- art. 166 Cod penal
Legea penală mai favorabilă trebuie identificată în urma analizei tuturor instituţiilor incidente în cauză, începând de la condamnarea inculpatului şi până la instituţia reabilitării, nefiind premisă crearea unei lex tertia prin combinarea unor prevederi din legea veche cu dispoziţiile legii noi.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 12 din data de 29.01.2020, pronunţată de către Tribunalul Braşov, a fost respinsă cererea formulată de către petentul A. privind constatarea intervenirii reabilitării de drept în raport cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 203/23.09.2015 a Tribunalului Braşov (dosar penal nr. xxxx/62/2014) definitivă prin decizia penală nr. 136/01.03.2016 a Curţii de Apel Braşov.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că sentinţa penală nr. 203/23.09.2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr.136/1.03.2016 a Curţii de Apel Braşov, a fost pronunţată în baza dispoziţiilor art. 295 alin. 1 Cod penal rap. la art. 308 Cod penal, art. 309 şi art.183 Cod penal, toate cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal. S-a considerat că, deşi infracţiunile comise de către inculpatul A. se situează în perioada 2007-2009 (sub imperiul codului penal 1969), legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare din 01.02.2014, făcându-se astfel aplicarea dispoziţiilor art. 5 Cod penal.
Având în vedere acest aspect, toate instituţiile de drept penal, inclusiv instituţia reabilitării, trebuie să fie analizate prin prisma dispoziţiilor Codului penal în vigoare de la 01.02.2014. Regimul sancţionator al infracţiunilor comise trebuie să se coreleze şi cu instituţia reabilitării deoarece petentul condamnat nu îşi poate alege dispoziţiile penale mai favorabile în condiţiile în care s-a stabilit care este deja legea penală mai favorabilă de către instanţa de judecată.
Nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de existenţă, sancţionare şi nu în ultimul rând reabilitare, pentru infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea.
Alta era situaţia dacă condamnarea ar fi fost pronunţată în baza Codului penal 1969, situaţie în care decăderile, interdicţiile şi incapacităţile decurgând dintr-o astfel de condamnare şi-ar fi produs efectele până la intervenirea reabilitării de drept conform aceluiaşi Cod penal 1969.
În consecinţă, instanţa de fond a constatat că în speţă nu se poate aplica art. 86/6 Cod penal 1969 privind instituţia reabilitării în condiţiile în care soluţia de condamnare a fost pronunţată în baza Codului penal în vigoare din 01.02.2014 şi s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie inculpatul.
În susţinerea contestaţiei, apărătorul ales al contestatorului a solicitat admiterea contestaţiei şi a apreciat că având în vedere unicitatea cauzei dată de unicitatea obiectului, respectiv reabilitarea, mai exact a solicitat constatarea intervenirii reabilitării ca lege penală mai favorabilă. Pe Vechiul cod inculpatul ar fi trebuit să se reabiliteze undeva în jurul anului 2018. A formulat în 2019 cererea, s-a motivat hotărârea un an de zile, iar la acest moment cauza se află în contestaţie între timp inculpatul oricum s-a reabilitat. În atare condiţii, menţine contestaţia formulată şi solicită admiterea acesteia cu precizările făcute.
Examinând contestaţia, Curtea a considerat că legea penală mai favorabilă trebuie identificată în urma analizei tuturor instituţiilor incidente în cauză, începând de la condamnarea inculpatului şi până la instituţia reabilitării, nefiind premisă crearea unei lex tertia prin combinarea unor prevederi din legea veche cu dispoziţiile legii noi.
În acest sens, Curtea a evidenţiat Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 care, în paragraful 32, menţionează „Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecinţelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici”. În acelaşi paragraf instanţa de control constituţional a mai arătat “Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze".
Având în vedere aceste dispoziţii obligatorii pentru instanţe, Curtea a considerat că la stabilirea legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere şi aspectele ce ţin de consecinţele condamnării, una dintre consecinţe fiind modalitatea în care intervine reabilitarea, nefiind posibilă combinarea celor două coduri penale.
Din moment ce instanţa ce a dispus condamnarea petentului a stabilit, pe baza analizei tuturor criteriilor ce privesc modalitatea în care intervine răspunderea penală, consecinţele condamnării, sau aplicarea unei pedepse mai mici, (în speţă, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 203/23.09.2015 a Tribunalului Braşov, a fost definitorie pentru instanţă la stabilirea legii penale mai favorabile cuantumul pedepsei), că legea nouă este legea mai favorabilă, aplicând această nouă lege situaţiei juridice a petentului, atunci şi instituţia reabilitării, ce constituie parte integrantă a analizei pe care instanţa o face pentru a identifica legea penală mai favorabilă, se va aplica în conformitate cu legea nouă.
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a considerat că noul Cod penal, stabilit de instanţă ca fiind lege penală mai favorabilă pentru fapta pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, se va aplica şi privitor la instituţia reabilitării, astfel că a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de petent.
Judecătoria Mizil
Violenţa în familie
Curtea de Apel Craiova
SECHESTRU ASIGURATOR APLICAT ÎN PENAL. EFECTE ASUPRA PROCEDURII DUPĂ SOLUŢIONAREA DEFINITIVĂ A PROCESULUI PENAL.
Judecătoria Sectorul 1 București
reziliere contract – pentru o opera rezilierea contractului este necesar să există o neîndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de către pârâtă, simpla menţiune conform căreia pârâta a adăugat în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare care nu a
Curtea de Apel Craiova
Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 10 N.C.proc.civ.
Judecătoria Lehliu-Gara
Pretenţii