Divorț cu copii minori. Culpa exclusivă a reclamantului

Conform certificatului de căsătorie seria ... nr. ... înregistrat în registrul de stare civilă nr. ... (fila 10) părţile s-au căsătorit la data de 22 mai 2005 în Municipiul Iaşi . Acestea au locuit iniţial în oraşul Iaşi . Soţii au împreună doi copii minori: JMB , născută la data de 30 august 2007 şi JAM născut la data de 07 iulie 2010

În ceea ce privește cererea de desfacere a căsătoriei formulată de reclamantul JE , instanța reține că acesta a indicat în cererea sa de divorţ  drept motive care să  conducă la desfacerea căsătoriei: dezinteresul soției fată de toate aspectele legate de creșterea şi educarea copiilor , violență fizică exercitată de parată  asupra minorilor, lipsa implicării în familie .

Reţine instanţa că nici unul dintre aceste motive nu a fost dovedit . Astfel din declarația martorului  SM , tatăl paratei instanța reține că parata se ocupa de educaţia copiilor , de lecţii, de treburile gospodărești . Cele relatate de acest martor reies și din declarația martorei RLN audiate la solicitarea reclamantului , respectiv faptul că  parata îşi iubea copii, că  nici unul dintre părinți nu  lovea copiii , copiii erau atașați de mamă pană în momentul emiterii ordinului de protecţie. Părțile s-au înțeles bine până la data separării  în fapt , ambii se implicau în creșterea şi educarea minorilor ,  mergeau împreună cu copiii în concedii ,  parata fiind o fire veselă  şi nu o persoană violentă .

Din declaraţia martorilor rezultă că în prezent părţile sunt separate în fapt , însă acest fapt nu se datorează paratei ci chiar reclamantului , care a fost evacuat din domiciliul comun  urmare a atitudinii sale  violente faţă  de pârâtă,  împotriva acestuia fiind emis un ordin de protecţie pe o perioadă de  3 luni  .

Martorul SM a mai arătat că reclamantul s-a angajat  de a lungul căsniciei  în mai multe relaţii extraconjugale  că reclamantul îi șantaja emoțional pe copii, exercita acte de violență fizică şi verbală faţă de pârâtă.

Abilităţile parentale ale  părinţilor au fost evaluate în cuprinsul raportului de evaluare  psihologică  întocmit de psihologul desemnat în instanţă , părinţii manifestând o atitudine deschisă faţă de  ambii copii .

Astfel, susținerile reclamantului din cererea introductivă  referitoare la faptul că parata  era  dezinteresată fată de toate aspectele legate de creșterea şi educarea copiilor,  că  aceasta exercita acte de violență fizică  faţă de  minori , implicându-se în viața de  familie, nu au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză .

Instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În temeiul art. 373 lit. b Codul civil divorțul poate avea loc atunci când din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Astfel, temeiul desfacerii căsătoriei este dat de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: există motive temeinice de divorţ; din cauza acestor motive relaţiile dintre soţi sunt grav vătămate; continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Divorțul din culpă implică probațiunea motivelor temeinice invocate în susținerea cererii. Sarcina probei aparține aceluia care face o susținere în cursul procesului. Astfel, soţul reclamant este ţinut să facă dovada realităţii şi severităţii motivelor de divorţ invocate.

De asemenea, instanţa apreciază că desfacerea căsătoriei nu poate interveni exclusiv în baza susţinerilor  reclamantului cu privire la  imposibilitatea continuării căsătoriei din punctul său de vedere: o astfel de concluzie ar conduce la subminarea stabilităţii căsătoriei şi a familiei. Divorţul nu este exclusiv un remediu pentru o situaţie care nu mai poate continua exclusiv din punctul de vedere al reclamantului; întreaga reglementare legală privind divorţul joacă un rol foarte important în ceea ce priveşte stabilitatea familiei, divorţul nu poate fi obţinut decât pentru motive bine întemeiate, probate de reclamant prin administrarea de probe. 

Potrivit disp. art. 934 al. 3 Cod de  Procedură Civilă, „ Dacă paratul nu a formulat cerere reconvențională , iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată , cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 935  privind pronunțarea divorțului”.

Având în vedere aceste aspecte , din care nu rezultă vreo culpă a paratei în desfacerea căsătoriei , precum şi dispozițiile art.933 al. 3 NCPC , potrivit cărora dacă paratul nu a formulat cerere reconvențională , iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei , cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată. Nu este suficient ca aceste relații să fie destrămate  , ci este necesar ca acest lucru să nu se datoreze doar reclamantului .

Urmare a soluției ce urmează a fi pronunțată cu privire la  cererea  principală , instanța va respinge ca  rămasă fără obiect cererea reconvențională privind stabilire locuința minorilor la mamă , autoritatea părintească şi în subsidiar stabilirea program de legături personale.

Domenii speta

Spete similare