Litigiu cu Curtea de Conturi. Cerere respinsă

Sentinţă civilă *** din 16.10.2018


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de ZZ.LL.2018, sub dosar nr. .../.../2018, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI-CAMERA DE CONTURI JUDEŢEANĂ SATU MARE, a solicitat instanţei ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa in cauza să dispună anularea încheierii nr. 1/ZZ.LL.2018 emisa de către Camera de Conturi Satu Mare privind respingerea contestaţiei noastre in ceea ce priveşte masurile dispuse la pct.6, 7 şi 8 din raport, iar pe cale de consecinţa să dispună anularea deciziei nr. 2/ZZ.LL.2017 a Curţii de Conturi, comunicata la data de ZZ.LL.2018, cu privire la pct. 6, 7, 8 din decizie, cu cheltuieli de judecata in caz de opoziţie la admiterea prezentei.

În motivare, reclamantul  a arătat că, prin contestaţia formulata la Camera de Conturi Satu Mare sub nr. 3/ZZ.LL.2018 a contestat masurile dispuse prin decizia nr. 2/ZZ.LL.2017 privind pct. 6 , 7 si 8 din cuprinsul deciziei, ca urmare a constatărilor consemnate in raportul de audit financiar înregistrat la Camera de Conturi sub nr. 4/ZZ.LL.2017 si la entitatea verificat sub nr. 5/ZZ.LL.2017.

Prin încheierea nr. 1/ZZ.LL.2018 s-a respins contestaţia formulata de către noi.

1. În ceea ce priveşte constatarea de la pct. 6 si anume”  Stabilirea eronata a drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor si a altor drepturi acordate funcţionarilor publici si personalului contractual din cadrul entităţii”.

Prin raportul de audit financiar si Procesul-Verbal de constatare, anexa la raportul de audit financiar, la pct. 6, s-a constatat ca, drepturile salariale ale funcţionarilor publici si personalului contractual din cadrul aparatului propriu al primarului ..., pe perioada LL 2014 – LL 2017, au fost stabilite eronat prin includerea fara temei legal in salariul de baza a unor sporuri cu titlu de: “spor de dispozitiv”, si “tinuta obligatorie”, care au generat un prejudiciu la bugetul local in suma de 417.579 lei.

Aprobarea drepturilor salariale s-a facut prin dispozitii emise, avizate si semnate de către ordonatorul principal si de catre secretarul UAT A.

Acordarea sporului de dispoztiv (25%) din salarul de baza si a sumei fixe de 500 lei/luna pentru decontarea tinutei obligatorii, au fost prevazute in contractele/acordurile colective de munca, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al primarului. Din punctul nostru de vedere sporul de dispozitiv se acorda si in administratia publica locala.

Acest drept este prevazut si in Legea 330 din 2009. Vedeti in acest sens Anexa privind salarizarea in administraţia publica locala. (anexa nr. III/3 : 1. În coeficientul prevăzut în coloana,,Bază" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, iar în coeficientul prevăzut pentru gradul I, respectiv treapta de salarizare a funcţiilor de conducere este cuprins şi sporul de vechime în muncă).

Prin HCL nr. 6/2010, Consiliul Local A a aprobat Contractul/Acordul colectiv de munca nr. 7/ZZ.LL.2010, respective nr. 8/ZZ.LL.2010 prin care, la art. 17 alin. 3-4, s-a dispus, acordarea, începând cu data de ZZ.LL.2010, a “sporului de dispozitiv” si “sporului de stabilitate”.

In 2013, prin HCL nr. 9 – 10/ZZ.LL.2013, Consiliul local a aprobat ACM/CCM nr. 11-12/ZZ.LL.2013, in care la art. 27(1), s-a aprobat acordarea unei sume in cuantum de 500 lei/luna/persoana, pentru cosul zilnic si costul celorlalte servicii, (sume care sa garanteze acestora si familiilor lor, traiul unei vieti demne si onorabile).

S-a mentionat ca pe toata perioada 2013-2014, s-a continuat acordarea si a sporului de dispozitiv.

In anul 2015, in baza art.27(1) din HCL nr. 21-22/13.03.2015 si a prevederilor CCM nr. 13 si ACM nr. 14 din ZZ.LL.2015, s-a acordat suma de 500 lei/luna, pentru “tinuta obligatorie”. Se menţionează, de asemenea, ca sporul de dispozitiv, s-a acordat in continuare.

Desi se specifica perioada LL.2014- LL2017, nu se face in mod concret la nici o referire despre anul 2014 si actele emise de către reclamanta in 2014,ci doar la calcule si acte care sunt emise in 2010, 2013,2015,ceea ce face cam “îndoielnica”modalitatea de calcul a acestor sume care reprezintă “prejudiciu”in opinia paratei.

Prin DECIZIA Nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se stabileşte obligaţia ”…egalităţii de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispoziţiilor legii de salarizare, o remuneraţie egală.”  De asemenea, prin DECIZIA Nr. 794/2016 Curtea Constituţională constată că ,,pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 la art. 36 alin. (1) prevede următoarele „ Consiliul local are iniţiativa si hotaraste, in condiţiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia calor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administraţiei publice locale sau centrale”.

Potrivit art.1270 Cod civil, contractul colectiv de muncă reprezintă acordul de voinţă al celor două părţi şi este legea părţilor, iar odată înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială singura instituţie căreia îi incumbă obligaţia verificării în sensul conformităţii cu legea, aceste contracte devin obligatorii şi îşi răsfrâng efectele asupra tuturor subiecţilor de drept, fiind opozabile şi faţă de autorităţile publice ( prefect, curte de conturi).

In contractele colective, nu se pot negocia drepturile deja stabilite prin acte normative, cum sunt : salariul de bază, sporul de vechime, îndemnizaţia de conducere, sporul de noapte şi lasă la dispoziţia părţilor contractante din Contractul Colectiv de Muncă, posibilitatea de a negocia şi insera alte drepturi care nu sunt reglementate de lege şi care nu sunt interzise negocierii părţilor.

Un argument în plus, din care rezultă fără echivoc legalitatea drepturilor stabilite şi acordate în baza contractelor colective de muncă încheiate, îl constituie şi art.72 din Legea nr.188/1999, potrivit cu care autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirilor condiţiilor la locul de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă …, ceea ce înseamnă că, autorităţile locale sunt autorizate să dispună de sumele alocate pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă , precum şi de cele pentru sănătate şi securitatea muncii.

Obligaţiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu pot fi încălcate întrucât acesta a fost înregistrat şi prin acest fapt a devenit opozabil şi în acelaşi timp, obligatoriu pentru părţile contractului.

Efectuarea acestor cheltuieli NU s-a facut in lipsa unui temei legal, deoarece stabilirea drepturilor salariale funcţionarilor publici si personalului contractual din cadrul adminstratiei publice locale este reglementata prin acte normative .

Analizând grilele de salarizare şi documentaţiile, primite de la unele instituţii publice locale, pentru funcţionarii publici, a personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului sau a instituţiilor/societăţilor subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, am structurat elementele ce pot fi luate în calcul la determinarea drepturilor în bani de natură salarială, în afara drepturilor şi sporurilor stabilite prin legislaţie şi valabile la 31 decembrie 2016, în două categorii, după cum urmează : 1. La determinarea “salariului de bază”:

 Sporul de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de încadrare.

 Spor pentru suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% aplicat la salariul de încadrare.

 Sumele compensatorii aflate în plată la 31 decembrie 2009.

 Sporul pentru auditul public intern de 25 % aplicat la salariul de încadrare ca sumă compensatorie.

Valoarea prejudiciului cert, stabilit ca valoare a abaterilor pentru eşantionul verificat, este in suma de 417.579 lei si reprezintă prejudiciul aferent perioadei ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2017 generat de plata:  sporului de dispozitiv la nivelul sumei de 139.131 lei, plata ţinutei obligatorii la nivelul sumei de 201.750 lei, la care se mai adăuga contribuţiile sociale datorate de angajator (22,5%) in suma de 76.698 lei.

Reclamanta apreciază ca acest prejudiciu nu este corect stabilit.

În ANEXA III/3 IC. Salarii de bază pentru funcţii publice locale, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, oraşelor şi comunelor şi al instituţiilor înfiinţate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale, NOTA nr. 1, se prevede expres faptul că în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de abilitate, sporul de dispozitiv şi sporul de vechime în muncă.

2. In ceea ce priveşte constatarea de la pct.7 si anume „Angajarea, lichidarea, ordonanţarea si plata unor cheltuieli de personal (indemnizaţii aferente persoanelor care ocupa funcţii de demnitate publica) peste nivelul stabilit de prevederile legale”.

Auditorii Curtii de Conturi apreciază ca „Drepturile salariale acordate persoanelor cu funcţii de demnitate publica (primar si viceprimar) pe perioada LL 2014- LL2017, nu au fost stabilite corect in conformitate cu prevederile legale”.

Din luna iulie 2014, indemnizatiile aferente persoanelor cu functii de demnitate publica au fost majorate potrivit prevederilor art. 7^1 alin. (1) din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice.

Potrivit prevederilor art. 7^1 alin. (1) din OUG nr. 103/2013 incepand cu data de 1 iulie 2014, pentru funcţiile de demnitate publica alese de la nivelul administratiei publice locale, indemnizatiile se stabilesc potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, respectiv prin inmultirea coeficientilor de ierarhizare prevazuti in anexa nr. 1 cap. IV lit. c- Functii de demnitate publica alese din cadrul organelor autoritatii publice locale la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, cu valoarea de referinta de 600 lei.

Astfel in cazul primarului si viceprimarului ...., drepturile salariale aferente lunii iunie 2014 sunt la nivelul sumei de 3.470 lei pentru primar si 2.403 lei pentru viceprimar, ceea ce inseamna ca incepand cu luna iulie 2014 indemnizatiile acestora trebuiau sa fie in suma de 4.020 lei pentru primar si 3.552 lei pentru viceprimar. Conform statelor de plata aferente perioadei analizate, indemnizatiile acestora, incepand cu luna iulie 2014 au fost majorate de la suma de 3.470 lei (iunie2014) la suma de 5.223 lei (pentru primar), respectiv de la suma de 2.403 lei (iunie 2014) la suma de 4.533 lei (pentru viceprimar), nerespectand prevederile art. 7^1 alin. (1) din OUG nr. 103/2013.

In cazul de fata, sumele calculate in plus reprezinta spor de conditii vatamatoare in procent de 15 % respectiv suma de 500 lei/luna, acordate in baza prevederilor HCL nr. 9-10/ZZ.LL.2013, prin care se aproba ACM/CCM nr. 11-12/ZZ.LL.2013, unde la art. 27 alin. (1) se aproba decontarea tuturor lucratorilor a sumei nete de 500 lei/luna, reprezentand valoarea costului zilnic si constul celorlalte servicii, care sa le garanteze acestora si familiilor lor, traiul unei vieti demne si onorabile.

Sporul pentru conditii vatamatoare de 15% s-a acordat in baza art. 18 alin. (3) din contractele mentionate.

In anul 2015, HCL nr. 15-16/ZZ.LL.2015, aproba ACM nr. 13/ZZ.LL.2015 si CCM nr. 14/ZZ.LL.2015, unde la art. 27 alin. (1) prevede decontarea tuturor lucratorilor a sumei de 500 lei/luna, suma ce reprezinta valoarea tinutei obligatorii. Totodata se continua acordarea sporului pentru conditii vatamatoare de 15%.

Primarul trebuie să aibă cel mai mare venit dintre conducătorii instituţiilor locale care îşi desfăşoară activitatea pe raza unităţii administrative-teritoriale pe care acesta a fost ales să o administreze (unităţi de învăţământ, spitale sau alte unităţi sanitare, poliţie, societăţi comerciale şi servicii publice de interes local, ş.a.).

Aleşii locali, conducători ai instituţiilor publice din sistemul administraţiei publice locale, se confruntă în prezent cu numeroase probleme, printre care: creşterea cheltuielilor în raport cu scăderea veniturilor încasate, transferul de responsabilităţi fără alocarea resurselor financiare de la bugetul de stat, proasta salarizare a angajaţilor din administraţia publică locală şi lipsa fondurilor pentru o perfecţionare profesională continuă corespunzătoare, ce au ca şi consecinţă migrarea acestora spre sectorul privat de activitate.

Primarul şi viceprimarul având o activitate permanentă pe întregul mandat, trebuie să beneficieze de o indemnizaţie, ca formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, asimilată salariului şi de toate drepturile caracteristice unei funcţii executive (spor de vechime, prime, spor pentru ore suplimentare/spor de dispozitiv, primă de vacanţă şi celelalte drepturi).

Valoarea prejudiciului cert, stabilit ca valoare a abaterilor pentru esantionul verificat, este in suma de 278.441 lei care cuprinde si contributia angajator (22,5 %)in suma de 51.142 lei si reprezinta totalul creditelor utilizate din bugetul local al comunei ... pentru plata insemnizatiilor aferente personalului cu functii de demnitate publica, pentru perioada din octombrie 2014-pana in iunie 2017 inclusiv.

Reclamanta consideră ca nu exista un prejudiciu cauzat.

3. In ceea ce priveste constatarea de la pct. 8 si anume” Angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata unor cheltuieli in suma de 2.110,44 lei, contrar prevederilor legale, reprezentand contravaloarea accizelor aferente consumului de energie (gaz natural) utilizat pentru incalzirea spatiilor in care se desfasoara activitatea Scoala Gimnaziala ...”.

In anul 2016, aferent gazului natural utilizat pentru incalzirea spatiilor destinate activitatii de invatamant si aflate in administrarea entitatii, furnizorul de gaz metan, in facturile emise nu a acordat scutirile de la plata accizelor.

Potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, in cazul furnizarii gazului natural utilizat pentru incalzirea institutiilor de invatamant, scutirea se acorda in mod direct, prin facturarea consumului de gaz natural fara accize.

Cu toate acestea furnizorul de gaz nu a acordat scutirea directa si a calculat si inclus in facturile emise contravaloarea accizelor aferente. Socala Gimnaziala ... a acceptat si platit integral valoarea facturilor, cu toate ca beneficia de scutirea de la plata accizelor pentru gazul metan utilizat drept combustibil pentru incalzire de catre scoala.

Asa cum retine chiar Curtea de Conturi in decizia contestata, facturile au fost emise pe seama Scolii ... iar aceasta nu avea de ales ,decat sa achite ceea ce a fost facturat.

Acum prin incheierea atacata se retine de catre parata faptul a “in situatia in care, facturile emise pe seama Scolii Gimnaziale ... au continut si acciza aferenta consumului de gaz, pe baza dispozitiilor legale de mai sus”, se impunea ca reprezentatul scolii sa aduca la cunostinta furnizorului de gaz aceste prevederi, precum si faptul ca gazul este utilizat pentru incalzirea spatiilor de invatamant, si sa ceara neaplicarea accizei in facturile emise,dar parata nu a verificat si nici solicitat scolii sa prezinte un act din care sa rezulte faptul ca au adus la cunostinta furnizorului de gaz aceste prevederi legale.

In atare situatie se impune sa se retina faptul ca Scoala ... are obligatia eventual de a recupera prejudiciul de la persoana emitenta a facturilor, nicidecum sa restituite aceasta suma de bani din fonduri proprii.

Valoarea estimata a abaterii este a nivelul sumei de 2.110,44 lei reprezentand contravaloarea accizelor platite necuvenit catre B S.A aferente perioadei 2014-2017. In situatia in care Scoala Gimnaziala .... nu s-ar fi conformat celor cuprinse in facturile fiscale emise ar fi fost pasibila de executare silita, situatie care nu era de dorit deoarece in atare situatie prejudiciul cauzat scolii era unul exorbitant.

Mai precis, facturile emise pentru aceste servicii sunt considerate de-acum titluri executorii, astfel că, în caz de neplată, nu mai este necesar un proces pentru a se ajunge la executarea silită.

Măsura este inclusă în Legea nr. 225/2016 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, care a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 942 din 23 noiembrie 2016 şi a intrat în vigoare pe 26 noiembrie.

În esenţă, noile prevederi stabilesc că „factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu”, fiind vorba, printre altele, de serviciile de alimentare cu apă, cu căldură, de canalizare şi desalubrizare. Astfel, persoanele care nu-şi achită la timp facturile pentru aceste servicii pot fi executate silit fără să mai fie necesară acţionarea lor în justiţie.

 In probaţiune: înscrisuri, orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.

 In drept reclamanta a invocat: art. 194 Cod proc.civ., art. 453 Cod proc.civ., Legea 554/2004, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi din ZZ.LL.2014, textele de lege enunţate mai sus.

Prin întâmpinare, pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, solicită respingerea cererii de anulare a Încheierii nr. 1/ZZ.LL.2018 şi a Deciziei nr. 2/ZZ.LL.2017 cu privire la punctele 6,7 şi 8, ca netemeinică şi neleaglă cu consecinţa menţinerii actelor administrative contestate, ca temeinice şi legale, pentru următoarele motive:

 I.  În fapt, Camera de Conturi Satu Mare  a efectuat, în perioada ZZ.LL. – ZZ.LL.2017, misiunea de „Audit financiar al conturilor anuale de execuţie bugetară pe anul 2016” la unitatea administrativ-teritorială A, cu sediul în ........

1. Cu prilejul efectuării acţiunii de control s-au constatat nereguli şi abateri de la legalitate şi regularitate, care au fost consemnate în Raportul de audit financiar şi anexele acestuia înregistrat la  entitate sub nr.5/ZZ.LL.2017 şi la Camera de Conturi Satu Mare sub nr. 4/ZZ.LL.2017.

 Pentru valorificarea Raportului de control, Camera de Conturi Satu Mare a emis Decizia nr.2/ZZ.LL.2017, prin care s-au dispus în sarcina conducerii entităţii  măsuri de remediere a deficienţelor în temeiul dispoziţiilor art. 33 alin.(3) şi art.43 lit.c) din Legea nr.94/1992 republicată.

2. Conducerea entităţii verificate a formulat contestaţia înregistrată la Camera de Conturi Satu Mare sub nr.3/ZZ.LL.2018 împotriva măsurilor dispuse la punctele 6, 7 şi 8 din Decizia nr.2/ZZ.LL.2017 şi anume:

” Pentru punctul 6 din decizie:

- stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata nelegală a sumelor reprezentând sporul de dispozitiv şi contravaloarea cosului zilnic respectiv ţinutei obligatorii (incluse în salariul de bază sau decontată sub forma sumei fixe de 500 lei/lunar) şi care au fost menţinute şi plătite cu încălcarea prevederilor legale, pentru perioada ZZ.LL.2014 – ZZ.LL.2017;

- stabilirea pe perioada LL 2014 – LL 2017, a obligaţiilor de plată la bugetul general consolidat reprezentând contribuţii angajator/angajat pentru sumele legale de plată reprezentând drepturi salariale şi regularizarea cu eventualele sume plătite în plus;

- luarea de măsuri pentru recuperarea prejudiciului, împreună cu dobânzile legale ce se vor stabili potrivit dispoziţiilor art. 73^1 din Legea nr. 500/2002.”

Valoarea prejudiciului cert, stabilit ca valoare a abaterilor pentru eşantionul verificat, este în sumă de 417.579 lei şi reprezintă prejudiciul aferent perioadei ZZ.LL.2014 – ZZ.LL.2017 generat de plata: sporului de dispozitiv şi plata ţinutei obligatorii.

”Pentru punctul 7 din decizie:

- stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata nelegală a sumelor reprezentând indemnizaţiile stabilite şi acordate  cu încălcarea prevederilor legale persoanelor cu funcţii de demnitate publică, aferente perioadei ZZ.LL.2014 – LL 2017;

- stabilirea pe perioada ZZ.LL.2014 – LL 2017 a obligaţiilor de plată la bugetul general consolidat reprezentând contribuţii angajator/angajat pentru sumele legale de plată reprezentând drepturi salariale şi regularizarea cu eventualele sume plătite în plus;

- luarea de măsuri pentru recuperarea prejudiciului împreună cu dobânzile legale ce se vor stabili potrivit dispoziţiilor art. 73^1 din Legea nr. 500/2002.”

Valoarea prejudiciului cert, stabilit ca valoare a abaterilor pentru eşantionul verificat, este în sumă de 278.441 lei, şi reprezintă totalul creditelor utilizate din bugetul local al .... pentru plata indemnizaţiilor aferente personalului cu funcţii de demnitate publică, pentru perioada din LL 2014 – până în LL 2017, inclusiv.

”Pentru punctul 8 din decizie

- stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din plata contravalorii accizelor aferente consumului de gaze naturale, pentru perioada 2014- 2017, contrar prevederilor legale;

- luarea tuturor măsurilor necesare pentru recuperarea prejudiciului, în conformitate cu prevederile legale.”

Valoarea estimativă a abaterii este la nivelul sumei de 2.110,44 lei reprezentând c/v accizelor plătite necuvenit către B SA, aferente perioadei 2014-2017.

Contestaţia formulată de entitate conform prevederilor pct. 204-226 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (denumit în continuare RODAS), aprobat prin Hotărârea nr. 155 din 29.05.2014 a Plenului Curţii de Conturi şi publicată în Monitorul Oficial nr. 547 din data de 24.07.2014, a fost respinsă prin Încheierea nr.1/ZZ.LL.2018 de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Satu Mare.

3. Împotriva actelor emise de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Satu Mare, entitatea auditată a formulat acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub număr de dosar .../../2018, solicitând ”anularea încheierii nr. 1/ZZ.LL.2018 emisă de către Camera de Conturi Satu Mare privind respingerea contestaţiei în ceea ce priveşte măsurile dispuse la punctele 6, 7 şi 8 din raport, iar pe cale de consecinţă să dispună anularea  deciziei nr.2/ZZ.LL.2017 a Curţii de Conturi, comunicată la data de ZZ.LL.2018, cu privire la punctele 6, 7, 8 din decizie.” 

4. Cu privire la cererea de chemare în judecată, solicită ca în urma administrării probatoriului legal să dispună respingerea cererii de anulare a Încheierii nr. 1/ZZ.LL.2018 şi a Deciziei nr. 2/ZZ.LL.2017 cu privire la măsurile dispuse la pct.6, 7 şi 8,  ca netemeinică şi nelegală, cu consecinţa menţinerii actelor administrative contestate ca temeinice şi legale, pentru următoarele considerente:

II.1.  Cu privire la abaterea consemnată la punctul 6 din partea constatativă a Deciziei nr.2/ZZ.LL.2017 referitoare la, stabilirea eronată a drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor şi a altor drepturi acordate funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul entităţii,  Camera de Conturi Satu Mare, în temeiul prevederilor art. 33 alin.(3) din Legea nr. 94/1992, republicată şi ale pct. 174 din RODAS, a dispus în sarcina conducătorului entităţii verificate, aplicarea  următoarelor măsuri prezentate la secţiunea a II-a pentru pct.6 din decizie:

” - stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata nelegală a sumelor reprezentând sporul de dispozitiv şi contravaloarea coşului zilnic respectiv ţinutei obligatorii (incluse în salariul de bază sau decontată sub forma sumei fixe de 500 lei/lunar) şi care au fost menţinute şi plătite cu încălcarea prevederilor legale, pentru perioada ZZ.LL.2014 – ZZ.LL.2017;

- stabilirea pe perioada LL 2014 – LL 2017, a obligaţiilor de plată la bugetul general consolidat reprezentând contribuţii angajator/angajat pentru sumele legale de plată reprezentând drepturi salariale şi regularizarea cu eventualele sume plătite în plus;

- luarea de măsuri pentru recuperarea prejudiciului, împreună cu dobânzile legale ce se vor stabili potrivit dispoziţiilor art. 73^1 din Legea nr. 500/2002.”

În susţinerea caracterului temeinic şi legal al constatărilor echipei de audit din cadrul Camerei de Conturi Satu Mare, pârâta prezintă instanţei de judecată următoarele argumente:

1). Urmare analizei legalităţii drepturilor salariale ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul aparatului propriu al primarului ..., pe perioada LL 2014 - LL 2017, s-a constatat că salariile de bază au fost stabilite eronat prin includerea în acestea, fără temei legal, a unor sporuri cu titlu de: „spor de dispozitiv”, şi „ţinută obligatorie”, care au generat un prejudiciu la bugetul local în sumă de 417.579 lei.

Plata sumelor cu acest titlu s-a făcut de la titlul I „Cheltuieli de personal”, cap. 51.02 la art. 10.01.01 „Salarii de bază”.

Aprobarea drepturilor salariale s-a făcut prin Dispoziţii emise şi semnate de ordonatorul principal de credite, respectiv avizate şi semnate de secretarul UAT A.

2). Stabilirea eronată a salariilor de bază în perioada 2014-2017, prin includerea acestor sporuri în salariul de bază brut contrar prevederilor legale, se datorează acţiunilor reclamantei încă din anul 2010, după cum urmează:

Prin HCL nr. 6/2010 şi nr. 18/2010 (anexa nr. .. şi .. la procesul verbal de constatare) s-a aprobat Contractul/Acordul colectiv de munca nr. 7/ZZ.LL.2010, respectiv nr. 8/ZZ.LL.2010 (extras din CCM si ACM - anexele nr. .. si ..), prin care s-a dispus la art.17 alin. 3-4, acordarea sporurilor, („spor de dispozitiv”, „spor de stabilitate”) începând cu data de ZZ.LL.2010.

Prin HCL nr. 9-10/ZZ.LL.2013, se aprobă ACM/CCM nr. 11-12/ZZ.LL.2013, unde la art. 18 s-a aprobat acordarea sporului de conditii vătămătoare 15%. (anexa nr...-.. la procesul verbal de constatare).

Totodată la art. 27 alin. (1) s-a aprobat achitarea sumei de 500 lei/lună/persoană, pentru coşul zilnic şi costul celorlalte servicii, care să le garanteze salariaţilor şi familiilor lor, traiul unei vieţi demne şi onorabile.

În perioada 2013-2014, se continuă acordarea şi a sporului de dispozitiv.

Ulterior în anul 2015, în baza HCL nr. 15-16/ZZ.LL.2015 şi CCM nr. 13 respectiv ACM nr. 14/ZZ.LL.2015, la art. 27 alin.(1) conform actelor administrative menţionate se acordă suma de până la 500 lei/lună, pentru decontarea tuturor lucrătorilor a ţinutei obligatorii. (anexa nr. ....-.... la procesul verbal de constatare). La art. 18 se aprobă în continuare, acordarea sporului de condiţii vătămătoare de 15%. De asemenea, se continuă acordarea sporului de dispozitiv.

Prin urmare, echipa de audit al Camerei de Conturi Satu Mare, a constatat că începând cu data de ZZ.LL.2010 şi până la data de ZZ.LL.2017, salariile au fost stabilite în mod eronat, incluzându-se în acestea, în mod nejustificat, sume fixe şi  sporuri care s-au aplicat la salariul de bază, (cazul sporului de dispozitiv) în condiţiile în care legislaţia care reglementează drepturile salariale ale acestor categorii de personal nu prevede posibilitatea acordării acestor sporuri.

3). Acordarea sporului de dispozitiv (25% din salariul de bază),  a sporului de stabilitate (400 lei), şi ulterior în anul 2015, a sumei fixe de 500 lei pentru decontarea ţinutei obligatorii, au fost prevăzute în Contractul/Acordul colectiv de muncă, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al primarului, invocându-se prevederile H.G. nr.833/2007, privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colectiv, a Legii nr. 130/1996, privind contractual colectiv de muncă, prevederile Legii nr. 53/2003, privind Codul Muncii, prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevederile OUG nr. 1/2010, privind unele masuri de încadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar.

De asemenea, s-au invocat Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea ordinului ministrului de interne nr. 275/2002 şi Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii. 

În HCL nr. 9-10/2013, pentru aprobarea CCM/ACM/2013, s-au invocat prevederile Legii nr. 284 respectiv 285/2010, privind salarizarea unitară a personalului platit din fonduri publice, prevederile Legii nr. 53/2003, privind Codul Muncii respectiv prevederile Legii nr. 62/2011, privind dialogul social. De asemenea se face trimitere la prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, la prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2013 si la prevederile Legii nr. 215/2001, privind administraţia publică locală.

În HCL nr. 15-16/2015, pentru aprobarea CCM/ACM/2015, s-au invocat prevederile Legii nr. 284 respectiv 285/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevederile Legii nr. 53/2003, privind Codul Muncii respectiv prevederile Legii nr. 62/2011, privind dialogul social.

4). Consiliile locale, în calitate de autorităţi ale administraţiei publice locale au capacitatea de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii (art. 3 alin. 1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare), dar nu şi când este vorba de stabilirea unor drepturi băneşti care sunt supuse altor acte normative. Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 la art. 36 alin. (1) prevede următoarele: ,,Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.”

Mai mult, sumele de bani în cuantum fix acordate respectiv sporurile aprobate prin actele administrative nu se regăsesc  în actele normative menţionate şi prin urmare veniturile încasate de natura salariala, în temeiul acestor acte administrative sau clauze contractuale, nu sunt acordate în mod legal.

5). Prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999 nu pot constitui temei legal pentru acordarea sporului de dispozitiv salaraţiilor reclamantei, deoarece dispoziţiile acestei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei. Fiind o lege specială este indubitabil că prevederile acesteia se referă numai la categoriile de personal expres prevăzute în textul legii la art. 13, şi anume la cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili care beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, sporul de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază, şi nu pot fi aplicate altor categorii de personal.

În consecinţă, sporul de dispozitiv de 25 % din salariul de bază nu poate fi acordată întregului personal din administraţia publică, ci numai personalului prevăzut la art.13 din Legea nr. 138/1999.

Prin Decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, privind recursul în interesul legii, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului  militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, instanţa s-a pronunţat decizând următoarele:

”Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se interpretează în sensul că sporul de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în instituţiile publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului Minister de Interne.”

6). De asemenea, dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu reglementează acordarea sporului lunar de dispozitiv, a sporului de stabilitate personalului din cadrul administraţiei publice locale şi ca atare orice plată făcută cu acest titlu nu are temei legal.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, începând cu data intrării în vigoare, a prezentei legi, (ianuarie 2010), drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

În acest sens, legea, în capitolul distinct referitor la modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare legii, (2010) respectiv cap. IV, art. 30 alin.(1) precizează că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază,  prevăzute în notele din anexele la lege, se introduc în salariul de bază,  corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

Ca atare, în salariile de bază stabilite în temeiul Legii nr. 330/2009, se introduc doar sporurile, care până la publicarea acestei legi, au fost stabilite şi acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului.

Pentru a se evita aplicarea eronată a acestei dispoziţii, a stabilirii eronate a  salariului de bază în temeiul Legii nr. 330/2009, Guvernul a emis OUG nr. 1/2010  care la art. 10 precizează că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010, nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.

Aşadar, OUG nr. 1/2010 face lămurirea necesară, precizând expres că, noul salar de bază nu poate conţine drepturi salariale stabilite prin acte administrative (hotărâri ale consiliului local, dispoziţii ale primarului) emise cu încălcarea normelor legale în vigoare la data emiterii lor.

Includerea în salarul de bază a sporurilor (sporului de dispozitiv, spor stabilitate) s-a făcut fără existenţa unui temei legal deoarece art. 30 alin.(1) din Legea nr. 330/2009 a dispus că începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere - care potrivit legii făceau parte din salariul de bază -  se introduc în salariul de bază, corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.”

Prin urmare,  în salariile de bază stabilite în temeiul Legii nr. 330/2009, se introduc doar sporurile, care până la publicarea acestei legi, au fost stabilite şi acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului. Cele două sporuri mentionate anterior, au fost stabilite doar în CCM şi ACM, nr.  7-8/ZZ.LL.2010 respectiv HCL nr.6-17/2010 (anexa nr. ... - ... la procesul verbal de constatare).

Potrivit art.12 alin.(1) din Legea nr. 130/1996 republicată, privind contractul colectiv de muncă ”Contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.”

În fapt, prin contractul de muncă menţionat mai sus, s-au negociat tocmai drepturi salariale care sunt stabilite prin lege, adică drepturi salariale ale personalului contractual stabilite prin OG nr.10/2008 cu modificările şi completările ulterioare, clauza fiind inclusă în contractul de muncă la art.17 alin.(11).

Faţă de cele de mai sus, echipa de audit a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin.(1) din Legea nr. 130/1996.  Conform art. 8 alin.(1) din aceeaşi lege: „ Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege.”

Potrivit art.24 alin.(1) “Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.”

7). Referitor la încheierea ACM şi acordarea sporului de dispozitiv, respectiv a sporului de stabilitate, funcţionarilor publici facem următoarele precizări.

Potrivit dispoziţiilor art.72 alin.(1) Legea nr.188/1999, autorităţile pot încheia acorduri cu sindicatele sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, dar negocierile se pot purta, numai  pe seama măsurilor care pot fi luate în câteva domenii clar stabilite prin actul normativ, respectiv:

 „ a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;

b) sănătatea şi securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfecţionarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale”.

 Din conţinutul acestui text de lege reiese în  mod neechivoc faptul că  acordurile încheiate între patronat şi sindicatele funcţionarilor publici sau reprezentanţii funcţionarilor publici, nu pot cuprinde clauze privitoare la acordarea de sporuri sau sume de bani, contrar dispoziţiilor legii.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.22 alin.(1) din H.G. nr.833/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective, care prevăd:

“(1) Acordul colectiv este convenţia încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituţia publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, şi funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin reprezentanţii aleşi, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la:

a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;

b) sănătatea şi securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfecţionarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale sau desemnaţi ca reprezentanţi ai funcţionarilor publici.”

Potrivit dispoziţiilor art. 31 din legea nr.188/1999, republicată cu modificările şi completările ulterioare, pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază şi sporul de vechime în muncă. Primele şi alte drepturi salariale pot fi acordate numai în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.

Faţă de cele de mai sus echipa de audit a constatat faptul că negocierea şi introducerea în Acordul colectiv a unor astfel de clauze cu privire la acordarea unor drepturi salariale pentru funcţionarii publici, este o încălcare a art. 72 alin.(1) coroborat cu dispoziţiile art.31din Legea nr. 188/1996 privind Statutul funcţionarilor publici şi cele ale art. 22 alin.(1) din HG nr. 833/2007.

Având în vedere aspectele mai sus menţionate pârâta solicită instanţei de judecată a constata că raportat la toate reglementările legale în vigoare, includerea în salariile de bază a sporului de dispozitiv şi a sporului de stabilitate s-a făcut  în mod nelegal.

8). Referitor la încheierea ACM/CCM pe anul 2015 şi decontarea sumei de 500 lei/lună, (ţinută obligatorie) funcţionarilor publici respectiv personalului contractual, învederăm instanţei de fond următoarele:

În  HCL nr. 15-16/2015, pentru aprobarea CCM/ACM/ZZ.LL.2015,  referitor la decontarea sumei de 500 lei pentru ţinută obligatorie, s-au invocat prevederile Legii nr. 284 respectiv 285/2010, privind salarizarea unitară a personalului platit din fonduri publice, prevederile Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii respectiv prevederile Legii nr. 62/2011 privind dialogul social.

Aşa cum s-a arătat mai sus, prin acordul colectiv respectiv contractul colectiv  de muncă nu se pot negocia acordarea de sporuri sau alte drepturi salariale. Negocierea şi introducerea în Acordul colectiv a unor astfel de clauze cu privire la acordarea unor drepturi salariale pentru funcţionarii publici, este o încălcare a art.72 alin.(1) coroborat cu dispoziţiile art.31 din Legea nr.188/1996 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 22 alin.(1) din HG nr. 833/2007.

Plata sumei reprezentând ”ţinuta obligatorie” s-a facut în baza prevederilor art. 27 alin.(1) din Acordul Colectiv de Muncă/Contractul Colectiv de Muncă nr. 13/14/ZZ.LL.2015 (anexa nr. 8.11-8.12 la procesul verbal de constatare ) valabil pe perioada LL 2015 - LL 2017, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare.(anexa nr. ... la procesul verbal de constatare)

Potrivit acestui articol, se menţionează că: „Pentru îndeplinirea sarcinilor …..prin dispoziţie colectivă sau individuală, angajatorul va deconta tuturor lucrătorilor în limita legală, de până la 500 lei/lună pe anul 2015, valoarea ţinutei obligatorii’’.

La art. 3 ’’Prezentul Contract colectiv/Acord colectiv de muncă se încheie pe durata de un an. In cazul în care nu intervin modificari de către nici una din părţi, prezentul contract se prelungeşte cu încă un an. ‘’

9). În contextual nesesizării de către Instituţia Prefectului la instanţa de contencios administrativ a prevederilor art. 1 din HCL nr. 6-17/ZZ.LL.2010, a art. 1 din HCL nr. 9-10/ZZ.LL.2013, respectiv a prevederilor art. 1 din H.C.L. nr.15 si 16/ZZ.LL.2015 , de aprobare a prevederilor art. 17 alin. 3-4,  art.18 şi art.27 alin.(1) din Contractul/Acordul Colectiv de muncă, cu avizul de legalitate a secretarului primăriei, acesta au fost puse în  aplicare,  funcţionarii publici şi personalul contractual beneficiind, (fără să se ţină seama de prevederile art.10 din O.U.G.nr.1/2010 ) de  „decontarea lunară a sumei de 500 lei, a ţinutei  obligatorii” încălcându-se prevederile art.1 alin.(5) din Legea nr.285/2010 unde se precizează că pot fi introduse în noile dispoziţii de încadrare numai acele sporuri care au bază legală.

Efectuarea cheltuielilor menţionate s-a făcut fără un temei legal, deoarece acordarea drepturilor salariale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul administraţiei publice locale este reglementată prin acte normative şi nu intră în competenţa de  aprobare a autorităţilor locale.

Faţă de  cele de mai sus, pârâta solicită instanţei de fond a constata că acordarea acestor sporuri pentru personalului din cadrul aparatului de specialitate al primarului ... nu au fost reglementate prin nicio lege a salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv OUG nr. 1/2010 şi nici ulterior în perioada 2011-2017.

10). În conformitate cu prevederile art. 109 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, în scopul identificării şi remedierii unor abateri de la legalitate şi regularitate de aceeaşi natură cu abaterea prezentată, s-a extins perioada auditată pentru această categorie de operaţiuni economice şi pe anii 2014, 2015 şi 2017, identificându-se în mod similar aceeaşi abatere de la legalitate, respectiv că  în salariile de bază aferente angajaţilor entităţii verificate au fost incluse şi menţinute până LL 2017 sporuri neprevăzute de legislaţia în domeniul salarizarii pentru categoriile de personal existente la nivelul UAT A.

 În concluzie, acordarea ilegală a aşa ziselor drepturi salariale a avut drept consecinţă directă prejudicierea bugetului local, precum şi denaturarea rezultatului financiar al exerciţiului precum şi a situaţiilor financiare întocmite;

Prin urmare, acordarea drepturile salariale în baza Hotărârilor Consiliului Local A. s-a efectuat fără respectarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului din instituţiile bugetare.

11). Valoare prejudiciului cert, stabilit ca valoare a abaterilor pentru eşantionul verificat, este în sumă de 417.579 lei (urmând ca întinderea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, să fie stabilită de conducerea entităţii verificate, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege) şi reprezintă prejudiciul aferent perioadei ZZ.LL.2014 – ZZ.LL.2017 generat de plata: sporului de dispozitiv la nivelul sumei de 139.131 lei, plata ţinutei obligatorii la nivelul sumei de 201.750 lei, la care se mai adaugă contribuţiile sociale datorate de angajator (22,5 %) în sumă de 76.698 lei. (anexele de la nr. ... la nr. ... la procesul verbal de constatare).

S-a avut în vedere doar drepturile salariale acordate în perioada LL 2014 – LL 2017 deoarece această perioadă nu intră sub incidenţa Legii nr. 124/2014, astfel prejudiciul cauzat se impune a fi  recuperat.

12). Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta în susţinerea legalităţii sporurilor  salariale acordate invocă ca temei existenţa contractului/acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul ..., care reprezintă legea părţilor.  ”Odată înregistrat la Direcţia de muncă şi Protecţie Socială singura instituţie căreia îi incumbă obligaţia verificării în sensul conformităţii cu legea, aceste contracte devin obligatorii şi îşi răsfrâng efectele asupra tuturor subiecţilor de drept”.

De asemenea, se invocă, prevederile Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Deciziei nr.794.2016 a Curţii Constituţionale a României.

Pârâta solicită instanţei de judecată să respingă susţinerile reclamantei ca neîntemeiate având în vedere următoarele argumente:

a). Încheierea contractului/acordului colectiv de muncă şi înregistrarea acestuia la Inspectoratul teritorial de muncă, nu poate acoperii nulitatea acelor clauze negociate cu nerespectarea dispoziţiilor legale, conform prevederilor art.24 alin.(1) din Legea nr. 130/1996 respectiv art.138 din Legea nr.62/2011 a dialogului social.

b). Auditarea reclamantei nu a avut ca scop verificarea legalităţii clauzelor cuprinse în CCM sau ACM încheiat la nivelul reclamantei ci auditarea conturilor anuale de execuţie bugetară, respectiv modul de formare, administrare şi de utilizare a fondurilor publice. S-a constatat utilizarea incorectă a acestora urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind salarizarea personalului plătit din fonduri bugetare.

c). Clauzele contractelor/acordurilor colective de muncă încheiate cu nerespectarea legii sunt sancţionate cu nulitatea, acestea neprevalând asupra dispoziţiilor cuprinse în acte normative de rang superior (art. 80 şi art. 81 din Legea nr.24/2000).

d). Decizia I.C.C.J. nr. 23/2016 şi D.C.C. nr.796/2016 nu pot constitui temei al acordării acestor venituri salariale personalului angajat al reclamantei, câtă vreme, pe de-o parte, acordarea acestor sporuri s-a stabilit anterior pronunţării acestora iar pe de altă parte, aceste decizii nu au legiferat acordarea sporului de dispozitiv  sau a sporului de „ţinută obligatorie”, personalului din administraţia publică locală.

Decizia nr.794/2016 a Curţii Constituţionale poate produce efecte şi poate fi opozabilă  raporturilor de muncă/de serviciu stabilite între UAT A şi personalul contractual/funcţionarii publici din cadrul acestei entităţi, nicidecum în raporturile cu Curtea de Conturi. De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.31 alin (11 ) – (14) din OUG nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal – bugetare,  a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2016, ulterior acordării drepturilor salariale de către reclamantă.

În exercitarea atribuţiilor constituţionale şi legale, Curtea de Conturi a României exercită controlul asupra modului de formare, administrare şi utilizare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, nu stabileşte drepturile salariale ale personalului entităţilor verificate.

Reclamanta nu se află în situaţia reţinută în Decizia C.C.R. nr.794/2016, sporurile nefiind acordate în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive ci în baza negocierii acestora prin contracte/acorduri colective de muncă, cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

13). Prin săvârşirea acestei abateri, au fost încălcate prevederile  art. 30 alin.(1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 10 din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin.(1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 1 alin.(1) şi alin.(2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 1 alin.(1) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 1 alin.(1) din OG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 alin.(1) din OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 14 alin.(2) şi alin.(3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, art. 80 şi art. 81 alin.(1) şi alin.(2) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Pentru considerentele prezentate, pârâta solicită instanţei să constate că actele emise de Camera de Conturi Satu Mare sunt legale şi întemeiate şi să respingă cererea privind anularea punctului 6 al Deciziei nr.2/ZZ.LL.2017.

II.2. Cu privire la abaterea consemnată la punctul 7 din partea constatativă a Deciziei nr. 2/ZZ.LL.2017 referitoare la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata unor cheltuieli de personal (indemnizaţii aferente persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică) peste nivelul stabilit de prevederile legale,  Camera de Conturi Satu Mare, în temeiul prevederilor art. 33 alin.(3) din Legea nr. 94/1992, republicată şi ale pct. 174 din RODAS, a dispus în sarcina conducătorului entităţii verificate, aplicarea  următoarelor măsuri prezentate la secţiunea a II-a pentru pct.7 din decizie:

” stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata nelegală a sumelor reprezentând indemnizaţiile stabilite şi acordate  cu încălcarea prevederilor legale persoanelor cu funcţii de demnitate publică, aferente perioadei ZZ.LL.2014 – LL 2017;

- stabilirea pe perioada ZZ.LL.2014 – LL 2017 a obligaţiilor de plată la bugetul general consolidat reprezentând contribuţii angajator/angajat pentru sumele legale de plată reprezentând drepturi salariale şi regularizarea cu eventualele sume plătite în plus;

- luarea de măsuri pentru recuperarea prejudiciului împreună cu dobânzile legale ce se vor stabili potrivit dispoziţiilor art. 73^1 din Legea nr. 500/2002.”

În susţinerea caracterului temeinic şi legal al constatărilor echipei de audit din cadrul Camerei de Conturi Satu Mare, pârâta prezintă instanţei de judecată următoarele argumente:

1). Urmare verificărilor efectuate la categoria de operaţiuni “Cheltuieli de personal” echipa de audit a constatat ca drepturile salariale acordate persoanelor cu funcţii de demnitate publică (primar şi viceprimar) pe perioada LL 2014 – LL 2017, au fost stabilite incorect, cu nerespectarea prevederilor legale, prejudiciindu-se bugetul local cu suma de 278.441 lei.

Începând cu luna LL 2014, indemnizaţiile aferente persoanelor cu funcţii de demnitate publică au fost majorate potrivit prevederilor art. 7^1 din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Potrivit prevederilor de mai sus, începând cu data de 1 iulie 2014, pentru funcţiile de demnitate publică alese de la nivelul administraţiei publice locale, indemnizaţiile se stabilesc potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, respectiv prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi în anexa nr. I, cap. IV, lit. C - Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, cu valoarea de referinţă de 600 lei.

Astfel, în cazul primarului şi viceprimarului A, drepturile salariale aferente lunii iunie 2014 sunt la nivelul sumei de 3.470 lei pentru primar şi 2.403 lei pentru viceprimar. Conform algoritmului de calcul, începând cu luna iulie 2014 indemnizaţiile trebuiau sa fie în cuantum de 4.020 lei pentru primar si 3.552 lei pentru viceprimar.

2). Conform statelor de plată aferente perioadei analizate, indemnizaţiile acestora, începând cu luna iulie 2014 au fost majorate la suma de 5.223 lei (pentru primar), respectiv la suma de 4.533 lei (pentru viceprimar), nerespectându-se  prevederile  art. 7^1 alin.(1) din OUG nr. 103/2013.

3). Echipa de audit din cadrul Camerei de Conturi Satu Mare a constatat că sumele de bani acordate în plus faţă de indemnizaţia legală, reprezintă spor de conditţi vătămătoare în procent de 15%  şi suma de 500 lei/lună, reprezentand valoarea coşului zilnic şi costul celorlalte servicii, care să le garanteze acestora şi familiilor lor, traiul unei vieţi demne şi onorabile, acordată în baza prevederilor art. 27 alin.(1) din ACM/CCM  nr. 11-12/ZZ.LL.2013, aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 9-10/ZZ.LL.2013. (Anexa nr. ...-... la procesul verbal de constatare).

Sporul pentru condiţii vătămătoare de 15% s-a acordat în baza art.18 alin.(3) din actele administrative mai sus menţionate.

Pe lângă sporul de condiţii vătămătoare şi valoarea coşului zilnic, pe parcursul anului 2014, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au beneficiat şi de sporul de 62,5% reprezentand spor proiecte acordat în baza Dispoziţiei nr. 18/ZZ.LL.2013. (Anexa nr. ... la procesul verbal de constatare). Acest spor a fost acordat şi în anii următori 2015, 2016.

4). Începând cu anul 2015, în baza HCL nr. 15-16/ZZ.LL.2015 de aprobare a ACM nr. 14/ZZ.LL.2015 şi CCM nr. 13/ZZ.LL.2015, aceste persoane au beneficiat şi de clauza art. 27 alin. (1) din ACM/CCM privind decontarea tuturor lucrătorilor, a sumei de 500 lei/lună, pentru ţinuta obligatorie. (anexa nr. ..- .. la procesul verbal de constatare). Totodata, se continuă acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare de 15%.

5). Acordarea acestor sporuri s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin (4) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevăd:

”Indemnizaţia lunară pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, dacă nu se prevede altfel prin lege.”

6). Prin urmare, echipa de audit a constatat că în perioada LL 2014 – LL 2017, au fost anagajate, ordonanţate şi plătite cheltuieli de personal reprezentând indemnizaţiile persoanelor cu funcţii de demnitate publică mai mari decât cele prevăzute de lege, cu consecinţe în prejudicierea bugetului local cu suma de 278.441ei, (anexa nr. ... la procesul verbal de constatare).

Abaterea a fost constată şi anterior perioadei de mai sus, însă nu au fost dispuse măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat, având în vedere drepturile salariale acordate în perioda iulie 2014 – septembrie 2014, intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 124/2014 privind aministia fiscală.

 7). Extinderea verificarilor pe perioadele anterioare anului 2016 auditat (respectiv 2014 şi 2015) s-a efectuat în conformitate cu prevederile art. 109 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, identificându-se în mod similar abaterea constatată, respectiv împrejurarea că drepturile salariale au fost stabilite, calculate şi platite cu nerespectarea prevederilor legale.

 8). Valoare prejudiciului cert, stabilit ca valoare a abaterilor pentru eşantionul verificat, este în sumă de 278.441 lei, care cuprinde şi contribuţia angajatorului (22,5%) în sumă de 51.142 lei anexa nr. ... la procesul verbal de constatare, (urmând ca întinderea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, să fie stabilită de conducerea entităţii verificate, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată) şi reprezintă totalul creditelor utilizate din bugetul local A pentru plata indemnizatiilor aferente personalului cu funcţii de demnitate publică, pentru perioada din LL 2014 – până în LL 2017 inclusiv.

9). În legătură cu această abatere, reclamanta nu prezintă motive de nelegalitate. Se dezvoltă o opinie personală potrivit căreia pare justă acordarea acestor drepturi persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică deoarece ” primarul trebuie să aibă cel mai mare venit dintre conducătorii instituţiilor locale”, ” aleşii locali, conducători ai instituţiilor publice din sistemul administraţiei publice locale,  se confruntă în prezent cu numeroase probleme (...)”, ”primarul şi viceprimarul având o activitate permanentă pe durata întregului mandat, trebuie să beneficieze de o indemnizaţie, ca formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, asimilată salariului şi de toate drepturile caracteristice unei funcţii executive.

Pârâta solicită instanţei să înlăture argumentele reclamantei ca nefondate. Să constataţi că salarizarea acestor categorii de persoane nu poate fi făcută prin prisma raţiunilor exprimate de reclamantă, neexistând o prevedere legală care să autorizeze entitatea auditată să reglementeze acordarea acestor drepturi. 

Potrivit dispoziţiilor art. 57 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale:

”(5) Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.

 (6) Durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitatea studiilor absolvite.

 (7) Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut.”

De asemenea, Legea nr. 284/2010, actualizată, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la art. 9 alin (4), prevede că:

„Indemnizaţia lunară pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, dacă nu se prevede altfel prin lege.”

10.) Prin săvârşirea acestei abateri, au fost încălcate prevederile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, art. 9 alin.(4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 14 alin. (2) şi (3), art. 23 alin.(1) şi art. 30 şi art. 67 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 7^1 alin.(1) şi alin.(2) din OUG nr. 103/2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevederile Anexei nr. I, cap. IV, lit. C - Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevederile OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 1 alin.(1) din OG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Solicită instanţei să respingă ca neîntemeiată cererea privind anularea acestui punct al deciziei contestate, cu consecinţa menţinerii ca legale a constatărilor şi măsurilor dispuse prin actele emise de Camera de Conturi Satu Mare.

II.3. Abaterea consemnată la punctul nr. 8 al Deciziei nr.2/ZZ.LL.2017 se referă la ”angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata unor cheltuieli în suma de 2.110,44 lei, contrar prevederilor legale, reprezentând contravaloarea accizelor aferente consumului de energie (gaz natural) utilizat pentru încălzirea spaţiilor în care se desfăşoară activitatea Şcoala Gimnazială ...”.

Pentru înlăturarea acestei abateri, s-au dispus în sarcina conducătorului reclamantei următoarele măsuri:

”- stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din plata contravalorii accizelor aferente consumului de gaze naturale, pentru perioada 2014- 2017, contrar prevederilor legale;

- luarea tuturor măsurilor necesare pentru recuperarea prejudiciului, în conformitate cu prevederile legale.”

Pârâta prezintă instanţei de judecată situaţia de fapt, constatată urmare a misiunii de audit:

1). Urmare testării elementelor cuprinse în eşantionul stabilit la categoria de operaţiuni „Bunuri şi servicii”, s-au constatat în anul 2016, abateri privind efectuarea plăţilor de accize către societatea B SA, aferente consumului de energie, respectiv gaz natural.

Echipa de audit a constatat faptul că, aferent gazului natural utilizat pentru încălzirea spaţiilor destinate activităţii de învăţământ şi aflate în administrarea entităţii, furnizorul de gaz metan, în facturile emise nu a acordat scutirile de la plata accizelor iar Şcoala Gimnazială ... a acceptat şi plătit integral valoarea facturilor emise de furnizor (inclusiv accizele).

2). În urma Notei de constatare, ordonatorul terţiar de credite (Şcoala Gimnazială ...) a luat unele măsuri, în sensul că a notificat Biroul Vamal interior Satu Mare solicitând scutirea de la plata accizei la gaze naturale consumate pentru încălzire, aferente următoarelor perioade:

- anii 2014-2017, notificarea nr. 19/ZZ.LL.2017, (anexa nr. .. la Nota de constatare)

3).  În anul 2017, cu adresa nr.20/ZZ.LL.2017 (anexa nr... la Nota de constatare) entitatea a solicitat Biroului Vamal interior Satu Mare,  luarea in evidenţă şi scutirea de la plata accizelor, însă numai pentru anul 2017.

4). Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în cazul furnizării gazului natural utilizat pentru încălzirea instituţiilor de învăţământ, scutirea se acordă în mod direct, prin facturarea consumului de gaz natural fără accize.

Cu toate acestea furnizorul de gaz nu a acordat scutirea directă şi a calculat şi inclus în facturile emise contravaloarea accizelor aferente. Şcoala Gimnazială ... a acceptat şi plătit integral valoarea facturilor, cu toate că beneficia de scutirea de la plata accizelor pentru gazul metan utilizat drept combustibil pentru încălzire de către şcoală.

5). În conformitate cu prevederile art.109 din „Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi”, în scopul identificării şi remedierii unor abateri de la legalitate şi regularitate de aceeaşi natură cu abaterea prezentată, s-a extins  perioada auditată pentru această categorie de plăţi şi în perioada  2014-2017. Cu această ocazie s-a constatat că şi în această perioadă entitatea menţionată a efectuat plăţi de natura accizelor pentru consumul de gaz metan utilizat pentru încălzire şi apă caldă necesare spaţiilor destinate desfăşurării activităţii în sumă de 2.110,44 lei (anexa nr. ....-... la Nota de constatare).

6). Pentru clarificarea împrejurărilor în care s-a produs abaterea de la legalitate, s-au solicitat notele de relaţii nr. 21/ZZ.LL.2017 şi nr. 22/ZZ.LL.2017  (anexele nr. ... si nr. ... la Nota de constatare) persoanelor cu atribuţii în domeniul în care s-a constatat abaterea.

În răspunsurile primite de către echipa de audit, se precizează că: “ În urma controlului Curţii de Conturi din 2013 am aflat că entitatea beneficiază de scutirea accizelor, dar datorită faptului că titularul contractului era UAT A, nu am beneficiat de scutirea platei accizelor. După rezilierea contractului de UAT A, Şcoala Gimnaziala a încheiat în data de ZZ.LL.2014 contractul cu B şi a depus Notificările la vamă doar in anul ZZ.LL.2017. De la această dată B a emis facturi fără accize. Sumele din 2014/2017 se datorează necunoasterii situatiei mentionate respectiv a depăşirii consumului contractat. Neplata facturilor ducea la sistarea consumului de gaz”

7). Prin cererea formulată, reclamanta reţine starea de fapt şi de drept constatată de echipa de audit pe care nu o contestă însă apreciază că în această ”situaţie se impune să se reţină faptul că Şcoala .. are obligaţia eventual de a recupera prejudiciul de la persoana emitentă a facturilor, nicidecum să restituie această sumă de bani din fonduri proprii”.

De asemenea, se arată că potrivit prevederilor Legii nr.51/2006 modificată şi completată de Legea nr.225/2016, facturile emise pentru servicii de utilităţi publice constituie titlu executoriu astfel că neplata lor ar fi condus la crearea unui prejudiciu exorbitant.

Pârâta  apreciază că argumentele reclamantei sunt neîntemeiate. Solicită instanţei de fond să constate că măsurile dispuse de către Camera de Conturi Satu Mare în sarcina conducătorului reclamantei A vizează stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local şi luarea tuturor măsurilor în vederea recuperării acestuia, fără a indica persoanele răspunzătoare pentru producerea prejudiciului. Această obligaţie revine conducătorului entităţii verificate potrivit prevederilor art.33 alin.(3) din Legea nr. 94/1992.

Împrejurarea că facturile emise pentru plata serviciilor de utilităţi publice constituie titlu executoriu, nu presupune imposibilitatea contestării modului de stabilirea a contravalorii serviciilor furnizate, de către beneficiarii acestora precum şi plata necondiţionată a sumelor cuprinse în facturi.

Câtă vreme ordonatorul terţiar de credite avea cunoştinţă de conduita acestui furnizor încă din anul 2013 când subscrisa a mai constatat această abatere, trebuia şi putea să ia măsuri pentru a se evita utilizarea nelegală a fondurilor alocate de la bugetul reclamantei.

Pârâta apreciază că argumentele reclamantei sunt nefondate, motiv pentru care solicită  instanţei să le respingă şi să constate legalitatea şi temeinicia constatărilor consemnate la acest punct al deciziei contestate.

8). Prin săvârşirea acestei abateri, au fost încălcate prevederile art. I şi art. V alin.(1) din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. I şi art. III alin.(1) din OUG nr. 109/2009, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. I, pct.148 şi art. III, aliniatul 2, pct. 113.7 alin.(1) şi alin.(2) din HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 399 alin.(1) lit. k din Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal, art. 14 alin.(2) şi alin.(3), art. 23 şi art. 54 alin.(6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare. încălcate prevederile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, art. 9 alin.(4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 14 alin. (2) şi (3), art. 23 alin.(1) şi art. 30 şi art. 67 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 7^1 alin.(1) şi alin.(2) din OUG nr. 103/2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevederile Anexei nr. I, cap. IV, lit. C - Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevederile OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 1 alin.(1) din OG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

În concluzie, valoarea totală a prejudiciilor cauzate bugetului local al reclamantei UAT A, care constituie prejudiciu cert pentru eşantionul selectat, este în sumă de 698.130,44 lei.

Pentru toate considerentele prezentate, solicită instanţei să dispună respingerea cererii de anulare parţială a Deciziei nr.2/ZZ.LL.2017 şi a Încheierii nr.1/ZZ.LL.2018 ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinice şi legale a măsurilor dispuse şi a actelor administrative contestate.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 30 alin.(1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 10 din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin.(1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 1 alin.(1) şi alin.(2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 1 OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 1 alin.(1) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 1 alin. (1) din OG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 alin.(1) din OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 14 alin.(2) şi alin.(3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, art. 80 şi art. 81 alin.(1) şi alin.(2) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. art. I şi art. V alin.(1) din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. I şi art. III alin.(1) din OUG nr. 109/2009, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. I, pct.148 şi art. III, aliniatul 2, pct. 113.7 alin.(1) şi alin.(2) din HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 399 alin. (1) lit. k din Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal, art. 14 alin.(2) şi alin.(3), art. 23 şi art. 54 alin.(6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare. încălcate prevederile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, art. 9 alin.(4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 14 alin. (2) şi (3), art. 23 alin.(1) şi art. 30 şi art. 67 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 7^1 alin.(1) şi alin.(2) din OUG nr. 103/2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevederile Anexei nr. I, cap. IV, lit. C - Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevederile OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 1 alin.(1) din OG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

În probaţiune,pârâta înţelege să se folosească pentru susţinerea argumentelor din prezenta întâmpinare de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi orice înscrisuri care se vor dovedi utile în soluţionarea prezentei cauze.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu ocazia efectuării auditului financiar al contului de execuţie bugetară pe anul 2016 la UAT A, Camera de Conturi Satu Mare a constat  o serie de nereguli şi abateri de la legalitate şi regularitate, care au fost consemnate în Procesul verbal de constatare şi a Raportului de audit financiar înregistrate la entitatea verificată sub nr. 23/ZZ.LL.2017,respectiv nr.5/ZZ.LL.2017,iar la Camera de Conturi Satu Mare sub nr.4/ZZ.LL.2017. Pentru  valorificarea procesului verbal,Camera de Conturi a emis  Decizia nr. 2/ZZ.LL.2017 prin care s-au stabilit măsuri de remediere a deficienţelor constatate.

Împotriva acestei decizii entitatea auditată, reclamantă în prezenta cauză ,a formulat contestaţie,  care a fost respinsă de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor a Curţii de Conturi a României prin Încheierea nr.1/ZZ.LL.2018 pentru argumentele de fapt şi de drept invocate şi prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză.

1. La punctul 6 din Decizie, organul de audit a reţinut  „Stabilirea eronată a drepturilor salariale,inclusiv a sporurilor şi a altor drepturi acordate funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul entităţii”, prin acordarea unui spor de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază şi a sumei fixe de 500 lei/lună pentru decontarea ţinutei obligatorii ,pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al primarului,în perioada LL 2014-LL 2017, prin dispoziţii emise,avizate şi semnate de către ordonatorul principal şi de către secretarul UAT A, fără existenţa vreunui temei legal.

Pentru această abatere de la legalitate, pârâta a dispus stabilirea întinderii prejudiciului cauzat prin plata nelegală  a sumelor reprezentând sporul de dispozitiv inclus în salariul de bază şi contravaloarea coşului zilnic respectiv ţinutei obligatorii (incluse în salariul de bază sau decontată sub forma sumei fixe de 500 lei/lunar) şi care au fost menţinute şi plătite cu încălcarea prevederilor legale,pentru perioada ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2017, stabilirea obligaţiilor de plată la bugetul general consolidat, reprezentând contribuţii angajator/angajat pentru sumele legale de plată reprezentând drepturi salariale şi luarea de măsuri pentru recuperarea prejudiciului. 

Analizând criticile reclamantei  formulate asupra acestui punct, instanţa constată că sunt neîntemeiate.

 Astfel,măsura stabilită de pârâtă este legală, deoarece reclamanta  a introdus spor de dispozitiv în salariile angajaţilor săi încă din anul 2010 ,cu toate că prevederile coroborate ale art. 10 din OUG nr.1/2010 şi ale Legii nr.330/2009 nu prevedeau posibilitatea acordării unui astfel de spor.

Potrivit art.1 alin.2 din Legea 330/2009,începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi,drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.1 sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege,iar conform art.30 ,începând cu 01 ianuarie 2010,sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi,după caz,indemnizaţiile de conducere ,care potrivit legii făceau parte din salariul de bază ,prevăzute în notele din anexele la lege,se introduc în salariul de bază,corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009,atât pentru personalul de execuţie,cât şi pentru funcţiile de conducere.

De asemenea,potrivit art.10 din OUG 1/2000,la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010,nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte şi acorduri colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii-cadru 330/2009.

„Sporul de dispozitiv”  de care au beneficiat angajaţii UAT A începând cu ZZ.LL.2010  şi care au fost cuprinse în noul salariu de bază nu sunt prevăzute de legi sau hotărâri ale Guvernului, ci au fost stabilite prin Acordul colectiv de muncă nr. 7/ZZ.LL.2010 şi prin Contract colectiv de muncă nr.8/ZZ.LL.2010 ,aprobate de Consiliul Local A prin HCL nr.6/2010.

Nici suma de 500 lei lunar,pentru „ţinuta obligatorie” nu a fost prevăzută în legi sau hotărâri ale Guvernului, ci a fost stabilită prin HCL nr.9-10.LL.2013,prin care s-a aprobat Acordul colectiv de muncă nr. 11/ZZ.LL.2013 şi prin Contract colectiv de muncă nr.12/ZZ.LL.2013.

Aşadar,invocarea de către reclamantă  a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 330/2009, referitoare la introducerea în salariul de bază a sporurilor acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi după caz indemnizaţiile de conducere care potrivit legii făceau parte din salariul de bază nu prezintă relevanţă, atâta vreme cât indemnizaţia de dispozitiv,acordată anterior angajaţilor era nelegală.

Prin art. 37 din Legea nr. 284/2010 s-a stabilit că ”prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.” 

Or, sporul de dispozitiv nu era prevăzut de lege la nivelul lunii decembrie 2009 şi nici legile ulterioare de salarizare, nu au introdus acest drept în favoarea angajaţilor, precum cei din prezenta cauză.

 Totodată, instanţa constată că prin Decizia nr. 37 /14.12.2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că, „dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 139/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în instituţiile publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului Minister de Interne.”

În măsura în care reclamanta nu poate face dovada încadrării personalului într-una din categoriile de mai sus, Tribunalul apreciază că sunt lipsite de suport juridic apărările acesteia.

 De asemenea, instanţa reţine că nici  suma pentru „ţinută obligatorie” nu a fost prevăzută în actul normativ care reglementează drepturile personalului plătit din fonduri publice, în condiţiile în care dispoziţiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice prevăd: „începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege”.

Tribunalul apreciază ca lipsită de relevanţă invocarea de către reclamată a Deciziei 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Deciziei 794/2016 a Curţii Constituţionale,care vizează alte aspecte,ce exced prezentei cauze.

Referitor la apărarea reclamantei vizând incidenţa Legii nr.78/2018, instanţa apreciază că exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, nu afectează legalitatea Deciziei nr.2/2017.

Legalitatea actelor administrative se apreciază raportat la actele normative în vigoare la data emiterii lor, or, sub acest aspect, se reţine că Legea nr.78/2018 nu era adoptată la momentul emiterii Deciziei nr. 2/2017, astfel că legalitatea deciziei nu se poate analiza prin prisma prevederilor acestui act normativ. Incidenţa Legii nr.78/2018 poate fi luată în considerare la punerea în executare a măsurilor dispuse prin Dispoziţia nr. 2/2017, nefiind un motiv de anulare a acestui act administrativ.

2.Referitor la punctul 7 din decizia contestată,privind angajarea,lichidarea,ordonanţarea şi plata unor cheltuieli de personal(indemnizaţii aferente persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică)peste nivelul stabilit de prevederile legale ,instanţa consideră nefondate criticile reclamantei .

Astfel,pârâta a constatat că drepturile salariale acordate persoanelor cu funcţii de demnitate publică(primar şi viceprimar),pe perioada LL 2014 - LL 2017,au fost stabilite,angajate,ordonanţate şi plătite peste nivelul reglementat de prevederile legale în vigoare,prin acordarea unor sume /sporuri nereglementate acestei categorii de personal şi anume:sporul de condiţii vătămătoare în procent de 15%,aplicat la nivelul indemnizaţiei;suma de 500 lei/lună,reprezentând „valoarea coşului zilnic şi costul celorlalte servicii,care să le garanteze acestora şi familiilor lor,traiul unei vieţi demne şi onorabile” şi sporul de proiecte.

Instanţa reţine că  aceste drepturi băneşti,acordate în baza HCL 9-10/ZZ.LL.2013,prin care s-a aprobat ACM/CC;:11-12/ZZ.LL.2013 şi HCL nr.15-16/ZZ.LL.2015,prin care s-a aprobat ACM 14/ZZ.LL.2015 şi CCM nr.13/ZZ.LL.2015,sunt nelegale ,având în vedere prevederile art. 14 alin.3 din Legea nr. 273/2006, conform cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul comunei şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din acest buget, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială

Or, potrivit art. 132 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

Prin urmare, stabilirea de drepturi de natură salarială sau alte drepturi ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din autorităţile publice se poate face doar în temeiul şi în limitele prevăzute de lege, actele administrative emise de autorităţile publice locale neputând deroga de la prevederile legale cu forţă juridică superioară prin conferirea unor drepturi în plus faţă de cele stabilite prin lege ori în condiţii mai favorabile decât cele legale.

Pentru a se înlătura orice dubiu în acest sens, în mod expres, prin art. 37 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-a stabilit că prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.

Aşadar, în ceea ce priveşte acordarea acestor drepturi băneşti ,au fost încălcate dispoziţiile art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale,  şi art. 9 alin. 4 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar.

3.Cu privire la abaterea consemnată la punctul 8 al Deciziei nr.2/ZZ.LL.2017-„angajarea,lichidarea,ordonanţarea şi plata unor cheltuieli în sumă de 2.110,44 lei,contrar prevederilor legale,reprezentând contravaloarea accizelor aferente consumului de energie(gaz natural),utilizat pentru încălzirea spaţiilor în care se desfăşoară activitatea Şcolii Generale ...”,,instanţa reţine că echipa de audit a constatat că în perioada 2014-2017,din fondurile publice aprobate Şcolii Gimnaziale ...,ordonator terţiar din subordinea UAT A ,s-a decontat furnizorului de gaz,nu doar contravaloarea gazului natural consumat pentru încălzirea spaţiilor în care s-au desfăşurat activităţi de învăţământ,ci şi acciza aferentă acestui gaz,deşi potrivit dispoziţiilor legale ,plata accizei este scutită în situaţia în care gazul este consumat pentru încălzirea acestor spaţii.

Sub acest aspect,instanţa constată că potrivit art.399 alin.1 lit.K din Legea 227/2015 privind codul fiscal,”sunt scutite de la plata accizelor orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate şi de alte instituţii de asistenţă socială, instituţii de învăţământ şi lăcaşuri de cult.”

Aşadar,deşi conform prevederilor legale menţionate,Şcoala Gimnazială .... beneficia de scutirea de la plata accizelor pentru gazul metan utilizat pentru încălzire,au fost acceptate şi achitate facturi fiscale,care cuprindeau şi contravaloarea accizelor,în cuantum de 2.119,44 lei.

Instanţa apreciază ca lipsite de relevanţă apărările reclamantei ,care susţine că „nu avea de ales”,fiind nevoită să plătească facturile,astfel cum au fost emise,în condiţiile în care,după controlul reprezentanţilor pârâtei,unitatea şcolară a notificat Biroul Vamal interior Satu Mare ,solicitând luarea în evidenţă şi scutirea de la plata accizelor ,obţinând scutire însă numai pentru anul 2017.

De altfel,reclamanta nu contestă starea de fapt  reţinută de pârâtă,ci apreciază în această situaţie se impune ca şcoala să recupereze prejudiciul de la persoana emitentă a facturilor ,neimpunându-se să-l restituie din fonduri proprii.

Sub acest aspect,instanţa constată că măsurile dispuse de către Camera de Conturi Satu Mare în sarcina conducătorului reclamantei vizează stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local şi luarea tuturor măsurilor în vederea recuperării acestuia,fără a indica persoanele răspunzătoare pentru producerea prejudiciului.

 Ca urmare, instanţa retine ca sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei faţă de abaterea constatata la punctul 8.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că  acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţi este neîntemeiată, astfel că în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 şi a dispoziţiilor legale anterior invocate, urmează să fie respinsă.

Raportat la soluţia dispusă în cauză şi la prevederile art.453 alin.1 c.proc.civ. instanţa urmează a respinge cererea de acordare a  cheltuielilor de judecată, solicitate de reclamantă.