Litigii de muncă.- art. 40 alin. 1 din Ordinul nr. 870/1.07.2004 al Ministerului Sănătăţii

În mod nelegal instanţa de fond a dat prevalenţă dispoziţiilor cu caracter general din Legea nr. 319/2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă şi H.G. nr. 355/2007, privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, făcând abstracţie de ordinul susmenţionat nr. 870/2004 care conţine reglementări speciale privind scutirea de gărzi în favoarea medicilor din spitale.

Asupra apelului de faţă;

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1835/10.11.2016, Tribunalul Braşov a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul  B. şi a obligat pârâta să respecte recomandările medicale de medicină a muncii, respectiv la scutirea  reclamantei în calitate de  medic specialist, de la efectuarea de gărzi/turelor  de noapte.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 05.11.2015 sub nr. xxxx/62/2016 de reclamanta A., reprezentată prin SCA C. & ASOCIATII prin avocat coordonator C., în contradictoriu cu pârâta SPITALUL B. – D., prin reprezentant legal, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pronunţată să se dispună:

- obligarea angajatorului pârât la respectarea recomandărilor medicului de medicină a muncii, respectiv la scutirea de la efectuarea gărzilor/ a turelor de noapte pe care trebuie  să le efectueze în calitate de medic angajat al paratei

- obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

A.  are calitatea de salariat în cadrul Spitalului B. D. îndeplinind funcţia de medic conform Contractului individual de muncă nr. 550/01.05.2003 (fila 100-101) şi a restul înscrisurilor de la dosar.

Între reclamantă  şi pârâtă s-au purtat o corespondenţă amplă faţă de starea de sănătate a acesteia şi obligativitatea de a efectua gărzi, înscrisuri depuse la dosar în probaţiune de ambele părţi.

Ca urmare a specificului activităţii pârâtei la nivel de unitate medicală se efectuează gărzi reglementate prin fişa portului reclamantei, Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate  şi Regulamentul intern, înscrisuri necontestate de A..

Potrivit art. 125 alin. 1 din Codul muncii, munca prestată între orele 22,00 – 06,00 este considerată muncă de noapte iar potrivit art. 127 alin. 3 din acelaşi act normativ, salariaţii care desfăşoară munca de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.

Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă iar potrivit art. 7 alin. 1 din acelaşi act normativ, în cadrul responsabilităţii sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi pentru asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.

Fişa 143 anexa la H.G. nr. 355/2007 care se referă la personal care lucrează în tura de noapte (în intervalul orar 22.00 - 6.00) statuează printre contraindicaţii hipertensiune arterială (gradul 3, complicată).

În aplicarea acestor dispoziţii legale, reclamanta a fost supusă examinării medicului de medicina muncii care a emis fişa de aptitudini nr. 39855/25.05.2015, prin care reclamantei i s-a acordat avizul „apt condiţionat”, cu următoarele recomandări pentru angajator: „aptă pentru funcţia de medic de specialitate în condiţii normale de muncă, 7 ore/zi, fără ore suplimentare sau ture de noapte”(fila 12).

De asemenea, prin scrisoarea medicală nr. 853/22.05.2015 reclamanta a fost diagnosticată cu HTA grad III (tensiune arterială grad III) insuficient controlată medicamentos, fiind dată ca recomandare evitarea schimbului în ture de noapte (f. 23-24).

În continuare, potrivit certificatului medical nr. 13/14.07.2015 emis de medicul primar cardiolog, medic primar urgenţă din cadrul Spitalului E.  D., reclamanta a fost diagnosticată ca fiind este suferindă de HTA grad III, certificatul fiind emis pentru a-i servi acesteia la scutirea de ture de noapte (gărzi) - f. 17.

În timpul procesului reclamanta a efectuat investigaţii medicale, iar prin fişa de aptitudine nr. 47869/2016 emisă de Medicina Muncii  la rubrica AVIZ MEDICAL s-a menţionat apt  condiţionat iar la punctele 3 şi 4 „fără ore suplimentare şi fără  ture de noapte” (fila 82).

Deşi reclamanta a solicitat angajatorului pârât prin mai multe cereri depuse în scris scutirea de la efectuarea gărzilor, acesta a refuzat, motivat de faptul că, pentru a se proceda în acest sens, este necesară depunerea unui certificat medical avizat de medicul expert din cadrul serviciului de expertiză medicală a capacităţii de muncă, apreciind că înscrisurile mai sus enumerate, prezentate de reclamantă nu sunt relevante şi invocând prevederile art. 40 din Regulamentul din 1 iulie 2004 privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul nr. 870/2004.

Însă, prin adresa nr. 17962/SCSSM/16.07.2015 Inspectoratul Teritorial de Muncă D. a comunicat reclamantei faptul că angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, iar pe cale de consecinţă, acesta are obligaţia respectării recomandărilor medicului de medicina muncii (f. 16).

De asemenea, Casa Judeţeană de Pensii D., prin intermediul medicului şef al Serviciului de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă D. a comunicat angajatorului pârât faptul că evaluarea medicală, recomandarea şi emiterea de certificate de scutire de gărzi o face medicul de medicina muncii arondat sau contractat de angajator (f. 19).

Reclamanta a susţinut că în data de 17.10.2015 s-a prezentat la spital pentru efectuarea gărzii, iar din cauza stării de sănătate nu a putut duce garda la bun sfârşit, întrucât la ora 16,00 s-a simţit foarte rău, în acest sens fiind depusă la dosarul cauzei adresa nr. 5309/06.11.2015 emisă de Spitalul B. D., prin care s-a confirmat consultarea reclamantei în regim de urgenţă în cadrul instituţiei medicale pârâte şi stabilirea unui diagnostic (aritmie extrasistolică, puseu HTA, cefalee, vertij, anxietate) potrivit raportului de gardă din data de 17/23.10.2015.

Ordinul 870/1.07.2004 la art. 40 alin. 1 prevede că:” ) Medicii care se află în una dintre situaţiile nominalizate mai jos, pe timpul cât durează aceste situaţii, sunt scutiţi de a fi incluşi în graficul de gărzi:

- pensionarii de invaliditate gradul III;

- femeile gravide începând cu luna a 6-a, cele care alăptează;

- medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical;

- medicii care au recomandarea cabinetului de expertiză medicală a capacităţii de muncă,”

Actele medicale depuse la dosar de reclamantă în probaţiune, confirmă stare a de sănătate expusă prin cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Spitalul B. D., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul interpretării dispoziţiilor art. 40 din Ord. 870/2004 şi a înscrisurilor depuse în probaţiune.

Se invocă următoarele critici:

Art. 40 din Ordinul susmenţionat prevede expres faptul că:

”(1) Medicii care se afla în una dintre situaţiile nominalizate mai jos, pe timpul cât durează aceste situaţii, sunt scutiţi de a fi incluşi în graficul de gărzi:

-pensionarii de invaliditate gradul III;

-femeile gravide începând cu luna a 6-a, cele care alăptează;

-medicii care au program redus cu o pătrime din durata normala a timpului de lucru, pe baza de certificat medical;

-medicii care au recomandarea cabinetului de expertiză medicală a capacităţii de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3

(2) Medicii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) nu vor putea efectua nici gărzi în afara programului normal de lucru.”

Astfel scutirea de activitate de garda nu se poate dispune de către reprezentanţii spitalului conform propriei voinţe, ci doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Legiuitorul nu a conceput excluderea medicului din graficul de gărzi, decât în situaţii în care, datorită stării de sănătate, acesta nu este în măsură să presteze activitatea cu norma întreaga şi are programul normal de lucru redus cu o pătrime sau medicii care au recomandarea cabinetului de expertiză medicală a capacităţii de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3. Cu alte cuvinte, nu este permis ca un medic să aibă program normal de lucru şi să fie scutit exclusiv de activitate de garda care constituie, la rândul său o obligaţie a medicilor.

În fapt, în luna iunie 2015, reclamanta a depus cerere prin care a solicitat să fie scutită de gărzi anexând la cerere fişa de aptitudini emisă de medicul de medicina muncii. Conducerea spitalului a comunicat reclamantei în repetate rânduri prin adrese (prezente în probatoriu), condiţiile în care conform legislaţiei în vigoare, medicii pot fi scutiţi de a fi incluşi în graficul de gărzi, solicitând totodată certificatul medical în conformitate cu art. 40 din OMS nr. 870/2004, însă reclamanta nu a dat curs acestor solicitări.

În vederea respectării recomandărilor medicului de medicina muncii consemnate în fişele de aptitudini, la nivelul instituţiei în luna iulie 2015 a fost întocmită procedura operaţională internă PO-CJ-22 privind scutirea de gărzi, semnate de luare la cunoştinţă, inclusiv de reclamantă. Aceasta procedură a fost înaintată spre analiza inspectorilor ITM D. ca urmare a controlului ce a avut loc în cadrul spitalului în perioada 20.11-03.12.2015, având ca tematică printre altele şi „controlul privind modul de respectare a prevederilor legale privitoare la repartizarea personalului în funcţie de starea de sănătate. Verificarea modului de respectare a recomandărilor medicului de medicina muncii la consemnarea lor în fişele de aptitudine”, şi nu a primit nicio obiecţie în sensul încălcării prevederilor legale ce ţine de securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în speţă medicii, ci dimpotrivă inspectorii ITM D. au menţionat expres în anexa nr. 2 la Procesul-verbal de control nr. 29523/03.12.2015, faptul că situaţia privind scutirea medicilor de la gărzi este conform legislaţiei în vigoare, făcând referire la acea procedură, folosind sintagma „cu excepţia medicilor”.

Răspunsul Casei Judeţene de Pensii nr. 456/08.07.2015, este un punct de vedere al unui angajat care în final îşi declară lipsa de competență, îndrumând-o pe reclamantă la INEMRCM F. - Compartimentul Metodologie.

1.Modelul de certificat medical din anexa 3 din Ordinul nr. 1975/2016, emis de către medicul de expertiză medicală a capacităţii de muncă, şi nu de către medicul de medicina muncii, de asemenea conţine sintagma  „valabilitate”, fapt ce denotă că acel certificat medical are o durată de valabilitate prestabilită.

2.Din analiza aprofundată a prevederilor art. 8 din H.G. nr. 355/2007 se deduce specificul activităţii medicale a medicului de medicina muncii, şi anume „ servicii medicale profilactice”, iar conform art. 10 „medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical”. Astfel, fişa de aptitudini de care se prevalează reclamanta, în primul rând nu constituie un certificat medical în nicio situaţie şi în al doilea rând, raportat la situaţia aflată în discuţie în speţă se observă că nu este echivalentul certificatelor medicale anume la care face referire art. 40 alin. 1 din O.M.S. nr. 870/2004.

Inclusiv reprezentanţii G. S.R.L.., firmă cu care spitalul are încheiat contractul de prestare servicii de specialitate, prin adresa nr. 35744/07.12.2015 specifica faptul că: „emiterea certificatelor medicale privind scutirea de gărzi nu face obiectului contractului de asistentă medicală de medicina muncii nr. 1550/16.04.2015”.

Ţinând cont de prevederile art. 36 din OMS 870/2004: „pentru spitalele în care continuitatea asistenţei medicale se asigură printr-o singură linie de gardă, în garda respectivă vor fi incluşi toţi medicii de specialitate din unitate, cu excepţia medicilor confirmaţi în specialităţi paraclinice, stomatologie şi a medicilor de medicină generală”.

Conform art. 22 din OMS. Nr. 870/2004 „asigurarea continuităţii asistenţei medicale este obligatorie pentru unităţile sanitare publice din sectorul sanitar şi se asigură prin serviciul de garda”, şi nu prin ture de noapte.

Astfel, activitate de gardă nu se confundă cu munca în ture. Munca în ture se desfăşoară în 3 schimburi, de câte 8 ore fiecare. Munca în ture este, în general, prestată de către asistenţii medicali, precum şi de către medicii, încadraţi în structurile de primire Urgenţe, (UPU sau Compartiment de primire urgenţe). Reclamanta este încadrată în cadrul Spitalului B. D. în funcţia de medic şi nu face parte dintr-o astfel de structură ( Dovada este contractul de muncă, fişa postului).

Mai mult de atât conform art. 42 din Ordinul 870/2004 cele 18 ore de gardă care reprezintă o obligaţie, se efectuează în cadrul programului la norma de bază, adică nu reprezintă ore suplimentare.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului susţinând în esenţă că este angajată pe ambulatoriu (policlinică) şi nu trebuie să efectueze gărzi.

Pe de altă parte se susţine că Ord. 870/1.07.2004 invocat de apelantă are o forţă juridică inferioară Legii nr. 319/2006 şi HG nr. 355/2007, astfel că art. 40 din Ord. 870/2004 nu este hotărâtor în cauză.

În apel s-au depus înscrisuri în probaţiune.

Analizând apelul formulat, instanţa constată că nu este fondat.

Intimata reclamantă este angajata apelantului în baza CIM pe durată nedeterminată nr. 550/6.06.2003, în calitate de medic primar în specialitatea boli infecţioase, iar potrivit acestui contract, locul muncii nu este indicat drept „ambulatoriul spitalului”, ci „cabinetul de boli infecţioase”. Timpul de muncă este de 7 ore/zi, ca timp normal de lucru şi nu de 8 ore cum au medicii ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui ambulatoriu integrat.

Contractul de furnizare de servicii medicale nr. 66/24.04.2015 valabil până la 31.12.2015 depus de intimată, nu dovedeşte că aceasta are locul muncii în ambulatoriul integrat spitalului pentru a fi scutită de gărzi, ci doar faptul că aceasta furnizează servicii medicale în ambulatoriul de specialitate şi nu înlătură efectele CIM încheiat pe perioadă nedeterminată din moment ce este încheiat între casa de asigurări şi intimata ca medic, nu între spital ca angajator şi medic.

Aşadar, atât din CIM, cât şi din fişa postului rezultă evident că locul muncii intimatei nu este în policlinică, ci în cabinetul de boli infecţioase din cadrul spitalului. Pe de altă parte, susţinerea acesteia că, fiind angajată pe ambulatoriu nu trebuie să se pună problema efectuării gărzilor, este o apărare nouă, invocată în cadrul întâmpinării din apel. Că este aşa rezultă şi din adresa nr. 146/12.01.2016, emisă de spital prin care se înştiinţează public că este scos la concurs un post de medic la cabinetul de boli infecţioase din ambulatoriul spitalului, putând să se înscrie la concurs şi intimata.

Dacă aceasta ar fi avut calitatea de angajată pe ambulatoriu ar fi putut prezenta un contract individual de muncă pentru acest post după 12.01.2016, când s-a scos la concurs acest post. Aşadar, neexistând dovezi că activitatea acesteia este exclusiv în policlinică, nu poate fi exonerată de prestarea gărzilor, ca medic.

În ceea ce priveşte susţinerea intimatei că dispoziţiile art. 40 alin. 1, liniuţa a 4-a din Ord. 870/1.07.2002, nu poate fi aplicat pentru că ordinul menţionat este un act normativ cu forţă juridică inferioară Legii nr. 319/2006 şi HG nr. 355/2007, se reţine că ord. 870/2004 este aplicabil speţei, fiind dat tocmai în reglementarea timpului de muncă, organizare şi efectuare de gărzi în unităţile publice din sectorul sanitar, deci nu caracter special şi nu cu caracter de normă generală cum sunt dispoziţiile Legii nr. 319/2006 şi HG nr. 355/2007.

În concret, susţinerile apelantului în raport cu aplicarea şi interpretarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor Ord. 870/2004 în raport cu datele particulare ale speţei sunt fondate.

Trebuie remarcat faptul că la data formulării cererii de chemare în judecată, dispoziţia din art. 40 alin. 1 liniuţa 4 din ordin nu există, fiind introdusă prin Ord. 1375/06.12.2016 pentru modificarea şi completarea regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sistemul sanitar aprobat prin Ord. 870/2004. Deci, argumentul cel mai puternic al apelantului în susţinerea apelului este fondat pe art. 40 din acest ordin în sensul că „medicii care au recomandarea cabinetului de expertiză medicală a capacităţii de muncă din cadrul Casei Teritoriale de Pensii, conform modulului de la anexa 3, beneficiază de scutirea de gărzi” trebuie acceptat  de la momentul intrării în vigoare a ordinului 1375, respectiv 8.12.2016.

Pentru că cererea reclamantei vizează scutirea de gărzi pe viitor şi nicidecum retroactiv cererii, iar această scutire oricum a operat pe intervalul 5.11.2015 (data cererii de chemare în judecată şi până la momentul finalizării acestui litigiu) date fiind efectele soluţiei favorabile obţinută de aceasta în procedura ordonanţei preşedinţiale, se constată că, pe fondul litigiului, din momentul publicării în M.O. a ordinului nr. 1375/6.12.2016 care condiţionează scutirea de gărzi de obţinerea certificatului asupra capacităţii de muncă emis de medicul de expertiză medicală din cadrul casei teritoriale de pensii, în lipsa unui astfel de document, cererea reclamantei nu este fondată.

Aşadar, în mod nelegal instanţa de fond a dat prevalenţă dispoziţiilor cu caracter general din Legea nr. 319/2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă şi HG nr. 355/2007, privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, făcând abstracţie de ordinul susmenţionat care conţine reglementări speciale privind scutirea de gărzi în favoarea medicilor din spitale.

Raţionamentul reclamantei este unul eronat, căruia instanţa de control judiciar nu îi poate da eficienţă.

Dispoziţiile din codul muncii înserate în cuprinsul apărărilor din apel care sunt cuprinse  în codul muncii  la Titlul V intitulat „Sănătatea şi securitatea în muncă”  reprezintă cadrul legal general în această materie, ce este completat cu dispoziţii specifice fiecărui domeniu de activitate.

În  acestui  „titlu” sunt enumerate o serie de obligaţii  legale, ce revin  angajatorului în vederea asigurării sănătăţii şi securităţii în muncă, toate cu valoare de principiu.

Se mai arată în întâmpinare că angajatorul are obligaţia instituită de dispoziţiile art. 175 alin. 1 din Codul muncii, de a  asigura reclamantei  sănătatea şi securitatea în toate aspectele legate de muncă, inclusiv prin diminuarea riscului accidentelor cardio – vasculare.

Curtea reţine că aceasta este o obligaţie legală, generală, cu valoare de principiu, ce se impune a fi respectată  în condiţiile în care trebuie asigurată şi continuitatea asistenţei medicale printr-o singură linie de gardă care este  specifică activităţii spitalului unde  îşi desfăşoară activitatea reclamanta.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Ordinul 870/2004 emis de Ministerul Sănătăţii „pentru spitalele în care continuitatea asistenţei medicale se asigură printr-o singură linie de gardă, în garda respectivă vor fi incluşi toţi medicii de specialitate din unitate, cu excepţia medicilor confirmaţi în specialităţi paraclinice, stomatologice şi a medicilor de medicină generală”

În consecinţă, potrivit acestui text de lege organizarea  liniei  de gărzi în cadrul  Spitalului B., presupune includerea în graficul de gărzi a  tuturor medicilor salariaţi ai unităţii spitaliceşti respective.

Prin aceasta nu înseamnă că nu sunt respectate dispoziţiile privind asigurarea sănătăţii şi securităţii în muncă.

 Scutirea de gărzi se acordă numai în condiţiile instituite de dispoziţiile art. 40 alin 1 din Ordinul 870/2004 al Ministerului Sănătăţii. Potrivit acestui text „medicii care se află în una dintre situaţiile nominalizate mai jos, pe timpul cât durează aceste situaţii, sunt scutiţi de a fi incluşi în graficul de gărzi:

- pensionarii de invaliditate gradul III;

- femeile gravide începând cu luna a 6-a cele care alăptează;

- medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical;

- medicii care au recomandarea cabinetului de expertiză medicală a capacităţii de muncă.

În speţă, actele medicale pe care le-a depus reclamanta nu dovedesc faptul că programul de lucru al acesteia a fost redus cu o pătrime, pentru a face dovada că se află în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 40 alin (1) liniuţa a 3-a din Ordinul 870/2004 şi nici aplicarea prevederilor de la liniuţa a 4-a.

În ce priveşte restul aspectelor invocate de intimata reclamantă privind luarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor şi  prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea acestora împotriva riscului accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi luarea în considerarea a stării de sănătate a reclamantei, acestea reprezintă tot principii generale reglementate de codul muncii, care în nici un caz nu pot înlătura obligaţia legală a angajatorului de a asigura egalitatea de tratament faţă de toţi salariaţii.

În ce priveşte inaplicabilitatea  dispoziţiilor Ordinului 870/2004 al Ministerului Sănătăţii, trebuie subliniat că intimata, nu a avut în vedere nici art. 176 alin. 2 lit.  c)  din codul muncii potrivit căruia  dispoziţiile din titlul „Sănătatea şi securitatea în muncă” se completează cu dispoziţiile legii speciale  precum şi cu normele şi normativele de protecţia a muncii. Ordinul 870/2004 al Ministerului Sănătăţii face parte tocmai din categoria normativelor care instituie printre altele şi reguli ce vizează protecţia muncii, în forma pe care am menţionat-o mai înainte şi nu poate fi înlăturat.

Codul muncii stipulează că  normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi. Ordinul 870/2004 emis de Ministerul Sănătăţii privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, cuprinzând printre altele şi reglementări privind protecţia muncii,  tocmai în acest context  a fost edictat. În stabilirea regulilor privind sănătatea şi securitatea în muncă, prin acest Ordin au fost individualizate situaţiile în care anumiţi salariaţi trebuiesc protejaţi, datorită stării lor de sănătate şi situaţiilor personale în care se află.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că apelul este întemeiat şi în consecinţă va fi admis iar sentinţa primei instanţe va fi schimbată în tot în sensul respingerii cererii reclamantei.

Domenii speta

Spete similare