Litigii cu profesioniştii-Acţiune admisă având ca obiect pretenţii-debit principal + daune moratorii

Prin acţiunea înregistrată la instanţă sub dosar nr.de mai sus, reclamanta SC A SRL – prin lichidator judiciar B SPRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C, ..., ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 49.896,12 euro reprezentând 231.180,00 lei şi a sumei de 35.531,51 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru raporturi între profesionişti calculată până la data depunerii cererii introductive de instanţă, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta arată că între ea şi pârâta C au existat raporturi juridice în urma cărora societatea SC A SRL a prestat servicii în beneficiul pârâtei C, sens în care s-a emis factura fiscală nr.104/20.06.2016 care a fost comunicată pârâtei C, aceasta din urmă recunoscându-şi debitul prin achitarea unei plăţi parţiale conform facturii fiscale nr.104/20.06.2016, astfel creanţa se diminuează la suma de 49.896,12 euro.

Precizează reclamanta faptul că deşi societatea s-a achitat de obligaţiile asumate prin contractul intervenit între cele două părţi, pârâta nu a înţeles să dea curs solicitărilor extrajudiciare de a-şi achita datoria, motiv pentru care a fost nevoită să se adreseze instanţei de judecată.

Apreciază reclamanta că deţine o creanţă certă factura fiscală emisă fiind însuşită la plată, lichidă câtimea ei fiind determinată prin actul care atestă obligaţia de plată a serviciilor prestate şi exigibilă întrucât obligaţia de plată a sumei de bani, însuşită de către pârâtă, a ajuns la scadenţă.

Astfel, reclamanta arată că pârâta-debitoare încălcând dispoziţiile din contractul încheiat între părţi, nu i-a achitat suma datorată, cu toate că acordul de voinţă, contractul este valabil încheiat, există un prejudiciu încercat, pârâta aflându-se în culpă, respectiv între fapta pârâtei şi urmarea imediată,(prejudiciu) există o legătură de cauzalitate.

În considerarea celor de mai sus, reclamanta solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, invocă art.1350 şi urm. Cod civil, art.1270 Cod civil, art.1516 şi urm., art.1527, 1530 şi urm. Cod civil, Ordonanţa nr.13/2011, Codul de procedură civilă.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

În baza facturii fiscale nr. 104/20.06.2016, comunicată pârâtei în valoare de 60.000 euro, instanţa reţine că reclamanta a prestat către pârâtă servicii

În privinţa forţei probante a acestei facturi fiscale, instanţa va avea în vedere prevederile art. 277 alin. 2 NCPC, conform cărora înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei intreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului sau, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisa pentru însăşi dovedirea actului juridic.

În situaţia în care părţile nu au înţeles să încheie un contract în formă scrisă, raporturile juridice dintre acestea desfăşurându-se în forma simplificată a comenzii urmate de executare, conform art. 36 C.com., fiecare factură fiscală constată un alt raport juridic între părţi şi deci un alt contract în formă simplificată.

Factura comercială, ca mijloc de probă specific activităţii comerciale, face dovadă împotriva emitentului şi în favoarea destinatarului. Pentru ca factura să dovedească existenta actului juridic şi executarea operaţiunii care constituie obiectul ei şi în favoarea emitentului, ea trebuie acceptată de către destinatar.

În acest sens, instanţa reţine că factura fiscală deşi semnată doar de reclamantă este un înscris sub semnătură privată prin care se constată o operaţiune comercială – în sensul de act juridic, - atât cu privire la operaţiunea juridică încheiată (clauzele sale esenţiale, în care acestea sunt arătate amănunţit, indicându-se natura,cantitatea, preţul) .

În speţă, s-a făcut dovada acceptării de către pârâtă, prin plata parţială a unei părţi din preţul datorat de 60.000 euro, prin extrasul de cont nr. ... din data de ZZ.LL.2016, dovedindu-se încasarea de la pârâtă a sumei de 1103,88 euro, achitate de aceasta din urmă în contul facturii fiscale amintite.

Instanţa reţine, că deşi i s-a comunicat interogatoriul tradus, pârâta a înţeles să nu răspundă întrebărilor adresate prin intermediul acestui mijloc de probă.

Potrivit dispt.art.358 C.pr.civ. „Dacă partea, fără motive, temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. …”

Instanţa reţine că potrivit art.1350 C.civ., orice persoana trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar conform alin. 2, atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Totodată, art. 1516 alin. 1 C.civ. afirmă dreptul creditorului la îndeplinirea integrală, exacta şi la timp a obligaţiilor, iar art. 1530 C.civ., prevede dreptul creditorului la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabilă a obligaţiei.

Având în vedere faptul că obligaţia de a plăti o sumă de bani este o obligaţie de a da, creditorului acestei obligaţii, în vederea obţinerii executării acesteia prin intermediul unei acţiuni în justiţie, nu-i revine decât sarcina de a proba existenţa acesteia şi executarea propriilor obligaţii.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată că reclamanta a făcut dovada existenţei obligaţiei de plată a pârâtei pe baza înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei, respectiv a facturii fiscale emise de către reclamanta, având valoarea probatorie a unui înscris sub semnătură privată, afirmând în acelaşi timp neexecutarea obligaţiilor de către pârâtă, motiv pentru care instanţa apreciază că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că şi-a executat propriile obligaţii.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi poziţia procesuală a pârâtei care, deşi a fost în mod legal citată la sediul social, aceasta nu a depus la dosar întâmpinare, nu a formulat apărări, nu a răspuns la interogatoriu, şi nu a contestat pretenţiile formulate de reclamantă.

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamanta a făcut dovada obligaţiei de plată a pârâtei precum şi prezumţia de culpa ce operează în sarcina acesteia în virtutea art.1548 C.civ., pârâta neprezentând niciun motiv concret care să justifice refuzul de plată, instanţa va admite cererea formulată de reclamantă şi va obliga pârâta să plătească acesteia suma de 49.896,12 euro, reprezentând 231.180,00 lei - debit principal.

Totodată, în raport de dispoziţiile art.1535 C.civ., conform cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu, iar în acest caz, debitorul neavând dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic, instanţa va obliga pârâta şi la plata sumei de 35.531,51 lei dobândă legală calculată de la data scadenţei până la data de 23.01.2018, data depunerii acţiunii introductive la instanţă (conform modului de calcul prezentat de reclamanta şi necontestat de parata) precum şi suma aferentă dobânzii legale calculată în continuare până la data plăţii efective.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate în cauză.

Domenii speta

Spete similare