Contestaţie la executare.Nulitate bilet la ordin

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02 martie 2015, sub dosar nr. ....., contestatorii M.I.V.R. şi  M.M.O. au formulat, în contradictoriu cu S.C. C.E.B.(R) S.A., contestaţie la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 65/2015 aflat pe rolul B.E.J. M.V. V. D.  solicitând atât anularea încheierii de executare silite nr. 17/15 din 15.01.2015 şi a formelor de executare realizate în dosarul execuţional cât şi a biletului la ordin seria .... nr. .... emis de M.I.V.R.. şi avalizat de şi  M.M.O.

În fapt, contestatorii au arătat că prin înştiinţarea emisă de executorul judecătoresc la dara de 20.02.2015 în dosarul execuţional nr. 65/2015 acestora li s-a a adus la cunoştinţă că împotriva lor a fost declanşată urmărirea silită imobiliară în baza titlurilor executorii constând în Contractul de credit şi garanţie nr. 10/13.12.2007, aşa cum a fost modificat acesta prin 12 acte adiţionale, Contractul de ipotecă, autentificat sub nr. .......... de către B.N.P. C.C. R., V. C.M. şi R.F.R., şi a Biletului la ordin seria... nr. emis de către M.I.V.R. şi avalizat de către M.M.O.. Executarea silită imobiliară a fost demarată cu privire la imobilele cuprinse în C.F. nr. ..... şi a tuturor celorlalte bunuri imobile aflate în proprietatea contestatorilor.

Executarea silită a fost demarată în vederea realizării unei creanţe în cuantum de 2.108.339,66 lei, din care 1.999.317, 5 euro debit principal şi 108.841,51 lei comisioane şi a sumei de  122.765, 01 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.

Contestatorii au mai arătat că anterior, acelaşi debit a fost pus în executare de B.EJ. Nacu Cristian Andrei, în baza titlului executoriu Contract de ipotecă autentificat sub nr. .... şi modificat prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. ...... şi a titlului executoriu contract de ipotecă autentificat sub nr. ......, executarea silită demarându-se cu privire la mai multe imobile situate în localitatea ....., jud. Călăraşi.

În ceea ce priveşte izvorul raportului juridic obligaţional, contestatorii au arătat că între intimată şi aceştia s-a  încheiat un contract de credit, înregistrat sub nr. 10/13.12.2007, prin care aceştia au contractat un împrumut pe o perioadă de 12 luni, în valoare de 2.000.000 euro, cu o dobândă de 1%, un comision de acordare de 168.000 euro şi o penalizare de întârziere în cuantum de 10%/an. Urmare a crizei economice şi a prăbuşirii pieţei imobiliare, contestatorii au arătat că aceştia nu au reuşit să returneze creditul la termenul prevăzut în contract, astfel încât la data de 28.11.2008 au încheiat mai multe acte adiţionale prin care s-au impus noi comisioane şi garanţii, printre care şi biletul la ordin în temeiul căruia s-a demarat executarea silită imobiliară. Conform contestatorului acesta a semnat biletul la ordin la rubrica văzut şi la locul plăţii, iar contestatoarea a arătat că aceasta a semnat biletul la ordin la rubrica avalizat, restul rubricilor fiind completate de către unitatea bancară intimată, conform clauzelor contractuale rezultate din actul adiţional nr. 3/28.11.2011.

În continuare, contestatorii au arătat că ulterior constituirii acestei garanţii au achitat noi sume de bani, astfel încât din valoarea creanţei de 2.000.000 de euro au achitat suma de 1.307,403, 43 euro , din care 825 euro reprezintă rambursare credit, 92.565,15 lei reprezintă dobândă, 1.214.013, 28 euro reprezintă comisioane de acordare şi servicii suplimentare, iar 169, 69 lei reprezintă alte taxe şi comisioane.

Contestatorii au mai susţinut că suma pusă în executare silită este rezultatul unor clauze abuzive, acesta fiind motivul pentru care s-a formulat acţiune, înregistrată sub dosar nr. 41782/3/2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti, prin care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze.

În ceea ce priveşte motivele de contestaţie la executare, contestatorii au invocat, în primul rând, faptul că dispoziţiile art. 665 C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând dispoziţiile art. 1 alin. 3 şi 4, art. 21 alin. 3 şi art. 126 din Constituţia României, precum şi art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În esenţă, contestatorii au susţinut că prin atribuirea încuviinţării executării silite în competenţa executorului judecătoresc se încalcă dreptul la un proces echitabil, fiind invocată în acest sens decizia Curţii Constituţionale nr. 458/31.03.2009.

În ceea ce priveşte biletul la ordin contestatorii au arătat că analiza efectuată de instanţă în procedura de investire cu formulă executorie nu le poate fi opozabilă, având în vedere că este vorba de o procedură necontencioasă.

În continuare, contestatorii au arătat că la scadenţă biletul la ordin se prezintă la plată emitentului, existând o singură excepţie, cea prevăzută de art. 107 din Legea nr. 58/1934, respectiv atunci când scadenţa s-a stabilit la un anumit termen de la vedere, caz în care biletul la ordin trebuie prezentat emitentului pentru viză în termen de 1 an de la data emiterii, conform art. 26 din acelaşi act normativ. Această formalitate este, conform contestatorilor, instituită pentru a se stabili data exigibilităţii obligaţiei de plată, aceasta fiind semnificaţia rubricii ,,văzut” înscrisă în zona cu această denumire.

Contestatorii au mai susţinut că, potrivit art. 104 din Legea nr. 58/1934, una dintre menţiunile obligatorii ale biletului la ordin este scadenţa , iar modalităţile de stabilire a scadenţei sunt reglementate de art. 36-40 din Legea nr. 58/1934.

S-a mai arătat că în conformitate cu art. 34 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, cambiile cu scadenţe succesive sunt nule. Raportat la biletul la ordin pus în executare, contestatorii au arătat că acesta are două scadenţe, una fixă, respectiv data de 25.06.2009, şi una la un anumit timp de la vedere. Contestatorii au susţinut că deşi nu sunt indicate un număr de zile pentru a se determina scadenţa la un anumit timp de la vedere, semnarea rubricii văzut este caracteristică biletului la ordin cu scadenţă la un anumit timp de la vedere, fără a se pute nega semnificaţia acestor menţiuni. Stipulaţia ,,fără protest” are semnificaţia înlăturării protestului în cazul refuzului la plată. Or, conform contestatorilor, în cazul biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere, protestul este esenţial întrucât, aşa cum prevede art. 107 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, refuzul emitentului de a pune viza şi data se constată prin protestul a cărui dată serveşte ca punct de plecare pentru scadenţa determinată la un termen de la vedere.

În fine, sub acest aspect, s-a mai susţinut că potrivit art. 26 din Legea nr.58/1934, cambia plătibilă la un anumit termen de la vedere trebuie prezentată spre acceptare în termen de 1 an de la data emisiunii, iar în lipsa acestei prezentări biletul la ordin nu poate avea calitatea de titlu executoriu.

Cât priveşte celelalte motive de contestaţie la executare , contestatorii au arătat că suma pusă în executare silită nu este cea reală, având în vedere că aceasta rezultă din unele clauze abuzive. De asemenea, s-a susţinut că executarea silită a aceleaşi creanţe în două dosare execuţionale diferite le vătămă drepturile întrucât sunt nevoiţi să achite cheltuieli de executare silită substanţiale în ambele dosare, precum şi taxe de timbru şi cauţiuni aferente ambelor dosare execuţionale, pentru a formula contestaţie la executare şi a solicita suspendarea executării silite. Totodată, s-a susţinut că deşi din creditul iniţial, de 2.000.000 de euro au achitat suma de 1.307.403,43 euro, aceştia sunt urmăriţi pentru bunuri ce valorează, conform raportului de expertiză ce a stat la baza încheierii contractului de ipotecă, 4.654.200 euro, astfel încât executarea silită îmbracă forma abuzului de drept, urmărindu-se exclusiv vătămarea acestora întrucât au contestat clauzele abuzive din contractul de credit. S-a mai susţinut că executarea silită este nulă întrucât cererea de executare silită a fost formulată prin S.C. C.R.C.CRC S.R.L., fără ca acestora să le fi fost comunicat un act din care să rezulte dovada că persoana juridică a fost împuternicită să formuleze cererea de executare silită. În fine, contestatorii au invocat faptul că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 65/19.02.2015 este nelegală întrucât creanţa pusă în executare nu a fost legal stabilită, fiind mult mai mică, cheltuielile aferente executării silite asupra aceluiaşi debit le-au fost deja impuse în celălalt dosar de executare şi datorită faptului că onorariul expertului a fost calculat prin adăugarea la plafonul maximal a TVA-ului, or, conform contestatorilor, sumele maximale ce pot fi stabilite cu titlu de onorariu expert includ şi taxa pe valoare adăugată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711-716 şi 722 C. proc. civ..

Legal citată, intimata a depus la data de 22 aprilie 2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare.

În ceea ce priveşte anularea încheierii de executare silită intimata a arătat că încheierea de executare silită nr. 17/15 din data de 15.01.2015 nu există în dosarul execuţional nr. 65/2015 al B.E.J. Mărgineanu Viorel Victor Daniel, în acest dosar execuţional executarea silită fiind încuviinţată  prin încheierea din data de 17.02.2015.

Relativ la sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 665 C.proc. civ., intimata a solicitat respingerea acestei cereri, arătând că din jurisprudenţa  Curţii rezultă că dispoziţia în cauză este constituţională şi că dispoziţiile legale incidente oferă garanţiile necesare pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil în faza de executare silită.

Privitor la biletul la ordin intimata a arătat că acesta cuprinde o singură scadenţă , 24.11.2014, după cum rezultă şi din încheierea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti din data de 12.12.2014, completată cu încheierea de îndreptarea a erorii materiale din data de 23.01.2014.

Referitor la caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii formulării unui astfel de petit pe cale contestatiei la executare, iar în subsidiar a solicitat suspendarea până la soluţionarea cauzei aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti.

În ceea ce priveşte caracterul nelegal a executării ca urmare a punerii în executare a aceleaşi creanţe în două dosare execuţionale diferite, intimata a arătat că acest motiv este neîntemeiat întrucât contestatorii nu au achitat nicio sumă în niciunul dintre cele două dosare execuţionale, precum şi faptul că este dreptul debitorului de a face toate demersurile necesare pentru a-şi îndestula creanţa, prin executarea garanţiilor, fără a fi limitat la a urmări cu prioritate unele dintre aceste garanţii. De asemenea, s-a arătat că nu se poate pune problema unui abuz de drept prin executarea unor bunuri cu o valoare mai mare decât creanţa întrucât executarea este limitată la valoarea creanţei iar orice excedent rămâne debitorului. Totodată, s-a afirmat că valoarea cheltuielilor de executare şi a cauţiuni se determină în raport de valoarea creanţei urmărite nu de valoarea bunului executat.

Cât priveşte formularea cererii de executare silită de către S.C. C.R.C.CRC S.R.L.,  intimata a arătat că acest lucru s-a realizat în baza unui contract de, încheiat la data de 27.03.2012, având ca obiect servicii de colectare, fiind acordată, de asemenea, şi o procură specială autentică.

În fine, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind nulitatea încheierii prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, intimata a arătat că solicită în principal suspendarea până la soluţionarea dosarului având ca obiect clauze abuzive, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiat arătând că taxa pe valoare adăugată nu este inclusă în plafonul maximal şi că aceste cheltuieli se datorează exclusiv din culpa contestatorilor care nu au înţeles să achite creditul.

La întâmpinare s-au anexat contractul de servicii de colectare din data de 27.03.2012 împreună cu actul adiţional nr. 1 din data de 29.03.2012, procura specială nr. 1063/04.02.2012 şi extras de cont.

La data de 10 iulie 2015, la dosarul cauzei s-au depus copii certificate de pe înscrisurile aflate în dosarul execuţional.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 iulie 2015 instanţa, faţă de procedura specială prevăzută de art. 62 din Legea nr. 58/1934 şi de concluziile părţilor, a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea biletului la ordin seria .......... nr. ... şi formarea unui dosar separat. Astfel, acest capăt de cerere a fost înregistrat în prezentul dosar, respectiv nr. .....

Analizând cererea cu care a fost investită prin raportare la normele juridice aplicabile şi probele administrate, instanţa reţine următoarele:

La data de 13.02.2007 între intimată, în calitate de creditoare, şi contestatorul M.I.V.R., în calitate de împrumutat şi garant şi contestatoarea M.M.O., în calitate de garant, s-a încheiat contractul de credit şi garanţie privind acordarea unei facilităţi de credit având ca obiect finanţarea contestatorului cu suma de de 2.000.000 euro, pe o durată de 12 luni (v. III, f. 1.355-1.363). Acest contract a suferit mai multe modificări prin acte adiţionale. Prin unul dintre aceste acte adiţionale, nr. 3 din 28.11.2011, s-a modificat printre altele, conform art. 5, capitolul X din contract, având denumirea marginală de ,,Garanţii”. Astfel, la art. 10.1. din cap. X s-a adăugat o nouă literă, g, conform căreia împrumutatul garantează îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate prin contract prin emiterea unui ,,bilet la ordin în alb, stipulat <<la vedere, fără protest>> emis de împrumutat şi avalizat de către d-na. M.M.O.”.

În realizarea acestei obligaţii, la data de 28.11.2015, s-a emis de către contestatorul M.I.V.R. Biletul la ordin, avalizat de către contestatoarea M.M.O. pentru emitent (V. III, f. 1427). În cuprinsul biletului la ordin, la rubrica ,,stipulat” este menţionat ,,LA VEDERE FĂRĂ PROTEST”. De asemenea, la rubrica ,,semnătura emitentului la vedere” biletul la ordin poartă semnătura contestatorului, iar la scadenţă este menţionată data de 24.11.2014.

Conform pct. 2 din Norma 6 a B.NR. ,,Cambia şi biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile şi instrumente de plată care constată obligaţia asumată de către debitor de a plăti la vedere sau la o scadenţă fixată, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată.”

Pentru a fi valabil, biletul la ordin trebui să conţină, în conformitate cu prevederile art. 104 din Legea nr. 58/1934, următoarele menţiuni:: 1) denumirea de bilet la ordin; 2) promisiunea necondiţionată de plăti o sumă determinată; 3) indicarea scadenţei; 4) arătarea locului unde plata trebuie făcută; 5) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută; 6) data şi locul emiterii biletului la ordin; 7) semnătura emitentului.

Cu toate acestea, din economia Legii nr. 58/1934 nu rezultă necesitatea ca biletul la ordin să fie completat în întregime de către emitent şi nici condiţia ca toate elementele prevăzute de art. 104 să existe la momentul emiterii titlului. Din contră, din cuprinsul pct. 323 al Normei 6/1994 al B.N.R. rezultă că sub aspectul elementelor de formă biletul la ordin trebuie să îndeplinească toate condiţiile numai la momentul valorificării acestuia. Altfel spus, la momentul introducerii la plată. Singurul element sine qua non ce se impune a fi respectat de la însăşi momentul emiterii titlului este semnătura emitentului, aspect ce rezultă din interpretarea coroborată a art. 106 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, art. 12 din acelaşi act normativ şi pct. 510 din Norma 6 a B.N.R. raportat la pct. 70.

Aşa fiind, dacă biletul la ordin este emis de la început fără a conţine toate elementele prevăzute de Legea nr. 58/1934, însă o atare omisiune este voluntară, acesta are natura juridică a unui bilet la ordin emis în alb. În cazul biletului la ordin emis în alb beneficiarul este împuternicit de către emitent să completeze menţiunile lipsă conform înţelegerii existente între ei.

După cum rezultă din dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 58/1934 unul dintre elementele de valabilitate ale biletului la ordin o reprezintă scadenţa. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 106 cu art. 36 din acelaşi act normativ rezultă că scadenţa biletului la ordin poate fi stabilită la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiunii şi la o dată fixă. Teza finală a art. 36 prevede că biletul la ordin care stabileşte în alt mod scadenţa sau conţine scadenţe succesive este nul.

Conform art. 63 din Legea nr. 58/1934 ,,În procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19. Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă. Excepţiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfăţişare.Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă, când procedura fiind îndeplinită părţile pot pune concluzii în fond, chiar dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă.”

Instanţa reţine că cel obligat printr-un titlu cambial se poate opune realizării dreptului de creanţă prin invocarea unor excepţii. Excepţiile  cambiale pot fi clasificate în excepţii obiective şi excepţii subiective şi în excepţii absolute şi excepţii relative. Excepţiile cambiale obiective absolute sunt cele privitoare la  nevalabilitatea formala a titlului cambial, prescripţia dreptului la acţiune, stingerea obligaţiei prin plata. În categoria excepţiilor cambiale obiective relative intră excepţia nevalabilităţii obligaţiei ca urmare a incapacităţii debitorului, caracterul fals al semnăturilor etc.. Au natura juridică a unor excepţii subiective absolute excepţia incapacităţii posesorului biletului de a primi plata ori falimentul acestuia. În fine, excepţiile subiective relative sunt cele referitoare la viciile de consimţământ, cele referitoare la raportul juridic fundamental şi cele întemeiate pe raporturi juridice ulterioare emitere titlului cambial.

Prin contestaţia la executare specială formulată contestatorul, în calitatea de emitent, şi contestatoarea, în calitate de avalistă au invocat nulitatea biletului la ordin pentru existenţa unei duble scadenţe. Instanţa apreciază că este vorba de o excepţie obiectivă absolută prin care se pune în discuţie valabilitatea formală a titlului cambial. O astfel de excepţie poate fi invocată pe calea contestaţiei speciale la executare atât de către emitent cât şi de către avalist.

Instanţa reţine că biletul la ordin are natura juridică a unui titlu de creanţă acauzal şi formal, care dă naştere unui raport juridic autonom. Aşa fiind, faţă de caracterul titrizat al creanţei izvorâte din biletul la ordin, analiza valabilităţii formale a acestuia se impune a fi analizată cu stricteţe.

În ceea ce priveşte biletul la ordin seria ....... nr. ., emis la data de 28.11.2011 de către contestatorul M.I.V.R. şi avalizat de contestatoarea M.M.O., instanţa reţine că inserarea la rubrica stipulat  a menţiunii ,,la vedere”, dublată de semnătura emitentului în rubrica semnătura emitentului la vedere, impune concluzia că biletul la ordin a fost emis cu scadenţă la vedere. Într-o atare situaţie, completarea de către intimată a secţiunii scadenţa cu o dată fixă, respectiv 24.11.2014 se constituie într-o nouă scadenţă a biletului la ordin. Aşa fiind, biletul la ordin are o dublă scadenţă, aspect incompatibil cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 58/1934 şi sancţionat cu nulitatea. Instanţa nu poate primi argumentul intimatei în sensul că singura scadenţă care poate fi avută în vedere este cea fixă, din data de 24.11.2014. Această alegaţie vine în contradicţie atât cu art. 10.1 lit. g din contractul de credit, astfel cum a fost acesta modificat prin actul adiţional nr. 3, conform căruia biletul la ordin ce urmează a fi emis, ca şi garanţie a creditului acordat, urmează a fi stipulat ,,la vedere”, cât şi cu menţiunile cuprinse în biletul la ordin la rubrica stipulat şi semnătura emitentului de la rubrica semnătura emitentului la vedere. Relevant este şi faptul că niciun moment intimata nu a încercat să confere o altă semnificaţie stipulaţiei cuprinse în biletul la ordin şi a semnăturii emitentului la rubrica semnătura emitentului la vedere. Totodată, instanţa reţine că din cuprinsul art. 10.1. lit. g din contractul de credit, astfel cum a fost acesta modificat, rezultă, pe de-o parte, că intimata a fost cea care a solicitat emiterea unui bilet la ordin cu scadenţă la vedere, iar pe de altă parte, că biletul la ordin emis a fost completat la rubrica scadenţă de către însăşi intimată, care a viciat în acest mod, prin acţiunea sa, valabilitatea formală a titlului cambial. Pe de altă parte, instanţa nu poate primi nici argumentul contestatorilor conform căruia biletul la ordin a fost emis cu scadenţă la un anumit termen de la vedere. Astfel, în lipsa menţiunii exprese a termenului în care biletul la ordin devine plătibil de la vedere, coroborat cu mărturisirea contestatorului emitent  din cererea introductivă conform căruia biletul la ordin a fost semnat la rubrica văzut la data emiterii, nu se poate aprecia că scadenţa biletului la ordin a fost stabilită la un anumit termen de la vedere.

Relativ la plata cheltuielilor de judecată instanţa reţine că în raport de obiectul cererii, taxa judiciară de timbru şi cauţiunea nu pot fi acordate pe calea cheltuielilor de judecată, ci numai pe calea cererii de restituire. Aşa fiind, instanţa va analiza acest petit numai în raport cu cheltuielile de judecată având ca obiect onorariu avocaţial, în cuantum de 5000 lei, probat prin chitanţa seria SCPA nr. 000225 (f. 1539).

Conform art. 453 alin. 1 C. proc. civ.  ,,partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” Corelativ, art. 451 alin. 1 C. proc. civ.  prevede că, ,,Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.”

Având în vedere că instanţa urmează să admită contestaţia la executare şi să dispună anularea executării silite, intimata căzând astfel în pretenţii, instanţa urmează să admită şi acest petit şi să dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 de lei.

Domenii speta

Spete similare