Cererea de restituire a garanţiei financiare constituite pentru refacerea mediului, aferentă perimetrului de exploatare a nisipului şi pietrişului. Condiţii de admitere.

- Legea nr. 554/2004

- art. 37 şi art. 38 din Instrucţiunile tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare al deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere, aprobate prin Ordinul comun nr. 202/2881/2348/4.12.2013 al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Ministerului Economiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 37 şi art. 38 din Instrucţiunile tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare al deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere, aprobate prin Ordinul comun nr.202/2881/2348/4.12.2013 al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Ministerului Economiei, se stabilesc etapele care trebuie parcurse în vederea restituirii garanţiei financiare pentru refacerea mediului.

Astfel, în primul rând, este necesar ca titularul permisului sau licenţei să solicite în scris autorităţilor competente convocarea Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere. La cererea sa, titularul trebuie să ataşeze raportul de execuţie al lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere executate, însoţit de cartea tehnică a construcţiei.

Dacă aceste prime cerinţe sunt îndeplinite, Comisia are obligaţia de a verifica în teren, în termen de 30 de zile calendaristice de la data solicitării şi depunerii documentaţiei complete de către titular, modul de execuţie al lucrărilor.

Ulterior, în urma analizei raportului de execuţie şi a verificării în teren a executării lucrărilor, Comisia elaborează procesul-verbal privind lucrările de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi/sau monitorizare postînchidere solicitate de titularul licenţei sau permisului, iar în termen de 15 zile calendaristice de la data recepţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi/sau monitorizare postînchidere, Comisia ia decizia de restituire sau de nerestituire a garanţiei financiare de recepţie a lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi/sau monitorizare postînchidere.

În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că au fost parcurse toate aceste etape, ci doar că a formulat cereri de constituire a Comisiei de recepţie.

Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Covasna sub numărul unic de dosar xxx/119/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, anularea Deciziei nr. 4243/18.04.2016, emisă de pârâtă şi să fie obligată pârâta să emită decizie de restituire şi să restituie suma de 14.721 lei, reprezentând garanţie financiară pentru refacerea mediului aferentă perimetrului de exploatare a nisipului şi pietrişului B., judeţul C.

În motivarea acţiunii sale, reclamanta arată că, deşi şi-a îndeplinit obligaţiile referitoare la executarea lucrărilor de refacere a mediului din perimetrul „B.”, aspect constatat de pârâtă încă din anul 2014, pârâta a răspuns negativ cererii sale de restituire a sumei de 14.721 lei, reprezentând garanţie financiară pentru refacerea mediului aferentă perimetrului de exploatare a nisipului şi pietrişului B., judeţul C. .

De asemenea, reclamanta învederează că a achitat sumele de 4.019 lei şi 10.702 lei, cu titlu de garanţie mediu potrivit Ordinului nr.202/2881/2348/2013 pentru refacerea mediului aferentă perimetrului de exploatare a nisipului şi pietrişului B., judeţul C., iar prin nota de constatare din data de 19.11.2014 pârâta a constatat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile, astfel că refuzul de restituire a sumei este nejustificat.

În drept, reclamanta invocă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 194 Cod procedură civilă şi art. 8 din legea nr. 554/2004.

Acţiunea a fost timbrată cu 350 de lei taxă judiciară de timbru (f. 27 dosar Tribunalul Covasna).

Pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a formulat întâmpinare (f. 46-49 dosar Tribunalul Covasna), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei, arătând că se află în imposibilitatea de a restitui garanţia financiară pentru refacerea mediului aferentă perimetrului B., deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 37 alin. (2), alin. (3) şi alin. (5), precum şi ale art. 38 alin. (1) şi (2) din Instrucţiunile tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare al deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere, aprobate prin Ordinul nr.202/2881/2348/4.12.2013.

În acest sens, pârâta învederează că nici Solicitarea şi nici Notificarea nu au anexate raportul de execuţie al lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere executate, astfel cum se prevede în art. 37 alin. (2) din Instrucţiuni.

De asemenea, pârâta mai arată că nu reiese nici faptul că modul de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere executate de A. S.R.L. în perimetrul B. a constituit obiectul unei verificări în teren şi al recepţiei, realizată de Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizarea postînchidere, Comisia neputându-se întruni din cauză că Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri a comunicat ANRM că nu poate desemna membri în această comisie, astfel că, în opinia pârâtei, se impune introducerea în cauză a Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri.

În ce priveşte obligarea la restituirea sumei de 14.721 lei, solicitată de reclamantă, pârâta învederează că potrivit art. 44 din Instrucţiuni suma care trebuie restituită este cea care poate fi decontată, stabilită de Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare, cerinţă instituită prin prevederile art. 38 alin. (3).

În drept, pârâta invocă aplicabilitatea prevederilor art.205 Cod procedură civilă, Legea minelor nr. 85/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul nr.202/2881/2348/04.12.2013.

Totodată, pârâta a formulat şi cerere de introducere în cauză a Ministerului Economiei, Comerţului şi relaţiilor cu Mediul de Afaceri (f. 44-45 dosar Tribunalul Covasna), motivată în fapt pe împrejurarea că din culpa acestui minister nu se poate întruni Comisia de recepţie finală, iar, în drept, pe dispoziţiile art. 68 alin. (3) Cod procedură civilă şi ale Ordinului nr.202/2881/2348/04.12.2013.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 66-67 dosar Tribunalul Covasna), prin care a arătat că îşi menţine în integralitate punctele de vedere exprimate prin cererea de chemare în judecată şi a subliniat că în mod repetat a solicitat întrunirea Comisiei de recepţie finală în vederea întocmirii procesului-verbal, însă autorităţile competente au refuzat acest lucru, astfel că lipsa procesului-verbal nu îi poate fi imputată.

În ce priveşte cererea de introducere în cauză a Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, reclamanta învederează că aceasta nu este admisibilă, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile art. 68 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 967/31.10.2016, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

La Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal dosarul a fost înregistrat în data de 15.11.2016.

Prin încheierea din data de 08.12.2016 (f.12 dosar), Curtea de Apel Braşov a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri formulată de către pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. 

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 10-14 dosar Curtea de Apel Braşov), prin care a reiterat susţinerile sale şi a argumentat în favoarea susţinerii că activităţile agricole nu sunt activităţi economice sau comerciale

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, depuse de părţi la dosar.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Curtea reţine următoarele:

În fapt, prin Ordinele de plată din 22.05.2012 şi 26.07.2013, reclamanta A. S.R.L. a constituit, în contul pârâtei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, garanţia financiară pentru refacerea mediului, în sumă totală de 14.721 lei (f. 25 dosar Tribunalul Covasna).

Prin Nota de constatare nr. 215/19.11.2014, semnată de reprezentanţi ai Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - Compartiment Inspecţie C. şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului C., s-a constatat că lucrările de refacere a mediului din perimetrul „B. ” au fost efectuate pe suprafaţa de 0,015 km2, prin umplere parţială şi nivelarea excavaţiei.

Reclamanta s-a adresat Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului, la 19.05.2015 şi, respectiv, la 7.11.2014 şi 25.06.2015, în vederea constituirii Comisiei de recepţie în vederea restituirii garanţiilor de mediu pentru perimetrele de exploatare nisip şi pietriş (f. 68, 69 dosar Tribunalul Covasna).

Prin adresa nr. 6489/08.06.2015 (f. 21-22 dosar Tribunalul Covasna), Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a răspuns reclamantei în sensul că nu se poate dispune constitui Comisia de recepţie întrucât Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului se află în imposibilitatea de a desemna un reprezentant din partea sa. 

Reclamanta a mai formulat şi o Notificare adresată Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, prin care solicită ca în termen de 30 de zile de la data primirii să emită decizia de restituire a sumei de 14. 721 lei.

Prin adresa nr. 4243/18.04.2016, pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a răspuns Notificării reclamantei în sensul că nu poate soluţiona favorabil cererea de restituire a garanţiei, întrucât reclamanta nu îndeplineşte cerinţele instituite prin prevederile art. 37 alin. (2), alin. (3) şi alin. (5), precum şi ale art. 38 alin. (1) şi (2) din Instrucţiunile tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare al deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere, aprobate prin Ordinul nr.202/2881/2348/4.12.2013, în sensul că nici Solicitarea şi nici Notificarea nu au anexate raportul de execuţie al lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere executate, astfel cum dispune art. 37 alin. (2) din Instrucţiuni.

De asemenea, pârâta a comunicat reclamantei că nu reiese faptul că modul de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere executate de A. S.R.L. în perimetrul B. a constituit obiectul unei verificări în teren şi al recepţiei, realizată de Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizarea postînchidere, precum şi că nu există o decizie de restituire adoptată de Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere, cerinţă instituită prin prevederile art. 38 alin. (5).

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta solicită, în primul rând, anularea adresei nr. 4243/18.04.2016, pe care o denumeşte „decizie”.

Curtea constată că actul nr. 4243/18.04.2016 este expresia refuzului pârâtei de a da curs favorabil cererii reclamantei de restituire a garanţiei financiare pentru refacerea mediului, constituite de reclamantă.

În drept, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim este asimilat actelor administrative.

Prin urmare, asimilat actelor administrative este refuzul pretins nejustificat, şi nu adresa prin care acest refuz se materializează. 

Această adresă nu este act administrativ, astfel că nu poate, în sine, să facă obiectul unei cereri de anulare.

În ce priveşte natura refuzului exprimat de pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale prin adresa nr. 4243/18.04.2016, Curtea apreciază că acesta este unul justificat.

 În acest sens, Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 37 şi art. 38 din Instrucţiunile tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare al deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere, aprobate prin Ordinul comun nr. 202/2881/2348/4.12.2013 al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Ministerului Economiei, se stabilesc etapele care trebuie parcurse în vederea restituirii garanţiei financiare pentru refacerea mediului.

Astfel, în primul rând, este necesar ca titularul permisului sau licenţei să solicite în scris autorităţilor competente convocarea Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere. La cererea sa, titularul trebuie să ataşeze raportul de execuţie al lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere executate, însoţit de cartea tehnică a construcţiei.

Dacă aceste prime cerinţe sunt îndeplinite, Comisia are obligaţia de a verifica în teren, în termen de 30 de zile calendaristice de la data solicitării şi depunerii documentaţiei complete de către titular, modul de execuţie al lucrărilor.

Ulterior, în urma analizei raportului de execuţie şi a verificării în teren a executării lucrărilor, Comisia elaborează procesul-verbal privind lucrările de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi/sau monitorizare postînchidere solicitate de titularul licenţei sau permisului, iar în termen de 15 zile calendaristice de la data recepţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi/sau monitorizare postînchidere, Comisia ia decizia de restituire sau de nerestituire a garanţiei financiare de recepţie a lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi/sau monitorizare postînchidere.

În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că au fost parcurse toate aceste etape, ci doar că a formulat cereri de constituire a Comisiei de recepţie.

Mai mult, reclamanta nu a dovedit că acestor cereri le-a anexat raportul de execuţie al lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere executate şi cartea tehnică a construcţiei.

Ulterior primirii răspunsului cu privire la cererea sa de constituire a Comisiei de recepţie, reclamanta a trecut direct la ultima etapă, solicitând restituirea garanţiei financiare pentru refacerea mediului.

Refuzul sau imposibilitatea invocată de pârâtă de a constitui Comisia de recepţie nu au fost contestate de reclamantă în faţa instanţei.

Curtea apreciază că returnarea garanţiei nu poate fi dispusă la acest moment, atât timp cât nu este dovedită în cauză îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de actele normative aplicabile.

Este esenţială constatarea de către autorităţile competente a refacerii mediului în urma lucrărilor executate de reclamantă. Nota de constatare nr. 215/19.11.2014 nu îndeplineşte condiţiile pentru a reprezenta un act de constatare apt să stea la baza returnării garanţiei, întrucât nu a fost emisă de Comisia de recepţie legal constituită.

Reclamanta avea posibilitatea să ceară obligarea autorităţilor implicate la constituirea Comisiei de recepţie, întocmirea procesului verbal de recepţie şi doar apoi la restituirea garanţiei.

În consecinţa celor ce preced, Curtea apreciază că, astfel cum a fost formulată şi în baza probelor administrate în cauză, acţiunea reclamantei nu poate fi admisă, astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 397 Cod procedură civilă şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge această acţiune, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare