Vătămare corporală din culpă

Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe inculpatul P. V., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi pentru săvârşirea infracţiunii  de vătămare corporală  din culpă, prevăzută  de  art. 196  alin.2 şi  3  din Codul  penal, în contradictoriu cu partea civilă M. I., părţile civile: S. C. J. D. U.C., I.P.J. D., I. D. U. P. B.C. "PROF. DR. C.C. I."B. şi S. O. F. şi partea  responsabilă  civilmente societatea  de  asigurare L. I. I. C..

Cauza a fost înregistrată pe rolul  Judecătoriei  Filiaşi  sub număr  de  dosar  X/230/2018.

 In fapt, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul P. V., în noaptea de 17/18.10.2015, în jurul orelor 00:25, în timp ce se deplasa la volanul autoutilitarei marca Mercedes Vito cu nr. înmatriculare X pe DE 70, în interiorul oraşului Filiaşi, jud. Dolj, în direcţia Filiaşi – Craiova, datorită oboselii, neatenţiei şi faptului că nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de persoana vătămată M. I. şi a accidentat-o pe aceasta, iar în urma acestui accident rutier persoana vătămată M. I. a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 196 alin. 2 si 3 din Codul penal.

Culpa inculpatului P. V. în producerea accidentului constă în faptul că inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice, pe fondul oboselii, dând dovadă de neatenţie si nerespectând dispoziţiile legale si măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, inculpatul încălcând disp. art. 35 din OUG 195/2002 conform cărora participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor si să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private, art. 29 alin.1 din OUG 195/2002 potrivit cărora circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele şi indicaţiile poliţistului rutier care dirijează circulaţia, art. 31 din OUG 195/2002 conform cărora participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, disp. art. 48 alin.1 din OUG 195/2002 conform cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, prev. art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 conform cărora vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea carosabilă, cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie, prev. art. 101 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 potrivit cărora când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc pe banda situată lângă acostament sau bordură, iar celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă banda de circulaţie este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: plângerea prealabilă a persoanei vătămate (f. 12); sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală (f. 14); procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică (f. 15 - 37); schiţa locului accidentului (f. 38); suport optic CD (f. 39); procesul-verbal din 18.10.2015, încheiat de organele de urmărire penală cu prilejul deplasării la Spitalul F.(f. 40); procesul-verbal din 19.10.2015 privind vizualizarea imaginilor imprimate pe suport magnetic şi planşa fotografică aferentă (f.4-46); procesul-verbal din 18.10.2015 privind ridicarea de către organele de cercetare penală a suportului magnetic conţinând înregistrările video de la staţia PECO (f. 48); procesul-verbal  din 19.10.2015, întocmit de organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei oraşului Filiaşi şi din cadrul BCCO C. privind examinarea autovehiculului implicat în accident (f.49);planşa fotografică privind aspectele de la desigilarea şi controlul autovehiculului implicat în accident (f. 50-55); procesul-verbal din 19.10.2015 privind verificarea tehnică a autovehiculului implicat în accident, diagnoza, planşa foto şi procesul-verbal încheiat la aceeaşi dată de către organele de cercetare penală privind ridicarea furtunului de la sistemul de frânare al autovehiculului (f. 58 - 71); declaraţia persoanei vătămate M. I. (f. 72); cererea de constituire ca parte civilă formulată de persoana vătămată M. I. (f. 75); declaraţiile martorilor I. V. C., I. V., R. P., P. M., B. C. A. (f.76-86 ); raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei – supliment nr. X/A1/21.04.2016, emis de IML C. (f. 87 - 88); raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. X/A1/28.01.2016, emis de IML Craiova (f. 89 - 90); buletin de examinare toxicologică nr. 2008/90 din 10.02.2016 emis de Institutul de Medicină Legală Mina Minovici (f. 99); tichetul alcotest privind pe inculpat (f. 100); cererea de analiză, examenul clinic şi procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice (f. 102 - 103); fotocopia facturii fiscale nr. 11602 din 16.11.2015 emisă de Institutul de Medicină Legală Mina Minovici (f. 106); poliţa de asigurare a autovehiculului implicat în accident – original şi fotocopie (f. 107 -108); fişa de evidenţă auto a inculpatului (f. 110 - 111); procesul-verbal din 19.10.2015 privind restituirea autovehiculului de către organul de cercetare penală (f. 112); adresa nr. 92608/17.12.2015 emisă de IGPR – Direcţia Management Resurse Umane, Inspecţia Muncii şi Prevenirea Riscurilor Profesionale (f. 113); procesul verbal de cercetare a cauzelor şi împrejurărilor producerii accidentului de muncă din data de 18.10.2015 nr. 104526/23.10.2015 întocmit de IPJ Dolj (f. 114 - 119); adresa nr. 39555/13.11.2015 a S. C. J. d. U. C. (f. 120); cererea de constituire parte civilă formulată de S. C.J. D. U. C. şi decontul de cheltuieli (f. 121 - 122); cererea de constituire parte civilă formulată de I. d.U. pentru B. C."P.. Dr. C.C. I." B. şi decontul de cheltuieli (f. 123-125); cererea de constituire parte civilă formulată de I. de P. al J. D. şi documente justificative (f. 128 - 134); raportul de expertiză criminalistică nr. 316/25.10.2017 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti (f. 143 - 150); adresa nr. 120/14.11.2017 emisă de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti (f. 166); fişa de cazier judiciar al inculpatului (f. 189); declaraţiile inculpatului (f. 191 – 195 şi 197 - 198); adresa nr. 259842/03.04.2018 emisă de Secţia 2 Poliţie Rurală Caransebeş (f. 201);  adresa nr. BAAR/MGD/17/RO/07491 emisă de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România(f. 205).

Volumul II – înscrisuri medicale ridicate de la S. C. J. d. U. C. şi I. d. U. pentru B.C. "P.. Dr. C.C. I." Bucureşti (f. 1 - 201).

In procedura  de cameră preliminară inculpatul a formulat cereri şi excepţii cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanţei şi cu privire la legalitatea administrării probelor în faza urmăririi penale, solicitând a se constata nelegalitatea sesizării instanţei şi totodată înlăturarea probatoriului constând în  raportul  de  expertiză criminalistică întocmit  de  Laboratorul  Interjudeţean Craiova, judeţul Dolj  ce se referă la inculpat, deoarece nu respectă exigenţele legalităţii şi loialităţii administrării probelor, şi a se dispune restituirea cauzei la Parchet .

Inculpatul a formulat cereri şi excepţii cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanţei şi cu privire la legalitatea administrării probelor în faza urmăririi penale, solicitând excluderea probei constând în  expertiza criminalistică, în urma căreia a fost  înregistrat  raportul  nr. X/25.10.2017, întocmit  de către  expertul  criminalist autorizat, Gheorghe Cernea din  cadrul  Institutului  de  Expertize  Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice  Bucureşti.

In motivarea  cererii a arătat inculpatul  că raportul este lovit  de nulitate  absolută şi  a solicitat şi organului  judiciar să  constate acest  aspect, întrucât a fost realizat cu  ignorarea  normelor privind competenţa, respectiv  a  dispoziţiilor  art. 3, art.5 , art. 6 şi  art. 29 din Regulamentul  de organizare şi  funcţionare  a Institutului  Naţional de Expertize Criminalistice  din 11.06.2015, publicat în M.O., in  vigoare la data de  24.06.2015, învederând faptul că  dl. expert era autorizat într-un  alt laborator interjudeţean faţă  de  cel  competent (respectiv  Bucureşti şi nu  Craiova).

A susţinut inculpatul  că admiţând nefuncţionalitatea  Laboratorului  Interjudeţean Craiova, cum în mod  vădit,  rezultă  din  soluţia adoptată,  expertiza trebuia  realizată  de I.N.E.C.  – Structura  Centrală, în  conformitate cu  dispoziţiile  art.  6 din  actul normativ  invocat şi, în nici un caz,  de către un alt laborator  interjudeţean,  ales aleatoriu de organul  judiciar ( în cazul  de faţă Laboratorul Interjudeţean  de expertize Criminalistice Bucureşti, căruia îi  sunt arondate  municipiul  Bucureşti,  şi  judeţele Ilfov, Dâmboviţa, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Prahova, Buzău,  Brăila, Constanţa, Tulcea, Galaţi, Vrancea nu  şi  judeţul  Dolj).

A mai  arătat  inculpatul că, asupra  acestor probleme, atât organul  judiciar de poliţie, cât şi procurorul nu  s-au pronunţat, ci  s-au  rezumat la a considera că  aspectele  sesizate de  inculpat se impun a fi  respinse, întrucât  Laboratorul  Interjudeţean  Craiova nu  era funcţional.

A susţinut că,  deşi  criticile au  fost invocate  prin  intermediul obiecţiunilor la raport (respinse  de către  organul  de poliţie judiciară – prin  ordonanţa  nr. X/P/2017 şi, ulterior, de către procurorul  de caz, care  a soluţionat plângerea împotriva ordonanţei  menţionate  - la mai  mult  de  3 luni de la investirea cu  aceasta), niciunul  dintre organele  judiciare  nu  şi-a motivat, în mod  concret, poziţia -  aspect care contravine principiilor  procesual penale guvernate  de dispoziţiile art. 5  din C.p.p. (aflarea  adevărului), art.  8 C.p.p. (caracterul  echitabil al procesului penal),  art. 100 C.p.p. (administrarea probelor).

Cu privire la  soluţia  de  respingere  a plângerii  formulate la data de  10.11.2017, soluţionată prin  ordonanţa nr. X/13.11.2017,  a  arătat inculpatul  că, în  mod obiectiv,  organul  judiciar nu  a  avut timpul material şi profesional necesar să  lectureze, să o înţeleagă şi  să o soluţioneze, în mod just, raportat la conţinutul  său.

De  asemenea, şi  ordonanţa  de  respingere  a plângerii  nr. X/II/2/2017 din  15.03.2018,  a procurorului  de caz (care,  deşi  avea termen imperativ de  20  de zile pentru  rezolvare ),  a soluţionat-o  după trei luni.

A mai  susţinut  inculpatul  că, au  mai  fost invocate şi  alte  aspecte care aparţin  fondului  cauzei – probleme  tehnice specifice – in raport cu care  organul  judiciar  penal menţionează că  " expertul a  stabilit, fără echivoc, că  vinovat de producerea accidentului  este inculpatul  P. V.". Or,  a solicitat  procurorului  de caz, prin  intermediul plângerii  formulate împotriva ordonanţei de respingere  a obiecţiunilor, să  constate că  este inacceptabil, ca până la momentul pronunţării unei hotărâri  definitive, organul  judiciar să  se poată pronunţa asupra  vinovăţiei persoanei  cercetate, care  se bucură  de o prezumţie de nevinovăţie.

In  concret,  susţine că vinovăţia nu  este nici pe departe stabilită, iar opinia expertului -  anume  de existenţa posibilităţii  de prevenire  a  accidentului, dacă  inculpatul  nu  conducea un  autoturism cu un  sistem  de frânare modificat – presupune ca, anterior,  să fie  stabilit că  acest  aspect  era cunoscut de inculpat ( şi  nu  a fost  o împrejurare  neprevăzută, cu  atât mai  mult cu  cât  a fost parcursă  distanţa  de  3000 km, fără  ca  acest  sistem  modificat să  se manifeste  în  exterior.

In  aceste condiţii, fiind  greu  de conceput, ca, pe o asemenea distanţă,  el inculpatul nu  a folosit  frâna astfel încât să poată  cunoaşte şi  defecţiunile pe care le prezintă.

A susţinut  inculpatul  că, prin neidentificarea tuturor  argumentelor, atât în  susţinerea  acuzării, dar  şi  a  echilibrării  acesteia cu  apărarea, rezultă că împrejurările comiterii faptei nu  sunt, pe  deplin, elucidate, iar singura soluţie pentru  a  putea  realiza o distincţie între cazul  fortuit şi  vinovăţie era  aceea  de  a fi  completat raportul  de  expertiză criminalistică cu un  răspuns la următoarele probleme:

1. Care sunt  elementele/datele  tehnice din care  rezultă  că inculpatul cunoştea  defecţiunile autoutilitarei sale şi, astfel putea preveni producerea  accidentului (maniera în care  este  redactat raportul  denotă  aprecierea unei fapte  săvârşite cu  vinovăţie, iar, in nici un  caz,o faptă al cărei  rezultat să  fie  consecinţa unei împrejurări care nu  putea  fi  prevăzută (art. 31 C.p.).

2.1.  care  era distanţa maximă, care putea fi  parcursă, cu  o  asemenea  defecţiune?

2.2. In plus, putea fi parcursă distanţa  de  3000 km (distanţa Taranto – punct  de plecare , la  acea dată, al conducătorului  auto – Salermo -  Napoli – Firenza…..Filiaşi), distanţă  care presupune drumuri  europene ( in mare parte,  de tipul autostrăzii, care impun rularea cu  viteza impusă  de  lege), fără  ca  această defecţiune să  fie semnalată/să poată  fi  cunoscută  de conducătorul  auto?

3.1. Explicaţii tehnice, rapoarte  la constatări, dar şi la  consecinţe ,anume că "sistemul  de frânare era diminuat, prin  anularea  etrierului roţii  din  dreapta faţă…

4. Conducătorul  auto putea prezenta un interes , sub  orice aspect, in  a interveni  în  scopul modificării sistemului  de frânare?

5. Această defecţiune, în cazul în care  era  cunoscută, putea fi, cu  uşurinţă,  remediată sau  dimpotrivă? Care ar fi  fost costul  unei  asemenea  reparaţii?

In concluzie,  a arătat inculpatul  că  dreptul  său la apărare, consacrat ca principiu,prin  dispoziţiile art. 10 alin.5  C.p.p.,  a fost încălcat şi , în  conformitate cu  dispoziţiile art.282 C.p.p. " încălcarea  oricăror dispoziţii  legale, în afara  celor prevăzute la  art.281 C.p.p. determină  nulitatea  actului  atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare  drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali…

Pentru  toate  aspectele,  a solicitat  să  se constate  că  se impune înlăturarea/excluderea  raportului  de  expertiză criminalistică, întocmit în mod  nelegal (cu încălcarea normelor  de competenţă), şi , într-o  manieră care  excede  limitelor profesionale, prin  afirmaţii ale  expertului (preluate  întocmai  de către organele  judiciare – poliţie şi parchet) privind vinovăţia şi, totodată, nepreocuparea  acestor organe judiciare ,  de  a  completa mijlocul  de probă (în pofida tuturor  argumentelor aduse, cu motivaţia că vinovăţia a fost  stabilită , fără  echivoc.

A precizat  inculpatul  că în  cursul  urmăririi penale, anterior  emiterii  rechizitoriului, a înaintat  Parchetului  de pe lângă  Inalta  Curte  de Casaţie şi  Justiţie o cerere privind trimiterea dosarului indicat la un  alt parchet,  existând o suspiciune  rezonabilă că  activitatea  de urmărire penală este  afectată  de calitatea persoanei vătămate  din prezenta cauză – lucrător  de poliţie în cadrul Poliţiei oraşului  Filiaşi, în  aceeaşi instituţie  desfăşurându-şi  activitatea şi organul de cercetare penală ( cerere justificată, în  principal, de modul  cum  au  fost soluţionate  apărările sale), în  funcţie  de  soluţia adoptată, Parchetul I.C.C.J. urmând  a se pronunţa şi  asupra menţinerii actelor întocmite (conform art. 74 alin.3  C.p.p. – normă legală la care se face , în mod expres , trimitere, prin  dispoziţiile art. 326 C.p.p.).

Legalitatea actului de sesizare a instanţei, competenţa, legalitatea administrării probatoriului şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi competenţa instanţei în judecarea cauzei au fost verificate prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară din data  de 26 iunie 2020, prin  care s-au respins excepţiile formulate de inculpatul P. V., s-a constatat ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege cu privire la competenţa organelor judiciare, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi din data de  25.04.2018 dat în dosarul de cercetare penală numărul  879/P/2015  privind pe inculpatul  P.  V. şi  s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat contestaţie ce a fost soluţionată definitiv prin încheierea nr.X din 28.09.2018 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Pe fond, inculpatul P.  V. legal citat, s-a prezentat în instanţă, nerecunoscând săvârşirea faptei, arătând că el nu se face vinovat de săvârşirea faptei.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de  18.10.2015, organele judiciare  din  cadrul Parchetului  de pe lângă  Judecătoria  Filiaşi au  constatat în flagrant infracţiunea de vătămare  corporală din culpă constând în  aceea că  în noaptea  de 17/18.10.2015, inculpatul  P.  V. în  timp  ce conducea autoturismul  marca Mercedes  Vito de culoare  albă cu  numărul  de înmatriculare . pe  DE 70 pe raza  teritorială a oraşului  Filiaşi, a accidentat  pe agentul  de circulaţie M. I. din  cadrul  Poliţiei  oraşului  Filiaşi, aflat în  exerciţiul  atribuţiilor  de  serviciu.

Persoana  vătămată M.  I. după  accident a  fost  transportată la  Spitalul  oraşului  Filiaşi şi ulterior la  Spitalul  Clinic  Judeţean  de Urgenţă  Craiova unde i-au  fost  acordate îngrijiri  medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.751/A/21.04.2016 – Raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei – supliment (f.87 -88 vol I dup) rezultă că persoana vătămată M. I. a prezentat leziuni traumatice care au impus mărirea numărului de zile de îngrijiri medicale de 65 – 70  de zile stabilite iniţial prin Raportul de constatare medico-legală nr. 4056/A1 din 28.01.2016 întocmit  de  I.M.L. Craiova la cca. 80 – 85 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a reţinerii unui diagnostic mai grav, respectiv cel de "sindrom aortic, subacut, disecţie şi pseudoanevrism aortic tip Stanford B, politraumatism post accident rutier."

Potrivit examenului CT nr.417511/18.12.2015 (Neuramed – Timişoara) diagnosticul persoanei vătătmate a fost iniţial: aortă ascendentă cu diametru de 4,13/4 cm fără fald de disecţie. Anevrism cu diametru de 5,54 cm la nivelul regiunii istemice a arcului aortic.

Din copia biletului de ieşire de la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare Prof. dr. CC Iliescu se reţine că persoana vătămată M. I. a fost internat în perioada 15.01 – 03.02.2016 cu diagnosticul "Sindrom aortic subacut. Disecţie şi pseudoanevrism aortic tip Stanford B; politraumatism prin accident rutier recent (17/18.10.2015).

În urma consultului de chirurgie cardiovasculară s-a apreciat că victima are indicaţie fermă de corecţie fiind luate în calcul endoprotezarea sau intervenţia chirurgicală.

Se reţine şi faptul că persoana vătămată M. I. a fost internată din nou în Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare Prof. dr. CC Iliescu în perioada  17.03. – 25.03.2016 când a fost supusă unei intervenţii chirurgicale pe cord deschis.

La data de  06.12.2015, persoana  vătămată M.  I., din oraşul  Filiaşi, judeţul  Dolj, a formulat plângere penală prealabilă pentru  comiterea infracţiunii  de vătămare corporală  din  culpă

La termenul  de judecată  din  data de 05.11.2018, instanţa  a  dispus  introducerea în cauză a societăţii  de  asigurare bulgare L.I. I. C. prin mandatar  legal  Biroul  Asigurătorilor  de Autovehicule  din  România, în calitate de parte  responsabilă  civilmente.

La data de  28.01.2019, persoana vătămată  M.  I.  a formulat  cerere  de completare  a  cererii  de constituire  de parte civilă prin  care  a solicitat suma de 150.000 euro astfel: 140.000 euro reprezentând  daune morale şi  10.000 euro  reprezentând daune materiale.

A mai  solicitat să  se  efectueze plata de către inculpat şi partea  responsabilă  civilmente a cheltuielilor medicale către  spitale în sumă  de  85.177,472 lei, după  cum urmează: 8348,26 lei către  Spitalul  Clinic  Judeţean Craiova, 11.804,930 lei către  Spitalul  de Urgenţă C.C. Iliescu Bucureşti şi  65024,282 lei către  Spitalul  de Urgenţă  C.C. Iliescu Bucureşti.

Instanţa reţine că în cursul urmării penale, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare Prof. dr. CC Iliescu s-a constituit parte civilă cu suma de 76829,212 lei cu titlu de daune materiale (f.123 vol I dup), SJU Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 8384,26 lei (f.121 vol I dup),Spitalul orăşenesc Filiaşi cu suma de 53,01 lei, iar IPJ Dolj s-a constituit parte civilă cu suma de 1156, 04 lei (f.128 vol I dup), reprezentând c/val articolelor de echipament ale persoanei vătămate.

De asemenea, se reţine că partea civilă M. I. a solicitat încuviinţarea probei cu  înscrisuri şi a probei testimoniale  cu martorul  O. L..

In baza art. 100 alin. 2 C.p.p., rap. la art. 374 alin. 8 C.p.p., instanţa a dispus readministrarea probei testimoniale, cu martorii de la urmărire penală: I. V. C., I. V., R.P., P.M. şi  B. C. A., administrată în cursul urmăririi penale.

A încuviinţat de asemenea cererea  formulată  de apărătorul  părţii  civile, în  sensul  administrării probei  cu înscrisuri şi  martorul  O.  L., pentru  dovedirea  laturii  civile.

Fiind  audiat în cauză (fila.110-111 vol.I dos.), inculpatul  P.  V.a declarat că  în noaptea  de 17/18.10.2015, în jurul orei  00:27, circula  cu autoturismul  marca  Mercedes Vito cu  numărul  de înmatriculare de Bulgaria, pe  care nu  il mai  reţine, din  direcţia  Strehaia spre  Craiova. Se întorcea cu  maşina din Italia, de unde plecase in  ziua  de  17.10.2015 în jurul  orei  07:00, efectuând  activităţi  lucrative în agricultură. Transporta  două persoane de  sex feminin ale căror nume nu le mai  reţine,  care il  rugaseră  să le ducă în România fiind  dintr-un  sat învecinat cu  localitatea  sa  de domiciliu.

A declarat inculpatul  că la  graniţa  Italiei cu  Slovenia  a luat o pauză  de circa  6 ore în care  s-a odihnit, timp în care, un  alt bărbat, care  a coborât la  Deva,  a condus  autoutilitara până în  Budapesta. Din Budapesta  a condus el până in localitatea  de domiciliu.

A mai  arătat inculpatul  că  la miezul nopţii  a intrat  in oraşul  Filiaşi, circulând pe banda  a doua a drumului cu  viteza  de 45 km/h şi la un moment dat, la circa  50  de metri  în faţa sa  a observat un poliţist  care i-a făcut  semn  cu  bastonul  reflectorizant să oprească. In  acest context,  a acţionat pedala de  frână însă  aceasta nu  a răspuns  eficient, maşina  neoprindu-se, motiv pentru  care, pentru  a  evita un  accident a tras  de volan spre  dreapta încercând să  devieze  traiectoria maşinii pentru  a nu-l lovi pe poliţist, iar  poliţistul  s-a aruncat spre  stânga, în faţa maşinii  sale  şi atunci  l-a lovit cu partea  stângă faţă, victima  căzând la pământ în partea  stângă pe sensul  invers  de mers pe banda întâi,  adică la aproximativ  8 metri  distanţă  de masina  sa.

A declarat inculpatul  că  a acţionat pedala  de  frână o singură  dată, continuu, simţind  că  aceasta  reacţionează,  frânând însă nu  suficient, încercând să  evite impactul. Masina  s-a oprit  singură la  8-10 metri,  a coborât din masină şi  a mers la locul  accidentului.

A mai  arătat inculpatul  că agentul  de poliţie nu  trebuia  să  stea în mijlocul  străzi pe timp  de noapte, existând şi  alte metode  de a opri participanţii la trafic, respectiv urmărirea maşinilor cu  girofarul şi  semnale acustice  pornite.

Fiind audiată în cauză, persoana vătămată M.  I. (f.120, 121 vol I)  a arătat că în noaptea  de 17/18.10.2015, fiind poliţist lua parte la o actiune  de  depistare  a conducătorilor  auto  care  depăşeau  limita  de viteză legală admisă  şi pentru  depistarea  conducătorilor auto  aflaţi  sub influenţa  băuturilor  alcoolice. A susţinut  persoana vătămată  că  după  ce  a testat  cu  etilotestul un  conducător auto a observat  că pe  Bulevardul  Racoţeanu, direcţia  Strehaia -  Craiova,  se deplasa  un  microbuz care mergea oscilant, alternând  banda  intâi cu  banda  a doua  şi cu  faza  de drum  aprinsă  în localitate motiv pentru  care  soferului  acestui microbuz i se făceau  semnale din  faruri de către  ceilalţi  conducători  auto aflaţi în trafic pe care îi  deranjau luminile farurilor  microbuzului.

S-a deplasat  către  axul  drumului  iar la o distanţă  de aproximativ  150 metri  de microbuzul  care  se  afla pe banda a doua a sensului  de mers spre  Craiova, i-a făcut semnal  regulamentar de oprire însă a observat că  acel  microbuz în loc  să  reducă viteza şi  să  tragă  pe dreapta,  şi-a schimbat din  nou traiectoria în  sensul  că  a virat la stânga venind  direct înspre  el,  care  in  acel moment  se afla  exact pe  axul  drumului, şi-a dat  seama că  se intâmplă  ceva cu  inculpatul acelui  microbuz, că  nu  a reacţionat la  semnalele  sale în niciun fel,  dar nu  s-a gândit niciun  moment că  acesta  va veni  direct  spre el şi il va lovi.  A declarat persoana  vătămată  că în  acele ultime  clipe inaintea  accidentului  şi  el s-a blocat, astfel încât nu  s-a mai  putut mişca  pentru  a  evita producerea impactului.

La termenul  de judecată din  data de  13.09.2019, partea civilă M.  I.  a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: raport  de  expertiză  medico – legală nr. 751/A1/21.04.2016,  adresă către  I.P.J. Dolj privind  diferenţa  de salariu de care  ar fi  beneficiat şi pe  care nu  a mai  încasat-o, Dispoziţia sefului  I.OP.J. Dolj nr. X din 06.04.2017,  certificate medicale şi buletin  de  examinare computer tomograf, un număr de  125 facturi fiscale, chitanţe, facturi in  sumă totală  de  11.004 lei reprezentând medicamente,  articole  sanitare, bilete  de  tren, combustibil  auto pentru  dovedirea  daunelor materiale.

Fiind audiat în cauză (decl. F.8 vol.II), martorul  B.  C. A. a declarat că in data de 17.10.2015 se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu in schimbul de noapte impreună cu ag.s.p. M. I., iar in timp ce el se afla in autospeciala de poliţie  completand un proces verbal de contravenţie unui conducător auto, colegul său, persoana vătămată  M. I., se afla in faţa autospecialei stând de vorbă cu contravenientul. Concomitent colegul său supraveghea si traficul in zona respectivă.

A arătat martorul că întrucât autospeciala era orientată cu faţa spre oraşul Filiaşi, a putut observa la un moment dat că spre ei se deplasa un autovehicul care circula sinuos ( din lumina farurilor care oscila şi-a putut da seama că acest autovehicul circula şerpuit, ba mai mult, a observat că nu a schimbat lumina de drum cu cea de întâlnire). Observând acestea, colegul său M.  I. s-a deplasat spre axul drumului efectuând semnalul regulamentar de oprire,  fiind imbrăcat corespunzător in vestă reflectorizantă şi a folosit un baston fluorescent tocmai pentru a putea fi reperat mai uşor de către soferul masinii care se apropia.

A declarat martorul  că  a urmărit intreaga scenă şi a putut observa că in timp ce autoturismul ajunsese in dreptul benzinăriei Lukoil, atunci persoana vătămată  M.  I. s-a indreptat spre axul drumului făcându-i semn să oprească. Văzându-l pe acesta că se deplasează pentru a opri acel autovehicul, el a continuat să completeze procesul verbal de contravenţie aşa incât nu a putut surprinde momentul impactului, ci doar a auzit zgomotul produs in urma impactului a observat că era vorba despre o autospecială sau microbuz.

L-a observat pe colegul său căzut jos la pământ pe prima bandă de pe sensul opus de mers şi totodată a văzut că şoferul microbuzului a virat dreapta după impact astfel incât microbuzul era pe banda a doua dar orientat cu faţa către dreapta către prima bandă.

A mai  declarat că uitându-se la soferul microbuzului a putut vedea că era foarte obosit, avea ochii  roşii  din  cauza oboselii  excesive.

Martora R. P.(f. 38  vol.II dos.) a declarat cu ocazia audierii  în  şedinţa publică  din  data de 15.11.2019 că în urmă cu  câţiva ani  s-a intors  din  Italia cu un microbuz condus  de inculpatul  P.  V.. Când  a ajuns în  oraşul  Dr. Tr. Severin,  fiind  foarte obosită a adormit aşa incât nu are cunoştinţă  despre  ceea  ce s-a întâmplat efectiv ci, s-a trezit  în urma unei  bubuituri întrebând  ce s-a intâmplat, ocazie cu  care inculpatul  i-a comunicat că  are impresia că  a dat peste cineva însă nu  cunoaşte  cine  este  victima. A declarat martora că uitându-se pe geam,  a observat  că pe partea  stângă  a drumului dincolo  de  cele două benzi  de mers pe sens opus era căzut la pământ, un om.

Martora  P. M.  a declarat cu ocazia audierii în sedinţa publică  din  data de  13.12.2019 (decl. F.57 vol. II fos.) că  in luna septembrie/octombrie 2015  se intorcea  de la muncă  din Italia  fiind una dintre pasagerele microbuzului  condus  de inculpat, alături  de  ea fiind  numita  R. P. care mergea in aceeaşi localitate  ca si  ea şi  incă  o persoană  de  sex  bărbătesc  care  a coborât înainte  de  Drobeta  Turnu  Severin. A declarat martora că inculpatul a condus  cea mai  mare parte  a drumului, însă îşi  aminteşte că la un moment  dat a condus câteva ore şi  acel  băiat iar în  acel interval  de timp inculpatul  s-a odihnit.

A mai  declarat  martora că inculpatul a mai  făcut  câteva opriri  de câte  10-20 min. de-a lungul  drumului pentru  a merge la baie şi  pentru  a bea o cafea. Când au  plecat  din Dr. Tr. Severin a relatat martora că  a trecut  pe scaunul  din  faţă şi  răpusă  de oboseală,  a aţipit câteva minute, fiind  trezită  brusc  de bubuitura pe care  a resimţit-o. A mai  declarat martora că la câteva ore după plecarea  lor  din Italia,  din localitatea  Ginosa, şoferul  a oprit masina  pe autostradă întrucât toţi  pasagerii  din  microbuz observaseră  că nu  funcţinau  frânele şi  chiar l-au  auzit pe inculpat spunând  că nu  ţine  plăcuţa de frână  de pe partea  dreaptă  sau  de pe partea  stângă când apăsa pedala de frână. L-a văzut pe  inculpat oprind masina pe autostradă pe banda  de urgenţă, coborând din  microbuz şi încercând să inprovizeze o mică reparaţie pentru  a mai  remedia puţin  frânele după  care şi-au  continuat drumul, fără  a mai  avea probleme  la sistemul  de frânare.

Cu starea  de fapt  reţinută în  rechizitoriu  se coroborează şi  declaraţiile martorilor  D. V.  C., audiată la acelaşi termen  de judecată (f. 59  vol.II dos.) şi  I.  V., audiat la termenul  de judecată din  data de  28.02.2020 (f. nr. 95  vol.II dos.)

Martorul  O. L. audiat de instanţa  de judecată la termenul de judecată  din  data de 28.02.2020 (filele nr. 97-98 vol.II dos.), pentru  dovedirea laturii  civile  a cauzei penale,  a declarat că persoana vătămată  M.  I.  s-a recuperat foarte  greu în urma  accidentului  de circulaţie,  reluându-şi  activitatea după un  an  de la  evenimentul nefericit, însă  nu pe  acelaşi post şi nu pe aceeaşi funcţie datorită leziunilor  suferite, astfel că  a fost nevoit să desfăşoare muncă  de birou ceea  ce a dus la  diminuarea veniturilor  salariale, nemaiputând beneficia  de anumite  sporuri ce  se  acordă  pentru  munca  desfăşurată în zilele de sărbătoare  precum şi sporul  de dispozitiv. A mai  declarat martorul  că  intervenţiile  chirurgicale,  tratamentele,  sedinţele  de recuperare  au  costat  foarte  scump motiv pentru  care  persoana vătămată  a fost nevoită  să  vândă un teren pe care il  deţinea  in  oraşul  Filiaşi, judeţul  Dolj.

În cauză, în  timpul urmăririi penale a fost dispusă şi efectuată o expertiză criminalistică care să lămurească împrejurările producerii accidentului, concluziile acesteia regăsindu-se în Raportul de Expertiză Tehnică nr 316 din 25 octombrie 2017 întocmit de expert tehnic Gheorghe Cernea din cadrul  INEC-Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti. (f.143 – 150 vol I dup).

Raportul de expertiză criminalistică a concluzionat că viteza de deplasare a autoutilitarei marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare X, la momentul impactului a fost de 48 km/h, fiind superioară valorii vitezei adaptate cu spaţiul de vizibilitate frontal al conducătorului auto conferit de lumina farurilor de circa 45 km/h, împrejurare ce a contribuit la starea de pericol care a generat producerea accidentului.

Instanţa are în vedere declaraţiile martorelor R. P. şi P. M., pasagere în autoutilitara condusă de inculpat, care au relatat că au apelat la inculpatul P. V.  pentru a le transporta din comuna Ginosa – Italia până în mun. Caracal – România, cunoscând faptul că inculpatul efectua curse de transport persoane pe relaţia Caracal, România – Italia şi retur, astfel că la data de 16.10.2015, în jurul orelor 10:00, cele două martore, împreună cu alte două persoane de sex masculin neidentificate, au plecat cu autovehiculul condus de inculpat din com. Ginosa, Italia, convenind ca inculpatul să le transporte cu autoutilitara până în România, martorele R. P. şi P. M. achitând inculpatului suma de 100 euro, respectiv 125 euro, reprezentând contravaloarea transportului acestuia. Pe toată perioada transportului, de peste 38 ore, din Ginosa, Italia şi până în Filiaşi, România, unde a avut loc accidentul de trafic rutier (plecarea din Ginosa, Italia având loc la data de 16.10.2015, în jurul orelor 10:00, iar accidentul rutier producându-se în Filiaşi în noaptea de 17/18.10.2015, în jurul orelor 00:25), inculpatul P. V. a condus continuu autoutilitara implicată în accident, cu excepţia unei perioade de circa 3-4 ore, din noaptea de 16/17.10.2015, când pe teritoriul statului Slovenia, pe fondul oboselii, inculpatul i-a încredinţat spre conducere autovehiculul unuia dintre cei doi bărbaţi pasageri, care urmau să fie transportaţi până în judeţul Hunedoara, cât şi cu excepţia opririlor efectuate pentru alimentarea cu combustibil sau efectuarea necesităţilor fiziologice ori achiziţionarea de alimente de către pasageri. De asemenea, martora P. M. a menţionat, faptul că din mun. Drobeta Turnu Severin şi până în apropierea oraşului Filiaşi, a discutat cu inculpatul P. V. în timp ce acesta conducea autoutilitara, intenţia martorei fiind aceea de a-l ţine treaz, însă pe fondul oboselii martora a aţipit circa 4-5 minute, timp în care s-a şi produs accidentul rutier.

În raport de elementele de fapt descrise mai sus, se constată că accidentul de circulaţie în urma căruia a intervenit vătămarea corporală a persoanei vătămate M. I. este rezultatul culpei exclusive a inculpatului P. V..

Situaţia de fapt reţinută de către instanţă rezultă din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţie persoană vătămată, declaraţii martori, raport de expertiză tehnică auto, declaraţii suspect/inculpat, certificat medico-legal, raport de expertiză medico-legală, planşa foto.

În drept, fapta inculpatului P. V. constând în aceea că, în noaptea de 17/18.10.2015, în jurul orelor 00:25, în timp ce se deplasa la volanul autoutilitarei marca Mercedes Vito cu nr. înmatriculare X pe DE 70, în interiorul oraşului Filiaşi, jud. Dolj, în direcţia Filiaşi – Craiova, datorită oboselii, neatenţiei şi faptului că nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de persoana vătămată M. I. şi a accidentat-o pe aceasta, iar în urma acestui accident rutier persoana vătămată M.I. a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 196 alin. 2 si 3 din Codul penal.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acţiunea de a lovi cu autovehiculul persoana vătămată, urmarea imediată constând în vătămarea persoanei vătămate – vătămare pentru a cărei vindecare a necesitat 80 - 85 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea a fost săvârşită din culpă, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să o facă.

Culpa inculpatului P. V. în producerea accidentului constă în faptul că acesta a condus autovehiculul pe drumurile publice, pe fondul oboselii, dând dovadă de neatenţie si nerespectând dispoziţiile legale si măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, inculpatul încălcând disp. art. 35 din OUG 195/2002 conform cărora participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor si să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private, art. 29 alin.1 din OUG 195/2002 potrivit cărora circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele şi indicaţiile poliţistului rutier care dirijează circulaţia, art. 31 din OUG 195/2002 conform cărora participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, disp. art. 48 alin.1 din OUG 195/2002 conform cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, prev. art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 conform cărora vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea carosabilă, cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie, prev. art. 101 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 potrivit cărora când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc pe banda situată lângă acostament sau bordură, iar celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă banda de circulaţie este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, pe de o parte, instanţa reţine că inculpatul se află la primul conflict cu legea penala, este tânăr, are posibilităţi reale de îndreptare, în faţa instanţei nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, deşi în faza de urmărire penală declaraţiile inculpatului au fost contradictorii în sensul că dacă iniţial a ales să nu dea nico declaraţie, ulterior răzgândindu-se a recunoscut săvârşirea faptei solicitând încheierea unui acord de recunoaştere a viniovăţiei, după care a trecut la faza de negare a săvârşirii infracţiunii.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală – generată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind relaţiile sociale referitoare la respectarea dreptului la integritate fizică al persoanei şi cele referitoare la conceptul de siguranţă a traficului rutier; reliefată de împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a faptei – pe fondul oboselii excesive, conducând autoutilitara cu o viteză neadaptată la condiţiile de drum, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de persoana vătămată, agentul de poliţie M. I. şi a accidentat-o pe aceasta, urmarea produsă/gravitatea rezultatului produs – cauzarea unor leziuni traumatice ce au necesitat 80 - 85 de zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii persoanei vătămate.

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 196 alin. 2 şi 3 c. pen. să îl condamne pe inculpatul P. V., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite şi ţinând cont de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea situată peste minimul prevăzut de lege pentru a putea fi astfel îndeplinit scopul preventiv-educativ al pedepsei. În plus, instanţa reţine că inculpatuş P. V. nu a acordat victimei accidentukui, Marioara Ion niciun fel de sprijin material sau moral pe parcursul întregii perioade de convalescentă şi îngrijire medicală de care persoana vătămată încă mai are nevoie.

Cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei instanţa, în raport de motivele expuse în paragrafele anterioare, apreciază că scopul pedepsei şi reinserţia socială a acestuia pot fi atinse mai bine fără privare de libertate, prin suspendarea executării sub supraveghere conform art. 91 din Codul penal.

În acest sens, instanţa are în vedere, pe de o parte, că pedeapsa aplicată inculpatului nu depăşeşte 3 ani închisoare, nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar pe de altă parte, ţine seama de vârsta inculpatului şi de posibilităţile reale de îndreptare a acestuia, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. Totodată însă, instanţa apreciază că este necesară supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată de timp.

Instanţa apreciază că nu este întemeiată solicitarea inculpatului, formulată prin reprezentant convenţional, de aplicare în ceea ce îl priveşte a dispoziţiilor art. 83 şi urm. din Codul penal referitoare la amânarea aplicării pedepsei.

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa are în vedere faptul că inculpatul a săvârşit o infracţiune de o gravitate sporită, prin care au fost afectate relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, într – o împrejurare care evidenţiază o neglijenţă a inculpatului pentru care nu poate exista nici cea mai elementară justificare, astfel că aplicarea faţă de inculpat doar a dispoziţiilor art. 83 şi urm. din Codul penal nu oferă garanţii suficiente asupra persoanei inculpatului, fiind necesară aplicarea pedepsei şi nu doar stabilirea acesteia.

Astfel, în baza art. 91 din Codul penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul penal, care se calculează de la data când hotărârea prin care s – a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatului să execute următoarea obligaţie:

 - să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Dolj

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primariei oraşului Piatra Olt, judeţ Olt sau în cadrul unei Şcoli cu clasele I-VIII din Piatra Olt, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 91 alin. 4 din Codul penal urmează a atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal.

În baza art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 3 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.  V. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, în raport de situaţia de fapt reţinută prin prisma probelor administrate, instanţa apreciază că inculpatul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin imprudenţa sa, astfel că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, implicarea în comiterea acesteia a inculpatului precum şi legătura de cauzalitate dintre aceste elemente.

Din înscrisurile existente la dosarul de fond rezulta ca autovehiculul condus de inculpat era asigurat la data comiterii faptei la L. I. I. C., societate de asigurare care neavând reprezentare în România a fost introdus în cauza în calitate de mandatar, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule România.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că partea vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal faţă de inculpatul P. V. cu suma de 10000 euro daune materiale, şi cu suma de 140000 euro daune morale.

În ceea ce priveşte daunele materiale, partea civilă a arătat că acestea se compun din cheltuieli cu analize şi medicamente suplimentare, în plus faţă de cele asigurate de unitatea sanitară şi cheltuieli diverse (transport la unităţi sanitare, singur sau însoţit de familie, cheltuieli de recuperare şi plata persoanelor ce l-au îngrijit în perioada cât a stat pat, contravaloarea investigaţiilor medicale la care acesta a fost supus.

În consecinţă, instanţa consideră ca justificată doar suma de 12498,5 lei cu titlu de daune materiale. Având în vedere întregul probatoriu administrat, din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale aşa cum sunt prevăzute de art. 1357 Cod civil, fiind certă vinovăţia inculpatului, întinderea prejudiciului, acesta fiind cert, lichid şi exigibil, precum şi legătura de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului P. V. şi prejudiciul produs, instanţa va admite, în parte, acţiunea civilă a părţii civile M. I. şi va obliga asigurătorul L. I. I. C. din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R. la repararea prejudiciilor efectiv produse.

În ceea ce priveşte daunele morale, este evident că suferinţele produse prin fapta inculpatului P. V. au fost de natură a produce traume fizice şi psihice părţii vătămate, fiind cu prisosinţă dovedite de numărul mare de îngrijiri medicale de care partea civilă a avut nevoie pentru vindecare precum şi de faptul că prin producerea accidentului viaţa i-a fost pusă în primejdie. Este de observat că în cursul urmăririi penale s-a întocmit un supliment la expertiza medico-legală din care a reieşit că partea civilă a necesitat pentru vindecare 80 – 85 de zile îngrijiri medicale, în urma unei intervenţii chirurgicale fiindu-i montat la inimă un stent special, având o capacitate de muncă mult diminuată, ce nu se încadrează în vreun grad de invaliditate, prezentând, la momentul evaluării, o incapacitate adaptativă de 37%

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că la stabilirea existenţei prejudiciului moral, definit în doctrina dreptului şi în jurisprudenţă ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală, pe care le resimte victima, trebuie avute în vedere caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar şi de valori apărate de Constituţie şi de legile naţionale, existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei. În ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, Înalta Curte a precizat că este suficientă proba faptei ilicite, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu şi a împrejurărilor în care a fost săvârşită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

În absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanţa de judecată în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului auto, importanţa valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională. Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică şi psihică a omului, la sănătate şi integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social şi profesional, precum şi a altor valori .

În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale sunt consecinţele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate (victima accidentului), prin fapta ilicită şi culpabilă a altei persoane (autorul accidentului), care constau în atingeri aduse personalităţii fizice, psihice şi sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

În aprecierea cuantumului daunelor morale, instanţa trebuie să ţină seama că despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale , dar nici să nu fie derizorii.

În consecinţă, instanţa va admite doar în parte cererea părţii civile, urmând a obliga asiguratorul la plata unei sume de bani considerată drept justă despăgubire morală.

De asemenea, partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, Spitalul oraşului Filiaşi precum şi Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. CC Iliescu" Bucureşti au solicitat a fi despăgubite cu sumele indicate la urmărire penală ca fiind cheltuieli de spitalizare. Având în vedere întregul probatoriu administrat, din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile art. 320 din Legea 95/2006, dar şi ale răspunderii civile delictuale aşa cum sunt prevăzute de art. 1357 Cod civil, fiind certă vinovăţia inculpatului, întinderea prejudiciului, acesta fiind cert, lichid şi exigibil, precum şi legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi prejudiciul produs, instanţa va admite acţiunea civilă a acestor părţi civile, urmând a obliga asiguratorul L.I.I. C. din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R la plata acestor despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală calculată până la achitarea integrală a debitului principal.

În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile IPJ Dolj de acordare a unor despăgubiri în cuantum de 1156, 04 lei (f.128 vol I dup), reprezentând c/val articolelor de echipament ale persoanei vătămate, instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată constatând că nu există o legătură de cauzalitate între producerea accidentului a cărui victimă a fost M. I. şi suma solicitată de IPJ Dolj drept despăgubire.

Domenii speta

Spete similare