Despăgubiri pentru nerespectarea dreptului la viaţă privată

Asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub dosar cu nr.de mai sus, reclamantul A a chemat în judecată pârâta B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună:

- obligarea pârâtei de a înceta orice acte de natură a aduce atingere vieţii private de familie a reclamantului prin încălcarea dreptului de păstrare a legăturilor personale dintre acesta şi fiica sa minoră, C, născută la data de ZZ.LL.2013;

- obligarea pârâtei la achitarea în favoarea reclamantului a sumei de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral nepatrimonial cauzat reclamantului, ca urmare a încălcării flagrante a dreptului acestuia la viaţă de familie, astfel cum este acesta reglementat prin dispoziţiile art. 71 din Noul Cod Civil, respectiv art.8 din CEDO, coroborat cu art.253, alin.l, lit.b şi c, alin.3, lit.b, alin.4 din Noul Cod Civil;

- cu cheltuieli de judecată, în caz de opoziţie din partea pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art.453 CPC.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că pârâta se face vinovată în mod direct de încălcarea dreptului reclamantului la viaţa de familie, împiedicând, în concret, menţinerea unei legături fireşti între reclamant şi fiica părţilor, C, născută la data de ZZ.LL.2013.

Învederează că toată tirada pârâtei exercitată împotriva reclamantului, pe fondul convingerii acesteia cu privire la sentimentele tatălui - reclamant faţă de fetiţa sa, a început încă din perioada în care minora era nenăscută. Astfel, cu ... zile înainte de naştere, pârâta a plecat intempestiv de acasă, în ..., unde a şi născut, străbătând astfel distanţa de aproximativ ... km.

Menţionează că o primă atingere adusă dreptului la viaţa privată de familie a tatălui - reclamant a fost împiedicarea implicită a acestuia de a participa la naşterea primului său copil. A continuat această atitudine de sfidare din partea pârâtei prin aceea că a organizat ceremonia de creştinare a fetiţei tot în lipsa tatălui, care nu a ştiut nimic nici de pârâtă, nici de fetiţă, până la momentul la care pârâta a apărut în faţa uşii de la domiciliul comun cu minora, care avea deja o lună împlinită.

Apoi, cu ocazia întocmirii certificatului de naştere românesc al minorei, reclamantul a constatat că pârâta a declarat acest copil ca fiind fără tată. În concret, până la data întoarcerii efective la domiciliul comun împreună cu minora, pârâta l-a privat pe reclamant de orice legătură cu fetiţa lor timp de ... de zile.

Ulterior, pe fondul neînţelegerilor dintre părţi, pârâta - ajutată de membrii ai familiei extinse, a părăsit pentru a ... oară domiciliul conjugal în data de ZZ.LL.2015, lăsând minora în braţele tatălui pentru o perioadă de aproximativ ... săptămâni. În acest răstimp, fetiţa a fost îngrijită în mod exclusiv de către tatăl reclamant, mama dezinteresându-se total de soarta acesteia, nedând nici măcar un telefon pentru a se interesa despre situaţia fetiţei care, la acea dată, avea sub doi ani. Ceea ce a făcut însă pârâta a fost să iniţieze o serie de demersuri judiciare împotriva reclamantului, de la stabilirea domiciliului minorei şi până la cereri de emitere a ordinului de protecţie, culminând cu cererea de divorţ dintre părţi, litigii care, în mare parte, continuă şi în prezent.

Odată ajunsă fetiţa din nou la mama pârâtă, aceasta a refuzat în continuare să permită tatălui păstrarea de legături personale cu fetiţa sa, în egală măsură pe cale amiabilă, respectiv prin încălcarea hotărârilor judecătoreşti de stabilire a programului de vizitare.

Precizează că tatăl - reclamant este în continuare privat de orice fel de informaţii în legătură cu minora, nefiind încunoştiinţat nici despre starea de sănătate a acesteia, şi nici despre alte aspecte ale vieţii minorei, reclamantul putând să îşi vadă fetiţa doar ocazional, în funcţie bunăvoinţa mamei pârâte, care de regulă lipseşte cu desăvârşire.

Pe tot acest parcurs, de la data separării în fapt - ZZ.LL.2015 şi până în prezent, părţile au fost vizitate, în egală măsură de către instituţiile abilitate în protecţia copilului, fiind de asemenea evaluată întreaga familie din punct de vedere psihologic, toate autorităţile implicate, precum şi psihologul D, recomandând şi instruind mama - pârâtă în respectarea dreptului, deopotrivă al tatălui şi al copilului, de a păstra legături personale, atrăgându-se atenţia asupra faptului că încercarea de rupere a acestei legături poate avea consecinţe devastatoare asupra copilului, în primul rând, şi al tatălui, în al doilea rând, din punct de vedere psiho-social şi afectiv-emoţional.

Relaţia dintre tată şi minoră a fost analizată si observată în mai multe rânduri de către autorităţile cu competente în materie, respectiv Serviciul Public de Asistenţă Socială ..., Serviciul Abuz din cadrul D.G.A.S.P.C ..., care - cu ocazia vizitelor inopinate, la domiciliul tatălui, atât în LL.2015, când mama a lăsat fetiţa în braţele tatălui şi a plecat de la domiciliul conjugal, cât şi cu ocazia sesizărilor făcute de mamă în luna LL.2016, de fiecare dată concluzionându-se în sensul, că minora este bine îngrijită, veselă şi vizibil ataşată faţă de domnul A. Cu fiecare ocazie s-a menţionat recomandarea adresată doamnei B, de a colabora şi comunica cu fostul soţ, ţinând seama cu precădere de interesul superior al copilului.

Aceleaşi recomandări şi dispoziţii au fost statuate şi de către instanţele sesizate cu diferitele cereri ale părţilor, prin diferitele hotărâri judecătoreşti pronunţate între părţi, indicând: sentinţa civilă nr.l/ZZ.LL.2016 a Judecătoriei ..., pronunţată în dosar nr.2/2015, sentinţa civilă nr.3/ZZ.LL.2015 a Judecătoriei ..., pronunţată în dosar nr.4/2015, decizia civilă nr.5/2015 a Tribunalului Satu Mare. Ca atare, până în prezent reclamantului i-a fost răpit un an din viaţa fetiţei, doar ca urmare a atitudinii vădit sfidătoare, atât faţă de reclamant, cât şi faţă de lege, a pârâtei, care în continuare împiedică, în orice mod, menţinerea legăturii fireşti dintre părinte şi copilul său.

Învederează împrejurarea că, între tatăl reclamant şi fiica acestuia există o puternică legătură afectivă, reciproc resimţită de către cei doi, legătură profund afectată de atitudinea pârâtei, cu efecte, unele dintre ele iremediabile - dat fiind faptul că, perioada totală de aproximativ 12 luni de lipsă din viaţa fetiţei, precum şi bucuria trăită cu ocazia naşterii, respectiv a creştinării minorei sunt momente şi evenimente într-o viaţă de om, care nu vor mai putea fi retrăite vreodată de către tatăl reclamant.

Invocă dispoziţiie art.71 alin.1 şi 2 , art. 75, art.252,art 261-263,483,493,496,503NCC, şi jurisprudenţa CEDO în materie, făcând trimitere cu titlu exemplificativ la următoarele:

- cauza Konstantin Markin vs.Rusia, petiţia nr.30078/06

- cauza Monory vs.România şi Ungaria, petiţia 71099/01, decizia din 05.04.

- cauza Deak vs. România şi Marea Britanie,

- cauza Iosub-Caras vs.România, petiţia nr.7198/04, decizia din 27.07

- cauza Maire vs.Portugalia, petiţia nr.48206/99, paragraful Date fiind toate considerentele de ordin legal, probator şi jurisprudenţial de mai sus, reclamantul solicită să se constate încălcarea flagrantă a dreptului său la viaţa privată de familie de către pârâtă, cu consecinţa acoperirii prejudiciului nepatrimonial adus acestuia prin toate mijloacele legale, astfel cum sunt acestea reglementate prin dispoziţiile art.253 alin.1 lit.b, c, alin.3 lit.b şi alin.4 din Noul Cod Civil.

Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională (filele 55-67), pârâta B solicită respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată; cu cheltuieli de judecată, iar pe calea cererii reconvenţionale solicită (în mod justificat şi motivat) obligarea reclamantului-pârât la plata aceleiaşi sume de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul cauzat urmare a hărţuirii pârâtei-reclamante şi a familiei sale, continue şi prin abuz până la paroxism a calităţii lui de tată al copilului rezultat din căsătorie şi al nerespectării dreptului pârâtei-reclamante la viaţa privată.

În ceea ce priveşte întâmpinarea pârâta arată că reclamantul a solicitat obligarea ei, pe temeiul răspunderii civile delictuale la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru pretinsa „atingere adusă vieţii sale private prin încălcarea dreptului de păstrare a legăturilor personale dintre acesta şi fiica sa minoră”.

Consideră că nu sunt întrunite elementele angajării acestei răspunderi, întrucât pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune existenţa şi dovedirea unei fapte ilicite, ori din această perspectivă acţiunea reclamantului este inadmisibilă: ceea ce în capul său ar fi o activitate ilicită, nu este şi în reglementarea legală în materie.

Invocă art. 252 Cod civ;Convenţia Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul la viaţa privata în art. 8, paragr. 2, art 74 NCC,art. 1349NCC

Astfel fiind, pârâta analizează în continuare cererea de chemare în judecată sub toate aspectele ei:

1) În ceea ce priveşte împrejurările care au determinat-o să nască copilul în ..., pârâta arată că în timpul convieţuirii, soţul ei a supus-o unor agresiuni fizice şi psihice ieşite din comun de violente, care i-au cauzat, printre altele, inclusiv o afecţiune a auzului, o infirmitate permanentă (deci pe care o va avea toată viaţa); a bătut-o deseori cu o brutalitate de neimaginat; imaginile din planşele foto sunt aproape grăitoare.

În repetate rânduri a strâns-o de gât cu lanţul unui nunceag înfăşurat în jurul gâtului şi asta numai din plăcerea lui sadic bolnăvicioasă de a o vedea cum suferă şi se zbate; el repetând cuvintele: „...".

În continuare pârâta exemplifică modalităţile sadice în care a fost chinuită de reclamant:

„...”

Subliniază că aceste fapte - şi multe alte traume îndurate – pârâta le-a dovedit în cursul litigiilor avute pe rolul instanţelor, inclusiv în procesul de divorţ, astfel cum rezultă din hotărârea dată în fond pe care o ataşează în copie; sentinţă care îl şi obligă la daune în cuantum de 25.000 euro.

Învederează că în anul 2012, nemaiputând suporta bătăile, pârâta l-a părăsit pe reclamant şi în perioada ZZ.LL şi până în ZZ.LL au fost separaţi

Învederează că este greu de redat în cuvinte ce presiuni a făcut constant asupra pârâtei şi asupra familiei sale, astfel că la data de  ZZ.LL.2012 sub ameninţarea cu moartea atât a ei, cât şi a membrilor familiei, pârâta a ajuns în situaţia de a-şi retrage cererea de divorţ, însă începând cu anul 2013 acesta a devenit şi mai brutal.

Precizează că nu a ştiut ce urmează, dar, în sfârşit, gravidă fiind şi bătută crunt, ameninţată mereu că o omoară şi omoară şi copilul din ea (nici nu mai ştia dacă fătul mai trăieşte, deoarece i-a interzis să mai meargă la control medical), aflată în iminenţa naşterii şi fără niciun leu în buzunar, refugiată la sora ei în ..., pârâta a fost sfătuită să meargă să nască în ..., în afara pericolului ce-l reprezenta reclamantul. Astfel, ajutată de fraţii aflaţi în ..., care i-au oferit inclusiv hăinuţe pentru copil, alimente şi un adăpost ferit de teroarea exercitată asupra ei de către reclamant, pârâta a reuşit să nască un copil sănătos.

Menţionează că la începutul lunii LL.2013 avocata de atunci a pârâtei, la cererea pârâtei telefonic din ..., a realizat procedura (obligatorie la acea dată) premergătoare divorţului (cel de al doilea), la mediator.

La maternitate, în localitatea ... unde pârâta a fost internată şi unde a născut fetiţa la data de ZZ.LL.2013, a fost întrebată de către asistentă ce nume are tatăl copilului şi — din eroare, emoţionată şi de bine şi de greu — a spus fără prea multă rigoare a limbii ... şi fără să ştie consecinţele, că "...", iar aceasta a hotărât cu de la sine putere că, în această situaţie, nu va trece numele tatălui în acte.

2) Cu privire la evenimentele din data de ZZ.LL. 2015, dată la care a fost salvată din mâinile reclamantului de către organele de poliţie chemate în ajutor prin serviciul 112, pârâta arată că în data de ZZ.LL.2015 (după o lungă perioadă de chinuri la care a fost suspusă) a reuşit să scape de sub teroarea reclamantului cu ajutorul rudelor şi al organelor de ordine chemate la fata locului prin serviciul 112.

Susţinerea reclamantului că pârâta ar fi plecat de bună voie de la domiciliul conjugal lăsându-i fetiţa "în braţe" este neadevărată. A intrat în puterea lucrului judecat situaţia plecării pârâtei de acasă: în dosar nr.4/2015, privind ordinul de protecţie şi în dosar nr.6/2015 privind predarea copilului, aceste aspecte sunt avute în vedere.

Prin sentinţa civilă nr.7/2015 dată de Judecătoria ... în dosar nr.6/2015 a fost admisă cererea pârâtei din prezentul dosar şi s-a dispus obligarea reclamantului (pârât în acel dosar) să-i predea fetiţa până la soluţionarea procesului de divorţ aflat (azi) pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. 8/2015.

Deopotrivă, în cauza dosar nr.4/2015 al Judecătoriei ... s-a admis cererea pârâtei de emitere a ordinului de protecţie, fiind obligat soţul ei, reclamant în prezenta acţiune, să păstreze o distanţă minimă de 100 metri faţă de pârâtă şi locuinţa ei.

De asemenea, în cauza dosar nr.8/2015 al Judecătoriei ... s-a admis divorţul din culpa exclusivă a soţului pârâtei; s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti exclusive cu privire la minoră de către pârâtă; a fost obligat reclamantul la plata sumei de 25.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru traumele îndurate în timpul căsătoriei. (cauza se află în apel pe rolul Tribunalului Satu Mare).

Pe parcursul litigiilor civile purtate cu reclamantul pârâta a dovedit fără putinţă de tăgadă - cu probe testimoniale şi înregistrări audio depuse în probaţiune - presiunile psihice şi fizice la care a fost supusă din partea acestuia, inclusiv ameninţările cu moartea: „ ...”

Astăzi, motivează ameninţările într-un mod total infantil de vedere ce şi ulterior predării banilor a continuat şi continuă şi astăzi teroarea contra pârâtei şi a familiei sale.

3) În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului reclamantului de păstrare a legăturilor personale dintre acesta şi minoră, pârâta arată că acuzele aduse de către reclamant sunt de rea credinţă insidioase şi total neadevărate privind respectarea programului de vizitare a minorei; încearcă să deturneze aspectele esenţiale care nu îi sunt deloc favorabile.

Reclamantului nu-i pasă absolut de loc de starea fetiţei sale, ori de răul pe care i-1 face; el îşi urmăreşte doar interesul său, acela de a distruge pârâta, de a o determina să se sinucidă ori să dispară în orice mod, aşa el va rămâne cu întreaga avere, cu agoniseala lor la muncă grea ... ani în străinătate, folosind fetiţa ca pe o măciucă cu care să lovească în pârâtă.

După cum a arătat prin sentinţa civilă nr. 7/2015 dată de Judecătoria ... în dosar nr. 6/2015 a fost admisă cererea pârâtei (reclamantă în acest dosar)şi s-a dispus obligarea reclamantului (pârât în acel dosar) să-i predea fetiţa până la soluţionarea procesului de divorţ; reclamantul a condiţionat predarea amiabilă a minorei de semnarea unui acord de vizitare a acesteia câte o săptămână alternativ la fiecare dintre noi.

Deoarece pârâta nu a dorit să-şi supună fiica unei noi traume, respectiv a unei predări forţate prin executorul judecătoresc a acceptat acel program dar şi mai apoi unul stabilit de instanţă la cererea lui.

Însă, în mod repetat, reclamantul a fost cel care a înţeles să-şi exercite drepturile cu rea credinţă , "uitând" zile la rând să aducă fetiţa înapoi acasă, fapt pentru care pârâta a fost nevoită să solicite sprijinul SPAS, Protecţiei copilului, Poliţiei, sau executorului judecătoresc pentru predarea minorei.

Mai mult, în zilele în care fetiţa s-a aflat la reclamant, a fost adusă înapoi după două zile cu o urâtă dermatită de scutec, fapt ce i-a provocat suferinţă şi a necesitat un tratament îndelungat.

În data de ZZ.LL - când reclamantul pretinde că pârâta nu i-a dat fetiţa - aceasta se afla încă sub tratament, fapt dovedit cu înscrisuri medicale. Cu toate acestea a pregătit-o - deşi nemaisuportând scutecul urla de usturime - i-a pregătit inclusiv tratamentul (unguente) prescris de medic şi a aşteptat să vină una din persoanele abilitate prin sentinţă să-i dea fetiţa; nu a bătut nimeni la uşa pârâtei.

Este adevărat că la un moment dat în urma unei discuţii telefonice - pe care sigur a înregistrat-o – pârâta i-a spus că minora se află sub tratament şi ar fi mai bine să o lase la ea câteva zile pentru a nu întrerupe tratamentul, însă ştiind cu cine are de-a face, totuşi la data stabilită a pregătit fetiţa, după care nu a venit nimeni.

Învederează că discuţia ei cu reclamantul în privinţa tratamentului minorei, i-a dat acestuia prilejul de a-şi preconstitui probe şi a formula împotriva ei o plângere penală, pretinzând că nu i-a dat copilul, când în realitate nu s-a prezentat nimeni la locuinţa pârâtei după minoră.

Acţionând tot împotriva interesului copilului reclamantul s-a prezentat la medicul de familie care o trata pe minoră, comportându-se în felul său specific, adică agresiv, brutal, proferând injurii şi ameninţări la adresa medicului în propriul său cabinet; ţipând, că el nu este de acord să-i trateze fetiţa, fapt care l-a determinat pe acesta să-l scoată afară din cabinetul său.

Din înregistrările convorbirilor telefonice purtate de reclamant cu minora reiese fără putinţă de tăgadă că în lungile discuţii cu minora, acesta o mutilează psihic, astfel: „...”.

3) Cu privire la cererea reconvenţională pârâta arată că potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din CEDO dreptul la viaţă privată garantează dreptul la intimitate, respectiv "dreptul de a fi lăsat în pace", pentru a utiliza o noţiune mai puţin juridică, dar care descrie cel mai bine situaţia dorită de persoana în cauză.

În concepţia Curţii, viaţa privată înglobează două aspecte: dreptul unei persoane de a trăi după cum doreşte, la adăpost de priviri indiscrete, şi dreptul unei persoane de a-şi dezvolta relaţiile cu semenii săi, motiv pentru care se poate afirma că noţiunea de viaţă privată înglobează două elemente principale: viaţa privată personală şi viaţa privată socială.

În speţă reclamantul pârât exercită asupra pârâtei-reclamante şi a familiei sale o hărţuire continuă şi sistematică.

Astfel deşi prin sentinţa civilă nr. 9/2016 s-a stabilit un program de vizită al minorei în fiecare săptămână în ziua de ... de la 10 la 14 fără prezenţa mamei în încăpere, dar în prezenţa unei terţe persoane, reclamantul pârât se prezintă în fiecare zi în faţa blocului în care locuieşte pârâta, (singur sau însoţit de concubina sa) îi ia forţat fetita din braţe şi o duce la grădiniţă.

Zilnic o urmăreşte pe pârâtă cu o telecameră, o ameninţă şi o insultă; atunci când nu iese din casă vine la uşa locuinţei pârâtei şi forţează clanţa, fiind nevoită în repetate rânduri să ceară ajutorul organelor de poliţie. Astfel:

- în data de ZZ.LL.2015, în puţinul timp cât pârâta a lipsit de acasă a forţat suportul de la yala locuinţei;

- în data de ZZ.LL.2015 a încercat - într-o intersecţie - să blocheze maşina cumnatului pârâtei, H (maşină în care se afla pârâta şi minora); a agresat-o fizic şi verbal, cu toate că avea interdicţie de a se apropia de pârâtă; a lovit cu pumnii în maşină, a forţat uşile maşinii care erau blocate, cauzând minorei care se afla înăuntru un şoc, un atac de teamă care încă o marchează (dos. pol nr. 10/ZZ.LL.2015);

- în data de ZZ.LL.2015 în incinta creşei "..." din ... a agresat-o verbal pe pârâtă folosind cuvinte vulgare şi ameninţări cu moartea;

- la data de ZZ.LL.2016 - fiind internată în spital - a venit împreună cu concubina lui I până la salonul în care pârâta era internată; profitând de faptul că concubina lui este cadru medical tocmai în spitalul în care pârâta era internată a exercitat presiuni psihice asupra pârâtei stând în mod ostentativ în faţa salonului şi făcând gesturi sugestive de ameninţare cu moartea;

- în data de ZZ.LL.2016 în timp ce pârâta se afla la policlinică cu minora (unde au fost duse cu maşina cumnatului ei) a forţat capacul de la rezervor după care a băgat zahăr în benzină, fapt ce a necesitat reparaţii costisitoare, (dos. pol 11/ZZ.LL.2016);

- în data de ZZ.LL.2016 în timp ce pârâta împreună cu cumnatul ei, H se aflau la Poliţie a pus din nou zahăr în benzină, cauzându-le noi cheltuieli şi provocând daune majore la motorul autoturismului;

- în data de ZZ.LL.2016 a pus două persoane "solide" să le urmărească în scop de intimidare, în timp ce pârâta dădeam declaraţii la poliţie (dos pol.12/ZZ.LL.2016);

- la data de ZZ.LL.2016 a refuzat să înapoieze minora pe care pârâta i-a predat-o de buna voie (în afara unui program stabilit prin hotărâre judecătoreasca), fapt pentru care a trebuit să solicite ajutorul organelor de poliţie (dos. pol. 13/ZZ.LL.2016);

- la data de ZZ.LL.2016 a venit la uşa locuinţei pârâtei şi a hărţuit-o, sunând timp îndelungat la sonerie; când pârâta a ieşit din bloc el şi concubina lui au urmărit-o cu o telecameră (telefon), apoi au agresat-o încercând să-i ia forţat fetiţa (dos. pol 14/ZZ.LL.2016);

- în data de ZZ.LL.2016 a rupt oglinda din dreapta şi a spart bara din faţă la maşina cumnatului pârâtei, H (dos. poliţie 15/ZZ.LL.2016);

- în data de ZZ.LL.2016 a agresat-o pe pârâtă şi pe sora ei J, după care le-a urmărit cu o telecameră (dos. poliţie 16/ZZ.LL.2016);

- în data de ZZ.LL.2016, fiind împreună cu fetiţa la psiholog, a refuzat să-i dea fetita; a ameninţat că le omoară pe pârâtă, familia ei şi pe fetită, apoi se sinucide; pentru a scăpa de ameninţări şi a lua fetiţa a fost nevoită să apeleze la 112 (dos. pol 17/ZZ.ZZ.2016);

- în data de ZZ.LL.2016 a aşteptat-o pe pârâtă în faţa blocului; i-a luat forţat fetiţa pentru a o duce el la grădiniţă (deşi nu avea program de vizită stabilit); a ameninţat-o că atunci când se vor termina procesele "..."; i-a adresat cuvinte jignitoare în faţa fetiţei (dos. pol 18/ZZ.LL.2016);

- a locuit o vreme peste drum de pârâtă, motiv pentru care a urmărit în mod repetat cu un binoclu în intimitatea căminului;

- din primăvara acestui an s-a mutat în blocul în care locuieşte şi pârâta; continuă să o hărţuiască cu telefoane; strigă după ea "..." pe stradă; face gesturi de ameninţare dându-i de înţeles că nu mai e mult până o să o omoare, (dos pol 19/ZZ.LL.2015);

- în fiecare dimineaţă, respectiv după masă se prezintă în faţa blocului (dimineaţa), respectiv în grădiniţă (după masa) şi îi ia forţat fetiţa, chiar şi atunci când pârâta o are în braţe, cu toate că este în afara programului stabilit de instanţă; o ameninţă inclusiv cu moartea; pune mâna pe capul fetiţei şi jură că îşi va ţine promisiunile de a-i "..." pe toţi (pârâta, membrii familiei sale, inclusiv fetiţa), după care se va sinucide;

- zilnic o hărţuieşte urmărind-o pe stradă, intrând după pârâtă inclusiv în magazine; strigă după ea "...", "...", "...", "...", aducând astfel atingere imaginii, onoarei şi demnităţii sale;.

- a fost nevoită să îşi mute domiciliul de corespondenţă la sora ei, J în ... deoarece reclamantul pârât în mod constant i-a violat intimitatea, inclusiv prin sustragerea corespondenţei personale.

Pentru motivele de mai sus, apreciază cererea reconvenţională întemeiată şi solicită a fi admisă ca atare.

În drept, invocă art. 205, art.209 Cod proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare (fila 140), reclamantul A solicită înlăturarea, în întregime, a apărărilor pârâtei formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, acestea fiind rezultatul exclusiv al unui scenariu pus în practică de către pârâtă şi persoanele din anturajul acesteia, sprijinindu-se pe mijloace de probă ticluite în aşa fel încât, în fiecare caz în parte, să răspundă interesului obscur urmărit de aceasta.

Desigur că, pentru săvârşirea acestei fapte de natură penală, respectiv infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, astfel cum este aceasta prevăzută de art.268 alin.2 Cod Penal, urmează a se solicita antrenarea răspunderii penale.

Ca atare, cu toate că s-a încercat prin cuvinte mari şi un ton de o gravitate intensă a se abate atenţia de la obiectul cererii deduse judecăţii, procedeul utilizat de pârâtă este de tipul „încurcare în ştiinţă", aceasta prezentând aceleaşi evenimente, în cel puţin cinci moduri diferite până în prezent, considerente care au condus inclusiv la concluzia că există ipoteza existenţei unei afecţiuni de natură psihică în ceea ce o priveşte pe pârâtă, aceasta fiind singura explicaţie plauzibilă pentru atitudinea acesteia - sinuoasă, schimbătoare de la un demers judiciar la altul, cu schimbări de atitudine vădite.

Faţă de aceste considerente, reclamantul apreciază că povestea expusă pe un număr impresionant de pagini nu este de natura a contura o poziţie procesuală concretă faţă de cererea introductivă, astfel că solicită a fi înlăturată ca atare.

Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvenţională (filele 140-141) reclamantul solicită respingerea cererii reconvenţionale ca nefondată; cu cheltuieli de judecată, motivat de următoarele:

Înainte de a proceda la o analiză în concret a lipsei de fundament a cererii reconvenţionale, reclamantul-pârât apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea oportunităţii disjungerii cererii reconvenţionale de judecarea cererii introductive, întrucât - în opinia reclamantului - cererea reconvenţională nu are nicio legătură cu cererea introductivă, pretenţiile pârâtei-reclamante reconvenţional nederivând din acelaşi raport juridic, precum cel din cererea introductivă sau în legătura cu acesta.

Ca atare, în opinia reclamantului-pârât, câtă vreme pârâta-reclamantă reconvenţional emite pretenţii proprii pentru pretinsele prejudicii, de altă natura decât cele care formează obiectul cererii introductive, această cerere reconvenţională nu are legătură cu cererea introductivă, în consecinţă, soluţia care se impune este soluţionarea distinctă a cererii reconvenţionale formulate în acord cu dispoziţiile art.208, alin.1 şi art.209 alin.2 Cod proc.civ.

Cât priveşte lipsa de temeinicie şi fundament a cererii reconvenţionale, invocă următoarele: în partea introductivă a motivării cererii reconvenţionale, se face de fapt o analiză a dispoziţiilor art.8 alin.1 din CEDO invocate de reclamant prin cererea introductivă (probabil tot cu titlu de întâmpinare la cererea introductivă), apreciind, în mod absolut singular, contrazicând inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, că dreptul la viaţă privata ar însemna „dreptul de a fi lăsat în pace”. Reclamantul-pârât nu insistă asupra acestei analize, întrucât apreciază ca fiind lămuritoare şi importantă jurisprudenţa CEDO în materie, şi nicidecum această opinie singulară exprimată de pârâta-reclamantă.

Cu privire la motivele de fapt aduse în sprijinul cererii reconvenţionale, reclamantul-pârât reiterează cele arătate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, învederând că întreaga stare de fapt prezentată este cât se poate de nereală şi reprezintă în mod exclusiv rodul unei imaginaţii bogate şi bolnăvicioase a pârâtei-reclamant. De altfel, toate aspectele învederate punctual de către aceasta au fost demontate, unul câte unul, de către organele de cercetare ale Poliţiei şi Parchetului, însă pârâta-reclamantă înţelege în continuare să se folosească de aceste povestioare fantastice pe care le readuce la viaţă, desigur modificate, trunchiate sau îmbunătăţite, la fiecare demers judiciar în parte.

Precizează că inconsecvenţa acesteia cu privire la propriile susţineri şi la propriile mijloace de probă administrate va putea fi probată cu uşurinţă în faţa instanţei de judecată, care, în consecinţă, ar urma - în opinia reclamantului-pârât - să se pronunţe în sensul respingerii cererii reconvenţionale, aceasta fiind făcută doar cu titlu şicanator, fiind o construcţie imaginară, fără fundament. În concret, dezavuează întreaga stare de fapt prezentată în cuprinsul cererii reconvenţionale, apreciind-o ea fiind lipsită de orice fundament probator. Cât priveşte temeiurile de drept pe care se sprijină cererea reconvenţională, reclamantul-pârât arată că acestea lipsesc cu desăvârşire - fiind indicat doar art.209 CPC. O astfel de lipsă echivalează cu nerespectarea rigorilor impuse de art.194, lit.d, CPC pentru orice cerere de chemare în judecată.

În drept, invocă art. 209 alin.5 coroborat cu art.201 Cod proc.civ., art.453 Cod proc.civ.

Prin completarea cererii reconvenţionale şi răspunsul la întâmpinarea formulată la cererea reconvenţională, (filele 158-162) pârâta-reclamantă B solicită, în completarea cererii iniţiale pe care o menţine aşa cum a fost formulată, să se dispună încetarea încălcării dreptului la viaţă privată prin imixtiunea zilnică în viaţa personală a pârâtei-reclamante, săvârşită de reclamantul-pârât prin exercitarea abuzivă a calităţii de tată şi de încălcare exagerată a dreptului de vizită al minorei, în afara programului de vizită stabilit de Tribunalul Satu Mare prin decizia civilă nr.20/2016, respectiv sentinţa civilă nr.9/2016 al Judecătoriei ... şi încetarea atingerii aduse vieţii private prin interceptarea fără drept şi fără consimţământul pârâtei-reclamante a convorbirilor private ori de câte ori se află în preajma ei. Deopotrivă, solicită să se ia act de faptul că temeiul de drept al cererii este art.71 Cod civ., art.74 lit. b şi c Cod civ., art. 8 CEDO privind dreptul la viaţa privată.

În fapt, arată că prin decizia civilă nr.20/2016 s-a stabilit un program de vizită în favoarea reclamantului-pârât, pe seama minorei, în prima şi a treia sâmbătă din fiecare lună cu începere de la ora 10 până la ora 16, cu aducerea minorei la domiciliul mamei.

Cu toate acestea, reclamantul-pârât se prezintă în fiecare zi în faţa blocului în care locuieşte pârâta-reclamantă, (singur sau însoţit de concubina sa), îi ia forţat fetiţa din braţe şi o duce, respectiv aduce de la grădiniţă.

Menţionează că reclamantul-pârât se ţine - cu orele - după ea şi fetiţă, chiar şi atunci când intră prin magazine, unde - după ce îşi închide registratorul, ori telecamera - îi spune fetiţei că pârâta-reclamantă ...

De asemenea - tot după ce îşi închide registratorul ori telecamera reclamantul-pârât strigă după pârâta-reclamantă că este "...", "...”, care a vrut să-şi vândă copilul şi multe altele.

Precizează că în luna LL.2016 a înregistrat - fără drept - în cabinetul d-nei dr.D şedinţele de evaluare psihologică dispuse în dosar nr.2/2015, a căror stenograme redate în mod trunchiat, cu fraze detaşate din contextul real, le-a folosit în toate litigiile avute pe rolul instanţelor.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului-pârât de disjungere a cererii reconvenţionale pârâta-reclamantă arată că potrivit art.210 Cod proc.civ., cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală. (2) Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului.

Norma legală instituie, deci, regula potrivit căreia acţiunea principală şi cererea reconvenţională se judecă împreună, astfel încât, în cazul în care între cele două cereri există o strânsă legătură, iar ele se judecă separat, soluţia disjungerii este nelegală.

În speţă, există o evidentă legătură între acţiunea principală având ca obiect "despăgubiri pentru prejudiciu nepatrimonial" întemeiat pe dispoziţiile art.71 Cod civ., respectiv art. 8 CEDO şi cererea reconvenţională, având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial întemeiat pe art.71 Cod civ., art.74 lit.b Cod civ., art. 8 CEDO, astfel încât pentru soluţionarea unitară a procesului şi, deopotrivă, o bună administrare a justiţiei se impun a fi judecate ambele cereri împreună.

Pe fondul întâmpinării arată următoarele:

1) "Dreptul de a fi lăsat în pace", sau dreptul la intimate, ca un drept garantat în general de art.8 CEDO în ce priveşte respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi corespondenţei, nu este - după cum în mod eronat susţine reclamantul-pârât - o opinie singulară a pârâtei-reclamante şi nici nu "contrazice Curtea Europeană a Drepturilor Omului". Astfel, potrivit doctrinei în materie "art. 8 CEDO garantează în general dreptul de a fi lăsat în pace…”.

2) În pofida evidenţelor şi a bunului simţ comun, reclamantul-pârât continuă să nege, cu un cinism rar întâlnit, faptele de agresiune fizică, verbală, psihică şi hărţuirea continuă a pârâtei-reclamante, deşi zi de zi, dimineaţa şi după masa - în ciuda faptului că are un program de vizită stabilit prin hotărâre definitivă doar ... zile din luna (LL) - aşteaptă pârâta-reclamantă în faţa blocului la ora la care ştie că trebuie să ducă minora la grădiniţă, îi ia fetiţa forţat din braţe şi merge cu ei la grădiniţă; după masă calvarul de repetă.

Prin notele de şedinţă depuse la fila 185, pârâta B invocă inadmisibilitatea acţiunii promovate de reclamant, motivat de faptul că potrivit doctrinei în materie noţiunea de "viaţa privată" înglobează viaţa familială, conjugală, cotidiană dusă în domiciliu, domiciliul însuşi, starea sănătăţii, viaţa intimă şi amoroasă ori sentimentală, relaţiile de prietenie, petrecerea timpului liber, aspectul privat al muncii profesionale.

De asemenea, în cuprinsul noţiunii de "viaţă privată" mai intră reşedinţa, corespondenţa, manuscrisele, alte documente personale, precum şi informaţiile din viaţa privată a unei persoane.

Deopotrivă, art.74 Cod civ. reglementează în mod expres atingerile aduse vieţii private, prezentând implicit aspectele din viaţa persoanei pe care le consideră a avea acest caracter.

Faţă de cele de mai sus, pârâta arată că solicitarea adresată de reclamant instanţei privind "respectarea dreptului de păstrare a legăturilor personale dintre acesta şi fiica sa minora", trecând peste faptul că aspectele invocate nu corespund realităţii, nu-şi găseşte suport legal în materie.

Prin precizarea de acţiune cu privire la primul capăt de cerere, reclamantul indică în concret toate perioadele de timp în care a fost privat de posibilitatea de a avea legături personale cu fiica sa. Astfel:

- de la data plecării de la domiciliul conjugal, respectiv de la data naşterii minorei - ZZ.LL.2013, până la data întoarcerii efective la domiciliul comun, împreună cu minora -ZZ.LL.2013, pârâta l-a privat pe reclamant de orice legătură cu fetiţa lor timp de ... de zile;

- din data de ZZ.LL.2015 până în data de ZZ.LL.2015 s-a sistat orice contact cu minora de către pârâtă - ... zile;

- în data de ZZ.LL.2015 şi ZZ.LL.2016 fetiţa trebuia să fie la reclamant, dar pârâta nu a predat-o acestuia - ... zile;

- din data de ZZ.LL.2016 şi până la data de ZZ.LL.2016 din nou i s-a sistat reclamantului orice contact cu fetiţa sa - ... zile;

- în data de ZZ.LL.2016, fetiţa trebuia să fie la tatăl reclamant, însă nu i-a fost predată de către pârâtă, motiv pentru care s-a formulat plângere penală împotriva acesteia cu nr.21/20l6 – ... zile;

- apoi, părţile au avut stabilit un program de păstrare a legăturilor personale între tatăl reclamant şi fetiţa sa, provizoriu, până la data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ, respectiv ZZ.LL.2017, Astfel, din data de ZZ.LL.2017 până în prezent, reclamantul nu şi-a văzut şi nu şi-a auzit fetiţa, întrucât a primit din nou "îndrumări" de la pârâtă să-şi caute dreptatea în tribunal, sens în care a fost nevoit să iniţieze o nouă procedură judiciară pentru stabilirea unui program de vizitare a minorei, în dosar nr.21/2017, aflat pe rolul Judecătoriei ..., cu termen de judecată la data de ZZ.LL.2017.

În drept, invocă art.22, alin.2, Cod proc.civ.

Prin note scrise (filele 18-21, vol.II), pârâta B solicită instanţei să revină asupra celor dispuse prin încheierea de şedinţă din data ZZ.LL.2016, cu privire la decăderea pârâtei din dreptul de a solicita administrarea probei cu interogatoriul reclamantului şi, pe cale de consecinţă, să se încuviinţeze această probă, având în vedere că a fost solicitată în termenul procedural legal odată cu completarea cererii reconvenţionale.

Învederează că potrivit art. 204 Cod proc.civ., reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.

În privinţa CD-urilor depuse în probaţiune de către reclamant arată următoarele:

Prioritar cere comunicarea unui exemplar din CD-ul întitulat ... apt de a fi audiat, deoarece exemplarul comunicat pârâtei este gol:

Conţinutul restului CD-urilor vine să confirme cele arătate de către pârâtă prin întâmpinare şi cererea reconvenţională, respectiv continua hărţuire şi provocare a ei de către reclamant şi concubina acestuia prin urmărirea continuă a pârâtei - peste limita suportabilului - cu telecamere (pe care i le "vâră" la propriu în ochi), cu registratoare şi alte aparate de interceptare folosite de ei fără drept şi împotriva voinţei pârâtei.

Învederează că atât reclamantul, cât şi concubina acestuia, continuă să folosească aparatele de înregistrare video şi audio, inclusiv atunci când le-a cerut în mod explicit să nu o mai filmeze. Ceea ce nu se vede pe fragmentele prezentate (de ex. în secţiunea "..."), sunt gesturile ameninţătoare, ori de-a dreptul obscene pe care le fac atât concubina, cât şi reclamantul, inclusiv în faţa minorei.

CD-ul 2 secţiunea "..." relevă tocmai violenţele aplicate pârâtei de către reclamant, care au necesitat deplasarea salvării la faţa locului, fiind transportată la spital unde i s-au acordat primele îngrijiri.

Despre oroarea manifestată de personalul medical la vederea urmelor lăsate de loviturile apelantului pe corpul pârâtei se abţine să comenteze.

În privinţa pretinsului "refuz de predare a minorei" CD III, pârâta arată că la datele arătate de reclamant, (respectiv ZZ.LL.2015, ZZ.LL.2016) minora se afla sub tratament medical pentru dermatită de scutec, contactată în timp ce se afla la tatăl ei iubitor; cu toate acestea i-a pregătit cele necesare inclusiv tratamentul şi a aşteptat pe cineva să vină să o ia, însă nu a venit nimeni după fetiţă.

Este adevărat că la un moment dat în urma unei discuţii telefonice - pe care reclamantul sigur a înregistrat-o – pârâta i-a spus că minora se află sub tratament şi ar fi mai bine să o lase la ea câteva zile pentru a nu întrerupe tratamentul, însă ştiind cu cine are de-a face, la data stabilită a pregătit fetiţa, după care, însă nu a venit nimeni.

Discuţia pârâtei cu reclamantul în privinţa tratamentului minorei, i-a dat acestuia prilejul de a-şi preconstitui probe şi de a declanşa o serie de demersuri judiciare împotriva pârâtei, (plângere penală, sesizarea executorului judecătoresc, plângeri în instanţă) pretinzând că nu i-a dat copilul, când în realitate nu s-a prezentat nimeni la locuinţa pârâtei pentru a ridica minora.

Precizează că nu s-a opus niciodată ca reclamantul să-şi vadă fetiţa; a fost de acord chiar şi atunci când acesta nu se putea prevala de vreo hotărâre judecătorească, astfel cum rezultă inclusiv din copia mesajelor telefonice anexate notelor; i-a predat fetiţa de fiecare dată - chiar şi în afara programului stabilit de instanţă - tocmai în dorinţa de a încerca păstrarea unor relaţii fireşti, între tată şi fiica sa.

Prin concluzii, reclamantul solicită admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în raport de toate pretinsele fapte ilicite săvârşite anterior datei de ZZ.LL.2013, respectiv anterior termenului de prescripţie de 3 ani calculat faţă de data înregistrării cererii reconvenţionale, ZZ.LL.2016, temeiurile legale incidente fiind art. 2500, 2501, 2506, 2512, 2517 NCC şi art. 706 CPC. Pe fondul cauzei solicită admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată şi precizată pentru termenul de judecată din data de ZZ.LL.2017.

Apreciază că prin probaţiunea administrată în mod nemijlocit în faţa instanţei, a reuşit să demonstreze justeţea şi realitatea celor reclamate cu titlu de atingeri aduse vieţii private de familie a reclamantului şi, în egală măsură, prejudiciul moral, nepatrimonial produs reclamantului, prejudiciu inestimabil în raport de obiectul cererii deduse judecăţii.

O primă atingere adusă dreptului la viaţa privată de familie a tatălui - reclamant a fost împiedicarea implicită a acestuia de a participa la naşterea primului său copil. A continuat această atitudine de sfidare din partea pârâtei prin aceea că a organizat ceremonia de creştinare a fetiţei tot în lipsa tatălui, care nu a ştiut nimic nici de pârâtă, nici de fetiţă, până la momentul la care pârâta a apărut în faţa uşii de la domiciliul comun, cu minora, care avea deja o lună împlinită, aceste împrejurări fiind cu mijloace de probă, depoziţii martori.

Apoi, cu ocazia întocmirii certificatului de naştere românesc al minorei, reclamantul a constatat că pârâta a declarat acest copil ca fiind fără tată, în concret, până la data întoarcerii efective la domiciliul comun împreună cu minora, pârâta l-a privat pe reclamant de orice legătură cu fetita lor timp de ... de zile. Această împrejurare a fost recunoscută de însăşi pârâtă la interogatoriu, confirmată şi de martora J, sora pârâtei şi de înregistrarea audio cu stenogramele aferente efectuate cu ocazia evaluării întregii familii de către D.

Tatăl - reclamant este în continuare privat de orice fel de informaţii în legătură cu minora, nefiind încunoştinţat nici despre starea de sănătate a acesteia, şi nici despre alte aspecte ale vieţii minorei.

Reclamantul a încercat să dea curs „recomandării" pârâtei de a fi în prezenţa fetiţei doar urmare a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti în acest sens, însă pârâta nu doar că nu a permis tatălui nici să o vadă, nici să o audă pe fetiţa lui, dar a încălcat chiar hotărârea judecătorească prin care a fost stabilit un program de vizitare al minorei, pârâta fiind cercetată astfel în calitate de inculpat în dosar penal nr. 23/2016 sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, prevăzută şi pedepsită de art.379 alin.2 Cod Penal. În acest dosar s-a dispus clasarea, însă prin Ordonanţa pronunţată, aflată la dosarul cauzei, procurorul a statuat că "nu se poate justifica lipsa predării minorei conform programului de vizită ... ; programul de vizită are ca scop principal dezvoltarea normală din punct de vedere psihic şi fizic a minorei..; trebuie adus la cunoştinţa inculpatei (n.n.B) că programul de vizită reprezintă un beneficiu stabilit în favoarea minorei în principal şi parţial în favoarea persoanei vătămate (n.n. A).

Relaţia dintre pârât şi minora părţilor a fost analizată şi observată în mai multe rânduri de către autorităţile cu competente în materie, respectiv Serviciul Public de Asistentă Socială ..., Serviciul Abuz din cadrul D.G.A.S.P.C ..., care - cu ocazia vizitelor inopinate, la domiciliul tatălui-pârât, atât în ZZ.2015, când pârâta a lăsat fetiţa în braţele tatălui şi a plecat de la domiciliul conjugal, cât şi cu ocazia sesizărilor făcute de pârâtă în luna ZZ.2016, de fiecare dată concluzionându-se în sensul că minora este bine îngrijită, veselă şi vizibil ataşată faţă de domnul A. Cu fiecare ocazie s-a menţionat recomandarea adresată doamnei B, de a colabora şi comunica cu fostul soţ ţinând seama cu precădere de interesul superior al copilului.

Aceleaşi recomandări şi dispoziţii au fost statuate şi de către instanţele sesizate cu diferitele cereri ale părţilor, prin diferitele hotărâri judecătoreşti pronunţate între părţi, indicând: sentinţa civilă nr.1/ZZ.LL.2016 a Judecătoriei ..., pronunţată în dosar nr.2/2015, sentinţa civilă nr.3/ZZ.LL.2015 a Judecătoriei ..., pronunţată în dosar nr.4/2015, decizia civilă nr.5/2015 a Tribunalului Satu Mare.

Relaţia de afecţiune dintre reclamant şi fiica sa, a fost recunoscută de însăşi pârâtă cu ocazia audierii la interogatoriu (întrebarea ... din interogatoriu), relatată ca atare de toţi martorii audiaţi în cauză şi observată în mod obiectiv şi de către toate autorităţile cu competenţă în materie de protecţia copilului, care au efectuat vizite inopinate la domiciliul reclamantului, pe perioada în care fetiţa se afla în grija acestuia.

Apreciază că încălcarea dreptului la viaţă privată a reclamantului din partea pârâtei este pe deplin dovedită, în accepţiunea dispoziţiilor art,71 alin.l şi 2 din Noul Cod Civil, art.252 din Noul Cod Civil, art.261-263, 483, 493, 496, 503 NCC, jurisprudenţa CEDO în materie făcând trimitere cu titlu exemplificativ la următoarele:

- cauza Konstantin Markin vs.Rusia, petiţia nr.30078/06;

- cauza Monory vs.România şi Ungaria, petiţia 71099/01, decizia din 05.04.2004;

- cauza Deak vs. România şi Marea Britanie;

- cauza Iosub-Caras vs.România, petiţia nr.7198/04, decizia din 27.07.2006;

- cauza Maire vs.Portugalia, petiţia nr.48206/99.

În raport de toate dispoziţiile legale evocate prin cererea introductivă, regăsite ca atare şi în practica Curţii Europene, excepţia inadmisibilităţii invocate de către pârâtă, cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, apare ca fiind vădit neîntemeiată. Interpretarea absolut originală a conţinutului dispoziţiilor legale la care a făcut trimitere, din partea reprezentantului pârâtei, nu este de natură a justifica legal incidenţa acestei excepţii, împrejurări faţă de care solicită respingerea ei ca atare.

Cu referire la cererea reconvenţională formulată invocă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, solicitând admiterea excepţiei în raport de toate pretinsele fapte ilicite săvârşite anterior datei de ZZ.LL.2013, respectiv anterior termenului de prescripţie de 3 ani calculat faţă de data înregistrării cererii reconvenţionale, ZZ.LL.2016. Cu privire la motivele de fapt aduse în sprijinul cererii reconvenţionale, reiterează cele arătate mai sus, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.

Celelalte susţineri din cererea reconvenţională, intitulate sugestiv "...

. au fost verificate judiciar, în cadrul procesului de divorţ - dosar nr.8/2015, în care s-au şi solicitat despăgubiri în sumă de 25.000 euro, astfel cum arată pârâta, însă au fost respinse definitiv de către Tribunalul Satu Mare, prin decizia pronunţată în apel. Ca atare, nu mai pot fi reiterate în cuprinsul cererii reconvenţionale, întrucât s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.

Înregistrările audio şi stenogramele aferente, la care face trimitere pârâta în cererea reconvenţională, potrivit propriilor sale susţineri şi recunoaşteri de la interogatoriu, datează din anul 2012. Ca atare, intră sub incidenţa prescripţiei dreptului material la acţiune, de altfel fiind greu de crezut că pârâta-reclamantă s-a simţit lezată doar la 4 ani distanţă după acea convorbire telefonică.

"Filmul" plecării de la domiciliul conjugal din data de ZZ.LL.2015 a făcut obiectul plângerii penale formulate de către pârâta-reclamantă împotriva reclamantului în dosar penal nr.24/2015, dosar soluţionat în sensul clasării, soluţie menţinută şi de către Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria ..., astfel cum rezultă din înscrisurile corespunzătoare aflate la dosarul cauzei.

Prin concluzii scrise, pârâta solicită, în principal, respingerea acţiunii reclamantului ca inadmisibilă şi, în secundar, ca nefondată, admiterea cererii reconvenţionale astfel cum a fost formulată şi respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material al pârâtei la acţiune ca nefondată.

1.Privind inadmisibilitatea acţiunii reclamantului pârât

Art.74 Cod, civ. face trimitere în mod expres la acele cazuri - prezumate a fi ilicite - care pot fi considerate ca „atingeri aduse vieţii private", prezentând implicit aspectele din viaţa persoanei pe care le consideră a avea acest caracter, aspecte care nu se regăsesc în cererea reclamantului.

Faţă de cele arătate mai sus cererea reclamantului privind "respectarea dreptului de păstrare a legăturilor personale dintre acesta şi fiica sa minora", trecând peste faptul că aspectele invocate nu corespund realităţii, solicitarea adresată instanţei nu-şi găseşte suport legal în materie.

2) Privind excepţia, prescripţiei dreptului material la acţiunea reconvenţională

De principiu, reclamantul a determinat-o să investească instanţa cu această cerere, egală ca valoare, dar pentru fapte cu adevărat idonee în materie, şi este de observat că acţiunea pârâtei are în vedere fapte de abuz şi hărţuire continuă săvârşite de reclamantul-pârât în perioada LL.2015 – LL.2016 şi dovedite cu probele administrate în cursul litigiului (înscrisuri, martori), chiar dacă susţinerile acestora se referă la o continuitate a acestora fapte cu cele mai vechi.

3) Pe fondul acţiunii reclamantului

Cu înscrisuri medicale pârâta a dovedit faptul că reclamantul exercita acte de violenţă inclusiv asupra minorei, lovind-o în repetate rânduri, inclusiv în cap.

Astfel, reclamantul prezintă un adevărat pericol pentru fiica lui, îndemnând-o să-şi facă rău atât ei, cât şi pârâtei, o învaţă să ia un cuţit cu care să se rănească pe ea însăşi, ori să lovească în pârâtă.

Precizează că nu s-a opus niciodată ca reclamantul să-şi vadă fetiţa, fiind de acord chiar şi atunci când acesta nu se putea prevala de vreo hotărâre judecătorească. Mai mult, i-a predat reclamantului fetiţa de fiecare dată - chiar şi în afara programului stabilit de instanţă - tocmai în dorinţa de a încerca păstrarea unor relaţii fireşti, între tată şi fiica sa.

La dosarul cauzei a depus dovezi care scot în evidenţă fenomenul alienării parentale exercitat de către reclamant asupra minorei. De asemenea, la dosarul cauzei a depus copia mesajelor telefonice dintre pârâtă şi reclamant cu care a dovedit faptul că a predat minora de bunăvoie, chiar şi în lipsa unui program de vizitare a minorei stabilita de instanţă.

În repetate rânduri reclamantul nu a respectat programul de vizită stabilit de instanţă, respectiv nu s-a prezentat după minoră la data stabilită, venind în schimb în mod obsesiv şi abuziv la alte date decât cele la care în mod legal trebuia să-şi exercite dreptul legal de vizitare a minorei.

4. Privind cererea reconvenţională

Înscrisurile şi probele testimoniale administrate în cursul cercetării judecătoreşti fac dovada temeiniciei acţiunii pârâtei-reclamante .

Faţă de cele de mai sus, apreciază că cererea pârâtei este întemeiată şi solicită admiterea ei admiteţi ca atare.

 Analizând probele dosarului prin prisma susţinerilor părţilor şi a temeiurilor de drept invocate tribunalul reţine următoarele :

 1.Cu privire la cererea principală :

În opinia reclamantului, pârâta se face vinovată în mod direct de încălcarea dreptului său la viaţa de familie, împiedicându-l, în menţinerea unei legături fireşti cu fiica sa minora C, născută la ZZ.LL.2013 , rezultată din căsătoria părţilor.... zile înainte de naştere, pârâta a plecat intempestiv de acasă, în ..., unde a şi născut, astfel reclamantul a fost împiedicat implicit de a participa la naşterea copilului; pârâta a organizat ceremonia de creştinare a fetiţei tot în lipsa tatălui, care nu a ştiut nimic nici de pârâtă nici de copil; cu oca

 Faptele imputate pârâtei sunt următoarele: cu zia întocmirii certificatului de naştere românesc al minorei, reclamantul a constatat că pârâta a declarat acest copil ca fiind fără tată; până la data întoarcerii efective la domiciliul comun împreună cu minora, pârâta l-a privat pe reclamant de orice legătură cu fetiţa lor timp de ... de zile;reclamantul este în continuare privat de orice fel de informaţii în legătură cu minora, nefiind încunoştinţat nici despre starea de sănătate a acesteia, şi nici despre alte aspecte ale vieţii minorei, reclamantul putând să îşi vadă fetiţa doar ocazional, în funcţie bunăvoinţa mamei pârâte, care de regulă lipseşte cu desăvârşire.

Prin precizarea de acţiune reclamantul a arătat în concret perioadele în care a fost privat de posibilitatea de a avea legături personale cu fiica sa: de la data naşterii fetiţei ZZ.LL.2013 până la întoarcerea efectiva a mamei împreună cu copilul la domiciliul conjugal ZZ.LL.2013 -... zile;

- din data de ZZ.LL.2015 până în data de s-a sistat orice contact cu minora de către pârâta - ... zile;

- în data de ZZ.LL.2015 şi ZZ.LL.2016 fetiţa trebuia să fie la reclamant dar pârâta nu a predat-o acestuia - ... zile;

- din data de ZZ.LL.2016-ZZ.LL.2016, când reclamantului i s-a sistat orice contact cu fetiţa-... zile;

- în data de ZZ.LL.2016 fetiţa trebuia să fie la tatăl reclamant, însă nu i-a fost predată de către pârâta motiv pentru care s-a formulat plângere penală împotriva acesteia nr.21/2016 -... zile.

 Pe cale judecătorească programul de vizitare de minor, a fost stabilit provizoriu prin sentinţa civilă nr. 9/ZZ.LL.2016 până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ înregistrată sub dosar nr.8/2015.

Părţile au divorţat prin sentinţa civilă nr.25/ZZ.LL.2016 pronunţată de Judecătoria ... în dosar nr 8/2015, prin care exercitarea autorităţii părinteşti a fost stabilită în mod exclusiv de către mama copilului, această dispoziţie a instanţei de fond a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 26/2017 a Tribunalului Satu Mare .

Între părţi există o stare conflictuală deosebită, reţinută de instanţele judecătoreşti în considerentele hotărârilor judecătoreşti astfel: sentinţa de divorţ nr.25/2016 a Judecătoriei ..., modificată prin decizia civilă nr. 25/2017 a Tribunalului Satu Mare, ordinul de protecţie stabilit în favoarea pârâtei prin sentinţa civilă nr.3/2015 a Judecătoriei ... pronunţată în dosar nr.4/2015, ordonanţa preşedinţială privind stabilirea programului de vizitare de minor-sentinţa civilă nr.9/2016, pronunţată în dosar nr.27/2016 al Judecătoriei ... .

Agresiunea fizică şi psihică exercitată de reclamant asupra pârâtei e un element constant al vieţii de familie a părţilor atât în perioada de dinaintea divorţului, cât şi în perioada de după divorţ.

Din ancheta socială întocmită în dosarul nr.8/2015 al Judecătoriei ... sub nr 28 din ZZ.LL.2015, s-a menţionat în baza declaraţiilor pârâtei că s-au separat datorită agresiunii fizice şi psihice la care a fost supusă din partea reclamantului, a fost privată de libertate, că în ultimii doi ani petrecuţi alături de reclamant nu i s-a permis să aibă legături cu familia, aceste acuzaţii nu au fost recunoscute de reclamant .

În cadrul raportului de evaluare clinică, întocmit în dosarul nr.2/2015 al Judecătoriei ... de către Societatea profesională de psihologie ... s-a reţinut că ambii părinţi oferă afecţiune şi căldură, cunosc nevoile copilului şi le respecte cu excepţia nevoii de interacţiune frecventă cu ambii părinţi şi de evitare a conflictelor în faţa copilului.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată prezintă importanţă analizarea relaţiilor de familie pe un dublu plan, pe de o parte pe planul relaţiilor existente între părinţi iar pe de altă parte pe planul relaţiilor dintre părinţi şi copil, în special se va analiza relaţia reclamantului cu copilul său, fiind părintele care nu are exerciţiul autorităţii părinteşti dar are dreptul de a menţine legături personale cu copilul, această legătură trebuie păstrată în interesul copilului.

Relaţiile părinţilor sunt tensionate aşa cum s-a reţinut mai sus, confirmat şi de martorii audiaţi în cauză, reclamantul a exercitat şi violenţe fizice asupra pârâtei .

Prin sentinţa civilă nr. 3/2015 ,Judecătoria ... a admis în parte cererea reclamantei, pârâtă în prezenta cauza şi s-a instituit anumite măsuri de protecţie în favoarea pârâtei în baza art. 23 alin 1 şi 2 coroborat cu art. 24 alin 1 din Legea nr 217/2003.

Prin sentinţa civilă nr.7/2015, pronunţată în dosarul nr.6/2015, Judecătoria ... a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de mama copilului, reclamantul, în calitate de pârât în acel proces a fost obligat la predarea copilului la mamă, Judecătoria ... a reţinut constatările cuprinse în certificatul medico-legal nr.29/ZZ.LL.2015 prin care s-a atestat faptul că petenta prezintă vătămări corporale concretizate prin leziuni traumatice, contuzie hemifaţă, prelaringian, contuzie abdominală, pe regiunea stângă şi dreaptă fesieră, care s-au putut produce prin loviri active cu corpuri dure, unele de formă alungită şi comprimare cu mâna. Cu privire la violenţele şi ameninţările exercitate de reclamant asupra pârâtei, autorităţile competente le-au menţionat şi în cadrul raportului de întrevedere din ZZ.LL.2015 întocmit în dosarul nr..4/2015 al Judecătoriei ..., având ca obiect ordin de protecţie astfel s-a menţionat: ”La întrebarea adresată cu privire la motivele care au stat la baza plecării soţiei de la domiciliul conjugal ,d-nul A a precizat că pleca fără un motiv întemeiat, fiind influenţată de familia extinsă. De asemenea a recunoscut că uneori o pedepsea cu bătaia, relatând că o lovea peste fese, însă de fiecare dată invocând faptul că ea era principala vinovată pentru comportamentul său, întrucât a început să sustragă lucruri din casă precum scutecele minorei pe care ulterior le valorifica, văzându-le la o vecină sub preţul produsului”

În planul relaţiilor părinţi-copil aşa cum s-a menţionat de către psiholog în cadrul raportului de evaluare clinica depus la dosarul nr. 2/2015 al Judecătoriei ... mai sus amintit, ambii părinţi sunt responsabil şi cunosc nevoile copilului, între copil şi amândoi părinţii există relaţii afective, această relaţie afectivă a reclamantului cu fetiţa sa rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză K şi L (filele 63-64 vol.II.)

Problema principală este implicarea copilului în conflictul părinţilor, utilizarea unui limbaj agresiv din partea tatălui la adresa mamei şi în prezenţa minorului, atitudini ce sunt inadecvate şi contravin interesului superior al copilului, astfel cum acest interes e circumscris în art. 2 alin 2 din Legea nr 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, interes ce se raportează la următoarele drepturi: dezvoltarea fizică şi morală normală; echilibru socioafectiv şi viaţa de familie.

Cu ocazia evaluării clinice a familiei ,în raportul de evaluare, psihologul D.

a reţinut că între cei doi părinţi există un conflict acut ,extrem de agresiv la nivel verbal, cu acuzaţii dure din ambele părţi .În această perioadă fetiţa este înafara relaţiei, asistă pasiv scurt timp, ca apoi să dezvolte conduită agresivă provocatoare faţă de jucăriile oferite de psiholog.

 De asemenea, în situaţia unui conflict verbal între părinţi, la plecarea din cabinet urmăreşte cu spaima conduita agitată a mamei şi atitudinea autoritară, ostilă, intransigentă a tatălui.

Având în vedere vârsta fetiţa, nu poate înţelege situaţia, ci doar trăieşte la nivel emoţional nelinişte, insecuritate, frică.

De asemenea reclamantul denigrează imaginea mamei făcând-o „...”, „...” „...”,”...”.

Din înregistrările audio pe suport CD rezultă limbajul extrem de agresiv al reclamantului care e dominat de ameninţări, jigniri şi denigrări la adresa pârâtei fiind apostrofată ca ..., .., ..., ..., ..., e ameninţată cu moartea: „...”; „...”; „...”; „...”.

Faptele imputate pârâtei în cadrul cererii principale privesc mai mult perioada în care nu era stabilit un program de vizitare de minor în favoarea reclamantului .

 La nivel de principiu, părinţii trebuie să exercite în comun autoritatea părintească în scopul dezvoltării personalităţii copilului, nevoia de dezvoltare şi de inserţie socială se particularizează în funcţie de vârsta copilului, în scopul satisfacerii acestor nevoi de dezvoltare părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile stabilite de legiuitor.

În cazul în care părinţii nu se înţeleg în exercitarea autorităţii părinteşti intervine statul prin organele sale competente pentru stabilirea modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti fie în comun fie în mod exclusiv de către unul dintre părinţi în condiţiile art. 398 NCC, părintele necustodian are dreptul de a menţine legături personale cu copilul în condiţiile art. 262 NCC .

Raportat la acest profil moral al familiei, se pune problema, dacă putem discuta în privinţa atitudinii mamei de o faptă ilicită civilă producătoare de prejudicii în exercitarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu copilul său în perioadele invocate în cadrul cererii sau de o împiedicare abuzivă a mamei privind exercitarea acestui drept din partea tatălui .

În ipoteza în care instanţele au stabilit un program de vizitare de minor în favoarea unuia dintre părinţi, părintele în favoarea căruia s-a stabilit acest program, nu poate fi îndreptăţit la despăgubiri, pentru împiedicarea în exercitarea acestui drept din partea părintelui custodian, întrucât remediul fiind apelarea la forţa coercitivă a statului pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti deoarece obligaţia statului, impusă şi de jurisprudenţa CEDO e asigurarea ca aceste legături părinte -copil să aibă loc efectiv şi nu teoretic, menţinerea acestor legături fiind în interesul copilului în scopul dezvoltării sale aşa cum s-a menţionat mai sus, în general prezenţa tatălui în viaţa copilului are un efect pozitiv, conform unor studii efectuate sub acest aspect, în plan moral despăgubiri pot fi acordate în situaţia în care autorităţile naţionale nu-şi depun toate eforturile ca copilul să nu fie separat de părinţi, ca raporturile personale între un părinte şi copilul său să fie strânse, evident ţinând cont şi de circumstanţele cauzei. În situaţia în care unul dintre cei doi părinţi e privat de dreptul său de a avea legături personale cu copilul, de către celălalt părinte ,poate solicita pe cale judecătorească stabilirea unui program de vizitare de minor .

Legat de cele două evenimente imputate pârâtei: naşterea copilului în străinătate şi neparticiparea reclamantului la botezul copilului, tribunalul reţine următoarele:

La interogatoriul luat pârâtei aceasta a recunoscut că a plecat să nască în ... la rude, certificatul de naştere la fetiţei a fost eliberat de autorităţile străine în care nu a fost declarat reclamantul ca fiind tatăl copilului, deoarece nu a stăpânit bine limba ... a afirmat că e în divorţ, s-a înţeles de către autorităţi că e divorţată, în altă ordine de idei aşa cum a recunoscut pârâta nu avea asupra sa nici un document al soţului, de asemenea recunoaşte că a fost o greşeală, nu a făcut-o cu intenţie drept dovadă a pus primul prenume al fetiţei de ... după prenumele tatălui de ... .

Incontestabil această atitudine nu a fost una corectă, legală, dar în certificatul de naştere al fetiţei emis de autorităţile române la rubrica „tată” figurează reclamantul, din punct de vedere al statutului civil, al filiaţiei nu s-a creat un prejudiciu nici copilului nici reclamantului, intenţia pârâtei nu a fost de a pune la îndoială calitatea de tată a reclamantului ci constrâns de împrejurări fiind victima unor agresiuni fizice din partea reclamantului şi în perioadă cât a fost gravidă ,neavând nici documentele soţului, necunoscând bine limba ... a făcut o declaraţie nepotrivită care s-a remediat prin eliberarea certificatului de naştere al copilului de autorităţile române cu toate datele necesare. Agresiunile ce au avut loc între soţi pe perioada convieţuirii lor rezultă şi din considerentele hotărârii de divorţ.

Pârâta la interogatoriu nu a recunoscut că l-ar fi împiedicat pe reclamant să-şi vadă copilul si să aibă legături personale. Din răspunsul la întrebarea nr.7 rezultă că, pârâta a dorit ca aceste întâlniri, să aibă loc, având în vedere şi recomandările autorităţilor de a nu-l împiedica pe reclamant să aibă legături cu copilul dar a dorit ca aceste întâlniri să se desfăşoare în condiţii normale .

Martorele audiate în cauză M şi sora pârâtei J au relatat că pârâta a fost nevoită să nască în ... datorită bătăilor aplicate, inclusiv şi în perioada în care pârâta era însărcinată a fost lovită de reclamant în burtă, a plecat de frică în ... .

Martora J a arătat că reclamantul nu a participat la botezul copilului care a avut loc în ... pentru că pârâta nu a reuşit să ia legătura cu el. Cu ocazia întocmirii certificatului de naştere la fetiţei de autorităţile italiene , pârâta nu s-a exprimat corect în limba ... afirmând că soţul nu e aici .

 De asemenea martorele au afirmat că reclamantul nu a fost împiedicat de pârâtă să aibă legături cu copilul, dar aceste întâlniri se finalizau cu scandaluri, când s-a întors din ... împreună cu copilul de două luni a locuit o perioadă la familia martorei J, aceasta fiind sora pârâtei, după care s-a mutat la reclamant, din acest moment familia a întrerupt orice relaţie cu pârâta timp de doi ani ca să fie protejată pentru că dacă reclamantul afla că ţine legătura cu rudele sale primea şi mai multe bătăi.

Împrejurările invocate de reclamant datorită cărora nu a reuşit să aibă legături personale cu copilul, nu pot fi imputate pârâtei ci în mare parte se datorează atitudinii agresive a reclamantului, a lovirilor aplicate pârâtei care a fost constrânsă de astfel de evenimente şi a plecat de frică. La interogatoriu (răspuns la întrebarea nr 20) pârâta a afirmat că „ameninţările reclamantului sunt serioase şi mi-au provocat o temere şi atunci şi în prezent”.

Martora K a relatat că îi cunoaşte pe amândoi soţi, are cunoştinţă şi de programul de vizitare al copilul, stabilit iniţial de soţi pe cale amiabilă iar ulterior pe cale judecătorească. Martora a relata două evenimente, o zi de naştere şi Crăciun de anul trecut când minora trebuia să fie la tată, însă pârâta nu i-a predat-o.

În baza înregistrărilor audio şi video depuse la dosarul cauzei, rezultă anumite împrejurări când reclamantul nu a reuşit să-şi ia copilul, fie pârâta nu i-a răspuns la telefon, fie nu i s-a deschis uşa locuinţei când se prezenta în cadrul programului după copil.

La interogatoriul luat mamei, aceasta a arătat că e de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu copilul dar în cadrul unui program stabilit pe cale judecătorească (pct.2 din interogatoriu), de asemenea martorii au relatat că vizitele stabilite în cadrul programului de instanţă, erau cu scandaluri, cu filmări efectuate fie de reclamant fie de alte persoane ..

Martora L consideră că reclamantul e un tată responsabil are o relaţie bună cu fetiţa deşi părinţii au stabilit un program de vizitare de minor, au existat perioade în care reclamantul nu şi-a văzut fetiţa, a relatat anumite împrejurări când reclamantul a fost privat de dreptul de a avea legături cu copil ,în opinia martorei datorită comportamentului pârâtei , a relatat de vizita efectuată de lucrătorii din cadrul serviciului SPAS, de asemenea martora a relatat că în perioada în care fetiţa era înscrisă la creşa ..., reclamantul a avut anumite discuţii cu coordonatoarea creşei, ocazie cu care s-a întocmit şi un document în care s-a menţionat de comportamentul agresiv al reclamantului şi în urma acestor concluzii fetiţa a fost eliminată de la creşă.

 Relaţia reclamantului cu copilul său nu s-a desfăşurat în condiţii normale datorită conflictelor dese declanşate cu ocazia acestor vizite, în general între părinţi există o stare conflictuală permanentă, relatată şi de martorii audiaţi în cauză, generarea unor astfel de conflicte cu ocazia desfăşurării acestor vizite nu e în interesul copilului ,de asemenea cu ocazia convorbirilor telefonice purtate de reclamant cu copilul său, mama e denigrată de multe ori şi copilul e abuzat emoţional prin ameninţarea acestuia că va rămâne fără părinţi.

 În ciuda acestor relaţii conflictuale fetiţa în general se bucura de prezenta tatălui nu refuză astfel de întâlniri, însă din convorbirile telefonice înregistrate ce au avut loc între reclamant şi copil se poate reţine din partea tatălui o alienare parentală cu tendinţa de înstrăinare a copilului de mamă .

Faţă de cele de mai sus tribunalul consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1349, 1357 NCC, mama nu are o atitudine abuzivă de împiedicare a tatălui în dreptul său de a avea legături personale cu copilul, datorită faptului că aceste vizite nu se desfăşurau în condiţii normale, civilizate sau uneori nu se respectă programul de vizitare de către reclamant, mama a avut anumite împotriviri justificate în interesul copilului pentru că aceste vizite, nu decurgeau în mod normal civilizat ci erau însoţite de certuri şi de multe ori se desfăşurau cu filmări, înregistrări audio-video, timp în care copilul evident a fost stresat, poate în cadrul unor consilieri psihologice, părinţii ar putea să realizeze faptul că e nevoie de o atitudine cooperantă în interesul copilului.

Tribunalul va respinge apărarea de fond privind inadmisibilitatea cererii principale reţinând că legăturile personale între părinte şi copil reprezintă un element fundamental al vieţii de familie intră sub protecţia art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi în principiu, poate fi sancţionat comportamentul ilicit, necooperant al părintelui la care locuieşte copilul .

Faţă de argumentele mai sus expuse ,tribunalul va respinge cererea reclamantului ca nefondată.

 2. Cu privire la cererea reconvenţională :

În cadrul cererii reconvenţionale formulate şi precizate, pârâta a invocat încălcarea dreptului său la viaţa privată, încetarea acestei încălcări şi acordarea de despăgubiri morale.

 Pârâta a invocat hărţuirea sa de către reclamant prin exercitarea abuzivă a dreptului de vizită, interceptarea fără drept a convorbirilor private .

 Deşi faptele invocate de pârâta-reclamantă şi relatate şi de martorii audiaţi în cauză se circumscriu noţiunii de violenţă în familie, stabilită conform art. 3 alin. 1 din Legea nr.217/2003, act normativ care în art. 23 prevede măsuri eficiente faţă de agresor, instanţa va analiza cererea reconvenţională în baza temeiurilor de drept invocate de pârâta-reclamantă, pe tărâmul dreptului civil şi al jurisprudenţei CEDO privind art. 8 din Convenţie.

Potrivit art.8 CEDO alin 1 .”Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale”. Alin. 2 „Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii a ordinii şi a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora”

Jurisprudenţa CEDO a conceptualizat dreptul la viaţa privată şi a identificat mai multe categorii subsumate acestui drept fundamental: dreptul la viaţa personală, dreptul la viaţa socială, dreptul la un mediu înconjurător, dreptul la viaţa familială, dreptul la corespondenţă, dreptul la domiciliu.

În cadrul cererii reconvenţionale, sunt invocate aspectele vieţii private privind dreptul la intimitate sau cum a menţionat pârâta „dreptul de a fi lăsat în pace”, noţiune folosită în jurisprudenţa americană .

Conţinutul noţiunii de viaţă privată a fost interpretat de CEDO în sens dublu: în sens restrâns, se are în vedere sfera intimă a relaţiilor personale (dezvoltarea personală, integritatea fizică şi morală a persoanei, numele, naţionalitatea ,dreptul la imagine, datele personale), în sens larg, se are în vedere socializarea vieţii private cuprinzând dreptul la identitate, dreptul de a dezvolta relaţii cu semenii săi, dreptul de a desfăşura o activitate profesională, dreptul la respectarea unui mod de viaţă.

În prezent, părinţii copilului sunt divorţaţi exercitarea autorităţii părinteşti este reglementată prin sentinţa civilă nr.25/2016 a Judecătoriei ..., s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către mamă, dispoziţie ce a rămas definitivă prin decizia civilă nr.26/2017 a Tribunalului Satu Mare.

După separarea în fapt a părţilor, după divorţ, pârâta reclamantă are dreptul să-şi stabilească un nou mod de viaţă prin care să asigure un climat sănătos liniştit, optim pentru creşterea minorei în condiţii de siguranţă în aşa fel încât minora să beneficieze de un mediu securizant, având în vedere că aşa cum s-a menţionat în cadrul evaluării psihologice efectuate de psihologul D, copilul urmăreşte cu spaima manifestările părinţilor cu ocazia declanşării a unor conflicte între ei, trăieşte nelinişte insecuritate, frică, prezentând anxietate de abandon.

Nu numai minora e lipsită de un mediu liniştit, ci şi mama pârâtă, invocând în cadrul cererii reconvenţionale elemente de hărţuire.

Martorele audiate în cauză M şi sora pârâtei J, au relatat următoarele aspecte privind comportamentul reclamantului-pârât prin care se încalcă în mod repetat dreptul pârâtei la intimitate ca element al vieţii private: martora M a relatat în cadrul depoziţiei: „tot timpul în împrejurări diferite pârâta este filmată de reclamant câteodată chiar o şi avertizează (ai grijă că eşti filmat)”; „aceste filmări ,în general erau făcute în prezenţa concubinei, filma inclusiv şi concubina cu scopul de a fi provocată, să facă gesturi necuvenite”… „concubina reclamantului filma provocator chiar la o distanţă foarte mică stând de pârâtă ca să riposteze la acest gest al ei”; martora a relatat că în perioada în care pârâta-reclamantă era internată la spitalul contagios, a fost vizitată de reclamant împreună cu concubina sa, ceea ce a speriat-o, martora a arătat în continuare că „înainte de divorţ zilnic pârâta a fost hărţuită de reclamant şi telefonic ,lucru ce după divorţ nu s-a mai repetat; cred că scopul acestor telefoane era de a stresa pe pârâta”, chiar într-o zi pârâta a fost apelată şi de ... de ori de către reclamant, arătându-i martorei apelurile înregistrate pe telefonul ei .

 În continuare martora a afirmat următoarele: „în general pârâta este urmărită tot timpul de reclamant şi atunci când face cumpărături, sau circulă cu autobusul, fiind apostrofată jignită ....făcând-o hoaţă, mincinoasă, ca să fie protejată, tot timpul e nevoie să fie însoţită de cineva ,de obicei din familie cineva o ajută, chiar eu m-am hotărât că o ajut şi m-am înţeles cu ea în sensul când vrea să urce la apartament să mă sune pe mine eu cobor şi urcăm împreună.,,

 Aspectele relatate de martora M au fost confirmate de martora J, sora pârâtei reclamante care a descris următoarele fapte : „în general pârâta este urmărită de reclamant în diferite momente de viaţă ,când merge la cumpărături sau duce fetiţa la grădiniţă….la telefon nu mai este apelată din decembrie anul trecut doar urmărită... când pârâta este urmărită de reclamant este şi filmată pentru că reclamantul tot timpul are asupra lui aparat de filmat…corespondenţa pârâtei în mod obişnuit dispare din cutia poştală numai corespondenţa care e direcţionată la adresa noastră ajunge în mâna pârâtei…în perioada în care era emis ordinul de protecţia a fost apelată de 40/50 de ori de către reclamant”;

 Martora L nu a recunoscut că a avut cunoştinţe de internarea pârâtei la spitalul contagios, întâmplător s-a întâlnit cu pârâta la spital, ea deplasându-se la spital pentru ridicarea biletului de ieşire al bunicului său, recunoaşte o singură filmare efectuată de ea personal ce a avut loc în LL.2016, evenimentul filmat fiind întâlnirea reclamantului cu pârâta împreună cu minora în spatele blocului .

 Din probele administrate în cauză rezultă că comportamentul reclamantului-pârât e intimidant, repetat şi persistent provocând o stare de stres, de temere pârâtei reclamante, care este urmărită şi filmată când face cumpărături, circulă cu autobusul sau se deplasează cu minora, acest comportament al reclamantului-pârât reprezintă o imixtiune abuzivă în rutina cotidiană a pârâtei reclamante.

Prin urmare, instanţa consideră că sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 NCC „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie este obligat să îl repare .(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”, motiv pentru care va admite în parte cererea reconvenţională conform dispozitivului prezentei sentinţe.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru repararea prejudiciului moral, tribunalul reţine că, cuantificarea acestor prejudicii nu este supusă unor criterii obiective ci se stabilesc prin aprecierea consecinţelor negative suferite în plan fizic, psihic şi afectiv, de importanţa valorilor lezate, luând în considerare aceste criterii şi împrejurările în care pârâta –reclamanta a fost expusă la suferinţe psihice şi fizice , tribunalul consideră echitabilă o reparaţie pecuniară în cuantum de 15.000 stabilită în sarcina reclamantului-pârât.

Va respinge restul pretenţiilor, considerând că o satisfacţie echitabilă pentru încălcarea dreptului la viaţa privată a pârâtei-reclamante se poate realizare prin acordarea acestor despăgubiri pecuniare .

 Instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de reclamantul-pârât, întrucât au fost luate în considerare faptele petrecute înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 2517 NCC, calculat de la data introducerii cererii reconvenţionale (ZZ.LL.2016).

 Va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanta-pârâtă, întrucât cheltuielile nu au fost justificate conform art.452 CPC, iar cheltuielile solicitate de reclamantul-pârât nu pot fi acordate în baza art. 453 CPC, fiind partea căzută în pretenţii.

Domenii speta

Spete similare