Civil - pretenţii

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 499/2014

Şedinţa publică de la 25 Septembrie 2014

INSTANŢA

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 26.07.2013 şi înregistrată sub nr.798/179/2013, defuncta-reclamantă ...a chemat în judecată pe pârâţii ...şi ..., solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 2608 lei, şi anume ...– 1826 lei, iar ... – 782 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului agricol extravilan în suprafaţă de 2,00 ha.

Legal citaţi, pârâţii nu au depus întâmpinare în cauză.

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.223 din 13 mai 2014 instanţa a  respins acţiunea având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâţii ...şi ..., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că la data de 02.10.2001, potrivit titlului de proprietate nr. 75716, a fost constituit în favoarea defunctei ...dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2 ha, situat în extravilanul comunei Topolog, jud. Tulcea.

Prin Rezoluţia nr. 394/P/2012 din 17.08.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii ...şi ... sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 220 din vechiul cod penal.

Din actele premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 394/P/2012 a rezultat că, iniţial, terenul în suprafaţă de 2 ha aparţinând numitei ...a fost lucrat, conform înţelegerii părţilor, de către asociaţia agricolă aparţinând numitului ..., iar ulterior a fost lăsat în nelucrare.

S-a mai reţinut că în zonă îşi desfăşurau activitatea arendaşii ...şi ... care, având în vedere faptul că suprafaţa de teren de 2 ha era lăsată în nelucrare, au hotărât comasarea suprafeţelor agricole pe care le lucrau în vederea desfăşurării unor lucrări agricole mai eficiente, lăsând alte 2 ha de teren agricol în folosinţa părţii vătămate ....

S-a mai arătat că la data de 14.09.2011 între numiţii ... şi ...a intervenit promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare privind suprafaţa de 2 ha teren. De la acest moment, potrivit înţelegerii numiţilor ... şi ..., acesta din urmă a putut beneficia efectiv de suprafaţa de teren în litigiu, acesta înţelegând să o lase în continuare spre lucrare numiţilor ...(1,4 ha) şi ... (0,6 ha).

În cauză s-a apreciat că situaţia premisă a infracţiunii de tulburare de posesie, şi anume faptul ca partea vătămată să fi avut posesia terenului, nu este întrunită în cauză, astfel încât s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Prin notificarea din data de 24.10.2012, reclamanta ...a solicitat pârâtului ...achitarea contravalorii arendei ce i se cuvine pentru perioada 2004 – 2011, respectiv până la data de 14.09.2011, iar prin notificarea adresată pârâtului ... la aceeaşi dată reclamanta ...a solicitat acestuia achitarea contravalorii arendei ce i se cuvine pentru perioada 2004 – 2011, respectiv până la data de 14.09.2011.

Potrivit art. 1345 cod civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.

Din acest text de lege rezultă că pentru a fi întrunite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, trebuie dovedită îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ce rezultă din text, şi anume existenţa măririi unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu, îmbogăţirea să nu fie rezultatul unei fapte imputabile a celui îmbogăţit, precum şi absenţa unui just titlu care să justifice îmbogăţirea.

Din probatoriul administrat în cauză instanţa de fond a reţinut că a existat o acţiune a pârâţilor de a lucra un teren ce aparţinea defunctei ..., aspect ce rezultă din Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 394/P/2012 din 17.08.2012, în care s-a reţinut că arendaşii ...şi ..., având în vedere faptul că suprafaţa de teren de 2 ha era lăsată în nelucrare, au hotărât comasarea suprafeţelor agricole pe care le lucrau în vederea desfăşurării unor lucrări agricole mai eficiente.

De asemenea, la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că această activitate s-a desfăşurat în urma înţelegerii părţilor, consemnată în scris.

Cu toate acestea, prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale aflate la dosar s-a atestat faptul că pârâţii, la momentul comasării celor două hectare ce aparţineau defunctei ..., au lăsat alte două hectare în folosinţa părţii vătămate. Întrucât îmbogăţirea fără justă cauză nu trebuie să fie imputabilă îmbogăţitului şi deoarece existenţa înţelegerii privind schimbul de terenuri (în sensul lăsării la dispoziţia părţii vătămate a altor două hectare de teren) este atestată de către organul de urmărire penală pe baza declaraţiei pârâtului ..., contestată de către reclamant şi nedovedită prin vreun înscris, a rezultat că există un dubiu cu privire la culpa pârâţilor în ceea ce priveşte ocuparea suprafeţei în litigiu.

Având în vedere că textul de lege citat cere îndeplinirea certă a condiţiei neimputabilităţii cauzei de îmbogăţire, instanţa de fond a reţinut că această condiţie prevăzută de art. 1345 cod civil nu este îndeplinită în cauză.

Mai mult decât atât, de existenţa sau inexistenţa înţelegerii privind schimbul de terenuri depinde, pe lângă verificarea îndeplinirii condiţiei neimputabilităţii, şi verificarea îndeplinirii condiţiei inexistenţei unui just titlu care să justifice îmbogăţirea pârâţilor, însă în cauză nu au fost administrate probe care să conducă cu certitudine la concluzia existenţei sau inexistenţei vreunui raport între părţi, cu atât mai mult cu cât reclamantul a mai dat terenul în folosinţa numitului ... pe baza unei simple înţelegeri verbale.

Chiar dacă, trecând peste observaţiile mai sus arătate, din actele dosarului ar putea fi dedusă îndeplinirea parţială a condiţiilor prevăzute de art. 1345 cod civil, şi anume absenţa unui just titlu pentru acţiunea de a lucra un teren ce aparţine altuia, precum şi lipsa relei credinţe a pârâţilor, în sensul că au lucrat terenul în litigiu în virtutea acţiunii de comasare pentru lucrarea mai eficientă a terenurilor, totuşi, în ceea ce priveşte condiţia dovedirii măririi patrimoniului pârâţilor în detrimentul patrimoniului defunctei ..., instanţa de fond a reţinut că această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, prima instanţă a reţinut că prin notificările adresate pârâţilor defuncta ...a solicitat contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru perioada 2004 – 2011 (7 ani), iar prin concluziile depuse la dosar la data de 09.03.2014 reclamantul ... a arătat că pârâţii lucrează terenul de nouă ani.

Prin urmare, din actele dosarului nu a rezultat decât data la care a luat sfârşit acţiunea pârâţilor de a lucra un teren ce aparţinea defunctei ..., aceasta fiind 14.09.2011, când terenul a fost promis spre vânzare numitului .... În schimb, pentru dovedirea cuantumului pretenţiilor solicitate, ar fi trebuit să se facă dovada datei la care pârâţii au intrat efectiv în posesia terenului, precum şi a contravalorii beneficiilor pe care aceştia le-au avut de pe urma produselor terenului (cantitatea recoltată, valoarea acesteia, etc.), pentru a se putea verifica întinderea pretenţiilor reclamantului şi perioada exactă pentru care aceste pretenţii pot fi solicitate.

Ţinând cont că potrivit art. 249 cod procedură civilă cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză nu se poate verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1345 cod civil.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel reclamantul ....

În motivarea apelului a arătat că respingerea cererii de către instanţa de judecată a fost motivată prin trimiterea la două aspecte ce ţin de probaţiunea acţiunii, respectiv că nu s-a făcut dovada datei la care părţile au intrat efectiv în posesia terenului şi că nu s-a făcut dovada contravalorii beneficiilor pe care pârâţii le-au avut de pe urma produselor terenului.

Apreciază apelantul că această motivare nu este întemeiată în raport de Rezoluţia Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea din care rezultă în mod expres că pârâţii au folosit terenul imediat după ce arendaşul ... a refuzat să mai lucreze terenul.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv privind lipsa probelor referitoare la cuantumul contravalorii beneficiilor pe care pârâţii le-au avut prin exploatarea pământului, a arătat apelantul că prin cererea introductivă a solicitat echivalentul valoric, diferenţiat pe părţi, în funcţie de suprafaţa lucrată efectiv şi făcând trimitere la legea arendei ca element de analiză al prejudiciului suferit, consideră că a făcut dovada profitului făcut de arendaşi şi aceasta într-o măsură mult diminuată faţă de profitul real obţinut de pârâţi.

Concluzionează apelantul că motivaţiile existente la dosarul cauzei, analizate în contextul lor de drept şi de fapt, justifică critica adusă hotărârii apelată, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei civile nr.223 din 13.05.2014, iar pe fondul cauzei admiterea pretenţiilor ca justificate.

Intimaţii pârâţi nu au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, tribunalul constată următoarele:

Potrivit art. 1345 din N.C.C., cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.

Art. 1348 din acelaşi cod arată că  cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat.

Rezultă din textele de lege mai sus arătate că îmbogăţirea fără justă cauză dă naştere unui raport juridic de obligaţii, iar acţiunea în restituire este admisă doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei îmbogăţiri a pârâtului, existenţa unei  însărăciri a reclamantului; existenţa unei legături directe între îmbogăţirea pârâtului şi însărăcirea  reclamantului, îmbogăţirea şi însărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, îmbogăţitul să fie de bună credinţă, iar însărăcitul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie, pentru realizarea dreptului său de creanţă împotriva pârâtului.

Susţinerile apelantului-reclamant conform cărora intimaţii-pârâţi i-au ocupat în mod abuziv terenul, conduită ce l-a determinat să promoveze împotriva acestora o plângere penală, duc la concluzia că intimaţii-pârâţi au fost de rea-credinţă.

În acest context,  nu suntem în prezenţa unei îmbogăţiri fără justă cauză, fiind vorba de o faptă ilicită, care antrenează  angajarea răspunderii civile delictuale.

Aşadar, în  mod corect a reţinut instanţa de fond că nu sunt întrunite cerinţele instituite de lege pentru a fi primită cererea reclamantei.

Sunt neîntemeiate şi susţinerile apelantului-reclamant conform cărora în mod eronat a apreciat judecătorul fondului că nu s-a dovedit valoarea beneficiilor intimaţilor-pârâţi, atât timp cât a solicitat doar echivalentul arendei.

În temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, pârâtul este obligat să restituie reclamantului doar valoarea îmbogăţirii sale, chiar dacă însărcinarea reclamantului este mai mare.

Prin urmare, întinderea obligaţiei de restituire ce incumbă intimaţilor-pârâţi nu poate fi stabilită în raport de valoarea arendei, aşa cum susţine reclamantul.

Or,  în lipsa unor probe care să confirme  că lucrările agricole executate de către intimaţii-pârâţi au avut ca rezultat atât o creştere a patrimoniului acestora, cât şi o pierdere economică suferită de către apelantul-reclamant, în mod corect a opinat judecătorul fondului în sensul neîndeplinirii de către acesta din urmă a obligaţiei de a-şi proba susţinerile în condiţiile art.  249 din N.C.P.C.

Aşa fiind, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, impunându-se respingerea acestuia, ca nefondat.

Pe cale de consecinţă,  va fi păstrată sentinţa civilă nr. 223/13.05.2014  a Judecătoriei Babadag, ca legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare