Modificare tardivă a cererii de chemare în judecată

Curtea reamintește că, în terminologia C.pr.civ. din 1865, există:

- cererea de chemare în judecată, reglementată, sub aspectul conținutului, de art. 112; şi

- modificarea acesteia (evident, printr-o cerere separată, care, astfel, devine cerere modificatoare), reglementată de art. 132.

C.pr.civ. nu reglementează noţiunea de „precizare” a cererii de chemare în judecată. De altfel, cuvântul „a preciza” nici nu este folosit vreodată în întregul act normativ. Aşadar, în toate situațiile, C.pr.civ. înțelege, prin precizare, indicarea expresă a unui element care nu a fost arătat anterior, altfel spus, arătarea, pentru prima dată, a unui astfel de element.

Şi în litigiul de faţă, prin cererea din 01.04.2016, formulată în scris la 08.04.2016, s-au arătat, pentru prima dată, elemente noi care se circumscriu noțiunilor de obiect şi cauză ale cererii de chemare în judecată (actualizarea sumei cu indicele de inflație şi acordarea dobânzii legale, în temeiul art. 1084 C.civ. din 1864 şi O.G. nr. 9/2000). Pentru a aprecia dacă acestea sunt ori nu modificări în raport cu acțiunea inițială, Curtea are în vedere dispozițiile art. 132 alin. (2) C.pr.civ. care enumeră elementele cărora nu li se aplică regimul juridic specific modificărilor, respectiv:

- când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;

- când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii;

- când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit, şi

- când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.

Aşadar, toate celelalte schimbări sunt considerate de lege modificări. Cum elementele precizate în speţă nu se încadrează în cel patru categorii exceptate, rezultă că ele reprezintă modificări.

Decizia civilă nr. 9/22.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi

1. La data de 15.10.2007, în dosarul nr. 105/100/2003, aflat pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamantul …  a solicitat  obligarea pârâtei …  la restituirea  sumei de 700.000 lei, reprezentând cota sa de participare de 49% din patrimoniul social al pârâtei, ca urmare a excluderii din societate, în temeiul art. 224 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Prin Încheierea nr. 3582/12.11.2007, pronunţată în dosarul nr. 105/100/2003, cererea formulată de reclamant la data de 15.10.2007 a fost disjunsă din acest dosar şi înregistrată sub nr. 5628/100/2007 pe rolul Tribunalului Maramureş.

Prin Încheierea nr. 288/22.02.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5628/100/2007 s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta … şi, pe cale de consecinţă, s-a declinat în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul … în contradictoriu cu pârâta ...

La Tribunalul Galaţi, cauza s-a înregistrat sub nr. 1287/121/2008.

Prin sentinţa comercială nr. 2849/17.10.2008 a Tribunalului Galaţi s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus declinarea competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Maramureş. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Galaţi a considerat că instanţa iniţial sesizată, respectiv Tribunalul Maramureş este competentă să soluţioneze cauza chiar dacă societatea pârâtă şi-a schimbat sediul cu mult înainte ca reclamantul să-şi precizeze acţiunea.

Prin Decizia nr. 2133/17.09.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa supremă a reţinut, prin raportare la prev. art. 63 din Legea nr. 31/1990 republicată, că cererile şi căile de atac prevăzute de această lege se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal, respectiv Tribunalul Galaţi.

Cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, instanţă la care dosarul s-a înregistrat sub nr. 1287/121/2008*.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin  decizia comercială  nr. 547/30.11.2004 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, a fost exclus din societatea …, fiind nevoit să solicite cota sa de participare la capitalul la capitalul  social  de 49% , în natură sau  contravaloarea acesteia ca urmare a unei expertize  tehnice  contabile.

În  drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 31/1990 modificată şi republicată.

Legal citată, pârâta … a depus, la data de 11.08.2008, un punct de vedere, solicitând a se pune în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precizând că nu cunoaşte dacă cota solicitată de 49% este din capitalul social sau din patrimoniul societăţii. Aceasta a arătat următoarele:

- achiziţionarea ulterioară de bunuri în patrimoniul societăţii, în special spaţiul de producţie  (brutăria) şi spaţiul comercial  magazin …,  cât şi mijloacele fixe, ce au fost dobândite cu fondurile obţinute de la partenerul italian (115.000 USD în anul 1999) fără nicio contribuţie bănească din partea reclamantului;

- spaţiul restaurantului … (aportat  la capitalul social de către reclamant) a fost închis pentru renovări încă din anul 1999, renovări care nu au fost finalizate în timpul asocierii  cu reclamantul,  astfel încât  spaţiul respectiv nu a produs nici un beneficiu societăţii.

A arătat că ar fi util ca reclamantul să precizeze în ce anume constau pretenţiile sale în cota de 49% în situaţia în care această cotă se doreşte a fi raportată la întreg patrimoniul societăţii şi nu doar la capitalul social. Fondurile trimise de partenerul italian în societate, cu totală bună-credinţă, spre a fi administrate de reclamant, nu reprezentau un cadou, ci o finanţare. Ca oricare finanţare, aceste fonduri urmau a fi recuperate de finanţator, după ce scopul finanţării era atins. Momentul în care partenerul italian a solicitat să preia administrarea societăţii a fost atunci când acesta a constatat că cei 115.000 USD, care la nivelul anului 1999 reprezentau o valoare considerabilă, au dispărut în mare parte, fără a lăsa urme  contabile.

Diminuarea drastică a activităţii societăţii după anul 2000 s-a datorat faptului că noul administrator, după ce a constatat că reclamantul … conducea firma, în cea mai mare parte la negru, a luat măsuri de oprire a acestei situaţii.

S-a mai invocat excepţia prematurităţii promovării unei acţiuni în pretenţii, formulate de asociatul exclus, având în vedere prevederile art. 225  alin. 2 lit. b din Legea nr. 31/1990, în sensul că asociatul exclus este obligat să suporte consecinţele tuturor operaţiunilor în curs de executare în momentul excluderii, fără a putea să îşi retragă  partea ce i se cuvine decât după terminarea acestor operaţiuni.

Prin sentinţa comercială nr. 323/28.11.2011 a Tribunalului Galaţi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei …, ca nefondată, şi s-a admis acţiunea formulată de reclamantul … în contradictoriu cu pârâta ... Astfel, s-a dispus obligarea pârâtei … la restituirea a 49% din capitalul social către reclamant, respectiv restituirea în natură a imobilului situat în oraşul … înscris în C.F. nr. …/277/4284, conform contractului nr. 95/1998 şi a procesului-verbal de punere în posesie nr. 95/1998 sau a contravalorii acestuia în sumă de 1.065.440 lei.

Prin Decizia nr. 45/10.05.2012, Curtea de Apel Galaţi a anulat sentinţa nr. 323/28.11.2011 a Tribunalului Galaţi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galaţi, unde cauza s-a înregistrat la data de 02.08.2012 sub nr. 1287/121/2008* rejudecare.

În considerentele deciziei menţionate, Curtea de Apel Galaţi a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei … şi excepţia prematurităţii acţiunii, stabilind că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză.

Curtea de Apel Galaţi a stabilit, de asemenea, că acţiunea promovată de reclamant nu este prematură, „deoarece operaţiunile în curs de executare invocate sunt de fapt datorii ale societăţii care urmează a fi verificate şi, în limita caracterului cert al acestora vor fi scăzute din activul social.

 Privitor la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, prin „foarte succintele note scrise” depuse la dosar de reclamant la data de 15.12.2010, prin care s-a solicitat restituirea în natură a unui imobil, Curtea de Apel Galaţi a constatat că acestea au fost depuse cu mult timp după prima zi de înfăţişare, în sensul prevăzut de art. 132 alin. 1 C.pr.civ., astfel încât modificarea cererii de chemare în judecată prin adăugarea unui nou capăt de cerere s-a considerat de către Curtea de Apel Galaţi ca fiind formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 132 alin. 1 C.pr.civ., deci tardivă.

În rejudecare, la Tribunalul Galaţi, s-au administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu expertiză în construcţii, proba cu expertiză contabilă şi proba cu expertiză mobiliară, instanţa stabilind ulterior, la 18.02.2013, ca la obiectivul expertizei mobiliare privind identificarea şi evaluarea bunurilor mobile să răspundă expertul contabil în cadrul expertizei contabile, urmând a fi evaluate la valoarea de inventar.

Astfel, s-a depus la dosar Raportul de expertiză tehnică de identificare şi evaluare a bunurilor imobile aflate în patrimoniul pârâtei … la data excluderii reclamantului din societate, întocmit de expert …, raport ce nu va fi avut în vedere la pronunţarea prezentei hotărâri, deoarece în şedinţa din 27.02.2015 s-a dispus refacerea acestei expertize faţă de lipsa răspunsului expertului … la obiecţiuni, fiind întocmit un alt raport de expertiză imobiliară de către expert …, care a depus şi Răspuns la obiecţiuni.

De asemenea, la dosar s-a depus şi Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert …, care a depus şi Răspuns la obiecţiuni, cererea pentru efectuarea altei expertize contabile fiind respinsă de instanţă prin Încheierea de şedinţă din 29.09.2014. Expert … a depus la dosar şi Supliment la raportul de expertiză contabilă.

 Prin sentinţa civilă nr. 246/4.10.2016 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost admisă în parte acţiunea privind litigii cu profesioniştii formulată de către reclamantul … în contradictoriu cu pârâta ...

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 187.116 lei, sumă deja impozitată potrivit Ordinului nr. 879/2015 al Ministerului Finanţelor Publice, Anexa 2, pct. 5 din subcapitolul Excluderea unor asociaţi, sumă ce reprezintă valoarea cotei de participare a reclamantului de 49% din patrimoniul social al societăţii pârâte.

A fost respinsă ca tardivă cererea reclamantului formulată la data de 01.04.2016, de completare a acţiunii, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale conform OG nr. 9/2000 şi actualizarea cu indicele de inflaţie.

S-a dispus compensarea cheltuielile de judecată efectuate de reclamant şi pârâtă atât în prima judecată a fondului, cât şi în rejudecarea fondului.

A fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata onorariilor de avocat ale apelantei din apel şi din cererea de suspendare a executării silite în dosarul nr. 236/44/2012 ca neîntemeiată.

 Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul …  a solicitat  obligarea pârâtei … la plata unei sume de bani care să reprezinte valoarea cotei sale de participare de 49% din patrimoniul social al pârâtei, ca urmare a excluderii din societate, în temeiul art. 224 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, dar a solicitat şi restituirea în natură a imobilului situat în oraşul …, str. … nr. …, care ar reprezenta aportul reclamantului în natură la capitalul social al societăţii ...

Prin decizia civilă nr. 45/10.05.2012 Curţii de Apel Galaţi, care a anulat sentinţa civilă nr. 323/28.11.2011 a Tribunalului Galaţi, s-a dezlegat problema de drept a prematurităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, precum şi a modificării acţiunii în data de 15.12.2010. Devin, astfel, aplicabile dispoziţiile art. 2972 alin. 1 C.pr.civ., care prevăd că dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În plus, instanţa de fond a constatat că reclamantul a renunţat, ulterior pronunţării acestei decizii a Curţii de Apel, la acest capăt de cerere formulat tardiv privind restituirea imobilului, iar instanţa Tribunalul Galaţi a luat act de această renunţare prin Încheierea de şedinţă din data de 19.09.2012.

Referitor la modificarea acţiunii în şedinţa publică din data de 01.04.2016, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale conform OG nr. 9/2000 şi actualizarea cu indicele de inflaţie, s-a apreciat că aceasta reprezintă o completare a obiectului acţiunii, formulată cu depăşirea termenului stabilit de disp. art. 132 alin. 1 C.pr.civ. Întrucât orice modificare sau completare a acţiunii trebuia solicitată cel târziu la prima zi de înfăţişare, termen depăşit cu mulţi ani, instanţa de fond a respins ca tardivă cererea de modificare a acţiunii din data de 01.04.2016. 

S-a reţinut că obiectul acţiunii este cel ce priveşte obligarea societăţii pârâte la plata unei sume de bani care să reprezinte valoarea cotei de participare a reclamantului de 49% din patrimoniul social al pârâtei.

Tot prin decizia din apel, Curtea de Apel Galaţi a stabilit că, în rejudecare, instanţa de fond urmează a soluţiona cauza prin raportare la prev. art. 224 din Legea nr. 31/1990 republicată, ce constituie temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, urmând a stabili, pe baza unei expertize tehnice de specialitate valoarea ce se cuvine reclamantului pentru partea proporţională de 49% din beneficii şi pierderi deţinută în patrimoniul social al …, la data excluderii.

Data excluderii reclamantului din cadrul societăţii pârâte a fost stabilită de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 547/30.11.2004, irevocabilă prin Decizia nr. 3105/25.05.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind 30.11.2004.

Potrivit Raportului de expertiză contabilă, Răspunsului la obiecţiuni şi Suplimentului la raportul de expertiză contabilă, întocmite de expert …, s-a constatat că valoarea activului net al societăţii, la data de 30.11.2004, era de 454.606 lei, astfel că valoarea ce se cuvine reclamantului, aferentă cotei sale de participare la capitalul social de 49%, este de 222.756,94 lei. Din această sumă, s-a dispus ca societatea pârâtă să reţină impozitul în sumă de 35.641 lei şi să vireze acest impozit organului fiscal cu menţiunea a ceea ce reprezintă. Astfel, s-a dispus  ca pârâta să plătească reclamantului … suma de 187.116 lei, sumă deja impozitată potrivit Ordinului nr. 879/2015 al Ministerului Finanţelor Publice, Anexa 2, pct. 5 din subcapitolul Excluderea unor asociaţi.

În drept, sunt aplicabile disp. art. 224 din Legea nr. 31/1990.

Referitor la cheltuielile de judecată de la fond, instanţa a făcut aplicarea disp. art. 274 şi ale art. 276 C.pr.civ., în sensul a compensat cheltuielile de judecată efectuate de ambele părţi atât în prima judecată a fondului, cât şi în rejudecarea fondului.

Referitor la cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea apelului, instanţa de fond a constatat că acest capăt de cerere este de competenţa Curţii de Apel Galaţi, ca instanţă ce a judecat apelul, astfel încât a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata onorariilor de avocat ale apelantei din apel şi din cererea de suspendare a executării silite în dosarul nr. 236/44/2012 ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 279 din 20.12.2016 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost respinsă cererea de completare dispozitiv, formulată de reclamantul … de completare a sentinţei civile nr. 214/2016, privind „reactualizare la zi” a sumei ce reprezintă valoarea cotei de participare a reclamantului de 49% din patrimoniul social al pârâtei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că această cerere a fost calificată de instanţă, prin Încheierea din data de 08.04.2016, drept completare a obiectului acţiunii conform art. 132 VCPC, şi asupra căreia instanţa s-a pronunţat prin sentinţa nr. 214/04.10.2016,  respingând-o ca tardivă.

3. Împotriva sentinţelor civile nr. 214/4.10.2016 şi nr. 279/20.12.2016 a declarat apel reclamantul ...

 În ceea ce priveşte apelul formulat împotriva sentinţei civile nr.214/4.10.2016, apelantul-reclamant … a solicitat admiterea acestuia și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii și în principal obligarea pârâtei … la restituirea în natură a imobilului situat în orașul …, str. … nr. … (inclusiv terenul aferent acestuia), imobil care reprezintă aportul său în natură la capitalul societății … (respectiv 49% din întregul capital), iar în subsidiar obligarea … la plata sumei reprezentând valoarea a 49% din patrimoniul social al …, sumă ce constituie contravaloarea părții ce i se cuvine din patrimoniul acestei din urmă societăți, actualizată.

A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în fond și apel.

În esenţă, în motivarea apelului a arătat că îşi menţine în întregime toate obiecţiunile formulate în faţa instanţei de fond. A apreciat că ar fi intervenit erori grave la momentul efectuării expertizelor care au condus la obţinerea unor valori derizorii pentru bunurile expertizate, la neexpertizarea unor bunuri de valoare, precum şi la înregistrarea în mod nejustificat a unor datorii fictive ale pârâtei al căror caracter evident era acela de prejudiciere a intereselor reclamantului.

Au fost reiterate criticile față de rapoartele de expertiză efectuate în prezenta cauză, respectiv:

- referitor la raportul de expertiză contabilă, a solicitat refacerea acestuia ținând cont de obiectivele indicate și în fața primei instanțe, sub forma obiecțiunilor la raport.

Având în vedere că nu a avut loc o evaluare a elementelor de activ (teren, clădiri, mijloace de transport utilaj tehnologic etc.) anterior determinării activului net a precizat că activul net stabilit de expertul desemnat de instanță nu poate sta la baza efectuării partajului, nici cel stabilit la 30.11.2004 şi nici cel stabilit Ia 25.05.2005. A mai arătat că o expertiză tehnică a bunurilor mobile nici măcar nu a mai fost efectuată în prezenta cauză, instanța renunțând în mod justificat la acest mijloc de probă.

In ceea ce priveşte datoriile … luate în calcul la stabilirea activului net la data de 30.11.2004, cât si la data de 25.05.2005,  s-a apreciat că suma de 547.882.377 ROL (lei vechi) înregistrată în contul 404 „Furnizori de imobilizări” nu se justifică a fi luată în calcul deoarece pârâta nu a prezentat o situație analitică a acestor datorii pentru a putea fi verificată realitatea acesteia.

Cu privire la Obiectivul nr. 2 al expertizei privind  stabilirea obligațiilor societății în curs de executare şi dacă acestea au fost onorate în totalitate (inclusiv penalitățile) şi la ce dată,  s-a apreciat că răspunsul formulat de către expertul desemnat este unul eronat deoarece a luat în calcul datele din balanța de verificare analitică la 30.12.2004 şi nu din cea întocmită la 30.11.2004.

Astfel, obligațiile societăţii în curs de executare ce nu au fost reflectate în evidenţa contabilă a … la data de 30.11.2004 sunt de 30.880 lei, mai puţin cu 33.148 lei faţă de cele stabilite în raportul de expertiză, acesta ar fi trebuind să fie şi răspunsul pentru obiectivul 3.

În ceea ce priveşte obiectul nr. 4 al expertizei, s-a invocat faptul că înainte de finalizarea expertizei contabile era necesară evaluarea activului ...

Referitor la obiectul nr. 5, s-a apreciat că în raportul de expertiză contabilă trebuiau cuprinse şi bunurile înregistrate în evidenţa contabilă în conturile 2131 “Echipamente tehnologice”, 2132 „aparate si instalații de măsură” şi 2133 “mijloace de transport” a căror valoare totală a fost de 81.162 lei  la 30.11.2004 şi de 77,771 lei la 25.05.2005.

 Datoria de 79.000 de dolari invocată de ... reprezintă, în fapt, 40.000 de dolari aport la capital, iar sub acest aspect s-a considerat că nu se poate vorbi de o datorie a societății, iar 39.000 de dolari reprezintă finanțare pentru ... Începând cu anul 2002, ... a efectuat plăți în contul datoriei anterior menționate, ceea ce însemna că expertiza contabilă ar fi trebuit să țină cont de plățile deja efectuate.

A apreciat că modificarea raportului de expertiză contabilă a fost realizată cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la procedura efectuării expertizelor, astfel încât se impunea refacerea acestuia împreună cu experții parte numiți în prezenta cauză.

Referitor la raportul de expertiză tehnică imobiliară, a apreciat, de asemenea, că se impune refacerea acestuia ținând cont de aspectele indicate în fața primei instanțe sub forma obiecțiunilor la raport, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

A considerat necesar a se efectua şi o evaluare a bunurilor mobile, deoarece la instanţa de fond, în mod eronat, au fost evaluate doar o parte a bunurilor mobile de către expertul contabil,

că precizările referitoare la plata dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație au fost realizate de către reclamant urmare a solicitării instanței de judecată de a lămuri cu privire la capătul de cerere referitor la suma solicitată, respectiv “reactualizarea la zi” a respectivei sume.

Prin urmare, ceea ce instanța a considerat ca fiind o „modificare a acțiunii în ședința publică din data de 01.04.2016”, constituie, în fapt, explicații oferite cu privire la “reactualizarea la zi” a sumelor solicitate de către reclamant.

Cu privire la cheltuielile de judecată şi compensarea acestora s-a apreciat că hotărârea este lapidară sub acest aspect, în pofida cuantumului semnificativ al acestora – care depăşeşte 50.000 lei.

Mai mult, în privința cheltuielilor aferente expertizelor efectuate în prezenta cauză, acestea au fost puse pe parcursul judecării cauzei și în sarcina apelantului reclamant, deși în conformitate cu prevederile art. 226 alin. (3) Legea 31/1990 costurile de evaluare vor fi suportate de către societate, astfel încât a solicitat obligarea … la restituirea plăților deja efectuate de către reclamant.

Întrucât hotărârea atacată nu menționează în niciun fel modalitatea în care s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, s-a considerat că sub acest aspect hotărârea dată este nemotivată.

Cu privire la cheltuielile de judecată s-a arătat că soluția instanței contravine chiar solicitărilor celor doi avocați reprezentanți ai pârâtei care se referă doar la diminuarea cheltuielilor de judecată și nicidecum o compensare totală a acestora, cum s-a decis prin hotărârea apelată. În acest sens, s-a menţionat şi poziţia pârâtei, prin reprezentant avocat …, care a recunoscut parțial pretențiile reclamantului, aspect consemnat în încheierea de ședință din data de 13.09.2016.

În drept, au fost invocate art. 284 alin. (1), art. 292 alin. (1) teza a II-a, art. 294 alin. (2), art. 295, art. 297 C.pr.civ., Legea nr. 31/1990.

În probațiune au fost solicitate: proba cu expertiză tehnică de specialitate, proba cu înscrisuri, precum și orice probă utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei sau care ar rezulta din dezbateri.

În ceea ce priveşte apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 279/20.12.2016, apelantul-reclamant …  a solicitat admiterea acestuia și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii și în principal obligarea pârâtei … şi pe cale de consecinţă să fie obligată … la plata sumei actualizată la zi ce constituie contravaloarea părţii ce i se cuvine din patrimoniul societăţii.

A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în fond și apel.

Cu privire la capătul de cerere referitor la suma solicitată, respectiv “reactualizarea la zi” a susţinut că ceea ce instanța a considerat ca fiind o “modificare a acțiunii în ședința publică din data de 01.04.2016”, erau, de fapt, explicații oferite cu privire Ia “reactualizarea la zi” a sumelor solicitate de către reclamant în hotărârea pronunțată, instanța nefăcând însă nicio referire la acest aspect, ceea ce ridică următoarea problemă:

A susţinut că în situaţia în care precizările din 01 aprilie 2016 au fost considerate ca fiind cereri noi, diferite de solicitarea privitoare la “reactualizarea la zi” a sumelor solicitate, atunci înseamnă că instanța a omis să se pronunțe asupra unei părți a unui petit, respectiv cel referitor la “reactualizarea la zi” a sumelor solicitate.

 Deși precizările formulate în scris înaintea termenului din 08 aprilie 2016 au fost considerate cereri noi, instanța de fond nu a pus în vedere reclamantului să achite vreo taxă de timbru corespunzătoare „noilor cereri”.

A mai arătat că pentru respectivele completări/explicații reclamantul nu a fost obligat la plata vreunei taxe de timbru pentru că nu au avut statutul unei noi cereri.

A susţinut că abia prin sentința civilă nr. 214/04.10.2016, instanța a recalificat explicațiile respective ca fiind o cerere nouă, fără a pune in discuția părților aceasta recalificare.

În drept, au fost invocate art. 281 ind. 2, art. 281 ind. 1, art. 282 si urm. VCPC.

La data de 16.02.2017, pârâta … a formulat apel incident, în baza art. 293 Cod de procedură civilă, solicitând admiterea acestuia şi, în rejudecare, desfiinţarea în parte a sentinței civile nr.214/04.10.2016, în sensul înlăturării dispozițiilor privitoare la obligația societății pârâte de a reţine şi vira impozitul în sumă de 35.641 lei, aferent sumei de 222.756,94 lei ce reprezintă cota de 49% de participare a reclamantului la capitalul social, având în vedere că obligația virării acestui impozit revine, conform noilor reglementari fiscale, reclamantului, în calitate de beneficiar al sumelor dobândite cu titlu de restituire contravaloare părți sociale.

Astfel, conform prevederilor contabile aplicabile în cazul unui asociat exclus, conform Anexei 2 – pct. 5 din subcapitolul “Excluderea unor asociat din OMFP 897/2015, în momentul achitării cotei-parți din capitalul social propriu, cuvenite asociatului exclus, diminuată cu impozitele calculate potrivit legislației fiscale, calculul, reținerea şi virarea impozitelor revin societății plătitoare.

 Prin urmare, potrivit punctului 1443 din Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 571/2003, în vigoare în anul 2015, în cazul operațiunilor de excludere, reținerea şi virarea impozitului se efectua de către persoana juridică la care persoana fizica a deținut părțile sociale.

In urma intrării în vigoare a noului cod fiscal prin Legea nr. 227/2015, începând din 01.01.2016, acest impozit nu se mai reţine la sursă, fiind incidente prevederile art.94 alin.8 şi art. 98, conform cărora, impozitul de 16% aferent câștigului obținut va fi suportat de beneficiarul de venit.

 In aceste condiții, deși pârâta a reținut suma calculată şi datorată cu titlu de impozit, ulterior pronunțării sentinței 214/2016, nu a putut să o vireze organului fiscal, nemaiexistând cadrul legal pentru acest fel de operațiune.

 Pentru a pune în acord prevederile legale fiscale cu dispozitivul hotărârii judecătorești, a solicitat modificarea hotărârii în sensul obligării societății pârâte la virarea sumei de 35.641 lei în contul reclamantului şi nu către organul fiscal, pentru ca acesta, la rândul său, să îşi poată achita obligațiile fiscale în urma depunerii propriei declarații de venit.

De asemenea, soluția instanței de fond a fost criticată şi în privința cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, în primul ciclu procesual.

Astfel, a arătat că instanța a motivat respingerea cererii de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel prin faptul că asupra acestei cereri ar fi trebuit să se pronunțe instanța de apel.

Însă, având în vedere că soluția instanței de apel a fost aceea de admitere a apelului, casare şi trimiterea cauzei spre rejudecare, a solicitat a se aprecia că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului dedus judecății, inclusiv asupra cererii privitoare la cheltuielile de judecată.

A solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata în apel în primul ciclu procesual.

… a formulat şi întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării apelului, iar pe fond respingerea apelului ca nefondat.

In ceea ce priveşte timbrajul cererii de apel, a invocat faptul că taxa de timbru ar trebui stabilită la valoarea de 477.243 lei, având în vedere valoarea din cererea inițială - de 700.000 lei, din care se deduce valoarea de 222.756,95 lei, stabilită de instanța ca reprezentând drepturile reclamantului.

Pe fondul apelului, solicităm respingerea acestuia ca nefondat.

In ceea ce privește solicitarea principală, de restituire în natură a imobilului reprezentând aportul reclamantului la capitalul social, a solicitat respingerea acesteia, fiind atât o cerere nelegală, conform art.224 din Legea nr. 31/1990, cât şi pentru faptul că asupra acestei cereri s-a pronunțat instanța prin decizia 45/10.05.2012.

Mai mult, în faţa tribunalului, prin încheierea de ședință din data de 19.09.2012, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la această cerere.

In ceea ce privește susținerea reclamantului apelant în sensul că ar fi solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 700.000 lei “actualizată la zi” cu rata inflației, încă din momentul formulării  acestei cereri, în data de 15.10.2007, aceasta este o susținere nefondată, cererea sa neconținând nicio solicitare privitoare la dobânda sau  actualizarea sumei solicitate.

 De asemenea, au fost apreciate ca nefondate şi criticile aduse raportoarelor de expertiză administrate în cauză, arătându-se că expertiza contabilă a valorificat în întregime concluziile expertizei tehnice de evaluare a celor 3 imobile aparținând societăţii, așa după cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiza contabilă.

Cu privire la obligațiile societăţii în curs de executare la data excluderii, în mod corect, expertiza a calculat aceste obligații până la data de 30.11.2004, inclusiv penalitățile datorate de societate conform contractelor comerciale încheiate, chiar dacă aceste penalități nu erau înregistrate în exercițiul financiar până la data de 30.11.2004, fiind înregistrate la sfârșitul anului 2004.

A fost apreciată ca eronată şi susținerea că activul societății nu ar fi fost evaluat atât la data de 30.11.2004 cât şi la 25.05.2005, arătându-se că prin expertiză s-au efectuat evaluările la ambele date, deși, prin decizia Curții de Apel Galați, s-a stabilit în mod irevocabil ca dată a excluderii 30.11.2004.

In privința modului de evaluare a bunurilor mobile, s-a arătat că instanța a stabilit ca acestea să fie evaluate “în funcție de valoarea de inventar rezultată din actele contabile”, modalitate de evaluare cu care ambele părți au fost de acord.

De altfel, la data efectuării raportului de expertiză, bunurile mobile nici nu se mai regăseau în materialitatea lor, fiind distruse, iar pe de altă parte, orice valoare de expertiză ar fi fost cu mult inferioară valorii din contabilitate, avută în vedere de raportul de expertiză, ținând seama de uzura continuă, fizică şi morală la care este supus oricare bun mobil.

În ceea ce privește critica adusă concluziilor expertizei tehnice imobiliare, s-a arătat că apelantul-reclamant nu a indicat vreo eroare sau greșita aplicare a normelor legale din partea expertului, astfel că nu poate constitui o bază legală în solicitarea refacerii raportului de expertiză.

Apelantul reclamant … a depus întâmpinare faţă de apelul incident, prin care a solicitat respingerea în parte a apelului, în sensul menţinerii obligaţiei pârâtei de a reţine şi vira impozitul în sumă de 35641 lei aferent sumei de 222756,94 lei, ce reprezintă cota de 49% de participare a reclamantului la capitalul social, alternativ cu obligarea pârâtei la virarea sumei de 35641 lei în contul reclamantului şi nu către organul fiscal în vederea achitării obligaţiilor fiscale şi respingerea cererii pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul … a invocat excepţia tardivităţii formulării întâmpinării, faţă de disp. art. 289 al. 2 corob. cu art. 136 şi art. 298 Cod de procedură civilă de la 1865.

În ceea ce priveşte timbrajul cererii de apel, a apreciat că taxa judiciară de timbru ar trebui stabilită prin raportare la suma de 222756,95 lei, corespunzătoare cotei de 49% de participare la …

 A precizat că menţine cererea privind restituirea în natură a imobilului, precum şi cele arătate prin motivele de apel cu privire la reactualizarea la zi a sumelor solicitate şi criticile aduse rapoartelor de expertiză administrate în cauză.

În apel, s-au administrat: proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu expertiză imobiliară, proba cu expertiză mobiliară şi proba cu expertiză contabilă.

Analizând probele administrate în cauză, reţine următoarele:

Potrivit art. 295 din Codul de procedură civilă din 1865 (aplicabil ca lege în vigoare la data declanșării litigiului judiciar – 15.10.2007), instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt şi aplicarea legii de către prima instanță. Aşadar, instanţa nu poate depăși limitele a ceea ce părţile doresc să supună judecății.

Din această perspectivă, Curtea constată că apelantul-reclamant … a criticat atât sentinţa civilă nr. 214 pronunţată de Tribunalul Galaţi pe 04.10.2016, cât şi sentinţa civilă nr. 279 din 20.12.2016 a aceleiași instanțe. Pentru că a doua hotărâre soluționează o cerere de completare a celei dintâi, iar partea a solicitat rejudecarea în întregime a cauzei, Curtea apreciază că partea a formulat, de fapt, un singur apel.

La rândul său, apelanta-pârâtă … a formulat apel incident, solicitând schimbarea în parte a sentinţei nr. 214/2016, numai sub aspectul obligării sale la plata impozitului aferent sumei cuvenite părții adverse. Curtea – în temeiul art. 84 C.pr.civ. din 1865 – a recalificat, la termenul de judecată din 15.01.2020, calea de atac drept aderare la apel, întemeiată pe art. 293 C.pr.civ. din 1865, având în vedere că instituția apelului incident a fost introdusă abia prin C.pr.civ. din 2010, inaplicabil în prezenta cauză.

Totodată, ambele părţi au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată avansate în cauză, atât în primul ciclu procesual (în care s-au pronunțat sentinţa civilă nr. 323/2011 a Tribunalului Galaţi şi decizia civilă nr. 45/2012 a Curţii de Apel Galaţi), cât şi în prezentul ciclu procesual (în care s-au pronunțat sentințele apelate nr. 214 şi 279 din 2016).

Apelantul … a reluat, prin cererea de apel, prezentarea situației de fapt expusă în fața primei instanțe, în ambele cicluri procesuale (secțiunea „I.a.În fapt” – pp. 2-6). Sub acest aspect, Curtea constată că partea nu solicită a se reţine vreun alt aspect decât cele menționate în chiar sentințele apelate, deci expunerea nu reprezintă un veritabil motiv de apel.

În continuare, partea a criticat aspectele reținute în rapoartele de expertiză întocmite în cauză (secțiunea „I.b.Aspecte de drept” – pp. 6-15). Sub acest aspect, Curtea a dispus administrarea unui nou set de expertize, rapoartele întocmite în cauză fiind analizate şi criticate de părţi. Prin încheierea de şedinţă nr. 21.11.2019, Curtea a respins obiecțiunile, cererea de efectuare a unei noi expertize contabile, precum şi suplimentarea probatoriului, cu motivarea cuprinsă în respectiva încheiere, care este interlocutorie, în sensul că leagă prezenta instanță. Aşadar, vor fi avute în vedere concluziile cuprinse în rapoartele întocmite la efectuarea noilor expertize din prezentul apel, dar critica reclamantului nu are valoarea unui veritabil motiv de apel, readministrarea probatoriului ținând chiar de rejudecarea cauzei impusă prin art. 295 C.pr.civ. din 1865. Astfel:

-prin raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert … în dosarul nr. 3604/100/2017 al Tribunalului Maramureș s-au stabilit valorile celor trei imobile ale societăţii …, şi

-prin raportul de expertiză contabilă întocmit de experții … (desemnat de instanţă), … (desemnat de apelant) şi … (desemnat de apelantă), luând în calcul şi valoarea imobilelor indicată anterior, s-a stabilit că suma ce i se cuvine apelantului pentru partea sa de 49% din patrimoniul societăţii la data excluderii (30.11.2004) este de 207.118,59 lei.

Referitor la modificarea acțiunii în ședința publică din 01.04.2016, astfel cum a fost explicată în scris prin notele de şedinţă depuse la 08.04.2016, apelantul susţine că operațiunea a fost o explicitare a capătului de cerere inițial de „reactualizare la zi” a sumei solicitate, deci nu o modificare propriu-zisă. În aceste condiții, solicitarea sa nu este tardivă.

Curtea reamintește că, în terminologia C.pr.civ. din 1865, există:

-cererea de chemare în judecată, reglementată, sub aspectul conținutului, de art. 112, şi

-modificarea acesteia (evident, printr-o cerere separată, care, astfel, devine cerere modificatoare), reglementată de art. 132.

C.pr.civ. nu reglementează noţiunea de „precizare” a cererii de chemare în judecată. De altfel, cuvântul „a preciza” nici nu este folosit vreodată în întregul act normativ. Aşadar, în toate situațiile, C.pr.civ. înțelege, prin precizare, indicarea expresă a unui element care nu a fost arătat anterior, altfel spus, arătarea, pentru prima dată, a unui astfel de element.

Şi în litigiul de faţă, prin cererea din 01.04.2016, formulată în scris la 08.04.2016, s-au arătat, pentru prima dată, elemente noi care se circumscriu noțiunilor de obiect şi cauză ale cererii de chemare în judecată (actualizarea sumei cu indicele de inflație şi acordarea dobânzii legale, în temeiul art. 1084 C.civ. din 1864 şi O.G. nr. 9/2000). Pentru a aprecia dacă acestea sunt ori nu modificări în raport cu acțiunea inițială, Curtea are în vedere dispozițiile art. 132 alin. (2) C.pr.civ. care enumeră elementele cărora nu li se aplică regimul juridic specific modificărilor, respectiv:

-când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;

-când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii;

-când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; şi

-când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.

Aşadar, toate celelalte schimbări sunt considerate de lege modificări. Cum elementele precizate în speţă nu se încadrează în cel patru categorii exceptate, rezultă că ele reprezintă modificări.

Tot art. 132 C.pr.civ. din 1865 stabilește că modificarea acțiunii se poate face doar la prima zi de înfățișare, termen depășit în cauză cu mai mulţi ani. Deci, în mod corect a reţinut prima instanță că modificarea este tardivă. În continuare, art. 103 alin. (2) C.pr.civ. din 1865 stabilește că neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, deci actul făcut peste termen este nul. În concluzie, cererea din 01.04.2016 este nulă, prima instanţă respingând-o în mod corect.

Din aceeași perspectivă – a modificării cererii de chemare în judecată – Curtea constată că, prin decizia civilă nr. 45/2012 s-a stabilit – cu putere de lucru judecat – că prin notele scrise din 15.12.2010 apelantul a încercat modificarea acțiunii sale cu adăugarea unui nou capăt de cerere principal, în sensul obligării apelantei-pârâte la a-i restitui în natură imobilul din orașul …, str. … nr. …, imobil ce reprezintă aportul său în natură la capitalul social al societăţii … Or, această modificare a fost făcută peste termen, deci, cum corect a reţinut şi Tribunalul Galaţi, ea nu poate primi efecte juridice. Mai mult, apelantul a renunțat, ulterior pronunțării deciziei nr. 45/2012, la acest capăt de cerere tardiv, iar Tribunalul Galaţi a luat act de această renunțare prin încheierea din 19.09.2012. Nu în ultimul rând, art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nici nu permite acordarea unei părţi proporționale din patrimoniul social, ci doar a unei sume de bani care să reprezinte valoarea acesteia. Rezultă că solicitarea, reiterată în apel, de acordare a imobilului în natură nu este întemeiată.

Prin apelul declarat contra sentinţei nr. 279/2016, apelantul … a arătat că, dacă se admite că cererea din 01.04.2016 este modificatoare, atunci prima instanță nu s-a pronunțat pe capătul de cerere inițial, referitor la „reactualizarea la zi” a sumei cuvenite. Curtea reamintește că instanţa este datoare să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate în cauză, numai că o astfel de obligație poate fi îndeplinită numai dacă cererile sunt corect formulate sub aspect juridic. Or, acest lucru este evident că nu s-a îndeplinit în cauză. Din această perspectivă, modificarea din 01.04.2016 era necesară, numai că ea nu poate fi admisă, așa cum s-a reţinut anterior. A admite un alt raționament ar însemna ca părții să i se permită se încalce termenul expres impus de art. 132 C.pr.civ. din 1865, în detrimentul adversarului, lucru inadmisibil, având în vedere că instanţa este datoare să fie imparțială. Rezultă din toate acestea că nu este întemeiată critica privind nepronunţarea Tribunalului Galaţi asupra cererii de acordare a sumei reactualizate la zi.

De asemenea, apelantul-reclamant a arătat că, dacă se admite că cererea din 01.04.2016 este modificatoare, atunci prima instanță nu i-a pus în vedere să achite vreo taxă corespunzătoare acesteia. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (de asemenea aplicabilă în cauză), valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere; dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute de lege. Or, în speţă, „reactualizarea la zi” nu a presupus indicare vreunei valori (pentru a se face calculul), iar lipsa acesteia nu a fost contestată, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile indicate. Rezultă că nici acest argument nu este întemeiat.

Apelanta … a criticat sentinţa nr. 214/2016 sub aspectul obligării sale la reținerea şi virarea impozitului cuvenit pentru suma ce va fi plătită apelantului. Din această perspectivă, într-adevăr, pe parcursul judecării prezentei cauze s-a modificat legislația fiscală, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, act normativ care, prin art. 94 alin. (8), art. 98 şi art. 123, stabilește că au datoria calculării şi virării impozitului chiar contribuabilii care l-au realizat. Aşadar, reclamantul … are această obligație, iar apelanta-pârâtă trebuie doar să îi plătească suma brută (neimpozitată), respectiv 207.118,59 lei.

Trebuie subliniat că, prin apelul său, … a solicitat rejudecarea în întregime a cauzei. De asemenea, suma netă cuvenită (calculată prin aplicarea impozitului specific la suma arătată anterior) este sensibil aceeași cu suma stabilită prin sentinţa civilă nr. 214/2016. Rezultă de aici că, pe de o parte, practic, schimbarea sentinţei apelate are loc numai sub aspectul valorii impozitului datorat (în sensul includerii în suma ce va fi plătită), iar pe de altă parte, Curtea nu încalcă dispozițiile art. 296 teza a II-a C.pr.civ. din 1865.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, ambele părţi au cerut acordarea şi recalcularea lor. Din această perspectivă, Curtea reţine că:

-apelanta-pârâtă a avansat, până acum, suma totală de 38.147 lei, iar apelantul-reclamant 50.452 lei;

-acțiunea reclamantului a fost admisă, dar nu în cuantumul solicitat de acesta, ci într-unul mai mic;

-apelul reclamantului nu este întemeiat, în schimb cel al pârâtei da;

-sumele datorate reciproc de părţi se compensează până la concurența celei mai mici dintre ele, iar

-onorariile de avocat plătite de apelantă sunt exagerate în raport cu însuși obiectul pricinii, astfel că urmează ca … să achite societăţii … suma de 21.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Totodată, Curtea va admite decontul întocmit de experta … şi va obliga apelantul la plata către aceasta a diferenței de onorariu de 1.100 lei.

În consecinţă, Curtea va respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de … împotriva sentinţei civile nr. 214/2016 (şi, implicit, a sentinţei civile nr. 279/2016) pronunțate de Tribunalul Galaţi,  însă va admite apelul formulat de societatea … împotriva sentinţei civile nr. 214/2016, pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 207.118,59 lei, în loc de „187.116 lei, sumă deja impozitată”.

Curtea va obliga pe reclamant la plata către societate a sumei de 21.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, şi către expertul … la plata sumei de 1100 de lei.

Totodată, Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei hotărâri.

Domenii speta

Spete similare