. Evidența timpului de muncă; munca suplimentară; sarcina probei; analiza coroborată a probatoriilor privitoare la timpul de muncă al salariatului

Cuprins pe materii: Dreptul muncii, timpul de muncă şi timpul de odihnă

Indice alfabetic: timpul de muncă; pontaj;

Temei de drept: art. 111 şi urm. C.muncii, art. 123 C.muncii, art. 272 C.muncii, Directiva 2003/88/CE; Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

În planul dreptului intern, art. 119 alin. 1 Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a ţine la locul de muncă, definit potrivit art. 161, evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru, și de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită acest lucru.

Deși pârâta ar fi trebuit să se afle în posesia proceselor-verbale de predare primire a postului de pază, aceasta nu le-a depus, dar nici nu a administrat alte mijloace de dovadă posibile referitoare în special la numărul de salariați, modalitatea de repartizare a acestora pe posturile aflate în pază, pontaje sau alte înscrisuri. În raport de prevederile normative imperative, angajatorul pârât nu a exhibat vreo minimă dovadă a înregistrării şi evidenţierii timpului de lucru al salariaţilor, reclamantul fiind cel care a depus la dosar procese-verbale privitoare la organizarea serviciului de pază, necontestate de societatea pârâtă potrivit art. 301 C.pr.civ.

Raportul de expertiză contabilă, prin caracterul său ştiinţific, se impune în plan probator, fiind în sarcina apelantei să facă administreze dovezi contrare, în condițiile în care soluția judiciară are la bază exclusiv un silogism judiciar bazat pe probele administrate, silogism ce poate diferi de realitatea faptică la care se raportează una din părți, dar pe care aceasta nu o poate susține probator în fața instanței.

Domenii speta

Spete similare