Concurs ocupare post în cadrul unei instituţii publice. Pretinsă discriminare. Condiţii.

- Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000,

- Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru personalul încadrat pe funcţii contractuale care au fost supuse reorganizării ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013 – aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2133/2013

- Codul muncii.

De esenţa oricărei forme de discriminare este diferenţa de tratament care se aplică unei persoane, prin comparaţie cu cel aplicat unei alte persoane aflate într-o si¬tuaţie similară, aspect ce rezultă inclusiv din definiţia legală a discriminării, cuprinsă în art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.

Nu există discriminare atunci când cerinţele specifice postului de şofer, chiar dacă acestea sunt diferite faţă de posturi similare scoase la concurs la alte unităţi din acelaşi sistem, nu au avut nici ca scop şi nici ca efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului său de a participa la concurs, drept pe care recurentul reclamant şi l-a exercitat cu succes, iar cerinţele au fost publicate în mod transparent şi nu au afectat egalitatea de şanse a candidaţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 267/CA/09.03.2016, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B.; a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii.

În motivarea recursului declarat, recurentul-reclamant susţine că sentinţa atacată este criticabilă sub aspectul prevederilor legale incidente în speţă, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în sensul că, în cauza dedusă judecăţii există o discriminare evidentă şi directă în dauna sa.

În acest sens, recurentul susţine că un concurs organizat pentru ocuparea unui post vacant trebuie privit ca un tot unitar şi nu luat pe segmente sau felii, iar din moment ce prima etapă este organizată cu încălcarea legii, aceasta duce la anularea întregului concurs.

Recurentul invocă existenţa unor criterii discriminatorii, care au întemeiat un tratament diferenţiat în cadrul concursului pentru posturile de şoferi din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice C., astfel de criterii fiind stabilite numai în judeţele C., comparativ cu celelalte judeţe (D., E., F.) care au avut posturi vacante de şoferi, deficienţele fiind aduse la cunoştinţa fostei conduceri a DGRFP B. prin adresa înregistrată sub nr. 1633/09.08.2013, care nu a fost luată în considerare, mai mult nu s-a ţinut cont de cele semnalate, tratamentul discriminator continuând şi după publicarea Listei posturilor vacante din cadrul DGRFP B.

Recurentul mai susţine că, la o sumară apreciere a fondului cauzei se poate constata că prin împărţirea candidaţilor în categorii distincte, unii care au studii liceale absolvite cu diplomă de bacalaureat, iar alţii cu şcoală profesională, au fost încălcate atât principiile prevăzute de art. 3 alin. (3) din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru personalul încadrat pe funcţii contractuale care au fost supuse reorganizării ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013, precum şi ale art. 5 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Recurentul susţine că un astfel de mod de a proceda nu este justificat obiectiv de cerinţele postului, ci a fost impus doar cu scopul de a favoriza un anumit candidat sau anumiţi candidaţi, dovadă fiind că au fost excluşi de pe lista concurenţilor candidaţii cu şcoală profesională, concursul efectuându-se doar de cei doi şoferi cu studii liceale, îngrădindu-se astfel dreptul echitabil la concurs a celor patru şoferi pe cele trei posturi vacante.

În consecinţă, recurentul susţine că a fost discriminat şi a suferit vătămări, faţă de personalul contractual care a optat pentru aceleaşi posturi vacante, dar din alte judeţe.

Recurentul mai arată că a contestat şi rezultatul probei scrise, însă această contestaţie nu a fost soluţionată în termenul legal de 24 de ore, de altfel chiar înaintea expirării acestui termen de contestaţie concurentul direct a susţinut proba de interviu şi a fost admis în termenul alocat contestaţiilor.

În ce priveşte plângerea prealabilă, recurentul susţine că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. a răspuns numai la cea de-a doua astfel de plângere.

Recursul a fost timbrat cu 100 de lei taxă judiciară de timbru (f. 3, 20).

Intimata pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. a formulat întâmpinare (f. 26-28), prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei atacate.

Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare (f. 34-36), prin care a reluat şi a sistematizat, în esenţă, susţinerile din cererea de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată, faţă de motivele invocate, Curtea reţine următoarele:

Recurentul reclamant critică sentinţa instanţei de fond pentru aplicarea greşită a normelor de drept material ce reglementează discriminarea şi modul de organizare a concursurilor pentru posturile de şofer din cadrul instituţiei pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B.

Aceste critici se circumscriu motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.

Recurentul invocă existenţa unei discriminări, ce constă în stabilirea unor criterii diferite pentru acelaşi post, de şofer.

Curtea reţine că au fost scoase la concurs trei posturi de şofer, singura deosebire în ce priveşte condiţiile specifice de participare la concurs între aceste posturi fiind aceea că pentru unul dintre posturi se cereau studii liceale absolvite cu diploma de bacalaureat, în timp ce pentru celelalte două posturi cerinţa prevedea absolvirea şcolii profesionale. Celelalte condiţii specifice (număr autoturisme în dotare, număr kilometri parcurşi în ultimele 12 luni, caracterizare de la ultimul loc de muncă) au fost comune tuturor celor trei posturi.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul îndeplinea toate condiţiile pentru cele trei posturi de şofer, inclusiv condiţiile de studii, întrucât a absolvit atât liceul, cât şi o şcoală profesională.

De altfel, candidatura reclamantului la concurs a fost admisă, constatându-se că îndeplinea condiţiile necesare în acest sens.

Curtea reţine că de esenţa oricărei forme de discriminare este diferenţa de tratament care se aplică unei persoane, prin comparaţie cu cel aplicat unei alte persoane aflate într-o si¬tuaţie similară.

În cauză nu se poate reţine că reclamantul a fost tratat diferit faţă de ceilalţi potenţiali candidaţi, cerinţele specifice fiind în mod transparent şi în termen legal date publicităţii.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, „prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”.

Prin urmare, Curtea apreciază că reclamantul nu a fost discriminat, întrucât cerinţele specifice postului de şofer, chiar dacă acestea sunt diferite faţă de posturi similare scoase la concurs la alte unităţi din acelaşi sistem, nu au avut nici ca scop şi nici ca efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului său de a participa la concurs, drept pe care recurentul reclamant şi l-a exercitat cu succes.

În ce priveşte susţinerea recurentului reclamant în sensul că prin stabilirea cerinţelor specifice de participare la concurs au fost încălcate principiile competenţei profesionale, competiţiei, egalităţii de şanse, profesionalismului şi transparenţei, prevăzute de Regulamentul aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2133/2013, Curtea apreciază că nici această critică nu este fondată, întrucât aşa cum s-a reţinut mai sus, cerinţele au fost publicate în mod transparent şi nu au afectat egalitatea de şanse a candidaţilor, iar recurentul reclamant a fost admis să participe la concurs.

Referitor la criticile recurentului care vizează modul de rezolvare a contestaţiilor şi plângerilor prealabile pe care le-a formulat, Curtea apreciază că, întrucât rezultatul recurentului la proba scrisă a rămas neschimbat, eventuala nesoluţionare în termen a contestaţiilor şi a plângerii prealabile, precum şi declararea prematură a câştigătorului concursului nu sunt în măsură, prin ele însele, să aducă vreo vătămare vreunui drept sau interes legitim al recurentului, iar acesta nu a dovedit o astfel de vătămare.

În consecinţa celor ce preced, Curtea apreciază că sunt în totalitate nefondate criticile formulate de recurentul reclamant, drept pentru care, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496, alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de acesta şi va menţine sentinţa atacată. ”

Domenii speta

Spete similare