Amânarea aplicării pedepsei; individualizarea obligaţiilor impuse inculpatului conform art. 85 alin. 2 Cod penal.

Amânarea aplicării pedepsei; individualizarea obligaţiilor impuse inculpatului conform art. 85 alin. 2 Cod penal.

- art. 85 alin. 2 Cod penal

Natura faptei comise nu este suficientă pentru a se  aplica inculpatului în temeiul art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, obligaţia de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanţă atâta timp cât  în raport de circumstanţele reale în care a fost comisă fapta şi de cele personale ale inculpatului, de valoarea redusă a alcoolemiei şi de caracterul accidental al faptei comise de inculpat o astfel de obligaţie nu apare necesară şi nici proporţională.

Deliberând asupra apelului penal de faţă:

Constată că, prin sentinţa penală nr. 223/17.10.2016 pronunţată de Judecătoria Făgăraş în dosarul penal nr. xxxx/226/2016, a fost stabilită, în baza art. 396 alin. 1 şi 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal, pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului A., […], sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar în baza art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, în toate aceste cazuri instanţa urmând a revoca amânarea şi a dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. 

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş nr. xxx/P/2016, a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, constând, în esenţă, în aceea că la data de 03.03.2016, în jurul orei 17:54 numitul A. a condus autoutilitara marca „VW” cu numărul de înmatriculare […], pe strada C. din oraşul D., având o concentraţie de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 356/T; nr. 357/T din 07.03.2016, inculpatul A. avea o îmbibaţie alcoolică de 1,25 g/l alcool pur în sânge.

Inculpatul a recunoscut  în faţa primei instanţe învinuirea şi a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, însuşindu-şi probele administrate în cursul urmăririi penale.

 Instanţa de fond, examinând probele administrate în cauză, însuşite de către inculpat conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, precum şi declaraţia inculpatului de recunoaştere a învinuirii, a reţinut în fapt următoarele:

În cursul zilei de 03.03.2016, inculpatul A. a consumat băuturi alcoolice la grădina pe care o deţine la periferia oraşului D., iar după-masa, în jurul orei 17:50, s-a urcat la volanul autoturismului marca „VW” cu numărul de înmatriculare […], pe care  l-a condus cu intenţia de a se deplasa la domiciliul său.

Ajuns pe strada C. din oraşul D., în dreptul imobilului cu numărul administrativ xx, inculpatul a fost oprit în trafic pentru un control de rutină, ocazie cu care iniţial a fost testat cu aparatul alcooltest seria ARPJ nr. 0622, rezultând o alcoolemie de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat, apoi a fost condus la Spitalul Municipal E. în vederea recoltării probelor biologice de sânge.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 356/T; nr. 357/T din 07.03.2016, inculpatul A. avea la momentul recoltării probelor biologice o îmbibaţie alcoolică de 1,25 g/l alcool pur în sânge. 

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. de a conduce la data de 03.03.2016, în jurul orei 17:54, autoutilitara marca „VW” cu numărul de înmatriculare […], pe strada C. din oraşul D., având o îmbibaţie alcoolică de 1,25 g/l alcool pur în sânge, constituie infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Întrucât inculpatul a recunoscut învinuirea conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, pentru infracţiunea săvârşită, astfel că instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a arătat că a avut în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.

S-a reţinut că inculpatul A. are 64 de ani, este căsătorit, are doi copii minori, este de profesie şofer, nu are antecedente penale, iar în familie şi societate are o comportare corespunzătoare.

Având în vedere împrejurările săvârşirii faptei, valoarea alcoolemiei şi persoana inculpatului, care a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii şi o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând şi regretând fapta săvârşită, instanţa de fond a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 9 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraş, criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând desfiinţarea ei, iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să se aplice inculpatului şi prevederile art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal.

În motivarea apelului formulat, Ministerul Public a arătat că hotărârea primei instanţe este netemeinică sub aspectul neaplicării faţă de inculpatul A. a dispoziţiilor art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal. Raportat la circumstanţele speţei, la distanţa parcursă şi la nivelul alcoolemiei inculpatului A., se impune aplicarea faţă de acesta a dispoziţiilor art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal, respectiv obligaţia ca pe durata termenului de supraveghere să nu conducă niciun vehicul pentru care este nevoie de permis de conducere.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispoziţiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de Parchet este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă soluţionând cauza dedusă judecăţii în procedura simplificată pentru care a optat inculpatul a stabilit, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale (declaraţiile suspectului şi inculpatului A.; procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de constatare a infracţiunii; rezultatul alcooltest seria ARPJ nr. 0622; buletinul de analiză toxicologică nr. 356/T; nr. 357/T din 07.03.2016; declaraţia martorului F.) coroborat cu recunoaşterea inculpatului, o stare de fapt corectă, constând, în esenţă, în aceea că  la data de 03.03.2016, în jurul orei 17:54, inculpatul A. a condus autoutilitara marca „VW” cu numărul de înmatriculare […], pe strada C. din oraşul D., având o îmbibaţie alcoolică de 1,25 g/l alcool pur în sânge.

Analiza materialului probator administrat în cauză a confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de  art. 336 alin. 1 Cod penal reţinută în sarcina inculpatului, atât în ceea ce priveşte latura obiectivă, cât şi în ceea ce priveşte intenţia indirectă cu care a acţionat inculpatul. De altfel, în apelul formulat nu s-a criticat de către Parchet nici starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului şi nici încadrarea în drept a faptei.

Contrar celor susţinute în apel de către Parchet, Curtea constată că instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului A., aceasta ţinând cont de circumstanţele concrete ale cauzei cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, de faptul că  acesta se află la prima abatere şi de conduita acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa primei instanţe.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul A. nu consumă frecvent băuturi alcoolice, iar conducerea autoturismului sub influenţa băuturilor alcoolice pare să fie în contextul materialului probator de la dosar un accident, o întâmplare izolată şi nu o atitudine constantă a inculpatului de lipsă de respect faţă de normele de circulaţie rutieră, astfel că nu se justifică nici aplicarea unei sancţiuni mai severe decât cea stabilită de către prima instanţă şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal.

Faţă de modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta, de valoarea redusă a alcoolemiei, de gradul de pericol concret redus al faptei în sine, de împrejurarea că inculpatul nu a fost implicat într-un eveniment rutier, ci dimpotrivă la controlul clinic care i s-a efectuat la spital nu prezenta semne evidente de consum de alcool, era orientat spaţio-temporal, alopsihic, autopsihic, avea o atitudine adecvată, o ţinută ordonată şi un comportament liniştit, o astfel de măsură nu se impune; nu se justifică de altfel fixarea în cauză a niciuneia din obligaţiile de la alineatul 2 al art. 85 Cod penal.

Parchetul nu a adus nici în faţa primei instanţe şi nici în apel contraargumente la cele reţinute de către prima instanţă şi nici nu a indicat împrejurări pe care prima instanţă să nu le fi avut în vedere şi care să conducă la necesitatea luării acestei măsuri, susţinând doar în memoriul scris de apel necesitatea anulării permisului de conducere al inculpatului datorită faptei comise şi imposibilitatea realizării acestei operaţiuni în lipsa aplicării dispoziţiilor art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal.

S-a făcut referire în memoriul de apel la amploarea fenomenului de conducere pe drumurile publice a vehiculelor de către conducătorii auto sub influenţa băuturilor alcoolice, însă instanţa de apel constată că răspunderea penală este una personală. Inculpatul nu poate răspunde penal decât pentru infracţiunea pe care a comis-o, iar la stabilirea sancţiunii aplicabile acestuia trebuie avută în vedere gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului, nicidecum amploarea unui fenomen infracţional, chiar dacă acesta pare a fi real. Particularităţile infracţiunii comise de inculpatul A. nu justifică aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal; aceasta apare chiar excesivă în condiţiile în care inculpatul cu ajutorul permisului de conducere are şanse crescute să-şi găsească un loc de muncă pentru a câştiga veniturile necesare întreţinerii familiei.

Nu au fost aduse aşadar de către Parchet argumente pentru aplicarea faţă de inculpat a dispoziţiilor art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal; doar natura faptei comise nu este suficientă pentru a se dispune o astfel de măsură, iar  în raport de circumstanţele reale în care a fost comisă fapta şi de cele personale ale inculpatului, de valoarea redusă a alcoolemiei şi de caracterul accidental al faptei comise de inculpat, nu se justifică interzicerea dreptului inculpatului de a conduce anumite vehicule pe durata termenului de supraveghere.

Faţă de aceste considerente şi văzând că instanţa de apel nu a identificat alte motive pentru reformarea hotărârii apelate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va dispune respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria  Făgăraş împotriva sentinţei penale nr. 223/17.10.2016 pronunţată de Judecătoria Făgăraş în dosarul penal nr. xxxx/226/2016,  care va fi menţinută.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare