Neacceptarea actului adiţional de aliniere a contractului de credit cu dispoziţiile oug nr. 50/2010. Efectele constatării caracterului abuziv al clauzei care prevede modul de variaţie a dobânzii în contractul de credit.

Decizie 149 din 27.03.2019


Neacceptarea de către consumatori a actului adiţional prin care banca doreşte alinierea contractului de credit cu dispoziţiile OUG nr. 50/2010 conduce la lipsa consimţământului cu privire la modificarea propusă şi la menţinerea contractului în forma iniţială. Constatarea caracterului abuziv al clauzei care prevede modul de variaţie a dobânzii în contractul de credit are ca efect aplicarea, pe toată durata contractuală, a dobânzii fixe stabilită în contract.

 Decizia civilă nr. 149/2019/27.03.2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 13.05.2014 cu nr. 8480/233/2014, reclamanţii SE şi SI au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. R Bank S.A., să pronunţe o hotărâre care să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.14, 3.12, 3.1-3.7 din Contractul de credit nr. …/21.04.2008, să constate nulitatea acestor clauze și să fie obligată pârâta la restituirea, către reclamanţi, a sumei reținute cu titlu de comisioane de administrare.

Prin sentinţa civilă nr. 1203/08.03.2018, Judecătoria Galaţi a admis în parte cererea de chemare în judecată; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea clauzelor contractuale prevăzute la art. 3.12, 3.13 şi 3.14  din Contractul de credit nr. …/21.04.2008; a obligat pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate în baza clauzelor considerate ca fiind abuzive, cu titlu de comision de administrare şi comision de procesare şi a respins restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

Prin Decizia civilă nr. 149/2019/27.03.2019, instanța a admis apelurile promovate de apelanţii-reclamanţi SE şi SI şi de apelanta-pârâtă R Bank S.A. împotriva sentinţei civile nr.1203 pronunţată la data de 08.03.2018 de Judecătoria Galaţi în dosarul înregistrat cu nr. …/233/2014, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: a constatat drept abuzivă şi anulează clauza contractuală prevăzută de art. 3.1 alin.2 lit. c raportat la art. 3.7 teza a II-a din contractul de credit nr. RFI03744824065/21.04.2008-  privind dobânda aniversară revizuibilă, a obligat apelanta-pârâtă să restituie apelanţilor-reclamanţi contravaloarea diferenţei dintre suma achitată lunar cu titlu de dobândă stabilită prin aplicarea dobânzii aniversare revizuibile şi dobânda stabilită prin art. 3.6 din contractul de credit (5,5% pe an fixă), calculată de la data de 21.04.2009-până la data încetării plăţii ratelor bancare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data de 13.05.2014 şi până la plata efectivă a contravalorii diferenţei de rată bancară, a obligat apelanta-pârâtă să plătească apelanţilor-reclamanţi dobânda legală aferentă contravalorii comisionului de procesare, calculată de la data de 13.05.2014 şi până la plata efectivă a contravalorii comisionului de procesare, a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea ca abuzivă a clauzei contractuale prevăzute de art. 3.14 din contractul de credit nr. RFI03744824065/21.04.2008-  privind comisionul de administrare şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin contractul de credit nr. …/21.04.2008, apelanta-pârâtă R Bank SA a acordat apelanţilor-reclamanţi un credit de nevoi personale nenominalizate în sumă de 175.386,21 CHF, pe o perioadă de 480 luni, garantat cu ipotecă asupra imobilului situat în Galaţi, …, compus din teren în suprafaţă de 247 mp şi construcţie în suprafaţă de 92 mp, proprietatea apelanţilor-reclamanţi.

Conform art. 3.1 din contract, … Pentru creditul acordat, împrumutatul datorează băncii:

1) pentru primul an de creditare, o dobândă iniţială fixă;

2) pentru următorii ani de creditare, împrumutatul va opta, la fiecare dată de aniversare a creditului, pentru una din următoarele variante de dobândă aniversară:

a) dobânda aniversară fixă pentru un an de creditare;

b) dobânda aniversară fixă pentru trei ani de creditare;

c) dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare.

Conform art. 3.2 din contract, …Împrumutatul trebuie să-şi exercite opţiunea pentru oricare dintre variantele de dobândă aniversară menţionate la art. 3.1 pct.2 la fiecare dată de aniversare a creditului, prin semnarea unui act adiţional la prezentul contract. În cazul în care împrumutatul nu îşi exercită opţiunea în termenul şi modalitatea menţionate, va datora băncii dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare, în condiţiile art. 3.1 pct.2 lit. c.

Conform art. 3.6 din contract, … La data semnării prezentului contract de credit, rata anuală a dobânzii iniţiale este de 5,5% pe an, rată care va rămâne fixă până la data primei aniversări a creditului.

Conform art. 3.7 din contract, … În cazul în care împrumutatul optează pentru dobânda aniversară fixă pentru un an sau după caz, 3 ani, rata anuală a dobânzii, în vigoare în momentul exercitării opţiunii va rămâne fixă până la următoarea dată de aniversare a creditului. În cazul în care împrumutatul optează pentru dobânda aniversară revizuibilă, rata anuală a dobânzii în vigoare în momentul exercitării opţiunii va putea fi modificată de către bancă în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica de credite a băncii, urmând ca noua rată a dobânzii să fie adusă  la cunoştinţa împrumutatului în modalităţile menţionate în condiţiile generale de derulare a operaţiunilor bancare.

Apelanţii-reclamanţi au depus odată cu cererea introductivă şi un act adiţional nr. …/20.09.2010 la contractul de credit, nesemnat de aceştia, prin care se modificau clauzele referitoare la dobândă (marja băncii fiind stabilită la 6,31 p.p. fixe pe an, rata dobânzii curente în acel moment fiind de 6,5% pe an), precum şi la diferite comisioane.

Prin adresa înregistrată la apelanta-pârâtă cu nr. …/20.09.2010, apelanţii-reclamanţi şi-au manifestat dezacordul cu privire la încheierea actului adiţional, solicitând scăderea dobânzii şi eliminarea comisionului de rambursare anticipată şi a comisionului de risc (neprevăzut, de fapt, în contractul iniţial). Apelanta-pârâtă a răspuns apelanţilor-reclamanţi abia peste 2 ani, prin adresa nr. …/18.09.2012, prin care a menţionat că a operat modificarea contractului de credit potrivit dispoziţiilor OUG nr. 50/2010 (f.16-22 vol.I dosar judecătorie).

Ţinând cont de dispoziţiile art. 95 din OUG nr.50/2010, precum şi de refuzul apelanţilor-reclamanţi de a încheia actul adiţional la contractul de credit, tribunalul reţine că acesta nu reprezintă acordul de voinţă valabil exprimat al acestora în vederea modificării contractului iniţial de credit şi nu poate produce efecte juridice între părţi.

Conform art. 1 alin.1 din Legea nr. 193/2000 rep., ... orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Potrivit art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000 rep., ... evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Potrivit art. 4 alin.2 din Directiva nr.93/13/CEE, ... aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Legea nr. 193/2000, cât şi cu Directiva 93/13/CEE conţin o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre acestea, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii (apelanta-pârâtă) să modifice preţul, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

De asemenea, tribunalul constată că prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 190/1999 modif. privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, dar contractul nu a fost încheiat în baza acestor prevederi legale.

1)cu privire la apelul formulat de apelanţii – reclamanţi SE şi SI

În ceea ce privește condițiile impuse de lege a fi îndeplinite pentru ca o cauză să poată fi apreciată ca fiind abuzivă, acestea se desprind din reglementarea art. 4 din Legea nr.193/2000. Potrivit legii, o clauză poate fi calificată ca abuzivă dacă nu a fost negociată direct cu consumatorul, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Susținerea apelantei-pârâte cu privire la faptul că părțile ar fi negociat clauzele contractuale nu poate fi primită, știut fiind că contractul de împrumut bancar încheiat, ce face obiectul cauzei, este un contract de adeziune cu clauze standardizate, apelanţii-reclamanţi neavând posibilitatea de a negocia, în mod real, cu banca, clauzele contractuale, indiferent de gradul de pregătire.

Tocmai această situație, de abuz de putere dominantă și de necesitate pentru consumator de a accepta condițiile impuse de profesionistul instituție de credit, este cea care a impus adoptarea legislației în materia protecției consumatorului, cu scopul declarat comunitar și național, de a proteja categoria consumatorilor de practicile profesioniștilor.

Art. 3 pct. 2 din Directiva 93/13/CEE prevede că se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar consumatorul nu a putut să influențeze conținutul clauzei în special în cazul contractelor de adeziune, cum este și contractul de credit din cauză.

De asemenea, potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 193/2000, dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens, ceea ce în cauză nu s-a probat, astfel că tribunalul nu poate primi argumentele apelantelor-pârâte prin care se încearcă, ca de altfel pe tot parcursul derulării procedurii judiciare, să se lămurească considerentele ce au stat la baza perceperii dobânzii, câtă vreme aceste elemente nu sunt evidențiate în mod concret în convenția de credit, astfel cum a stabilit și CJUE prin hotărârile pronunțate în cauzele amintite.

De altfel, adoptarea unei legislații speciale privind protecția consumatorului, cum este Directiva nr. 93/13/CEE, la nivel european, precum și Legea nr. 193/2000, la nivel național, a fost făcută tocmai în scopul de a proteja pe consumatori în situații ca cea care face obiectul cauzei de față, neputându-se nega faptul că intimatul-reclamant are dreptul de a-i fi examinată cererea formulată, chiar dacă a semnat contractul cu banca.

Tribunalul reţine că variabilitatea marjei băncii face parte din obiectul contractului, respectiv este o componentă din modul de calcul al preţului contractului.

Contrar susţinerilor apelantelor-pârâte, tribunalul mai reţine că atât legislaţia europeană, cât şi practica CJUE nu exclud ab initio controlul unui eventual caracter abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractelor prin raportare la preţ ca parte a obiectului contractului, în situaţia în care clauzele respective nu sunt exprimate în mod clar şi inteligibil.

Prin urmare, în cazul în care clauza nu este exprimată în mod clar, lăsând loc la echivoc ori când este folosit un limbaj neinteligibil, aceasta poate fi supusă analizei instanţe de judecată din perspectiva unui eventual caracter abuziv.

Trebuie arătat că sintagma …exprimate într-un limbaj uşor inteligibil..., folosită de legiuitorul naţional, cât şi cea folosită în norma comunitară …exprimate în mod clar şi inteligibil..., nu pot fi reduse la o  exprimare clară şi uşor inteligibilă din punct de vedere gramatical sau literal,  pentru că altfel ar fi fost inutil a se face această menţiune în cuprinsul unui act normativ, ci, se referă, în mod evident, la situaţia în care clauza să fie clar definită astfel încât consumatorul să aibă reprezentarea clară a raţiunilor şi fundamentelor referitoare la conţinutul clauzelor şi efectelor acestora asupra contractului în ansamblu.

În speţă, apelanta - pârâtă R Bank SA a exclus din mecanismul de compunere al marjei sale un criteriu obiectiv, stabilind elemente ambigue, evoluţia pieţei financiare sau politica de credite a băncii, care nu sunt explicate, nu sunt definite şi nu este expus un mod de calcul şi de determinare concretă a acestora. Astfel, s-a produs un dezechilibru contractual din moment ce apelanta-pârâtă poate modifica în mod unilateral dobânda anuală revizuibilă, conform propriei voinţe contractuale. De asemenea, tribunalul constată că în contract nu s-au prevăzut indici de referinţă obiectivi şi verificabili prin care să se determine modul de calcul al elementului de variabilitate a dobânzii şi care să ofere apelanţilor-reclamanţi posibilitatea reală şi efectivă de a înţelege mecanismul de formare al acestei marje şi ulterior al dobânzii contractuale, indiferent dacă aceasta a scăzut sau a crescut în timp.

Tribunalul mai reţine că potrivit pct. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, este permisă cuprinderea în contracte a unor clauze în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare poate modifica rata dobânzii plătibile de către consumator, fără o notificare prealabilă, în cazul existenței unei motivații întemeiate. Or, tocmai această motivație întemeiată lipsește clauzei respective, ceea ce duce la crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin motiv întemeiat trebuie să se înțeleagă o situație clar descrisă, previzibilă, care să ofere posibilitatea consumatorului să știe, încă de la semnarea contractului, că dacă respectiva situație va interveni, el va trebui să suporte o dobândă mărită și să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul, situația respectivă putând fi analizată de către instanță, în cazul unui litigiu.

Cum în contractul de credit motivele invocate de apelanta-pârâtă pentru revizuirea ratei dobânzii au fost acela ale evoluţia pieţei financiare sau politica de credite a băncii, dar fără prezentarea unor elemente de identificare, această clauză nu este clară, deci necorespunzător descrisă, neoferind consumatorului posibilitatea de a cunoaște, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Astfel, opțiunea apelanţilor-reclamanţi de a contracta nu a fost liberă, motivul nefiind clar nici din punct de vedere al posibilității de a realiza un control judiciar asupra lui, pentru a se determina dacă acesta poate constitui temei pentru majorarea dobânzii.

Tribunalul reţine că sintagmele utilizate nu pot conduce decât la interpretarea clauzelor în favoarea apelantei-pârâte, servind doar intereselor acesteia, fără a da posibilitatea apelanţilor-reclamanţi să verifice dacă modificarea ratei dobânzii este judicios dispusă şi dacă este necesară şi proporţională în raport cu scopul urmărit.

Prin urmare, contrar aprecierilor primei instanţe, clauzele au caracter abuziv şi sunt lovite de nulitate absolută.

Trebuie reţinut că tribunalul nu intervine în convenţia de credit şi nu stabileşte altă dobândă contractuală, ci doar elimină clauza abuzivă, rămânând în vigoare acea componentă din dobândă care este legal stabilită. De altfel, prin introducerea în contract a unei clauze abuzive, apelanta-pârâtă R Bank şi-a asumat şi riscul ca, în situaţia constatării abuzive a acestei clauze contractuale, dobânda să fie ulterior compusă din acea componentă legal stabilită şi exprimată în contract.

Prin constatarea caracterului abuziv şi anularea acestei clauze, practic dobânda băncii va fi exprimată, în timp, de marja de 5,5% pe an, fixă, începând cu data de 21.04.2009, până la data încheierii de către părţi, în mod legal, a unui act adiţional la contractul de credit.

Astfel, apelul apelanţilor-reclamanţi va fi admis.

Hotărârea instanţei de apel a rămas definitivă ca urmare a anulării recursului.