Civil.acţiune în daune contractuale

ACŢIUNE ÎN DAUNE CONTRACTUALE

 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 03.04.2019, sub nr. .../315/2019, reclamanta S.C. C S.R.L.,  a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C.T.S.R.L. şi H.D.-N., obligarea acestora la plata sumei de 2.934,90 lei, sumă alcătuită din 2.037,59 lei, încasări realizate de societatea juridică, în temeiul contractului de agenţie nr. ..., şi 897.31 lei, pierderea înregistrată în cadrul activităţii desfăşurată în luna noiembrie 2018.  De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că  în calitate de comitent organizator a încheiat cu S.C. C.T.S.R.L., în calitate de agent, şi R.C.-A., fideiusor, contractul de agenţie nr. ..., prin care agentul a desfăşurat în numele şi pe seama organizatorului acţiunii specifice de jocuri de noroc de tip pariuri în cotă fixă. 

A precizat că prin rezoluţia nr.- ... administratorul agentului a fost înlocuit cu administratorul H.D.-N., fiind încheiat actul adiţional nr. ..., prin care acesta din urmă a dobândit calitatea de fideiusor.

Reclamanta a arătat că, potrivit art. 4.1 din contract, a pus la dispoziţia agentului casa de marcat, programul informatic de pariere, biletele de joc, regulamentul de joc şi oferta de pariere, iar agentul a deţinut dreptul de proprietate/folosinţă asupra spaţiului unde s-a desfăşurat activitatea, printre responsabilităţile sale numărându-se şi aceea de a încasa sumele de bani provenite din activitatea de joc şi predarea acestora.

Astfel, conform art. 1.6 şi urm. Din anexa 1 la contract, agentul avea obligaţia de a preda sumele de bani ce reprezentau încasările realizate din activitatea desfăşurată.

Potrivit registrului de casă aferent agenţiei ... din data de ...  pârâta a avut încasări în valoare de 2.037,59n lei, sumă pe care trebuia să o predea.

A menţionat că în urma controlului efectuat în data de 16.01.2019 s-a constatat faptul că locaţia a fost închisă, iar prejudiciul a fost înregistrat în evidenţele contabile, în urma Hotărârii Adunării generale a Asociaţilor nr. ... .

Reclamanta a mai arătat că pârâta datorează şi suma de 897.31 lei, pierdere înregistrată în cadrul activităţii desfăşurată în luna noiembrie 2018, conform prevederilor contractuale.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 30, 192 şi 194 C.proc.civ. 1.350 C.civ.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 215.38 lei.

În susţinerea cererii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente au fost comunicate pârâtelor, care nu au formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată în dos. nr. .../315/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte, invocată din oficiu de instanţa de judecată, fiind declinată competenţa de soluţionare Judecătoriei Buzău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 09.10.2019, iar prin rezoluţia din 15.10.2019 s-a stabilit termenul de judecată din 08.11.2019, dispunându-se citarea părţilor cu menţiunea că se va pune în discuţie excepţia necomptenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de excepţia invocată din oficiu, instanţa reţine că prezenta cauză are ca obiect pretenţii –răspundere contractuală,  formulată de reclamanta S.C. C S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C.T.S.R.L. şi H.D.-N.

Prin sentinţa civilă nr. ...  pronunţată de Judecătoria Târgovişte a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi declinată competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Buzău.

Potrivit art. 131 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

În temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu.

În opinia instanţei, competenţa de soluţionare a prezentei cauzei revine Judecătoriei Târgovişte  pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 C.proc.civ. necompetenţa este de ordine publică, în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În speţa dedusă judecăţii situaţia nu se circumscrie niciunei ipoteze  dintre cele mai sus enunţate, competenţa fiind de ordine privată, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 130 alin. 2 C.proc.civ.

Fiind vorba de o competenţă teritorială de drept comun, regulile de invocare a unei eventuale excepţii de necompetenţă teritorială se circumscriu art. 130 C.proc.civ. Potrivit acestui text, poate fi invocată din oficiu, numai necompetenţa generală, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică.

Conform art. 130 alin.3 C.proc.civ., necompetenţa teritorială de ordine privată (de drept comun) poate fi invocată doar de către pârât.

Având în vedere că pârâţii nu au înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată, Judecătoria Târgovişte nu avea posibilitatea legală să-şi mai decline competenţa de soluţionare.

Ca urmare, faţă de normele de procedură mai sus aminte, prin neinvocarea de către pârât a excepţii de necompetenţă teritorială, orice neregularitate în legătură cu această competenţă teritorială s-a acoperit.

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 şi 113 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze cauza.

Față de prevederile art. 129 alin. (1) și alin. (2) pct. (3) C. proc. civ. rezultă că numai în cazurile prevăzute la art. 117-121 C. proc. civ., competența teritorială este exclusivă, per a contrario, în alte cazuri competența teritorială având caracter relativ, de ordine privată.

Or, prezenta acţiune  se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile  art. 107 și 113 C. proc. civ., norma de competența teritorială aplicabilă litigiului de față având caracter de ordine privată.

Totodată, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 107 și art. 113 C. proc. civ., rezultă că, în materia răspunderii civile contractuale competența este alternativă, revenind reclamantului dreptul de a alege între instanțe deopotrivă competente.

În plus, instanţa apreciază că fideiusorul nu are calitatea de consumator, nefiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. 1  din Legea nr. 193/2000: Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

 Fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. respectiv doar prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În raport de aceste consideraţii şi având in vedere disp. art. 131, 132 şi 126 al.1 NCPC, prin coroborare cu disp. art. 245 si urm. C.proc.civ., instanţa va admite excepţia, invocată din  oficiu, si va declina  competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Târgovişte.

 Potrivit art. 133 pct. 2 C.proc.civ, instanţa va constata apărut conflictul negativ de competenţă, având în vedere că două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Prin urmare, potrivit art. 135 alin. 1 C.proc.civ., întrucât instanţa imediat superioară şi comună celor două instanţe aflate în conflict este Curtea de Apel Ploieşti, instanţa va dispune sesizarea acestuia, pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă.

Domenii speta

Spete similare