Sechestru asigurator aplicat în penal. efecte asupra procedurii după soluţionarea definitivă a procesului penal.

Măsura sechestrului are caracter temporar, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se pronunţă în procesul principal şi constă în indisponibilizarea bunurilor pentru a se asigura posibilitatea creditorului de a executa hotărârea ce urmează să se pronunţe cu privire la fondul drepturilor.

Art. 53 din Legea nr. 85/2006, cu modificările aduse prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 255/2013,  pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, se interpretează în mod coroborat cu prevederile art.36 din Legea nr.85/2006 şi are în vedere exclusiv măsurile asigurătorii luate până la soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal.

După stabilirea definitivă a drepturilor creditorului, sechestrul asigurător ( indiferent dacă a fost instituit de instanţa civilă sau de cea penală) nu se desfiinţează, nu se ridică, ci se transformă în sechestru definitiv, executoriu, pentru a avea loc vânzarea bunurilor sechestrate, cu scopul de a asigura satisfacerea creditorului în favoarea căruia a fost luată măsura.

Prin sentinţa nr.1167/2014 din 29.09.2014, pronunţată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj – Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.1985/95/2009/a9 s-a respins cererea formulată de T SPRL, în calitate de lichidator al debitoarei SC VDV  SRL, în contradictoriu cu intimaţii MINISTERUL PUPLIC-DIICOT-BT CRAIOVA şi OCPI DOLJ.

Pentru a hotărî astfel, pe fondul cauzei, judecătorul-sindic a reţinut că măsurile asigurătorii penale constituie măsuri procesuale cu caracter real, întrucât pe perioada activităţii lor au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situaţii juridice a bunurilor, inclusiv asupra oricărei sarcini a terţilor cu privire la acestea.

Astfel, în cursul procesului penal, Statul, reprezentat în acest caz de DIICOT, beneficiază de măsuri de indisponibilizare şi conservare care, odată instituite, împiedică distrugerea ori înstrăinarea bunurilor aflate sub imperiul lor.

Prin sentinţa nr. 421 din  24 martie 2009 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei,  fiind numit administrator judiciar  T SPRL.

Prin sentinţa nr.1489 din 28 octombrie 2013, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de administratorul judiciar T SPRL, desemnat pentru debitoarea SC VDV SRL, a dispus încetarea planului de reorganizare şi, în temeiul art.107 alin.1  lit. C din legea privind procedura insolvenţei, a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC VDV SRL.

Din examinarea cererii introductive şi a deciziei penale nr. 595/28 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5247/63/2008, s-a constatat că, în temeiul art. 397 alin. 5 Cod procedură penală, a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă de procuror asupra bunurilor părţii responsabile civilmente SC VDV SRL (fostă R SRL), administratorii de fapt sau de drept ai societăţii comerciale fiind condamnaţi pentru săvârşirea mai multor infracţiuni prevăzute şi pedepsite de Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală, a fost lăsată nesoluţionată latura civilă exercitată de Statul Român prin ANAF BUCUREŞTI.

Măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora sunt instituie, ceea ce echivalează cu împiedicarea înstrăinării bunurilor. Or, obiectul cererii formulate de lichidatorul judiciar, care are în vedere în principal limitarea degradării lor vizibile în timp şi a cheltuielilor cu paza şi de procedură, este tocmai ridicarea unei astfel de măsuri, ceea ce excede atribuţiilor judecătorului-sindic, aşa cum acestea sunt reglementate de Legea nr. 85/2006.

Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 250 alin. 8 Cod procedură  penală (în numerotarea anterioară modificării codului, art. 168 alin. 3) conform cărora ,,După rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii”, este evident că nu se poate  ridica măsura în sine, ci se poate contesta modalitatea de punere în executare a măsurii.

Totodată, art. 53 din Legea nr. 85/2006, aşa cum a fost modificat prin art. 81 pct. 2 şi art. 104 din Legea nr. 255/2013,  pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, dispune că măsurile asiguratorii instituite în procesul penal urmăresc bunurile societăţilor aflate în procedură, aşa  încât acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

La data de 11.12.2014 a depus întâmpinare intimatul MINISTERUL PUPLIC – DIICOT - BIROUL TERITORIAL CRAIOVA, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a susţinut că la momentul luării măsurii asigurătorii era în vigoare vechiul Cod de procedură penală, astfel încât se aplică prevederile art. 163, 168, 275-278 din acest cod.  Potrivit art.3, 103 şi 104 din Legea nr. 255/2013, de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală, noua lege se aplică de la data intrării în vigoare, 01.02.2014, tuturor cauzelor aflate pe rol, prin urmare şi cauzei de faţă, deoarece hotărârea a fost pronunţată la data de 07.08.2014, respectiv art.250 din noul cod. De altfel, măsura asigurătorie are caracter real, după pronunţarea hotărârii penale dobândind caracter definitiv şi executoriu.

Examinând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor şi apărărilor formulate, potrivit prevederilor art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Din întâmpinarea formulată în recurs de intimatul MINISTERUL PUPLIC – DIICOT - BIROUL TERITORIAL CRAIOVA, reiese că, prin ordonanţa emisă în dosarul nr.325/P/2004, s-a aplicat sechestrul asigurător asupra bunurilor proprietatea SC VITICOLA DEALUL VIILOR SRL.

Prin decizia penală nr.595/28.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori în dosarul nr.5247/63/2008, s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă STATUL ROMÂN prin ANAF, conform prevederilor art.25 alin. 5 din Cod de procedură penală, iar în baza art.397 alin. 5 Cod procedură penală s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului, dispusă de procuror asupra bunurilor părţii responsabile civilmente SC VDV SRL, prin lichidator T SPRL.

Ca urmare, creditorul STATUL ROMÂN prin ANAF – DGRFP CRAIOVA a solicitat, pe cale separată, obligarea pârâţilor ( inculpaţi) DRC, PAD, BG, ŞF şi a pârâţilor ( părţi responsabile civilmente) SC VDV SRL prin lichidator T SPRL şi SC D SRL prin lichidator RVA IS SPRL, la plata sumei de 2.791.250 lei, reprezentând prejudiciul produs prin rambursarea nelegală de TVA.

Prin încheierea din 26 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia I Civilă, în dosarul nr.11285/63/2014, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale pârâţilor, până la concurenţa sumei de 2.791.250 lei.

În consecinţă, în prezent, există două dispoziţii ale instanţelor cu privitoare la indisponibilizarea bunurilor debitoarei SC VDV SRL, pentru recuperarea creanţelor STATULUI ROMÂN prin ANAF – DGRFP CRAIOVA.

 Pentru a stabili efectele acestor măsuri, este necesară precizarea că, indiferent dacă acţiunea civilă se soluţionează împreună cu acţiunea penală sau pe cale separată, dispoziţiile civile se execută potrivit legii civile.

SC VDV SRL este supusă procedurii insolvenţei, astfel încât, în ceea ce o priveşte, operează suspendarea de drept, în temeiul legii – art.36 din Legea nr.85/2006 – a oricărei acţiuni judiciare, extrajudiciare sau măsuri de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra SC VDV SRL sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal, deoarece orice asemenea acţiune sau măsură nu se poate desfăşura decât în procedura specială, colectivă şi concursuală a insolvenţei.

Excepţia referitoare la acţiunile exercitate în cadrul procesului penal nu este incidentă în cauză deoarece, aşa cum s-a arătat, nu mai există un proces penal pe rol.

Ca urmare, atât stabilirea, cât şi urmărirea silită a încasării creanţelor împotriva SC VDV SRL nu se poate realiza decât în procedura specială, prin intermediul lichidatorului.

Stabilirea creanţei bugetare  a avut deja loc, AJFP GORJ fiind înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei SC VDV SRL cu suma de 2.907.763 lei  creanţă garantată  şi cu suma de 61.729 lei creanţă privilegiată ( fila nr.99 din apel).

În aceste condiţii, în cauză, nu se pune problema ridicării măsurii sechestrului, ci se impune a se constata transformarea caracterului asigurător al măsurii în caracter executoriu şi, pe cale de consecinţă, a trecerii la lichidarea bunurile sechestrate.

Măsura sechestrului are caracter temporar, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se pronunţă în procesul principal şi constă în indisponibilizarea bunurilor pentru a se asigura posibilitatea creditorului de a executa hotărârea ce urmează să se pronunţe cu privire la fondul drepturilor.

În speţă, valorificarea bunurilor sechestrate nu este împiedicată, aşa cum a susţinut lichidatorul, de prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006, cu modificările aduse prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 255/2013,  pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, conform cărora „Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, cu excepţia măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice, instituite în cursul procesului penal”.

Textul se interpretează în mod coroborat cu prevederile art.36 din Legea nr.85/2006 şi are în vedere exclusiv măsurile asigurătorii luate până la soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal.

De altfel, măsurile asigurătorii sunt luate cu scopul satisfacerii creditorului în favoarea căruia au fost instituite, după pronunţarea hotărârii definitive din procesul penal şi nicidecum pentru a împiedica îndestularea acestuia.

Or, aşa cum s-a arătat, nu mai există proces penal pe rol, iar acţiunea civilă îndreptată de STATUL ROMÂN prin ANAF – DGRFP CRAIOVA – AJFP GORJ împotriva SC VDV SRL, este soluţionată în mod definitiv în procedura de insolvenţă a debitoarei.

După stabilirea definitivă a drepturilor creditorului, sechestrul asigurător ( indiferent dacă a fost instituit de instanţa civilă sau de cea penală) nu se desfiinţează, nu se ridică, ci se transformă în sechestru definitiv, executoriu, pentru a avea loc vânzarea bunurilor sechestrate, cu scopul de a asigura satisfacerea creditorului în favoarea căruia a fost luată măsura.

În concluzie, măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor din averea debitoarei SC VDV SRL în favoarea STATULUI ROMÂN prin ANAF – DGRFP CRAIOVA – AJFP GORJ sunt în prezent executorii, deoarece s-a stabilit creanţa bugetară în cadrul procedurii şi, prin urmare, valorificarea bunurilor sechestrate atât în procesul penal, cât şi în cauza civilă separată, se va realiza de către lichidator, iar distribuirea fondurilor obţinute se va face conform dispoziţiilor Legii nr.85/2006, bunurile urmând să fie înstrăinate libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie ori măsuri asigurătorii, de orice fel.

În concluzie, cu această motivare, soluţia judecătorului-sindic de respingere a cererii de ridicare a sechestrului instituit asupra bunurilor debitoarei SC VDV SRL a fost apreciată corectă.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare