Contestaţie împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, ca urmare a schimbării gradului de invaliditate avut anterior în urma revizuirii medicale, prin reaprecierea deficienţei funcţionale de către medicul expert al asigurărilor sociale. i

Decizie 100 din 25.02.2020


Contestaţie împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, ca urmare a schimbării gradului de invaliditate avut anterior în urma revizuirii medicale, prin reaprecierea deficienţei funcţionale de către medicul expert al asigurărilor sociale. Imparţialitatea Comisiei Medicale de Contestaţii

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: art. 78

HG nr. 1229/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi a serviciilor teritoriale de expertiză medicală a capacităţii de muncă: art.2, art.4

În ceea ce privește imparţialitatea unei comisii medicale, faptul că un medic este prezent la lucrările unei comisii, fără a face parte din ea (prezenţa sa fiind justificată de calitatea de membru supleant în compunerea altei comisii de analiză a altor contestaţii), nu permite să se stabilească, dacă medicii din compunerea Comisiei medicale a cărei activitate este contestată,  nu își pot desfășura misiunea în mod imparțial. Un astfel de fapt nu poate fi suficient, în lipsa oricărei demonstrații cu privire la împrejurarea că medicii din cadrul Comisiei ar fi acționat în speță, în momentul examinării situației specifice a asiguratului, în pofida obligațiilor deontologice ale oricărui expert medical.

 (Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 100 din 25 februarie 2020,

rezumată de judecător Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinţa civilă nr.1259 pronunțată la 24.09.2019 de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. […]/115/2018, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A..., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice-Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă-Comisia Medicală de Contestaţii Timişoara, şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 4944/06.09.2016, reclamantul a fost încadrat în gradul II de invaliditate.

Ulterior, prin Decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 34156/04.09.2018, emisă de Casa Teritorială  de Pensii Caraş-Severin - Serviciul de expertiză medicală a capacităţii de muncă, reclamantul nu a mai fost încadrată în grad de invaliditate II acestuia fiindu-i acordat gradul III.

Reclamantul a contestat această decizie, însă prin Decizia asupra capacităţii de muncă nr. 195/11.10.2018, emisă de Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, Comisia Medicală de Contestaţii Timişoara, respectiva contestaţie a fost respinsă, stabilindu-se încă o dată că reclamantul nu se încadrează în grad de invaliditate II fiind menţinut gradul de invaliditate III.

Astfel, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodice, după fiecare asemenea revizuire medicul expert stabilind dacă pentru aceştia se menţine gradul de invaliditate, se încadrează în alt grad sau s-a constatat redobândirea capacităţii de muncă.

De asemenea, potrivit HG nr. 155/2011, pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II , III de invaliditate, expertiza medicală a capacităţii de muncă este o formă de asistenţă medico-socială care evaluează, prin metode şi tehnici specifice, capacitatea de muncă a persoanelor cu diferite tulburări morfologice şi funcţionale, în vederea prestaţiilor de asigurări sociale.

Totodată, potrivit art. 2 din HG nr. 1229/2005, pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi a serviciilor teritoriale de expertiză medicală a capacităţii de muncă, „activitatea de expertiză medicală a capacităţii de muncă este parte integrantă a asistenţei medico-sociale şi  constă în evaluarea capacităţii de muncă şi în stabilirea incapacităţii adaptative a persoanelor cu diferite deficienţe datorate unor boli obişnuite, accidente obişnuite, boli profesionale şi accidente de muncă, realizate în baza examinărilor medicale, a explorărilor funcţionale, a investigaţiilor de laborator şi  a investigaţiilor sociale";.

La art. 4, pct. 1 din acelaşi act normativ se arată că „activitatea de expertiză medicală a capacităţii de muncă se desfăşoară în cadrul cabinetelor teritoriale de expertiză medicală şi serviciilor de expertiză medicală judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care funcţionează în cadrul caselor teritoriale de pensii, precum şi în cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, denumit în continuare INEMRCM”; pentru ca la pct. 2 să se arate că „unităţile prevăzute la alin. (1) sunt singurele unităţi de profil abilitate să efectueze evaluarea capacităţii de muncă, revizuirea medicală, stabilirea incapacităţii adaptative şi, după caz, încadrarea într-un grad de invaliditate prin decizie medicală asupra capacităţii de muncă”;.

Decizia comisiei medicale de contestaţii putea fi atacată, potrivit art. 78 raportat la art. 71 alin. (10) din Legea nr. 263/2010, dar numai în măsura în care era vorba de aspecte ce ţineau de nelegalitatea acesteia.

În acest sens instanţa a reţinut că reclamantul, a uzitat de căile legale de contestaţie în ceea ce priveşte rezultatele acestor expertize, fiindu-i respinse, astfel cum indică în mod expres prevederile art. 78 din Legea nr. 263/2010, context în care instituţii cu atribuţiuni în aprecierea capacităţii de muncă au apreciat că reclamantul nu s-a încadrat în grad de invaliditate II, gradul de invaliditate stabilit fiind III.

Referitor la susţinerile reclamantului că prin Decizia nr. 195/11.10.2018 i-a fost diminuată în mod abuziv pensia pe care o avea, în urma unui control superficial, instanţa a apreciat că actele medicale ale reclamantului au fost analizate cu ocazia efectuării expertizării medicală a capacităţii de muncă efectuat de Comisia Medicală de Contestaţii Timişoara din cadrul INEMRCM.

Totodată instanţa a reţinut că,  în urma constatărilor efectuate a existat o deficienţă funcţională medie, neîncadrarea în grad de invaliditate II a respectat criteriile de expertiză medicală, iar stadiile de boală existente nu conferă starea de invaliditate pentru gradul  II.

Astfel, instanţa a reţinut că în cauză nu era contestat aspectul că reclamantul suferă de anumite afecţiuni ci, prin decizia nr. 195/11.10.2018, s-a stabilit în concret în ce măsură acestea îi afectează capacitatea de muncă şi îndreptăţirea reclamantului de a beneficia, ca urmare a diminuării capacităţii de muncă, respectiv a deficienţei funcţionale medii, de o pensie de invaliditate aferentă gradului II, reclamantul fiind încadrat în gradul de invaliditate III.

Împotriva sentinței civile a declarat  apel, reclamantul A..., înregistrat pe rolul acestei instanțe, la data de 08.11.2019, sub nr. […]/115/2018, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

În fapt, reclamantul apelant precizează că, pe data de 04.09.2018 s-a prezentat la Comisia anuală pentru revizuirea medicală obligatorie, în Reşiţa la Cabinet expert B..., care din gradul II de invaliditate l-a trecut în gradul III de invaliditate. Menţionează că, a contestat această decizie medicală la acelaşi Cabinet de expertiză, însă D-na B... trimite cererea contestatoare, împreună cu dosarul medical, la INEMRCM Timişoara, la comisia de contestaţii. De asemenea, arată că, această comisie îi face invitaţie şi pe data de 11.10.2018 s-a prezentat, iar comisia, compusă din 3 medici experţi, printre care şi medicul expert B..., care conversează cu şeful comisiei C... şi-i spune să nu-i acorde gradul II, ci să-i lase tot gradul III aşa cum l-a acordat dânsa; Dl. C... s-a conformat şi a emis Decizia nr. 195/11.10.20181 tot cu gradul III, dar cu revizuire pe 1 an. Mai mult, învederează instanţei că după părerea sa, D-na B... şi-a depăşit atribuţiile deoarece parafa dânsei nu este pe Decizia nr. 195, emisă de Comisia de Contestaţii Timişoara. Acesta este motivul pentru care a înaintat aceste demersuri şi solicită instanţei de a anula Decizia nr. 195 şi îndreptarea efectelor acesteia, adică reacordarea gradului II de invaliditate şi o nouă decizie administrativă de la Casa Judeţeană de Pensii Caras Severin cu restabilirea sumei integrale, din luna octombrie 2018 până în data de 01.11.2019, recalculate la gradul II de invaliditate și avute înainte de data de 04.09.2018, actualizată.

În cauză s-a depus întâmpinare de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, solicitând respingerea apelului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că motivele de apel invocate de reclamant nu sunt fondate, reale sau argumentate şi nici dovedite de vreo probă legală la dosarul cauzei.

Examinând apelul declarat de reclamant, prin prisma motivelor invocate, precum şi a actelor de procedură efectuate în faţa instanţei de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor 466 şi urm. C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Reclamantul a învestit instanţa cu o contestaţie împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, ca urmare a schimbării gradului de invaliditate avut anterior în urma revizuirii medicale, prin reaprecierea deficienţei funcţionale de către medicul expert al asigurărilor sociale.

Instanța are doar competența de a verifica, pe de o parte, dacă respectiva comisie a fost constituită și a funcționat în condiții legale și, pe de altă parte, dacă avizul emis de aceasta este legal, respectiv dacă include o motivare care să permită să se aprecieze considerațiile pe care se întemeiază și dacă stabilește o legătură comprehensibilă între constatările medicale pe care le cuprinde și concluziile la care ajunge.

În speţă, nemulţumirea concretă a apelantului constă în faptul că doctorul care a emis Decizia medicală contestată nr. 4156/04.09.2018 a influenţat Comisia de contestaţii prin prezenţa sa  la aceeaşi masă cu membrii comisiei, din care în mod legal nu putea face parte.

Criticile apelantului nu privesc respectarea criteriilor şi normelor de diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă, ci au în vedere doar procedura desfăşurată în faţa Comisiei de Contestaţii, procedură care în opinia sa este una ce nu i-a oferit credinţa că în situaţia sa a avut loc o reanalizare obiectivă a cazului său medical, de vreme ce medicul ce a procedat la schimbarea gradului de invaliditate avut anterior a fost prezent la lucrările Comisiei de Contestaţii.

În concluzie, chestiunea litigioasă supusă analizei vizează funcționarea în condiții legale a Comisiei Medicale de Contestaţii Timişoara la momentul emiterii Deciziei medicale nr. 195/11.10.2018.

În apel, în temeiul efectului devolutiv al acestei căi de atac și în baza rolului activ al instanței, verificând susţinerile reclamantului apelant, reţine din adresa nr. 45/10.02.2020 a Comisiei Medicale de Contestaţii Timişoara că potrivit Deciziilor nr. 654/27.04.2018 şi 657/07.11.2019 medicul în cauză are calitatea şi de membru supleant al Comisiei Medicale de Contestaţii şi a fost prezent la şedinţa la care face trimitere apelantul, dar în calitatea sa în cadrul Comisiei, respectiv soluţionarea altor cauze care îl priveau conform statutului şi atribuţiilor sale. S-a mai menţionat că acest medic nu a intervenit în soluţionarea cazului reclamantului şi nici nu a semnat vreun înscris în ceea ce-l priveşte.

Este incontestabil faptul că potrivit dispoziţiilor legale medicul expert al asigurărilor sociale, care a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă contestate, nu poate face parte din Comisie şi trebuie înlocuit cu un membru supleant. Însă, în speţă, medicul expert nu a făcut parte din Comisie, deşi a fost prezent în ziua şedinţei la lucrările acesteia pentru analiza altor contestaţii. Susţinerea apelantului privitoare la emiterea Deciziei medicale nr.195/11.10.2018 de către Comisia Medicală de Contestaţii, în sensul lipsei de obiectivitate și imparțialitate cu privire la capacitatea sa de muncă, este una pur subiectivă, de vreme ce prezenţa medicului în discuţie a fost justificată în raport de alte contestaţii ce se analizau la aceeaşi dată, iar intervenţia sa în dosarul reclamantului este nedovedită.

Altfel spus, în ceea ce privește imparţialitatea unei comisii medicale, faptul că un medic este prezent la lucrările unei comisii, fără a face parte din ea (prezenţa sa fiind justificată de calitatea de membru supleant în compunerea altei comisii de analiză a altor contestaţii), nu permite să se stabilească, dacă medicii din compunerea Comisiei medicale a cărei activitate este contestată, nu își pot desfășura misiunea în mod imparțial. În special, un astfel de fapt nu poate fi suficient, în lipsa oricărei demonstrații cu privire la acest aspect că medicii din cadrul Comisiei ar fi acționat în speță, în momentul examinării situației specifice a asiguratului, în pofida obligațiilor deontologice ale oricărui expert medical.

Faţă de aceste considerente, reţinând sentinţa civilă apelată este legală şi temeinică, iar criticile formulate sunt neîntemeiate, în conformitate cu prevederile art. 480 C. pr. civ., Curtea a respins apelul declarat de reclamant, luând act de împrejurarea că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar reclamantului nu-i pot fi acordate astfel de cheltuieli prin raportare la dispoziţiile art. 453 C. pr. civ.

Domenii speta