Stabilire paternitate

Potrivit dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 , stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice alta acţiune privitoare la filiaţie este supusa dispoziţiilor Codului Civil si produce efectele prevăzute de acestea numai in cazul copiilor născuţi după intrarea lui in vigoare. Deoarece  minora  CAA  este născută  in anul 2017 legea aplicabila  este Noul Cod Civil aşa cum era in vigoare la data naşterii copiilor.

În raport de dispoziţia înscrisă în art. 414 din Codul civil prezumţia de paternitate îl priveşte numai pe copilul născut în timpul căsătoriei. Este de principiu că stabilirea paternităţii din afara căsătoriei se bazează pe o prezumţie relativă deoarece, potrivit art. 426 alin. 2  din Codul civil, „Prezumția este înlăturată dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil”.

Având în vedere că art. 426 alin. 2  din Codul civil nu distinge între mijloacele probatorii pentru dovedirea filiaţiei din afara căsătoriei rezultă că orice mijloace de probă sunt îngăduite.

Martora IEC  a arătat ca că i-a văzut împreună  pe reclamantă şi pe parat  la domiciliul reclamantei, relația dintre cei doi  începând din data de 6 decembrie 2016 şi continuând  pană în aprilie 2017 când reclamanta i-a spus paratului că este însărcinată.  Martorul propus de parat arata ca între cei doi nu a existat o relaţie serioasă , că reclamanta a rămas o singură  noapte în casa paratului.

Reține instanța ca paratul nu neagă existența relațiilor intime dintre el şi  reclamantă , paratul afirmă că este imposibil ca el să fie tatăl minorei , deoarece suferă de azoospermie

Având în vedere posibilitățile științei actuale și acuratețea testelor ADN, instanța a încuviințat, la propunerea părții pârâte, efectuarea unei expertize medico-legale, considerând că este impetuos necesar a se recurge la acest mijloc de probaţiune ştiinţific.

Prin urmare a fost efectuată în cauză o expertiză medico-legală de către Institutul de Medicină Legală Iaşi în 15.04.2019 (f. 79,80) ce a avut ca  obiectiv stabilirea paternităţii minorei, examen ADN.

Metoda de analiză cuprinde extracţia ADN-ului, cuantificarea ADN-ului , amplificarea ADN-ului, electroforeza capilară, indicându-se  indicii de paternitate IP, indicele de paternitate cumulat IPC şi probabilitatea de paternitate PP.

Concluziile raportului de expertiză privind studiul comparativ al profilurilor genetice indică faptul că este exclus ca pârâtul să fie tatăl biologic al minorei.

Aşadar, în măsura în care prin concluziile expertizei pretinsul tatăl este exclus de la paternitatea copilului  aceasta expertiză capătă putere probatorie de neînlăturat pe care instanţa nu o poate ignora.

De altfel chiar şi din cuprinsul buletinului de analiză nr. 2607018/19.07.2017 reiese că paratul suferă de azoospermie .

Pentru considerentele expuse, mai sus, instanța va respinge întreaga  acțiune  ca fiind neîntemeiată.

Cât privește cheltuielile de judecată, respectiv onorariu avocat pentru pârât, în temeiul art. 274 C.pr.civ. instanța va obliga  reclamanta prin reprezentant legal să plătească pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată , respectiv onorariu avocat .

În ceea ce privește onorariu expertiză, instanța reținând în cauză dispozițiile art. 18 din OUG nr. 51/2008, potrivit cărora „ cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, va obliga reclamanta prin reprezentant legal să plătească către stat suma de 1800  lei cu titlu de taxă pentru efectuarea expertizei ADN, de la care a fost scutit în urma admiterii  în parte a cererii de ajutor public judiciar.

Domenii speta

Spete similare