Aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2002 în cazul unei condamnări cu amenda.

- art. 61 Cod penal

Condamnarea la pedeapsa amenzii pentru o infracţiune săvârşită în termenul de încercare al suspendării condiţionate a unei condamnări anterioare pronunţate potrivit art. 81 Cod penal de la 1968 nu permite aplicarea unei noi suspendări potrivit art. 96 alin. 4 Cod penal  actual, ci este obligatorie aplicarea art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2002 privind punerea în aplicare a Codului penal cu consecinţa revocării suspendării anterioare şi executării  cumulate a pedepsei conform art. 83 Cod penal de la 1968.

Asupra apelului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 1227/26.06.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. xxxxx/197/2016 s-au dispus următoarele:

În baza art. 335 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal, art.61 alin 2,4, lit.c Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul A., […], recidivist, la pedeapsa de 1800 lei amendă penală (180 de zile amendă x 10 lei/zi)), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Codului penal, cu aplicarea art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, a revocat beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1788/01.10.2013 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 16.10.2013 şi a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare şi 1800 lei amendă penală.

În baza art. 63 Cod penal, a atras atenţia inculpatului asupra faptului că neexecutarea cu rea-credinţă a pedepsei amenzii poate atrage înlocuirea zilelor amendă cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

 În baza art. 559 alin. 2 Cod procedură penală, a pus în vedere inculpatului că, în  cazul în care se află în imposibilitatea de a plăti integral amenda penală, poate solicita eşalonarea acesteia.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa  a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, din dosarul de urmărire penală nr. xx/MF/P/2016 din data de 12.09.2016, înregistrat la această instanţă sub nr. xxxxx/197/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare se arată că în data de 13.11.2013, în jurul orei 00:40, inculpatul A. a condus autoturismul marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare […] pe str. B. din mun. C., în timp ce nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 13.01.2013, aspect pe care acesta îl cunoștea.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de depistare în trafic și constatare a infracțiunii; procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declaraţii suspect/inculpat A.; fișă de evidență conducător auto A.; declarație martor D.; declarație martor asistent E.; procesul-verbal din data de 13.01.2013 întocmit de organele de poliție din cadrul Serviciului Rutier C. prin care i-au adus la cunoștință inculpatului că nu mai are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice; fişă cazier judiciar.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 21.11.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi  efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin 10 Cod procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, inculpatul A. arătând că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 Cod procedură penală.

 În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulată de inculpat, cauza a fost soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În circumstanţiere inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat efectuarea unui referat de evaluare şi a depus un set de înscrisuri (caracterizări de la locul de muncă, practică judiciară).

Instanţa a dispus din oficiu ataşarea fişei de cazier actualizată a inculpatului.

Analizând actele şi lucrările cauzei, faţă de ansamblul probator existent, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, în data de 13.11.2013, agenții de poliție din cadrul Serviciului Rutier C., aflaţi în timpul serviciului de control și supraveghere a traficului rutier pe str. B. din mun. C., în jurul orei 00:40, au oprit pentru un control de rutină autoturismul marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare […], iar după identificarea conducătorului auto în persoana lui A., au constatat faptul că acesta nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 13.01.2013, ca urmare a săvârșirii la acea dată a unei infracțiuni prevăzute de legea care reglementează circulația pe drumurile publice, respectiv cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. constând în conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe; conducătorul auto A. se afla în autovehicul împreună cu martorul D., care ocupa locul din partea dreaptă față. Cu ocazia depistării sale, inculpatul a refuzat să consemneze o declarație scrisă și să semneze procesul-verbal întocmit de organele de poliție, care a fost însă semnat de un martor asistent. Conducătorul auto a prezentat pentru control actul de identitate, certificatul de înmatriculare și o foaie de parcurs pentru autovehicule transport persoane seria PM nr. 704 eliberată la data de 11.11.2013, ora 08:00, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare […] conducătorilor auto având numele D. și A., ştampilată cu ștampila unității emitente, fără a avea menționate locul plecării sau sosirii, data și ora, care a fost ridicată de organele de poliție, fiind anexată în original la dosar.

Fiind audiat în cauză, inculpatul A. a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei reținute în sarcina sa și a afirmat că a luat la cunoștință despre faptul că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice până la soluționarea prezentei cauze. Cu privire la autoturismul pe care l-a condus, inculpatul a arătat că acesta aparţine Institutului F. la care este angajat, fiind dat în folosința șefului său, martorul D.; inculpatul a arătat faptul că în ziua respectivă, împreună cu D. și G., au făcut o deplasare în interes de serviciu la H., din care s-au întors seara târziu, ajungând la C. în jurul orelor 00:30-00:45. Pe tot parcursul drumului, autoturismul a fost condus de către D., care a acuzat dureri puternice în zona lombară. În momentul în care au ajuns în C., D. a condus autoturismul până la domiciliul lui G., unde acesta a rămas, după care nu a mai putut conduce și s-a întins pe bancheta din spate a mașinii. În aceste condiții, deși știa că permisul de conducere îi fusese reținut din data de 13.01.2013 și a fost deja condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare pentru respectiva faptă, astfel că nu avea dreptul de a conduce autovehicule, inculpatul A. s-a decis să conducă el până la domiciliul lui D., lucru pe care l-a și făcut, fiind depistat de poliția rutieră.; în final, inculpatul a arătat că nu a informat pe nimeni din conducerea instituției la care lucrează, prin urmare nici pe D., despre situația reală a permisului său de conducere care nu-i permitea să conducă autovehicule pe drumurile publice.

Audiat în calitate de martor, D. a confirmat declaraţia inculpatului, precizând că nu a avut cunoștință despre faptul că acesta nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, iar în caz contrar ar fi refuzat să-i încredinţeze autovehiculul pentru a-l conduce pe drumurile publice.

În drept, fapta inculpatului A. care, în data de 13.11.2013, în jurul orei 00:40, a condus autoturismul marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare […] pe str. B. din mun. C., în timp ce nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 13.01.2013, aspect pe care acesta îl cunoștea, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal.

Inculpatului îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 41 alin 1 Cod penal, având în vedere că prezenta faptă a fost comisă în stare de recidivă post condamnatorie, în condiţiile în care a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni, conform art. 81, 82 Cod penal 1969, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată,  prin sentinţa penală nr. 1788 din 01.10.2013 a Judecătoriei Brașov, în dosar nr. xxxxx/197/2013, definitivă prin nerecurare la data de 16.10.2013.

Evaluând ansamblul probatoriu prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa şi-a format convingerea  în sensul că toate elementele constitutive ale infracţiunii sunt întrunite; astfel, sub aspectul laturii obiective, instanța a reţinut că elementul material al acesteia a fost realizat în speță prin acțiunea de conducere a autoturismului marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare […], în timp ce nu mai avea dreptul de a conduce, fiind întrunită și circumstanța topografică, în sensul că acțiunea de conducere a vehiculului s-a realizat pe str. B. din mun. C., sector de drum care constituie drum public în înţelesul dispozițiilor art. 6 pct.14 din O.U.G. nr. 195/2002 (drum public - orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice); urmarea imediată constă în starea de pericol care rezultă ex re, din materialitatea faptei, iar legătura de cauzalitate rezultă deopotrivă din însăși materialitatea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a intenției indirecte, în accepțiunea art. 16 alin.3 lit. b Cod penal, respectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului faţă de infracţiunea comisă.

Având în vedere cele expuse şi luând în considerare că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, instanţa a procedat la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului evaluate după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului A., instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluţionării cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat; în plus, constată că inculpatul are 42 de ani, este căsătorit, are studii superioare, ocupaţie – inginer la Institutul F. şi este recidivist.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 1 Cod penal, art. 61 alin 2, 4, lit. c Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1800 lei amendă penală (180 de zile amendă x 10 lei/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis.

În ceea ce priveşte pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1788/01.10.2013 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 16.10.2013,  potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.

Raportat la aceasta, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2002 privind punerea în aplicare a Codului penal, cu aplicarea art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, a revocat beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1788/01.10.2013 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 16.10.2013 şi va dispune executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi 1800 lei amendă penală.

În baza art. 63 Cod penal, a atras atenţia inculpatului asupra faptului că neexecutarea cu rea-credinţă a pedepsei amenzii poate atrage înlocuirea zilelor amendă cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

 În baza art. 559 alin.2 Cod procedură penală, a pus în vedere inculpatului că, în  cazul în care se află în imposibilitatea de a plăti integral amenda penală, poate solicita eşalonarea acesteia.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A. care a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii revocării suspendării condiţionate privind pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1788/01.10.2013 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 16.10.2013 solicitând să-i fie aplicate prevederile art. 96 alin. 4 Codul penal actual, ca lege penală mai favorabilă şi să nu se mai dispună revocarea suspendării pedepsei menţionate deoarece prin prezenta a fost condamnat doar la pedeapsa amenzii, nu la cea a închisorii.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 şi următoarele Cod de procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt corectă, urmare a coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală, prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul A. beneficiază, conform art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituţie şi art. 6 par. 2 din CEDO, fiind răsturnată de probe certe, decisive şi sigure de vinovăţie în raport cu infracţiunea de conducere a unui vehicul fără a avea permis, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal, pentru care a fost condamnat.

Inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă, solicitând judecarea potrivit procedurii simplificate de la art. 375 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Pedeapsa de 1800 de lei amendă penală este just individualizată şi nu a fost contestată de inculpat.

În ceea ce priveşte revocarea suspendării condiţionate privind  pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1788/01.10.2013 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 16.10.2013, inculpatului nu-i sunt aplicabile prevederile art. 96 alin. 4 Codul penal actual, ca lege penală mai favorabilă ci prevederile legii tranzitorii, respectiv art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Codului penal care impune această revocare şi cumularea cu pedeapsa amenzii (chiar dacă prin prezenta a fost condamnat doar la pedeapsa amenzii, nu la cea a închisorii). Dispoziţiile art. 96 alin. 4 Codul penal actual sunt aplicabile doar pedepselor pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Faţă de cele arătate, criticile aduse în apelul inculpatului sunt nefondate,  în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.  împotriva sentinţei penale nr.1227 din data de 26.06.2017 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxxxx/197/2016, hotărâre pe care o va menţine.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga apelantul inculpat la plata a 100 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

Domenii speta

Spete similare