Incompatibilitatea soluţiei de achitare întemeiată pe cauza de neimputabilitate – cazul fortuit cu soluţia privind încuviinţarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei

Rezumat:

În speţă, instanţa de fond a reţinut incidenţa cazului fortuit, ca şi caz de neimputabilitate care exclude tragerea la răspundere penală a făptuitorului, corelativ cu lipsa de vinovăţie a inculpatului în săvârşirea faptei, pronunţând astfel soluţia de achitare întemeiată pe art. art.16 alin.1 lit. d teza a II-a Cod procedură penală și art. 31 Cod penal, ca urmare a evaluării pe fond a probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi însuşit în mod necondiţionat de către inculpat, condiţie a accesării procedurii simplificate, proces juridic interzis de către instanţa supremă prin Decizia nr. 4/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Hotărârea:

Prin Sentinţa penală nr. 485 din 28.06.2019 a Judecătoriei Suceava, în temeiul art. 396 alin. 1 şi 5 C.pr.pen. rap. la art. 17 alin. 2 C.pr.pen., la art. 16 alin. 1 lit. d teza a II a C.pr.pen. și la art. 31 C.pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. A fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută şi pedepsită de art. 338 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 349 alin. 2, art. 374 alin. 4, art. 375 şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 92 C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul A. la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

 În temeiul art. 93 alin. 2 C.pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. are obligaţia să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciat ca adecvate de către Serviciul de probaţiune. În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 70 de zile. În temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen. s-a stabilit obligaţia de a executa muncă neremunerată în folosul comunităţii se va executa la Primăria mun. sau la DGASPC– Complexul de recuperare neuro-psihomotorie, programul de executare al acestei activitati urmând să fie stabilit de către Serviciul de probaţiune. În temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen. cu referire la art. 91 alin. 4 C. pen. şi art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, precum şi că, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere săvârşește o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 404 alin. 4 C.pr.pen. s-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 07.08.2016, ora 17:00 și până la data de 08.08.2016, ora 17:00, prin Ordonanța nr. 3525/P/2016 din data de 07.08.2016.

În temeiul art. 19 şi art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 C. pr. pen., coroborat cu art. 1351 alin. 1 și 3 Cod civil, s-a respins acţiunea civilă formulată de părțile civile ....., ca neîntemeiată.

În baza art.398 C.pr.pen.rap. la art. 272 şi art.274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 lei din cursul urmăririi penale (cheltuieli judiciare aferente cercetărilor efectuate cu privire la infracţiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, faptă prev. de art. 338 alin. 1 C.pen.). În temeiul art. 398 C.pr.pen. rap. art. 275 alin. 3 C.pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat privind pe inculpatul A., respectiv suma de 1580 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală şi suma de 500 lei în faza de judecată, au rămas în sarcina statului (cheltuieli judiciare aferente cercetărilor efectuate cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen.).

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Suceava a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 283/P/2018 din data 14.06.2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, inculpatul A. a fost trimis în judecată săvârşirea infracţiunilor de „ucidere din culpă”, faptă prev. de art. 192 alin. 1 şi alin. 2 C.pen. şi de „părăsirea locului accidentului” faptă prev. de art. 338 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 04.08.2016, în jurul orelor 23:00, inculpatul a condus autoutilitara marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare ..., pe un drum comunal din comuna S., având direcţia de deplasare dinspre DN 17 către DJ209D, iar în dreptul locuinţei numitului ... din localitatea S. a surprins-o şi accidentat-o mortal pe persoana vătămată B., după care a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, reţinută prin rechizitoriu, au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, procesul-verbal de examinare a autoutilitarei marca Mercedes; declaraţiile martorilor ..., procesul-verbal de vizualizare a imaginilor de pe camerele de supraveghere ale Primăriei comunei S., raportul de necropsie nr. 407-R/A3 eliberat de SJML, raportul de expertiză criminalistică nr. 99/29.05.2017 a INEC – Laboratorul interjudeţean de Expertize Criminalistice, declaraţiile inculpatului A.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 17.10.2018, pronunţată în dosarul nr...../314/2018/a1, rămasă definitivă la data de 20.11.2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 283/P/2018 din data de 14.06.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, privind pe inculpatul A., precum și legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

 La termenul de judecată din data de 13.03.2018, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. 4 rap. la dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a parcurgerii acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzute de art. 374 alin. (4) C.pr.pen., instanța procedând astfel la ascultarea inculpatului A. care a declarat că recunoaște faptele săvârșite așa cum au fost reținute de către Ministerul Public şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cursul judecăţii, persoanele vătămate ... s-au constituit părți civile în cauză, fiecare cu suma de 250.000 lei, reprezentând daune morale, iar persoana vătămată ... și cu suma de 2099,6 lei, reprezentând daune materiale.

În dovedirea laturii civile a fost încuviințată proba testimonială cu martorii ... aceștia fiind audiați la termenul de judecată din data de 08.05.2019.

În baza art. 20 alin. 1 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a cazierului judiciar actualizat al inculpatului A.

Analizând conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 C.pr.pen., probele administrate pe parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanţa de fond a reţinut aceeași situație de fapt ca și cea expusă în actul de sesizare, respectiv că:

În fapt, la data de 04.08.2016, în jurul orelor 23:00, inculpatul A. se deplasa cu autoutilitara marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare .., pe un drum comunal din localitatea S., având direcția de deplasare dinspre DN17 spre DJ209D, în autovehicul, pe scaunul din dreapta față, aflându-se și numitul ... Ajungând în zona locuinței numitului .., inculpatul l-a surprins și accidentat pe numitul B., care era întins în zona mediană a părții carosabile, în poziția decubit, având o alcoolemie ridicată. Cu toate acestea, inculpatul nu a oprit autovehiculul, ci și-a continuat deplasarea pe un traseu care trece prin fața Bisericii din localitatea S., respectiv prin fața Postului de Poliție S. La data și ora producerii accidentului, carosabilul era uscat, vizibilitatea fiind specifică traficului la lumina farurilor, fără iluminare artificială. În urma impactului, numitul B. a decedat, moartea acestuia, potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 407-R/A3 din data de 06.08.2016 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală, fiind una violentă și cauzată de șocul traumatic și hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism prin accident rutier. Aspectul morfologic și dispoziția topografică a leziunilor pledează pentru aprecierea că s-au putut produce în condițiile unui accident rutier prin lovire-cădere-călcare, numitul B. putând fi pieton și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat la autopsie conține 2,10 g‰ alcool. Ulterior, inculpatul A. a revenit la locul producerii evenimentului rutier, găsindu-l acolo și pe martorul ..., care între timp îl identificase pe numitul B. pe partea carosabilă și apelase SNUAU 112.

Această situație de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului date în faza de urmărire penală și în faza de judecată, prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, cu procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 04.08.2016 întocmit de organele de cercetare penală din cadrul IPJ -Biroul Rutier, cu procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 04.08.2016 și planșa foto, cu procesul-verbal de examinare a autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare... din data de 05.08.2016, însoțit de planşe fotografice, cu procesul-verbal din data de 07.08.2016, de redare în formă scrisă a imaginilor preluate de camerele de supraveghere ale Primăriei S., însoțit de planșe fotografice și de un suport optic conținând imagini video, cu raportul de expertiză criminalistică nr. 99 din 29.05.2017 întocmit de expertul criminalist .., din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice-Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice, cu raportul medico-legal de necropsie nr. 407-R/A3 din data de 06.08.2016 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală, precum și cu declaraţiile martorilor ....

Astfel, fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, declarând că la data de 04.08.2016, în jurul orelor 23:00, a condus autoutilitara marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare ..., dinspre localitatea ... spre localitatea S., fiind însoțit de numitul ..... Ajungând în localitatea S., după o curbă la stânga, a mai rulat aproximativ 50-100 m, observând de la o distanță de cel mult 5 metri o persoană care se afla în poziția ghemuit, pe partea carosabilă, aproape de axul drumului, vizibilitatea în zonă nefiind prea bună din cauza teilor existenți pe marginea părții carosabile. Întrucât a sesizat prea târziu acea persoană pe carosabil, nu a apucat să efectueze manevra de frânare, dar pentru a evita impactul a virat la stânga, însă, cu toate acestea, a acroșat-o cu partea inferioară a autoutilitarei. În continuare, inculpatul a menționat că, pe fondul stării de panică, și-a continuat deplasarea, intersectându-se în zona Primăriei comunei S. cu autovehiculul condus din sens opus de martorul ... Ulterior, a revenit la locul producerii accidentului, după ce în prealabil a purtat o discuție telefonică cu agentul de poliție .. din cadrul Postului de Poliție S., căruia, de frică, i-a relatat o situație de fapt nereală, spunându-i că pe partea carosabilă s-ar afla o persoană căzută, agentul solicitându-i să meargă la locul menționat pentru a identifica persoana în cauză. Inculpatul a mai precizat că, la fața locului, au sosit mai mulți lucrători de poliție, iar cu acea ocazie a fost supus testării cu aparatul etilotest și i s-a ridicat autoutilitara marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare ..., în vederea examinării .

În faza de judecată, la termenul de judecată din data de 13.03.2018, inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum acestea au fost reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava .

În sensul celor arătate de inculpatul A. este și declarația martorului .., pasager pe scaunul dreapta față al autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare ....

Cu privire la împrejurările producerii accidentului, instanța de fond a reținut ca relevante procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 04.08.2016, însoțit de planşe fotografice, coroborat cu procesul-verbal din data de 07.08.2016, de redare în formă scrisă a imaginilor preluate de camerele de supraveghere ale Primăriei comunei S., în zona intersecției dintre drumul comunal neclasificat care trece prin fața Primăriei comunei S. și DJ209D, în data de 04.08.2016, în intervalul orar 23:00-23:30, însoțit de planșe fotografice și de un suport optic conținând imagini video, precum și cu procesul-verbal de examinare a autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare .. din data de 05.08.2016, însoțit de planşe fotografice.

Cu prilejul efectuării cercetării la faţa locului, s-a stabilit că accidentul de circulație s-a produs pe drumul comunal neclasificat din localitatea S., comuna S., care face legătura între DN17 și DJ209D, pe un sector de drum fără marcaj longitudinal, iar circulația se desfășoară în ambele sensuri, câte o bandă pe sens. Zona accidentului nu este prevăzută cu iluminat public. Din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului rezultă că, pe sensul de deplasare DJ209D-DN17 a fost identificată autoutilitara marca VW, cu nr. de înmatriculare ... proprietatea numitului .., persoană care a apelat SNUAU 112, iar pe sensul de deplasare DN17-DJ209D, în curba la stânga a fost identificată autoutilitara marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare .., proprietatea inculpatului A.. Totodată, din același proces verbal rezultă că victima accidentului a fost identificată în persoana numitului B., care era decedat, cadavrul fiind identificat în zona mediană a părții carosabile, în poziția decubit ventral dreapta, cu mâna dreaptă întinsă la 90ͦ, mâna stângă flexată la 90ͦ, picioarele întinse.

Totodată, instanța de fond a reținut că și martorii ..., audiați în cursul urmăririi penale, au confirmat aspectele constatate de organele de poliție.

Conducătorul auto al autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare ..., a fost suspus testării cu aparatul etilotest, rezultatul fiind unul negativ.

În ceea ce privește mecanismul producerii accidentului rutier din data de 04.08.2016 în urma căruia a decedat numitul B., relevante au fost concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 99 din 29.05.2017 întocmit de expertul criminalist, din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice-Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice. Conform acestora: „Cel mai probabil, în momentul impactului, victima se afla în genunchi și mâini, fiind lovită cu partea frontală dreaptă a barei de protecție față a autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare.. Viteza probabilă a autoutilitarei Mercedes cu nr. de înmatriculare .. a fost de cca 40-41 km/h; În condițiile date, numitul A. nu putea evita producerea accidentului întrucât, chiar dacă se deplasa cu o viteză care i-ar fi permis imobilizarea autoutilitarei prin frânare a observat mult prea tardiv existența victimei pe carosabil; Numitul B. putea preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi aflat pe partea carosabilă într-o poziție dificil de identificat de către conducătorul auto, atitudine posibil generată de vârstă asociată cu gradul de îmbibație alcoolică pe care-l avea. Cauza producerii accidentului a constituit-o existența victimei pe carosabil, într-o poziție nefirească-în genunchi și mâini, în condițiile în care inculpatul a reacționat prea tardiv față de momentul în care putea și trebuia s-o observe”.

Cauza decesului numitului B. a rezultat din raportul medico-legal de necropsie nr. 407-R/A3 din data de 06.08.2016 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală. Conform acestuia, moartea victimei a fost una violentă, fiind cauzată de șocul traumatic și hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism prin accident rutier. Aspectul morfologic și dispoziția topografică a leziunilor pledează pentru aprecierea că s-au putut produce în condițiile unui accident rutier prin lovire-cădere-călcare, numitul B. putând fi pieton și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat la autopsie conține 2,10 g‰ alcool.

Aceste probe coroborate au atestat conducerea de către inculpatul A. a autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare .., pe un drum comunal din localitatea S., județul Suceava, având direcția de deplasare dinspre DN17 spre DJ209D, în data de 04.08.2016, care, după ce a provocat un accident rutier, a părăsit locul accidentului fără a avea încuviințarea organelor de poliție.

Referitor la infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin.1 și 2 C.pen. pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 283/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile care reglementează cazul fortuit. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 C.pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Cazul fortuit este o cauză de neimputabilitate care înlătură caracterul penal al faptei constând într-o împrejurare exterioară, a cărei intervenție imprevizibilă se adaugă peste acțiunea sau inacțiunea, licită sau ilicită, a unei persoane și care conduce, astfel, la producerea unui rezultat ce nu putea fi prevăzut. Caracteristic cazului fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos, neașteptat, din cauza faptului că intră în concurs cu o împrejurare fortuită, neprevizibilă, care produce în fapt acel rezultat. Imprevizibilitatea împrejurării exterioare trebuie să aibă un caracter general, obiectiv, în sensul că atât autorul, cât și orice altă persoană nu putea prevedea intervenția împrejurării exterioare și efectele acesteia. În doctrină, s-a arătat că originea împrejurării exterioare poate fi o faptă a omului, un fenomen natural, actul unui animal, o defecțiune tehnică etc.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că, în data de 04.08.2016, în jurul orelor 23:00, inculpatul A. fiind însoțit de numitul .., a condus autoutilitara marca Mercedes ., cu nr. de înmatriculare .., pe un drum comunal din localitatea S., . având direcția de deplasare dinspre DN17 spre DJ209D, rulând cu o viteză de aproximativ 40-41 km/h, iar, pe fondul circulației pe timp de noapte, la lumina de întâlnire a sistemului de iluminare și fără iluminat public, după efectuarea unei curbe la stânga, pe un sector de drum în aliniament, în dreptul locuinței numitului .., observându-l tardiv, l-a surprins și accidentat mortal pe numitul B., care se afla pe partea carosabilă, pe sensul său de deplasare, în poziția decubit.

În cauza de față, instanța de fond a arătat faptul că inculpatul nu a putut să prevadă rezultatul socialmente periculos al faptei, acesta fiind consecința unei împrejurări străine de voința și conștiința sa - acțiunea victimei B. de a staționa pe timp de noapte, pe partea carosabilă, în poziția decubit, împrejurare care, de altfel, nu putea fi prevăzută de niciun conducător auto. Or, în condițiile în care victima B. se afla întinsă pe partea carosabilă, în poziția decubit, având o alcoolemie destul de ridicată - 2,10 g‰ alcool pur în sânge, fără a avea vestă reflectorizantă, pe o stradă neluminată și mărginită de copaci – după cum se poate observa din planșele foto aflate la dosar – rezultă cu evidență că victima a creat starea de pericol care a condus la producerea accidentului, nu inculpatul A..

În sarcina inculpatului A. nu s-a putut reține încălcarea niciunei reguli de circulație, conduita acestuia fiind una licită și conform prevederilor legale. Mai mult, instanța de fond a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 99 din 29.05.2017 întocmit de expertul criminalist, din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice-Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice ., cauza producerii accidentului a constituit-o existența victimei pe carosabil, într-o poziție nefirească-în genunchi și mâini, în condițiile în care inculpatul a reacționat prea tradiv față de momentul în care putea și trebuia s-o observe”. Instanța de fond a constatat că inculpatul A. nu putea prevedea, în mod obiectiv, că pe carosabil se afla victima B. în stare avansată de ebrietate. Chiar dacă inculpatul ar fi văzut victima în lumina farurilor, nu s-a putut imputa acestuia că nu a reuşit să frâneze, că nu a avut reflexele necesare într-o situație limită, când prima reacție – firească, de altfel – poate fi una de panică, și că nu a reușit să acționeze suficient de rapid pentru a opri autovehiculul.

Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că victimei B. îi aparține culpa exclusivă în producerea accidentului, în condiţiile în care se afla întinsă pe carosabil, în poziția decubit, având o alcoolemie ridicată, în sarcina inculpatului neputându-se reține vreo culpă în producerea accidentului

Este evident din concluziile raportului de necropsie nr. 407-R/A3 din data de 06.08.2016 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală că există legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului A. și rezultatul produs – decesul victimei, însă, deși fapta acestuia este prevăzută de legea penală, nu îi este imputabilă, trăsătură esențială a infracțiunii conform art.15 alin.1 C.pen.

Cum infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale, în baza art. 396 alin. 1 și 5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin. 2 C.pr.pen., la art.16 alin.1 lit. d teza a II-a C.pr.pen. și la art. 31 C.pen., instanța de fond l-a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.192 alin.1 și 2 C.pen.

În drept, fapta inculpatului A. care, la data de 04.08.2016, în jurul orelor 23:00, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare ..., pe un drum comunal din localitatea S., având direcția de deplasare dinspre DN17 spre DJ209D, a surprins și accidentat mortal, pe numitul B., care se afla pe partea carosabilă, în poziția decubit, după care a părăsit locul producerii accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută şi sancţionată de art.338 alin.1 din C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii a fost reprezentat de acţiunea inculpatului A. de conducere a autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare, pe un drum comunal din localitatea S., având direcția de deplasare dinspre DN17 spre DJ209D, unde a surprins și accidentat mortal pe numitul B., care se afla pe parte carosabilă, în poziția decubit, după care a părăsit locul accidentului fără a avea încuviinţarea organelor de poliţie.

Astfel, infracțiunea prev. de art. 338 alin. 1 C.pen. impune cu prioritate reținerea existenței situației premise constând în producerea unui accident de circulație. Cum Codul penal nu oferă o definiție noțiunii de accident de circulație, instanța se va raporta la dispozițiile legislației speciale în materie. Astfel, OUG nr. 195/2002 definește accidentul de circulație în cuprinsul art. 75 drept evenimentul ce întrunește cumulativ următoarele condiții: a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare; d) s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulație. Urmare a modului de producere și a consecințelor produse (reținându-se că incidentul s-a soldat cu decesul victimei, așa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr. 407-R/A3 din data de 06.08.2016 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală), instanța urmează a constata întrunirea condițiilor legale cerute pentru calificarea evenimentului drept „accident de circulație”.

În condiţiile în care urmare a coliziunii a rezultat decesul numitului B., potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 407-R/A3 din data de 06.08.2016 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală, fapta inculpatului se încadrează în dispoziţiile art. 75 lit. b din OUG 195/2002.

În acest sens, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prevede la art. 77: „(1) Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane este obligat să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei. (2) Orice persoană care este implicată sau are cunoştinţă de producerea unui accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, precum şi în situaţia în care în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunţe de îndată poliţia şi să apeleze numărul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112, existent în reţelele de telefonie din România. (3) Este interzis oricărei persoane să schimbe poziţia vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să şteargă urmele accidentului fără încuviinţarea poliţiei care cercetează accidentul”.

Astfel, inculpatul a observat că persoana pe care o lovise era rănită, dar cu toate acestea nu a anunţat imediat organele de poliţie şi a părăsit locul accidentului, având reprezentarea rezultatului socialmente periculos al faptei sale.

Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este esenţialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice - rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art.16 alin.3 lit. a) C.pen.. Astfel, părăsind locul accidentului fără a avea încuviinţarea organelor de poliţie inculpatul a prevăzut şi a urmărit rezultatul socialmente periculos ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Totodată instanţa de fond a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate dintre cele prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen, în sensul că fapta săvârşită de către inculpat există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 74 C.pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei urmând a se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa de fond a reţinut că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, în condiţiile în care inculpatul a părăsit locul faptei în mod deliberat şi independent de orice reacţie negativă sau violentă care ar putea justifica părăsirea fizică temporară a locului faptei. Urmarea imediată o constituie o stare de pericol ce rezultă din siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, asigurarea limitării efectelor accidentelor de circulaţie şi identificarea persoanelor responsabile.

S-a ţinut seama de pericolul concret al infracţiunii comise, de necesitatea responsabilizării inculpatului, în vederea atingerii scopului educativ şi preventiv al pedepsei, de circumstanţele personale ale acestuia, pentru a reflecta toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dându-se relevanţă şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului.

Examinarea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanţă pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia şi pentru stabilirea unei pedepse eficiente. Modul de comportare în societate, caracterizat printr-o viaţă conformă cu regulile de convieţuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracţiunea datorită înclinaţiei sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obişnuită.

Astfel, în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului A., instanţa de fond a reţinut că acesta este în vârstă de 40 de ani, este divorțat, are studii 8 clase, este agricultor, fiind o persoană integrată în societate. Totodată, instanţa de fond a ținut cont şi de atitudinea sa în faţa organelor judiciare şi de comportarea sinceră pe parcursul cercetării judecătorești, prin recunoaşterea comiterii faptei şi regretul manifestat în raport cu atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin normele legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice.

De asemenea, instanța de fond a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se deci la primul conflict cu legea penală.

Instanţa de fond nu a reţinut incidenţa prevederilor art. 83 C.pen., astfel cum a solicitat apărătorul ales al inculpatului A., întrucât raportat la situația de fapt reținută și gravitatea faptei inculpatului, nu se poate reţine că scopul legii poate fi atins prin amânarea aplicării pedepsei.

În continuare, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin.10 C.pr.pen. şi a reduce limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu 1/3 având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei prin procedura simplificată prevăzută de art.374 alin.4 şi art.375 alin.1şi 2 C.pr.pen.

Instanţa are posibilitatea de a reţine în favoarea inculpatului una dintre circumstanţele atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. 2 C.pen., dar numai în măsura în care consideră că împrejurarea ce ar putea constitui circumstanţă atenuată rezultă din dosarul cauzei şi relevă pericolul social mai redus al faptei sau diminuează periculozitatea făptuitorului, situaţie care nu este incidentă în cauză.

Astfel, în stabilirea unei pedepse concrete inculpatului, instanţa de fond s-a raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile art. 338 alin. 1 C.pen., reduse cu o treime, la gradul de pericol social concret al faptei ce rezidă în participarea la trafic a unei persoane care nu respectă regulile specifice desfășurării unei astfel de activități, precum și la persoana inculpatului.

În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanța de fond a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, respectiv o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 338 alin. 1 C.pen., este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 74 C.pen.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 91 şi urm. C.pen., şi anume cuantumul pedepsei aplicate, respectiv închisoarea sub 3 ani, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi aprecierea instanţei că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, instanţa, în temeiul art. 91 C.pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, urmând să stabilească un termen de încercare de 2 ani, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, acest termen fiind apreciat de instanţă ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului prin supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Condiţia prevăzută la art. 91 alin. 1 lit. a) C.pen. este întrunită, în cauză fiind aplicată o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută la lit. b) alin. 1 al art. 91 C.pen., şi anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanţa de fond a reţinut, conform fişei de cazier judiciar a inculpatului A. că acesta nu are antecedente penale. Condiţia prevăzută la art. 91 alin. 1 lit. c) C.pen este îndeplinită, inculpatul A. manifestându-şi acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Aprecierea instanţei că raportat la persoana inculpatului, la conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi la posibilităţile sale de îndreptare „aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia” conform dispoziţiilor prevăzute la lit. d) alin. 1 al art. 91 C.pen., se întemeiază pe considerente privind împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi persoana inculpatului.

Instanţa de fond a apreciat că prin respectarea de către inculpatul A. timp de 2 ani, pe perioada termenului de încercare, a obligaţiilor ce vor fi impuse de către instanţă există posibilitatea reintegrării sociale şi a reeducării acestuia fără executarea pedepsei închisorii în regim penitenciar. În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., instanța de fond l-a obligat pe inculpatul A. la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Apreciind că este necesară parcurgerea unor programe care să aibă ca finalitate o corectă educare a acestui inculpat din punct de vedere social, în temeiul art. 93 alin. 2 C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul va avea obligaţia să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate apreciat ca adecvat de către Serviciul de probațiune. Având în vedere că inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii şi ţinând cont de faptul că în opinia instanţei prestarea acestor ore ar conduce la reeducarea inculpatului, învățându-l-l ce înseamnă respectul faţă de semeni şi pentru siguranţa acestora, în temeiul art. 93 alin. 3 Cod pen. a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 70 de zile. În temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen. a stabilit ca obligaţia de a executa muncă neremunerată în folosul comunităţii se va executa la Primăria mun. sau la DGASPC - Complexul de recuperare, programul de executare al acestei activităţi urmând sa fie stabilit de către Serviciul de probațiune.

În temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen. cu referire la art. 91 alin. 4 C. pen. şi art. 96 C. pen., instanța de fond a atras atenţia inculpatului A. că, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, precum şi că, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere săvârşește o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 404 alin. 4 C.pr.pen. instanța de fond a constatat că inculpatul A. a fost reținut în cauză pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 07.08.2016, ora 17:00 și până la data de 08.08.2016, ora 17:00, prin Ordonanța nr. 3525/P/2016 din data de 07.08.2016.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că, în cursul judecății, persoanele vătămate ... s-au constituit părți civile în cauză, fiecare cu suma de 250.000 lei, reprezentând daune morale, iar persoana vătămată .. și cu suma de 2099,6 lei, reprezentând daune materiale. În dovedirea laturii civile a fost încuviințată proba testimonială cu martorii ..., aceștia fiind audiați la termenul de judecată din data de 08.05.2019. În ceea ce privește acoperirea prejudiciilor materiale și morale suferite de către părțile civile din prezenta cauză, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1357 C.civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”.

Referitor la persoana care trebuie să despăgubească părţile civile, instanţa de fond a reţinut că, la data producerii accidentului, 04.08.2016, autoutilitara marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare .. era asigurată la SC.. ASIG. Conform art. 19 alin. 1 C.pr.pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. Potrivit art. 1351 C.civ., dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau caz fortuit. În consecință, din moment ce cazul fortuit este o cauză exoneratoare de răspundere inclusiv în plan civil, incidența lui fiind analizată în secțiunile anterioare și cum, în cauză, s-a reținut culpa exclusivă a victimei B. în producerea accidentului, în temeiul art. 19 și art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 1351 alin. 1 și 3 Cod civil, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile ..., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 398 C. pr.pen. rap. la art. 272 şi art. 274 alin. 1 C.pr.pen. instanța de fond a obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 lei din cursul urmăririi penale (cheltuieli judiciare aferente cercetărilor efectuate cu privire la infracțiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, faptă prev. și ped. de art. 338 alin. 1 C.pen.).

În temeiul art. 398 C. pr.pen. rap. la art. 275 alin. 3 C.pr.pen., a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat privind pe inculpatul A., respectiv suma de 1580 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și suma de 500 lei în faza de judecată, vor rămâne în sarcina statului (cheltuieli judiciare aferente cercetărilor efectuate cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen.).

Împotriva acestei sentinţei, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi părţile civile .... pentru motivele prezentate în scris în cererea depusă la dosarul cauzei şi reiterate oral cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost consemnate în încheierea de dezbateri din data de 10.02.2020 când instanţa de control judiciar, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14.02.2020

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin.1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea reţine următoarele:

În prezenta cauză, inculpatul A. a urmat procedura simplificată prev. de art. 375 Cod procedură penală, recunoscând în integralitatea lor faptele pentru care a fost trimis în judecată în sensul că: la data de 04.08.2016, în jurul orelor 23:00, inculpatul a condus autoutilitara marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare .., pe un drum comunal din comuna S., având direcţia de deplasare dinspre DN 17 către DJ209D, iar în dreptul locuinţei numitului ...din localitatea S. a surprins-o şi accidentat-o mortal pe persoana vătămată B., după care a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.

Deşi în cauză cercetarea judecătorească a avut loc în formă simplificată, instanţa de fond, raportat la infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, a dispus achitarea în temeiul art. 17 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit. d teza a II-a Cod procedură penală și art. 31 Cod penal.

Or, sub acest aspect instanţa de cenzură apreciază că se impune a se aduce în atenţie Decizia nr. 4/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii prin care s-a statuat după cum urmează: În ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) din Codul de procedură penală. Decizia prezintă relevanţă în speţă din perspectiva considerentelor ce au stat la baza pronunţării soluţiei precitate, care analizează problema de drept detaliat şi instituie anumite principii de interpretare a dispoziţiilor legale care reglementează procedura simplificată de recunoaştere a învinuirii, principii care să dirijeze instanţa de judecată în procesul de apreciere a compatibilităţii, respectiv incompatibilităţii acestei proceduri abreviate cu unul din temeiurile de achitare reglementate de lege.

Concluzionează Înalta Curte că “din interpretarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală rezultă că noua codificare procesual penală nu exclude de plano pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri de achitare în cazul în care judecata s-a efectuat în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, însă cazurile în care aceasta se poate dispune sunt limitate chiar de condiţiile de admisibilitate ale cererii de parcurgere a unei atare proceduri (cu referire, în special, la recunoaşterea în totalitate a faptelor şi aprecierea caracterului suficient al probelor pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei), aşa încât, dacă se consideră că acestea sunt îndeplinite şi se face aplicarea art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală, o eventuală soluţie de achitare nu va putea depinde de evaluarea pe fond a probatoriului administrat (altfel decât prin prisma suficienţei probelor în stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea ei), ci exclusiv de intervenţia unor cauze evidente care împiedică exercitarea, în continuare, a acţiunii penale, cum ar fi, spre exemplu, intrarea în vigoare a unei legi de dezincriminare, declararea neconstituţionalităţii normei de incriminare şi neintervenţia legiuitorului în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, absenţa discernământului în comiterea faptei, lipsa calităţii speciale prevăzute de lege pentru subiectul activ al infracţiunii etc. (în acelaşi sens, Mihail Udroiu şi colaboratorii, "Codul de procedură penală", Comentariu pe articole, ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, 2017, pag. 1539).”

Or, în speţă, instanţa de fond a reţinut incidenţa cazului fortuit, ca şi caz de neimputabilitate care exclude tragerea la răspundere penală a făptuitorului, corelativ cu lipsa de vinovăţie a inculpatului în săvârşirea faptei, pronunţând astfel soluţia de achitare întemeiată pe art. art.16 alin.1 lit. d teza a II-a Cod procedură penală și art. 31 Cod penal, ca urmare a evaluării pe fond a probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi însuşit în mod necondiţionat de către inculpat, condiţie a accesării procedurii simplificate, proces juridic interzis de către instanţa supremă, după cum s-a arătat în paragraful anterior.

Astfel, a reţinut instanţa de fond că din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că victimei B. îi aparține culpa exclusivă în producerea accidentului, în condiţiile în care se afla întinsă pe carosabil, în poziția decubit, având o alcoolemie ridicată, în sarcina inculpatului neputându-se reține vreo culpă în producerea accidentului, că este evident din concluziile raportului de necropsie nr. 407-R/A3 din 06.08.2016 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală că există legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului A. și rezultatul produs – decesul victimei, însă, deși fapta acestuia este prevăzută de legea penală, nu îi este imputabilă, trăsătură esențială a infracțiunii conform art.15 alin.1 C.pen.

Instanța de fond a arătat faptul că inculpatul nu a putut să prevadă rezultatul socialmente periculos al faptei, acesta fiind consecința unei împrejurări străine de voința și conștiința sa - acțiunea victimei B. de a staționa pe timp de noapte, pe partea carosabilă, în poziția decubit, împrejurare care, în opinia instanţei de fond, nu putea fi prevăzută de niciun conducător auto, de unde şi intervenţia cazului fortuit, adică a acelei împrejurări exterioare a cărei intervenție imprevizibilă se adaugă peste acțiunea sau inacțiunea, licită sau ilicită, a unei persoane și care conduce, astfel, la producerea unui rezultat ce nu putea fi prevăzut.

Or, în rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., s-a reţinut şi culpa inculpatului, alături de culpa victimei B., în producerea accidentului ce a avut drept rezultat decesul acesteia din urmă. Astfel, au fost invocate concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 99 din 29.05.2017 întocmit de expertul criminalist .., din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice-Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice .., potrivit cărora: „Cel mai probabil, în momentul impactului, victima se afla în genunchi și mâini, fiind lovită cu partea frontală dreaptă a barei de protecție față a autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare ...; Viteza probabilă a autoutilitarei Mercedes, cu nr. de înmatriculare ... a fost de cca 40-41 km/h; În condițiile date, numitul A. nu putea evita producerea accidentului întrucât, chiar dacă se deplasa cu o viteză care i-ar fi permis imobilizarea autoutilitarei prin frânare a observat mult prea tardiv existența victimei pe carosabil; Numitul B. putea preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi aflat pe partea carosabilă într-o poziție dificil de identificat de către conducătorul auto, atitudine posibil generată de vârstă asociată cu gradul de îmbibație alcoolică pe care-l avea. Cauza producerii accidentului a constituit-o existența victimei pe carosabil, într-o poziție nefirească-în genunchi și mâini, în condițiile în care inculpatul a reacționat prea tardiv față de momentul în care putea și trebuia s-o observe”. În reţinerea vinovăţiei se invocă şi raportul medico-legal de necropsie a numitului B. nr. 407-R/A3 din data de 06.08.2016 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală, potrivit căruia moartea victimei a fost una violentă, fiind cauzată de șocul traumatic și hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism prin accident rutier, aspectul morfologic și dispoziția topografică a leziunilor pledează pentru aprecierea că s-au putut produce în condițiile unui accident rutier prin lovire-cădere-călcare, numitul B. putând fi pieton și au legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Or, aceasta este învinuirea pe care inculpatul a recunoscut-o în momentul accesării procedurii simplificate şi pe care instanţa de fond a acceptat-o în momentul încuviinţării desfăşurării procesului penal în această formă simplificată. Inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atât anterior cât şi ulterior datei de 1 februarie 2014, a statuat în jurisprudenţa sa constantă, că admisibilitatea cererii de recurgere la o asemenea procedură este condiţionată de recunoaşterea integrală a săvârşirii faptei, atât ca realitate obiectivă, cu toate circumstanţele şi împrejurările menţionate în actul de sesizare, cât şi ca poziţie psihică, sub aspectul formei de vinovăţie cu care s-a acţionat, aceasta neputând fi contestată într-un atare demers procesual (spre exemplu, deciziile penale nr. 4.526 din 14 decembrie 2010, nr. 2.334 din 9 iunie 2011, nr. 365 din 13 februarie 2012, nr. 1.231 din 19 aprilie 2012, nr. 14 din 6 ianuarie 2014, nr. 1.275 din 10 aprilie 2014, nr. 1.556 din 7 mai 2014, nr. 2.479 din 8 septembrie 2014 ale instanţei supreme, Secţia penală).

Potrivit considerentelor Deciziei nr. 4/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii anterior menţionate „În sensul unei asemenea interpretări a sintagmei "recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa" din cuprinsul art. 349 alin. (2) şi art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, pledează şi denumirea sub care legiuitorul a reglementat această instituţie în actuala codificare procesual penală, respectiv "Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii", astfel cum reiese din titlurile marginale ale art. 375 şi 377 din acelaşi cod, noţiunea de "învinuire" referindu-se, în mod evident, atât la aspectele de ordin obiectiv ale acţiunii inculpatului, cât şi la poziţia sa subiectivă în raport cu fapta de care este acuzat. Astfel, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, 1998, prin "învinuire" se înţelege acţiunea de a învinui şi rezultatul ei, învinovăţire, acuzare, acuzaţie, inculpare, vină, culpă, iar "a învinui" înseamnă a acuza pe cineva în faţa unei instanţe judecătoreşti, a inculpa, a considera vinovat, a învinovăţi, a acuza. Pe de altă parte, definiţia juridică a termenului se referă la activitatea procesuală ce are ca scop stabilirea săvârşirii unei infracţiuni de către o persoană, trimiterea acesteia în judecată penală şi susţinerea vinovăţiei ei în faţa organului judiciar, în vederea tragerii la răspundere penală, în condiţiile legii.”

 Or, în speţă, deşi inculpatul a recunoscut învinuirea în integralitatea ei (atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv), instanţa a dispus achitarea inculpatului înlăturând componenta subiectivă a învinuirii, apreciind ca fiind incident cazul fortuit, de unde şi imposibilitatea obiectivă de prevedere, ceea ce, în opinia instanţei de fond, a exclus orice culpă a inculpatului în producerea rezultatului constând în decesul victimei.

Înalta Curtea a statuat în mod expres, în Decizia precitată că: “În situaţia în care, în pofida atitudinii inculpatului de recunoaştere în totalitate a faptei, inclusiv sub aspectul poziţiei sale psihice la momentul săvârşirii acesteia, instanţa consideră că mijloacele de probă din faza anchetei penale nu oferă informaţii satisfăcătoare, îndestulătoare, pentru corecta soluţionare a conflictului de drept penal şi aflarea adevărului în speţă, existând îndoieli în ceea ce priveşte forma de vinovăţie cu care a acţionat acuzatul (recunoscută, de altfel, fără rezerve), aceasta are obligaţia legală de a respinge cererea de judecată în procedura prescurtată şi de a aplica dispoziţiile privind procedura de drept comun sau, după caz, de a repune cauza pe rol şi a efectua cercetarea judecătorească, în condiţiile art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală, în situaţia în care, anterior, încuviinţase solicitarea de aplicare a prevederilor art. 374 alin. (4) din acelaşi cod, urmând ca, în final, raportat la probele administrate cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi oralităţii, să dispună fie achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, fie una dintre celelalte soluţii reglementate de art. 396 din acelaşi cod, iar, în caz de condamnare, aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de alin. (10) al textului de lege menţionat, dacă situaţia de fapt reţinută este aceeaşi cu cea recunoscută de către inculpat.”

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională care a arătat, în considerentele Deciziei nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, că "aplicarea procedurii simplificate este o derogare de la dreptul comun şi presupune soluţionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în prima fază a procesului penal au fost dezlegate în totalitate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului" (paragraful 19), dar şi că "ori de câte ori există dubii cu privire la vinovăţia inculpatului ori la existenţa legitimei apărări, care prin ele însele pot constitui cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori care înlătură caracterul penal al faptei (...), în virtutea temeiului constituţional (...) al art. 124 alin. (1), instanţa este datoare să respingă cererea formulată, întrucât înfăptuirea justiţiei presupune aplicarea legii în acord cu dreptatea ca valoare supremă a statului de drept" (paragraful 22).” – raţionament pe deplin valabil şi pentru situaţia reţinerii cazului fortuit (cauză de neimputabilitate).

A aprecia că recunoaşterea învinuirii se referă la acceptarea situaţiei faptice descrise în rechizitoriu în sensul exclusiv de realitate obiectivă, fără a viza şi elementele de factură subiectivă ale infracţiunii deduse judecaţii, şi a admite cererea de judecare în procedura simplificată în ipoteza unei asemenea recunoaşteri cu consecinţa achitării inculpatului ca urmare a examinării elementelor de tipicitate ale laturii subiective (imposibilitatea de prvedere datorită incidenţei cazului fortuit) doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, echivalează, practic, cu transformarea unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, într-una obişnuită, ce se converteşte în regulă, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil, recunoscut, deopotrivă, şi celorlalte părţi, inclusiv persoanelor vătămate (nu doar acuzatului), care sunt în acest mod lipsite de posibilitatea de a propune probe şi de a-şi exercita celelalte drepturi procesuale garantate de lege pentru a dovedi poziţia psihică conştientă cu care a acţionat inculpatul şi a obţine astfel o hotărâre de condamnare a acestuia şi de obligare la plata eventualelor despăgubiri civile.

Cu argumentele de fapt şi de drept menţionate, în baza art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului raportat la Decizia nr. 4/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi părţile civile .... împotriva sentinţei penale nr. 485 din 28 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. .../314/2018, va desfiinţa în totalitate sentinţa penala sus menţionată şi va trimite cauza la Judecătoria Suceava pentru reluarea judecăţii pe fond a cauzei în integralitatea ei, în procedura ce urmează a fi considerată ca incidentă de către instanţa de fond, în funcţie de noua manifestare de voinţă a inculpatului şi de aprecierea instanţei asupra învinuirii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penala, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare