Acord de recunoaştere a vinovăţiei respins. Soluţie apreciată de prima instanţă nelegală sub aspectul infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. k) din Legea nr. 407/2006 privind Codul silvic. Distincţie infracţiun

Acord de recunoaştere a vinovăţiei respins. Soluţie apreciată de prima instanţă nelegală sub aspectul infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. k) din Legea nr. 407/2006 privind Codul silvic. Distincţie infracţiune cu conţinuturi alternative sau infracţiune cu conţinut alternativ

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, unitatea legală de infracţiune.

Legea nr. 135/2010  privind Codul de procedură penală: 386 alin. (1)

Legea nr. 407/2006 privind Codul silvic: art. 42 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. k)

Dispoziţiile art. 42 alin. (1) lit. a) – s) şi alin. (2) din Legea nr 407/2006 reglementează o singură infracţiune în diferite modalităţi de săvârşire, acest fapt rezultând din împrejurarea că toate prevederile acestui text de lege cuprind dispoziţii referitoare la o serie de fapte ce se înscriu în noţiunea de braconaj, respectiv practicarea ilegală a vânătorii.

Textul de mai sus se referă la  o singură infracţiune, în două modalităţi de săvârşire, una simplă, de bază,  prevăzută de art. 42 alin (1) lit. a) – s) şi alta agravată, calificată, prevăzută  de art. 42 alin. (2), fiecare dintre ele numai în forma consumată.

În cazul în care diferitele acte săvârșite cu aceeași ocazie, într-o strânsă legătură între ele și exteriorizând un proces intențional unic, aparțin unor conținuturi diferite ale aceleiași infracțiuni, acest ansamblu de activități constituie o singură infracțiune, o unitate infracțională naturală și nu o pluralitate de infracțiuni.

Aceeași situație urmează a fi adoptată și atunci când conținuturile alternative sunt caracterizate nu prin modalități diferite ale acțiunilor săvârșite, ci prin modalități diferite ale rezultatelor produse de o acțiune unică.

Împrejurarea că pentru existența infracțiunii este suficient ca numai unul din aceste conținuturi să fie realizat, nu este de natură a înlătura unitatea infracțională în cazul în care au fost realizate amândouă.

Pentru ca actele aparținând unor modalități alternative de săvârșire să se poată integra într-o unitate naturală de infracțiuni este necesar, în principiu, ca ele să fie săvârșite cu aceeași ocazie, într-o coeziune obiectivă și subiectivă care le reunește într-o activitate infracțională unică.

Dacă se comit la intervale mai mari de timp, acțiunile alternative pot constitui fie o unitate legală de infracțiuni, de tipul infracțiunii continuate, fie un concurs real de infracțiuni.

 (Secţia penală, Decizia penală nr. 229/A din 24 februarie 2020,

rezumată de judecător Monica Badescu)

Prin sentinţa penală nr.  3523/06.11.2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. […]/325/2019, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., s-a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cu inculpatul A..., [....] cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a) lit. b), lit. k) din Legea nr. 407/2006, în dosarul penal nr. […]/P/2014 şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

[...]

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 23.07.2019, a fost înregistrat sub nr. dosar […]/325/2019, acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cu inculpatul A..., cercetat, în dosarul penal nr. […]/P/2014, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), b), k) din Legea nr. 407/2006.

S-a reţinut în esenţă, ca situaţie de fapt, că, la data de 25.03.2014, în jurul orelor 18:00, aflându-se pe o motocicleta de tip motocross pe fondul de vânătoare […], gestionat de Asociația de Vânătoare […], inculpatul A... a urmărit și hăituit căprioare, iar când una din acestea a obosit, a lovit-o cu roata din față a motocicletei, în această împrejurare căprioara fiind omorâtă, după care a legat-o de picioare cu intenția de a o transporta pe motocicletă către casă, fără a avea permis de vânătoare sau autorizație legală și în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, la apariția organelor de poliție pe fondul de vânătoare, acesta abandonând atât motocicleta, cât și cadavrul din specia căprior.

[....] Totodată, a fost înaintat instanţei dosarul de urmărire penala nr. […]/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în data de 16.07.2019, în dosarul penal nr. […]/P/2014, între Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara şi inculpatul A..., instanţa a constatat că, în cauză, soluţia consemnată în acord este nelegală, motiv pentru care s-a respins acest acord de recunoaştere a vinovăţiei pentru următoarele considerente:

În dosarul penal nr. […]/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, inculpatul A... a fost cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), b), k) din Legea nr. 407/2006.

În baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală s-a reţinut, ca și stare de fapt că, la data de 25.03.2014, în jurul orelor 18:00, aflându-se pe o motocicleta de tip motocrosss pe fondul de vânătoare […], gestionat de Asociația de Vânătoare […], inculpatul A... a urmărit și hăituit căprioare, iar când una din acestea a obosit, a lovit-o cu roata din față a motocicletei, în această împrejurare căprioara fiind omorâtă, după care a legat-o de picioare cu intenția de a o transporta pe motocicletă către casă, fără a avea permis de  vânătoare sau autorizație legală și în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, la apariția organelor de poliție pe fondul de vânătoare, acesta abandonând atât motocicleta, cât și cadavrul din specia căprior.

În drept, s-a considerat că fapta inculpatului A..., care la data de 25.03.2014, în jurul orelor 18:00, aflându-se pe o motocicleta de tip motocross pe fondul de vânătoare […], gestionat de Asociația de Vânătoare […], a urmărit și hăituit căprioare, iar când una din acestea a obosit, a lovit-o cu roata din față a motocicletei, în această împrejurare căprioara fiind omorâtă, după care a legat-o de picioare cu intenția de a o transporta pe motocicletă către casă, fără a avea permis de vânătoare sau autorizație legală și în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, la apariția organelor de poliție pe fondul de vânătoare, acesta abandonând atât motocicleta, cât și cadavrul din specia căprior, realizează conținutul constitutiv alternativ al infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), b), k) din Legea nr. 407/2006 privind vânătorii și protecția fondului cinegetic.

[....]

În cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţie s-a prevăzut că inculpatul A... acceptă încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), b), k) din Legea nr. 407/2006 privind vânătorii și protecția fondului cinegetic, fapta sa întrunind toate elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

[....]

Procedând la verificarea legalităţii soluţiei cu privire la care s-a ajuns la un  acord, instanţa a apreciat că încadrarea juridică dată faptei nu este legală[...]

În susţinerea argumentului de nelegalitate a încadrării juridice a infracţiunii cu privire la care s-a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa a avut în vedere că infracţiunea de braconaj reprezintă o infracţiune cu conţinuturi alternative şi nu o infracţiune cu conţinut alternativ, cum s-a reţinut în cuprinsul acordului.

În ceea ce privește infracţiunea cu conţinut alternativ, reținută și în prezentul acord de recunoaştere a vinovăţiei, este acea infracţiune pentru care legea prevede variante alternative ale elementului material al laturii obiective, variante echivalente sub aspectul semnificaţiei lor penale.

Spre deosebire de infracţiunile cu conţinut alternativ care, în esenţă, presupun existenţa mai multor modalităţi de săvârşire a faptei, infracţiunile cu conţinuturi alternative sunt acele infracţiuni în cazul cărora legiuitorul regrupează, sub aceeaşi denumire, două sau mai multe infracţiuni de sine stătătoare.

Delimitarea dintre infracţiunile cu conţinut unic, infracţiunile cu conţinut alternativ şi infracţiunile cu conţinuturi alternative prezintă importanţă sub aspectul efectelor diferite care apar în cazul realizării mai multor variante alternative de comitere.

Astfel, în cazul infracţiunilor cu conţinut alternativ, modalităţile diferite, prevăzute în norma de incriminare, nu generează un concurs de infracţiuni, nu afectează unitatea infracţiunii. Dimpotrivă, în cazul infracţiunilor cu conţinuturi alternative, dacă se realizează mai multe dintre aceste conţinuturi, ne vom afla în prezenţa unui concurs de infracţiuni.

Raportând distincţiile teoretice, expuse anterior, la prezenta infracţiune, instanţa a constatat că suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni de braconaj, infracţiunea de braconaj fiind considerată o infracţiune cu conţinuturi alternative, întrucât variantele alternative de săvârşire a faptei nu sunt echivalente nici sub aspectul semnificaţiei lor penale şi nici sub aspectul unităţii de acţiune.

În speţă, variantele alternative de comitere a infracţiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. k) din Legea nr. 407/2006 nu au aceeaşi semnificaţie sub aspectul lezării obiectului juridic. În timp ce obiectul juridic special al variantei prevăzute de art. 42 alin. (1), lit. a), lit. b) este reprezentat strict de activitatea de vânătoare, care se exercită în scopul asigurării echilibrului ecologic, ameliorării calităţii populaţiilor faunei de interes cinegetic, cercetării ştiinţifice, precum şi în scop didactic sau recreativ-sportiv, în timp ce valoarea juridică protejată prin incriminarea infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. k) este reprezentată de fauna de interes cinegetic, care este o resursă naturală regenerabilă, bun public de interes naţional şi internaţional.

Un alt criteriu pentru delimitarea infracţiunilor cu conţinut alternativ este reprezentat de compatibilitatea acţiunilor care constituie latura obiectivă prevăzute alternativ, compatibilitate care în cazul variantelor infracţiunii de braconaj nu există, întrucât acestea nu se exclud.

Astfel, instanţa a apreciat că fiecare literă a art. 42 din Legea nr. 407/2006 corespunde unei infracţiuni, întrucât legiuitorul a înţeles să reglementeze în acest caz  infracţiuni distincte, prin diferenţierea netă a elementului material al acestora, motiv pentru care va exista un concurs de infracţiuni şi nu o infracţiune unică.

De asemenea, instanţa a constatat că, de la momentul săvârşirii prezumtivelor infracţiuni de  braconaj, 25.03.2014, şi până la data judecării acestora, au intervenit mai multe modificări ale Legii nr. 407/2006, astfel că se impune analiza şi identificarea, după caz, a legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen.

Prin urmare, din moment ce în conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei a fost reţinută o infracţiune unică de braconaj, art. 42 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. k) din Legea nr. 407/2006 şi nu un concurs de infracţiuni de braconaj, instanţa a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este nelegală în lumina aspectelor analizate anterior, motiv pentru care a respins prezentul acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 485 alin. (1), lit. b) C. pr. pen., a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cu inculpatul A..., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. k) din Legea nr. 407/2006, în dosarul penal nr. […]/P/2014 şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.[...]

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.

În motivarea apelului, procuror a solicitat ca în urma admiterii acestuia, să se dispună desfiinţarea sentinţei penale apelate şi în rejudecare, admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei în modalitatea în care a fost încheiat. Se arată că legiuitorul a folosit sintagma „constituie infracţiunea de braconaj următoarele fapte”, lăsând să se înţeleagă de aici că toate faptele prevăzute în alin. (1) lit. a) – s) sunt modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii unice de braconaj, fiind vorba de infracţiune cu conţinut alternativ, iar nu de o infracţiune cu conţinuturi alternative.

*

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea găseşte apelul declarat ca fiind fondat urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

În cazul în care diferitele acte săvârșite cu aceeași ocazie, într-o strânsă legătură între ele și exteriorizând un proces intențional unic, aparțin unor conținuturi diferite ale aceleiași infracțiuni, acest ansamblu de activități constituie o singură infracțiune, o unitate infracțională naturală și nu o pluralitate de infracțiuni.

Aceeași situație urmează a fi adoptată și atunci când conținuturile alternative sunt caracterizate nu prin modalități diferite ale acțiunilor săvârșite, ci prin modalități diferite ale rezultatelor produse de o acțiune unică.

Împrejurarea că pentru existența infracțiunii este suficient ca numai unul din aceste conținuturi să fie realizat, nu este de natură a înlătura unitatea infracțională în cazul în care au fost realizate amândouă.

Pentru ca actele aparținând unor modalități alternative de săvârșire să se poată integra într-o unitate naturală de infracțiuni este necesar, în principiu, ca ele să fie săvârșite cu aceeași ocazie, într-o coeziune obiectivă și subiectivă care le reunește într-o activitate infracțională unică.

Dacă se comit la intervale mai mari de timp, acțiunile alternative pot constitui fie o unitate legală de infracțiuni, de tipul infracțiunii continuate, fie un concurs real de infracțiuni.

Procedând la un examen jurisprudențial în materie am constatat că aceasta reprezintă opinia majoritară a instanţelor de judecată.

Ne raliem şi noi opiniei majoritare. întrucât dispoziţiile art. 42 alin. (1) lit. a) – s) şi alin. (2) din Legea nr. 407/2006 reglementează o singură infracţiune în diferite modalităţi de săvârşire, acest fapt rezultând din împrejurarea că toate prevederile acestui text de lege cuprind dispoziţii referitoare la o serie de fapte ce se înscriu în noţiunea de braconaj, respectiv practicarea ilegală a vânătorii.

Aceste dispoziţii reglementează o singură infracţiune, în două modalităţi de săvârşire, una simplă de bază prevăzută de art. 42 alin (1) lit. a) – s) şi alta agravată, calificată de art. 42 alin (2), fiecare dintre ele numai în forma consumată.

Trebuie menţionat că în jurisprudenţă s-au exprimat şi opinii contrare, in sensul că fiecare literă de la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 reprezintă o infracţiune distinctă.

Considerăm că dispoziţiile art. 42 alin (2) din lege reprezintă elemente circumstanţiale agravante calificate de săvârşire a infracţiunii de braconaj, fapte ce sunt pedepsite cu închisoare al cărui cuantum este sensibil mai mare decât al infracţiunii de bază.

De altfel, maniera de redactare a celor doua alineate cuprinse în art. 2 din actul normativ în discuţie este specifică situaţiilor în care legiuitorul reglementează pe lângă infracţiunea-tip una sau mai multe variante agravate ale acesteia, cum ar fi spre exemplu în cazul infracţiunilor de înşelăciune art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen , distrugere art. 253 alin. (1) şi (3) C. pen., ultraj art. 257 alin. (1) – (4) C. pen.

În consecinţă, comiterea uneia dintre acţiunile enumerate ca modalităţi alternative de realizare a elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile alin. (2) nu conturează o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului ideal sau real, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, norma juridică conţinută în alineatul (2) al textului de lege menţionat nu reglementează o infracţiune distinctă, de sine stătătoare, ci o variantă agravată a celei de bază.

În cazul concursului formal de infracţiuni este necesar ca acţiunea săvârşită să realizeze conţinutul mai multor infracţiuni, având în vedere împrejurările în care a avut loc sau urmările pe care le-a produs, aşa cum stabileşte art. 38 alin. (2) din Codul penal.

Date fiind cele mai sus reţinute, Curtea apreciază faptul că toate faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) – s) ale articolului 42 din Legea nr. 407/2006 sunt modalităţi alternative de săvârşire ale infracţiunii unice de braconaj, fiind vorba despre o infracţiune cu conţinut alternativ, iar nu de o infracţiune cu conţinuturi alternative, motiv pentru care urmează ca în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pr. pen. să se admită apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 3523/06.11.2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. […]/325/2019.

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. pr. pen. a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi inculpatul A... .

În baza art. 42 alin. (1) lit. a), b), k) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea  art. 480 alin. (4) C. pr. pen. a condamnat pe inculpatul A... la pedeapsa de 3750 lei amendă penală compusă din 150 zile amendă în cuantum de 25 lei pe fiecare zi de amendă;

În baza art. 46 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a dispus confiscarea specială a motocicletei de teren tip motocross, având carena faţă roşie, şezutul şi carenele laterale negre, iar aripa spate roşu cu albastru, având seria […] care se află la I.P.J. Timiş camera de corpuri delicte conform dovezii seria […] nr. […]/26.03.2014 şi care a fost folosită de inculpat la braconaj.

În baza art. 274 alin. (1) C. pr. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei pentru faza de urmărire penală şi 100 lei pentru faza de judecată în primă instanţă.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. pr. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare