.1223/1990 şi art.6 din ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, potrivit cărora, după încadrarea unităţii angajatoare în categoria persoanelor juridice care desfăşoară activităţi specifice grupelor superioare de muncă, nominalizarea efectivă a persoanelor care se încadrau în grupele I şi II de muncă se făcea de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanelor respective.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că nominalizarea în grupa superioară de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, care decide în raport de condiţiile concrete în care salariatul a prestat activitate, astfel că nu se va putea reţine că intimatele ar avea competenţe de apreciere a categoriilor de personal care se încadrează în grupă de muncă.

Din actele şi lucrările dosarului respectiv lista nominală (fila 11 dosar), proces verbal nr.11/30.09.1992 (fila 133 dosar), adresa S.C C. SA (fila 137) rezultă că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea pe perioada dedusă judecăţii în cadrul unităţii, ca merceolog şi gospodar principal şi că activitatea acestuia s-a încadrat în grupa a II a  de muncă.

Nu poate fi reţinută susţinerea intimatei cum că, gospodarul principal şi merceologul din cadrul S.C C. S.A nu au lucrat în condiţii nocive, grele sau periculoase de muncă atâta timp cât din adeverinţă rezultă că, reclamantul a fost nominalizat prin procesul verbal nr.11/30.09.1992 în categoria persoanelor care se încadrează în grupa a II de muncă, conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi ţinând seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care şi-a desfăşurat activitatea acesta.

Prin urmare, instanţa apreciază că în mod greşit intimata nu a valorificat perioadele 01.06.1983-01.06.1991 şi 01.06.1991-01.09.1998 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă din adeverinţa nr.  590.3/21.09.2016 urmând a o obliga în  acest sens.

În ceea ce priveşte refuzul intimatelor de valorificare a sporului de vechime din adeverinţa nr.590.4/2016 instanţa reţine că, iniţial reclamantul a depus adeverinţa nr. 590.4/2016 în care se menţionează că a beneficiat de spor de vechime în perioada 01.04.1992-01.04.1993 în procent de 15% şi în perioada 01.04.1993-01.04.1995 în procent de 18% fără a se indica temeiul legal însă odată cu depunerea contestaţiei a depus şi adeverinţa nr.590.5/2017 care a anulat adeverinţa nr.590.4/2016 în sensul că a fost indicat şi temeiul legal.

Chiar dacă adeverinţa nr. 590.5/2017 nu a fost depusă în cadrul procedurii urmată la Casa de Pensii, în privinţa primei adeverinţe, 590.4/2016 ce a urmat această procedură, se reţine că adeverinţa nr. 590.5/2017 priveşte însăşi fondul dreptului în substanţa lui ca şi prima adeverinţă, de altfel ea completând doar o omisiune a primei adeverinţe, care în esenţă păstrează toate celelalte elemente ce se regăsesc de fapt şi în adeverinţa nr. 590.4/2016, aceasta nefiind o adeverinţă nouă, necuprinzând în mod diferit alte elemente decât adeverinţa nr. 590.4/2016.

Prin urmare, a aprecia contrariul şi a nu avea în vedere completarea din adeverinţă ar fi de un formalism excesiv.

Aşadar, în adeverinţa nr. 590.4/2016 se menţionează că reclamantul a beneficiat de spor de vechime în perioadele 01.04.1992-01.04.1993 în procent de 15% şi 01.04.1993-01.04.1995 în procent de 18% fără a se indica temeiul legal iar în adeverinţa nr. 590.5/2017  se explicitează prima adeverinţă şi se menţionează că au fost acordate conform prevederilor Contractului colectiv de muncă.

De altfel, chiar în cuprinsul hotărârii Comisia Centrală de contestaţii menţionează că sporul de vechime poate fi valorificat conform adeverinţei nr. 590.5/2016 adeverinţă ce a anulat adeverinţa nr.590.4/2016, de la data înscrierii iniţiale la pensie.

Instanţa apreciază că, sunt întemeiate criticile contestatorului şi în ceea ce priveşte refuzul intimatei de valorificare a sporului de vechime din adeverinţa nr. 590.4/21.09.2016 eliberată de S.C M.B.M A. Râmnicu Vâlcea aşa cum a fost completată cu adeverinţa nr. 590.5/2017 urmând a o obliga în acest sens.

În ceea ce priveşte sporul pentru „lucru sistematic peste programul normal” instanţa reţine că, prin decizia nr.173438/22.03.2017 Casa Judeţeană de Pensii M  a valorificat acest spor însă Comisia Centrală de Contestaţii, prin hotărârea nr.27656 din 21.01.2019 a dispus intimatei Casa Judeţeană de Pensii M. revizuirea acestei decizii sub aspectul nevalorificării acestui spor, pe motivul că acestea nu ar constitui spor cu caracter permanent.

Faţă de hotărârea Comisiei de contestaţii în sensul revizuirii deciziei nr.173438/22.03.2017 sub aspectul nevalorificării sporului pentru „lucru sistematic peste programul normal” din adeverinţa nr. 590.4/21.09.2016 instanţa constată că, temeiul legal al acordării acestui spor, este art.71 din Legea nr.57/1974 coroborat cu prevederile Contractului colectiv de muncă.

Potrivit art. 71 alin.1,2,3,4 din Legea nr. 57/1974 „Personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaos săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, are dreptul să fie retribuit conform prevederilor alin. (2) şi (3), dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător; munca prestată peste durata normală a zilei de lucru necompensată cu timp liber corespunzător se retribuie, pe lângă retribuţia tarifară cuvenită conform reglementărilor în vigoare, cu un spor de 50% din retribuţia tarifară de încadrare pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru şi de 100% pentru orele următoare; sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaos săptămânal sau în alte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, este egal cu retribuţia tarifară de încadrare, dacă munca astfel prestată n-a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, potrivit legii; personalul cu funcţii de execuţie şi cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuţiei pentru ore suplimentare, o retribuţie tarifară mai mare cu 5 - 25%, care se stabileşte în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru.

După cum se observă, în textul de lege redat mai sus, se face distincţie între orele suplimentare lucrate ocazional peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal care se compensează cu timp liber sau un spor la salariu între 50% şi 100% (alin.2 şi 3) şi activitatea care prin natura muncii este prestată peste programul normal de lucru şi pentru care în locul retribuţiei pentru ore suplimentare, se poate acorda o retribuţie tarifară mai mare cu 5 - 25%, care se stabileşte în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru, (alin 4, din textul de lege de mai sus).

În alte cuvinte, distincţia dintre cele două situaţii constă în aceea că, în prima este vorba de ore suplimentare prestate ocazional (alin. 1şi 2) iar în cea de a doua situaţie prevăzută de aliniatul 4 despre lucrul sistematic peste programul de lucru.

Prin urmare, în actul normativ menţionat în cuprinsul adeverinţei nr.590.4/2016 se face referire la sporul pentru „lucru sistematic peste programul normal” de care a beneficiat contestatorul, conform adeverinţei respective, şi nu la premii ori la un spor de 50% şi de 100% pentru orele ce depăşesc durata normală a zilei de lucru, precum şi la sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaos săptămânal sau în alte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

Se reţine că, in conformitate cu prevederile art. 71 alin.4 din Legea 57/1974 personalul cu funcţii de execuţie şi cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru poate primi, în locul retribuţiei pentru ore suplimentare, o retribuţie tarifară mai mare cu 5% -25%, care se stabileşte în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru.

Aceste prevederi legale reglementează, deci, modalităţile de salarizare a persoanelor care lucrează, în mod sistematic, peste programul de lucru, imprimând un caracter permanent muncii suplimentare.

Legea nr. 263/2010 recunoaşte şi ia în calcul la determinarea punctajelor lunare, anterior datei de 1 aprilie 2001, salariile brute sau nete după caz, precum şi sporurile cu caracter permanent dovedite prin adeverinţele eliberate de angajatori conform legii(art.165 alin.1 şi 2).

Anexa nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii  263/2010 aprobate prin HG 257/20.03.2011 identifică, enumeră şi grupează sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterior datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.

La pct. V din Anexă, în categoria sporurilor cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale este inclus şi „sporul pentru lucrul sistematic peste programul de lucru”, spor acordat şi contestatorului în speţă, ca urmare a desfăşurării activităţii în regim de lucru prelungit in cadrul S.C Cominco S.A.

Prin urmare, în mod nejustificat Comisia Centrală de Contestaţii a apreciat că sporul pentru lucrul sistematic peste programul de lucru nu este un spor cu caracter permanent ce trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul a pensiei cuvenite în baza Legii 263/2010.

Nefiind în discuţie o formă de retribuire pentru „ore suplimentare” realizate peste  programul de lucru care, în mod expres este înlăturată, prin aceeaşi Anexă 15 - pct. VI, de la determinarea punctajului mediu anual, în mod corect Casa Judeţeană de Pensii M. a valorificat adeverinţa nr. 590.4 din 21.09.2016, eliberată de S.C M.B.M Arhivare SRL în ceea ce priveşte sporul de care a beneficiat contestatorul Vasilescu Virgil pentru programul de lucru prelungit conform Decretului nr 175/1973 si HCM 1546/1952.

De altfel, cel dintâi act normativ este menționat in considerentele deciziei nr. 5/20 septembrie 2010 pronunțata de ICCJ intr-un recurs in interesul legii, decizie prin care s-a stabilit ca sumele plătite pentru munca prestata de foştii salariaţi in regim de lucru prelungit, in condiţiile art. 1 si 2 din HCM 1546/1952 se au in vedere la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat conform Decretului nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările de stat.

Instanţa nu poate reţine motivele pentru care intimata Comisia Centrală de Contestaţii a dispus nevalorificarea sporului pentru lucru sistematic peste program respectiv că nu este spor cu caracter permanent şi că în adeverinţă este trecut ca temei legal art.72 din Legea nr.57/74 şi nu art.71 alin.4 deoarece nu poate fi prejudiciat contestatorul de faptul că angajatorul a trecut în mod eronat acest temei legal atâta timp cât procentul acordat este de 25% corespunzător sporului pentru lucrul sistematic ci nu orelor suplimentare.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea intimatei Casei Judeţene de Pensii M. cum că nu s-a făcut menţiunea plăţii contribuţiilor de asigurări sociale deoarece aşa cum se poate observa din adeverinţă, angajatorul a făcut menţiunea că s-a calculat şi virat CAS şi pensie suplimentară.

Prin urmare, instanţa apreciază că, sunt intemeiate criticile contestatorului şi în ceea ce priveşte hotărârea comisiei în sensul revizuirii deciziei nr.173438/22.03.2017 sub aspectul nevalorificării sporului pentru „lucru sistematic peste programul normal” în procent de 25% aferent perioadei 01.06.1983-01.04.1991 din adeverinţa nr.590.4/21.09.2016 eliberată de S.C M.B.M A. S.R.L.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că este întemeiată parţial contestaţia prin care s-a solicitat anularea în totalitate a deciziei nr.173438/22.03.2017 în sensul că această decizie este parţial netemeinică şi nelegală respectiv sub aspectul nevalorificării grupei a II-a de muncă din adeverinţa nr.590.3/2016 şi a sporului de vechime din adeverinţa nr.590.4/2016 şi temeinică şi legală în ceea ce priveşte valorificarea sporului pentru „lucru sistematic peste programul normal” din adeverinţa nr.590.4/2016, urmând să fie admisă ca atare.

Pe cale de consecinţă, va anula Hotărârea nr.27656 din 21.01.2019 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi parţial decizia nr. 173438/22.03.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M. şi va obliga intimata Casa Judeţeană de Pensii M.să emită contestatorului o nouă decizie de pensie prin luarea în considerare a sporului de vechime din adeverinţa nr.590.4/2016 eliberată de S.C M.B.M A. S.R.L Râmnicu Vâlcea completată cu adeverinţa nr.590.5/12.04.2017 precum şi a stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă în procent de 100% în perioadele 01.06.1983-01.06.1991 şi 01.06.1991-01.09l1998 din adeverinţa 590.3/21.09.2016 eliberată de S.C M.B.M  A.  S.R.L Râmnicu Vâlcea.

Va obligă intimata Casa Judeţeană de Pensii M. să plătească contestatorului diferenţa dintre pensia recalculată potrivit prezentei şi pensia acordată începând cu data de 03.01.2017.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de intimate.

Domenii speta

Spete similare