Contestaţie la executare. Data de la care curge termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. Data declarării scadenţei anticipate a creditului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 21.02.2019, contestatorul MB a solicitat, în contradictoriu cu intimatul P S.A.R.L., desfiinţarea tuturor actelor de executare în Dosarul de executare al BEJ, întoarcerea executării silite şi suspendarea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorul arătă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita executarea silita s-a împlinit, în condiţiile în care a formulat cererea pentru emiterea cardului de credit în anul 2007, fără a utiliza în vreun fel suma creditată.

Totodată, contestatorul invocă nulitatea clauzelor ce reglementează comisioanele şi taxele din Contractul ce constituie titlu executoriu, respectiv cele de la art. 8 din Condiţiile generale.

De asemenea, contestatorul apreciază că, în cauză, creditoarea nu justifică calitate procesuală activă, arătând că nu a încheiat vreun contract cu P S.A.R.L..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C.proc.civ., precum şi cele ale Legii nr. 193/2000.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 234,84 lei.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat cu titlu prealabil excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia netimbrării cererii si excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind prescripţia extinctivă, respinse prin Încheierea din data de 06.05.2019, pentru considerentele reţinute la acea dată, iar pe fondul cauzei a susţinut că art. 8 din Condiţiile generale nu conţine clauze cu caracter abuziv, iar contractul de credit respectiv s-a prelungit în mod automat până la momentul demarării executării silite, astfel încât nu s-a împlinit în cauză termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

În cadrul şedinţei de judecată din data de 31.07.2019, contestatorul şi-a precizat cererea, în sensul că înţelege să invoce în susţinerea acesteia doar prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă o copie a Dosarului de executare, precum şi relaţii de către cedent.

 Din materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, între contestator şi ERS, a fost încheiat Contractul de emitere a unui card de credit  din 29.06.2007.

Potrivit Precizărilor depuse de cedenta ERS la solicitarea instanţei, declararea scadenţei anticipate a contractului de credit a avut loc la data de 23.11.2010, când debitul ataşat creditului era în cuantum de 3361,26 lei.

 La data de 16.08.2016, creanţa rezultată din Contractul de emitere a unui card de credit din 29.06.2007 a fost cesionată către P SARL, fără a se regăsi la Dosarul de executare dovada comunicării către contestator a cesiunii.

Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul BEJ la data de 14.12.2018, creditoarea cesionară P S.A.R.L. a solicitat demararea executării silite împotriva debitorului contestator, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de emitere a unui card de credit din 29.06.2007, pentru recuperarea sumei de 3283,46 lei reprezentând debit, dobândă şi comision bancar restant.

Prin Încheierea nr. 549 din 16.01.2019 pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost încuviinţată executarea silită, iar la data de 14.02.2019 a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi, comunicată contestatorului, împreună cu celelalte acte de executare la data de 18.02.2019.

În drept, potrivit art. 705 alin. (1) C.proc.civ.,  dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. (2)Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita.

De asemenea, potrivit art. 706 alin. (2) C.proc.civ., prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

 Întrucât Contractul de credit a fost declarat scadent anticipat la data de 23.11.2010,  instanţa apreciază că această dată constituie momentul de început al termenul de prescripţie a executării silite, de la acest moment fiind posibilă, în mod obiectiv, cunoaşterea tuturor sumelor datorate de către debitor în temeiul contractului.

În consecinţă, acceptând că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a debitorului, termen care este de 3 ani, potrivit 706 alin. (1) C.proc.civ., a început să curgă cel mai târziu la data de 23.11.2010, acesta s-a împlinit la data de 23.11.2013, mult înainte de data de 14.12.2018, când intimata a formulat cererea de executare silită. 

În consecinţă, având în vedere că cererea de executare silită a fost depusă, cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de lege, fără a se face dovada incidenţei unei cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripţie, instanţa apreciază că dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris, astfel încât va dispune anularea actelor de executare silită, fără a se mai pronunţa, cu respectarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, cu privire la celelalte motive invocate iniţial.

Faţă de soluţia dispusă cu privire la capătul principal de cerere, instanţa va admite şi cererea de întoarcere a executării silite, urmând a dispune obligarea intimatei la restituirea sumei de 720 de lei, consemnată în cursul executării silite.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa ia act că nu s-a făcut dovada existenţei sau a întinderii onorariului de avocat potrivit legii, iar în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru, prin raportare la dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013, instanţa va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare