Constatare nulitate act de adjudecare. Frauda la lege

Sentinţă civilă 12600 din 13.09.2019


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. la 13.06.2018, reclamanţii CV şi CO au solicitat obligarea pârâtului SV la restituirea imobilului situat în Iaşi, adjudecat de pârât la data de 12.03.2013 în cadrul dosarului de executare silită, precum şi obligarea acestuia la plata de daune moratorii de 100 de lei pe zi de la data instituirii obligaţiei în sarcina pârâtului şi, în cazul refuzului, autorizarea acestora la preluarea pe cheltuiala şi pe seama pârâtului a imobilului revendicat.

În fapt, s-a arătat că situaţia litigioasă porneşte de la momentul în care au formulat în anul 2013 o contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 18.02.2014.

La data de 22.03.2014, au formulat o cerere completatoare prin care  au înţeles să  completeze contestația la executare inițial introdusă şi cu o contestație împotriva procesului-verbal de distribuţie de preţ întocmit la data de 20.03.2013 şi comunicat la data de 21.03.2013.

Această acţiune, ce a făcut obiectul Dosarului Judecătoriei Iaşi, a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 8737 pronunţată la data de 05 iunie 2013, prin care s-a hotărât:

„Constată că prin încheierea din 08.05.2013 a fost admisă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare privind anularea întregii executări silite şi anularea titlului executoriu.

Respinge ca tardiv formulată contestaţia la executare formulată împotriva întregii executări silite şi împotriva titlului executoriu.

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare cu privire la procesul verbal de licitaţie imobiliară din data de 05.02.2013 şi la procesul-verbal de distribuţie a preţului din data de 21.03.2013, întocmite în dosarul BEJ.

Admite contestaţia la executare privind lămurirea întinderii titlului executoriu.

Constată că debitorii-contestatori CV CO, potrivit titlului executoriu Contract de împrumut garantat prin ipotecă, autentificat la BNP, datorează PI doar suma de 600 Euro.

Anulează parţial actele de executare din dosarul de executare al BEJ, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 Euro.

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca devenită fără obiect.

Admite în parte cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă contestatorii să achite intimatei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat ales."

Prin Decizia civilă nr. 725 din data de 13 mai 2014, Tribunalul Iaşi decide:

„Admite contestaţia la executare cu privire la procesul-verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013.

Anulează parţial procesul-verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 Euro, reprezentând creanţă datorată creditoarei PI potrivit titlului executoriu Contract de împrumut garantat prin ipotecă.

Înlătură dispoziţia din sentinţă privind anularea parţială a actelor de executare din dosarul de executare al BEJ, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 Euro.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi în faza recursului."

În cursul judecării acestui dosar, reclamanţii arată că au formulat o nouă contestaţie la executare, dar în contradictoriu cu pârâtul din cauza de faţă, care a adjudecat imobilul, solicitând anularea încheierii 911 din 10.06.2013 emisă la data de 10.06.2013, instanţa respingând definitiv solicitarea prin Decizia 525/20.06.2014.

La acest moment, reclamanţii susţin că sunt evacuaţi, încă din data de 01.10.2013, dat fiind faptul că nicio instanţă nu a acceptat suspendarea executării silite a imobilului proprietatea lor.

În condiţiile în care, în acest moment, în mod definitiv s-a constatat că executarea silită, prin licitaţia imobiliară a fost făcută pentru o sumă sub pragul minim de 10.000 de lei, invocat de legiuitor prin art. 813 alin. 5 C.proc.civ. reclamanţii consideră că pârâtul deţine un titlu nelegal constituit, dobândirea acestuia fiind făcută prin fraudă la lege.

De asemenea, reclamanţii apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru constatarea incidenţei art. 1237 C.civ., pentru a desfiinţa titlul pârâtului şi a dispune restituirea imobilului către reclamanţi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1237, art. 563, art. 1536 şi art. 1516 C.civ..

În probaţiune au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriul pârâtului.

Pârâtul SV a formulat întâmpinare prin care a invocat cu titlu prealabil excepţia de necompetenţă a Tribunalului Iaşi, iar pe fondul cauzei  arată că a adjudecat la citaţia publică din data de 05.02.2013 imobilul situat în Iaşi care a aparţinut reclamanţilor la preţul de 107110,50 lei reprezentând 75% din suma la care fusese evaluat imobilul, iar la data de 12.03.2013, a fost emis Actul de adjudecare, imobilul fiind întabulat în cartea funciară a UAT Iaşi.

De asemenea, pârâtul învederează instanţei că, în Dosarul din 2013, reclamanţii au formulat contestaţie la executare împotriva procesului verbal de licitaţie imobiliară, solicitând anularea executării silite şi a titlului executoriu, însă instanţa a respins ca tardiv formulată contestaţia împotriva executării silite însăşi şi a anulat parţial Procesul verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 de euro.

Pârâtul precizează că a solicitat punerea în executare a Actului de adjudecare şi această executare fiind contestată de către reclamanți, însă instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare, soluţie rămasă definitivă.

Ulterior, pârâtul a formulat o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea reclamanţilor la achitarea contravalorii lipsei de folosinţă a bunului adjudecat, cerere admisă în mod definitiv de instanţă.

În consecinţă, pârâtul solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând că deţine în mod legal imobilul, fără ca reclamanţii să facă dovada elementului obiectiv şi subiectiv ale fraudei la lege, pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 813 alin. (5) C.proc.civ., nefiind incidentă în cauză, executarea silită în cadrul căreia a fost emis Actul de adjudecare fiind guvernată de dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă.

Mai mult decât atât, pârâtul arată că, printr-o acţiune în constatarea nulităţii actului de adjudecare nu se poate deghiza o contestaţie la executare şi nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia unor acte de executare necontestate în termenul prevăzut de art. 401 C.proc.civ..

În ceea ce priveşte conivenţa acestuia cu BEJ în sensul că a cunoscut caracterul nelegal al executării silite, pârâtul susţine că această împrejurare este contrazisă de considerentele obligatorii reţinute de instanţă în Dosarul din 2013.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care şi-au precizat acţiunea, arătând că solicită să se constate ca fiind lovit de nulitate titlul pârâtului şi, în consecinţă, să se dispună restituirea imobilului către reclamanţi pe motivul fraudei la lege ce rezultă din faptul că pârâtul a participat, în calitate de intimat, în cauza având ca obiect contestaţie la executare, a cunoscut că actele de executare inclusiv titlul executoriu erau anulate, dar cu toate acestea şi-a asuma riscul şi a continuat procedura de executare silită în conivenţă cu executorul judecătoresc.

Prin Sentinţa civilă nr. 2048 din 13.12.2018, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huşi.

Prin Sentinţa civilă nr. 367 din 08.04.2019, Judecătoria Huşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Prin Sentinţa civilă nr. 6552 din 05.06.2019, Judecătoria Iaşi a declinat în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei.

În soluţionarea conflictului de competenţă, Curtea de Apel Iaşi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului.

Din materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 18.02.2013, contestatorii CV şi CO au solicitat, în contradictoriu cu intimata PI:

-anularea procesului-verbal de licitaţie – imobiliară din data de 05.02.2013, pentru motive ce ţin de nelegalitatea procedurii prevăzute de art. 507 – 511 C. proc. civ.

-constatarea nulităţii întregii executări silite având în vedere efectele art. 371 ind. 5 lit. c C. proc. civ. raportat la cererea de executare silită;

-anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat la BNP, motivat de faptul că înţeleg să conteste întinderea şi înţelesul titlului executoriu.

În motivare, contestatorii au arătat că, la data de 29.10.2010, au semnat contractul de împrumut pentru suma de 600 de euro cu termen de rambursare 29.12.2010.

În conţinutul Contractului s-a menţionat că suma de rambursare este de 7.300 de euro, pentru acesta sumă instituindu-se o ipotecă de rang III asupra terenului situat în Iaşi, cu aplicarea art. 1777 din vechiul Cod civil.

Prin Sentinţa civilă nr. 8737 pronunţată la data de 05 iunie 2013, instanţa a respins ca tardiv formulată contestaţia la executare formulată împotriva întregii executări silite şi împotriva titlului executoriu, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare cu privire la procesul verbal de licitaţie imobiliară din data de 05.02.2013 şi la procesul-verbal de distribuţie a preţului din data de 21.03.2013, a admis contestaţia la executare privind lămurirea întinderii titlului executoriu şi a constatat că debitorii-contestatori CV şi CO, potrivit titlului executoriu Contract de împrumut garantat prin ipotecă, autentificat la BNP, datorează creditoarei PI doar suma de 600 Euro, dispunând anularea parţială a actelor de executare din dosarul de executare, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 Euro.

Instanţa reţine că a fost respinsă totodată cererea de suspendare a executării silite ca devenită fără obiect.

Împotriva acestei soluţii, au formulat recurs reclamanţii, iar prin Decizia civilă nr. 725 din data de 13 mai 2014, Tribunalul Iaşi a admis recursurile formulate de contestatorii CV şi CO şi intimata PI împotriva Sentinţei civile nr.8737 din 05.06.2013 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a modificat-o în parte, a admis contestaţia la executare cu privire la procesul-verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013, a anulat parţial procesul-verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 Euro, reprezentând creanţă datorată creditoarei PI potrivit titlului executoriu Contract de împrumut garantat prin ipotecă, a înlăturat dispoziţia din sentinţă privind anularea parţială a actelor de executare, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 Euro, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Pentru a pronunţa această soluţie, definitivă, instanţa a reţinut că, în mod corect prima instanţă a aplicat sancţiunea tardivităţii  pentru constatarea nulităţii întregii executări silite din dosarul de executare şi a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat la BNP, având în vedere  nerespectarea termenul de 15 zile de când debitorilor li s-a adus la cunoştinţă demararea executării silite, respectiv data de 23.02.2011, raportat la data înregistrării contestaţiei la executare.

Referitor la motivele de recurs care vizează modul de soluţionare cererii de  anulare a procesului-verbal de licitaţie – imobiliară din data de 05.02.2013 şi  a procesul-verbal de distribuire a sumei întocmit în data de 20.03.3013, Tribunalul îşi însuşeşte argumentaţia  primei instanţe referitoare la respingerea punctată a tuturor susţinerilor, în condiţiile în care prin motivele de recurs contestatorii CV şi CO reiau motivele de nelegalitate prezentate în contestaţia la executare.

Cu toate acestea, având în vedere că în urma soluţionării contestaţiei la titlu prin care s-a constatat că obiectul contractului contract de împrumut garantat prin ipotecă, autentificat la BNP, este reprezentat de suma de 600 euro împrumutată şi de restituit, Tribunalul va admite contestaţia la executare cu privire la  procesul-verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013.

Pe cale de consecinţă, având în vedere reţinerea sumei de 600 euro debit în sarcina contestatorilor, se va dispune anularea parţială a procesul-verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013, pentru ceea de depăşeşte suma de 600 Euro, reprezentând creanţă  datorată creditoarei PI  potrivit titlului executoriu Contract de împrumut garantat prin ipotecă, autentificat la BNP.

Cu privire la procesului-verbal de licitaţie – imobiliară din data de 05.02.2013, Tribunalul constată că în conţinutul acestuia nu se regăseşte vreo menţiune cu privire la suma care urmează a fi executată, motiv pentru care se consideră că soluţionarea contestaţiei la titlu nu produce consecinţe de nelegalitate care să vizeze acest act de executare.

 Prin urmare, se va înlătură dispoziţia din sentinţă privind anularea  parţială a actelor de executare pentru ceea de depăşeşte suma de 600 Euro, instanţa de recurs considerând că în condiţiile în care, doar contestaţia la executare împotriva a procesul-verbal de distribuire a sumei întocmit în data de 20.03.3013, formulată în termen, este influenţată de admiterea cererii de lămurire a titlului executoriu.

De altfel, a se dispune anularea parţială a tuturor actelor de executare, raportat la modul de soluţionare a contestaţiei la titlu, ar conduce la înlăturarea consideraţiilor reţinute cu privire la instituţia termenului pentru promovarea contestaţiei la executare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, care nu contravin prezentei decizii.

De asemenea, instanţa reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iasi în anul 2015, reclamantul SV a solicitat obligarea pârâtilor CV şi CO la plata sumei de 10.500 lei cu titlul de contravaloare lipsa de folosința a imobilului situat in Iasi, , la care se adaugă dobânda legala, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că a adjudecat imobilul situat in Iasi prin Actul de adjudecare din 12.03.2013. Totodata, avand in vedere ca paratii nu au eliberat imobilul, reclamantul a formulat cerere de executare silita, in vederea evacuarii acestora. La data de 01.10.2013 paratii au parasit imobilul, fara a ridica insa si bunurile mobile, reclamantii fiind astfel impiedicati sa foloseasca bunul. A mai aratat reclamantul ca paratii au fost notificati in nenumarate randuri in acest sens, demersurile sale ramanand fara efect, motiv pentru care solicita repararea prejudiciului reprezentat de valoarea lipsei de folosinta a imobilului adjudecat

Prin Sentinţa civilă nr. 11155 din 20.10.2016, instanţa a admis cererea şi a obligat pârâtii să achite reclamantului suma de  10.806 lei cu titlu de contravaloare lipsa de folosinta, la care se adauga dobanda legala aferenta calculata de la data introducerii cererii de chemare in judecata – 24.02.2015 si  până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul are calitatea de proprietar al imobilului situat in Iasi, conform Actului de adjudecare din 12.03.2013. Prin incheierea din 06.06.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi s-a incuviintat executarea silita, iar prin procesul-verbal din 01.10.2013 s-a dispus predarea silita a imobilului catre reclamant. Din cuprinsul acestuia rezulta ca paratii nu si-au ridicat bunurile mobile, acestea ramanand in imobil. Desi reclamantul a efectuat demersuri constante in vederea ridicarii bunurilor mobile paratii nu au procedat in acest sens.

 În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 1237 C.civ., cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Art. 1237 reglementează o particularitate a caracterului ilicit al cauzei, caracter ce se manifestă nu în legătură cu modul intrinsec de formare a contractului, întrucât respectivul contract este valabil încheiat, ci în legătură cu modul extrinsec de raportare a contractului față de incidența unei norme legale imperative. Prin reglementarea fraudei la lege, ca un caz special al ilicității cauzei, noul Cod civil surprinde un aspect dinamic al noțiunii de cauză și exterior, totodată, contractului din care face parte; este vorba despre o opțiune de politică legislativă de reglementare expresă a situației contractelor încheiate în vederea fraudării legii și care urmează a fi sancționate tot pe terenul cauzei, deoarece părțile folosesc contractul ca instrument de eludare a aplicării unor norme imperative.

În jurisprudența instanței supreme din România, frauda la lege a fost definită constant ca fiind situația în care anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte, frauda la lege este o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor, sancțiunea fiind nulitatea absolută.

Din intrepretarea art. 518 C.proc.civ. rezultă că după finalizarea executării silite, actul de adjudecare intră în circuitul civil și produce efecte erga omnes, deci poate fi atacat în condițiile dreptului comun, fără a se invoca neregularități ale actelor de executare premergătoare întocmirii sale, deoarece constituie un contract de vânzare cumpărare, cu particularitatea că voința vânzătorului a fost suplinită prin intervenția organelor de executare silită.

Aplicând aceste dispoziţii şi consideraţii generale, instanţa reţine că adjudecarea unui imobil în cursul unei executări silite, chiar contestate, nu este suficientă pentru reţinerea relei-credinţe a adjudecatarului, respectiv a fraudei la lege, norma imperativă pretins a fi fost eludată, respectiv dispoziţiile art. 813 alin. (5) C.proc.civ., nefiind incidentă în cauză întrucât executarea silită în cadrul căreia a fost emis Actul de adjudecare a fost guvernată de dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă.

Mai mult, din analiza criticilor formulate de reclamanţi, instanţa reţine că acestea nu au vizat vicii în sine ale actului de adjudecare, ci desfiinţarea acestuia este cerută ca act subsecvent unor acte de executare anterioare, ce puteau fi contestate în termenul legal, unele dintre acestea fiind chiar contestate, însă acţiunile au fost respinse în mod definitiv. În acest sens, instanţa reţine că, în Dosarul din 2013, reclamanţii au formulat contestaţie la executare împotriva procesului verbal de licitaţie imobiliară, solicitând anularea executării silite şi a titlului executoriu, însă instanţa a respins ca tardiv formulată contestaţia împotriva executării silite însăşi şi a anulat parţial Procesul verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 de euro.

În consecinţă, singurul act de executare anulat parţial a fost Procesul verbal de distribuire a preţului din data de 21.03.2013, pentru ceea ce depăşeşte suma de 600 de euro, fiind respinsă contestaţia formulată împotriva procesului verbal de licitaţie.

De asemenea, instanţa reţine că deschiderea unui nou dosar de executare pe rolul unui alt executor judecătoresc pentru punerea în executare a Actului de adjudecare, ce constituie un titlu executoriu distinct faţă de cel pus iniţial în executare, s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

În ceea ce priveşte riscul asumat de către adjudecatar în contextul formulării unei contestaţii împotriva executării silite, instanţa reţine că acesta nu este suficient pentru a se reţine frauda la lege, cu atât mai puţin cu cât, după cum s-a reţinut anterior, dispoziţiile legale pretins a fi eludate nu erau în vigoare la momentul respectiv.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge cererea, ca neîntemeiată şi, având în vederea caracterul accesoriu al capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune comunicatorii, va respinge şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., reţinând culpa reclamanţilor în declanşarea prezentului litigiu, va dispune obligarea acestora la plata către pârât a sumei de 1800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.