Stabilirea termenului de restituire în cazul împrumutului de consumațiune prin ordonanță președințială.

Sentința civilă nr. 2876 din data de 04.08.2020, definitivă prin Decizia civilă nr. 688 din 25.09.2020 a Tribunalului Galați;

Obiect: Ordonanță președințială

Problema de drept: Stabilirea termenului de restituire în cazul împrumutului de consumațiune prin ordonanță președințială. Prematuritatea unei cereri introduse pe cale principală care vizează existența obligației pentru care se solicită să se stabilească termenul de restituire. Posibilitatea creării unor hotărâri contractorii.

Soluția instanței de fond:

Potrivit art. 2162 alin. 1 şi 3 C.civ., în cazul împrumutului de consumație, dacă nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanță, ţinându-se seama de scopul împrumutului, de natura obligației şi a bunurilor împrumutate, de situația părților şi de orice altă împrejurare relevantă, cererea pentru stabilirea termenului de restituire urmând a fi soluționată potrivit procedurii prevăzute de lege pentru ordonanța președințială.

În ceea ce privește calea procedurală, pe care partea o are la dispoziție pentru formularea unei acțiuni în stabilirea unui termen de restituire, instanța reține că, trimiterea textului de lege antereferit, la procedura ordonanței președințiale este determinata de caracterul urgent al măsurii, fiind evident ca in acest caz măsura pe care urmează sa o ia instanța nu are caracter provizoriu, astfel ca nu mai este necesara, în opinia instanței, verificarea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale.

Cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 2162 alin. 1 C. Civil, instanța reține că în cazul contractului de împrumut, legiuitorul a prevăzut că, pentru situația în care nu a fost convenit un termen de restituire, împrumutătorul va putea formula o acțiune prin care să solicite instanței stabilirea unui termen de restituire.

Astfel, din analiza logico-juridică a dispozițiilor art. 2162 alin. 1 C.civ. rezultă că este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două condiții, respectiv:

- să existe un contract de împrumut de consumație încheiat între părți;

- în cuprinsul contractului de împrumut de consumație părțile să nu fi stipulat termenul de restituire.

Astfel, instanța investită cu soluționarea unei cererii de stabilire a termenului de restituire, este chemată să analizeze în primul rând natura actului juridic încheiat între părți, existența sau inexistența unui termen de restituire, urmând ca ulterior, după stabilirea acestor elemente, să procedeze la analiza elementelor în baza cărora să stabilească termenul de restituire și care țin de scopul împrumutului, situația părților, resursele împrumutatului, etc.

In principiu, pentru stabilirea termenului de restituire instanța trebuie sa verifice, pe baza probelor din dosar, existenta obligației de restituire, întrucât nu se poate stabili termenul obligației de restituire fără a constata, in prealabil, existenta obligației.

 De aceea, in opinia instanței, procedura prevăzută de art. 2162 C.civ. poate fi folosita nu numai in cazul in care împrumutătorul deține un titlu executoriu cu privire la aceasta obligație, care, însă, nu are stabilit termenul de restituire ci și în situația în care nu se deține un astfel de titlu.

Reglementarea unei proceduri urgente pentru stabilirea termenului de restituire nu a avut ca scop înlăturarea acțiunii in pretenții, in ipoteza in care împrumutătorul nu deține titlu executoriu împotriva împrumutatului, însă în opinia instanței nu este posibilă exercitarea concomitentă a acestora.

În concluzie, în situația în care se introduce o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 2162 C. civil, acțiune în cadrul căreia se contestă cauza operațiunii juridice încheiate între părți, instanța este chemată, ca pe baza probelor administrate, să stabilească, natura operațiunii juridice.

În aceste condiții, in situația in care exista deja o acțiune care vizează fondul raporturilor juridice dintre părți si existenta obligației de restituire, cum este cazul in speța, reclamanta formulând o acțiune in pretenții împotriva pârâtului, ce face obiectul dosarului nr. 9880/233/2019, împrumutătorul nu mai poate uza, concomitent și de calea prevăzută de disp. art. 2162 C. Civil pentru a stabili termenul de restituire, acest termen putând fi stabilit doar după o analiză a eventualului contract încheiat între părți.

Instanța, reține că, în cuprinsul acțiunii introductive, însăși reclamanta afirmă faptul că promovarea prezentei acțiuni se datorează faptului că, în printre apărările formulate în cadrul dosarului nr. _____X/233/2019, pârâtul a contestat scadența obligației de restituire a împrumutului, la finele anului 2018, invocând prematuritatea cererii de chemare în judecată, susținând că părțile nu au convenit un termen de restituire a împrumutului.

Or, în aceste condiții, este evident faptul că, prin promovarea prezentei acțiunii, reclamantul încearcă, obținând o hotărâre prin care instanța să stabilească un termen de restituire a împrumutului, să blocheze o apărare formulată de pârât în cadrul dosarului având ca obiect restituire împrumut.

Contrar susținerilor reclamantei, potrivit cărora, stabilirea unui termen de plată, nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra litigiului ce face obiectul dosarului nr. _____X/233/2019, instanța reține că, o astfel de soluție nu doar ar duce la posibilitatea pronunțării unor hotărâri contradictorii, în sensul că, deși instanță investita cu soluționarea prezentei cererii stabilește termenul obligației de restituire, prin hotărârea care vizează fondul raporturilor juridice sa se decidă ca aceasta obligație de restituire nu exista, ba mai mult ar crea autoritate de lucru judecat, atât timp cât prezenta instanță, pentru a putea stabilii un termen de restituire trebuie să analizeze natura juridică a operațiunii încheiate între părți.

Prin urmare, ținând cont că între părți există un alt litigiu, în care se contestă natura juridică a convenției,  presupus a fi încheiată între părți, pârâtul contestând existența obligației de restituire, instanța, având în vedere toate și toate aspectele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul art 2162 alin. 1 şi 3 C.civ., coroborat cu art. 996-998C.proc.civ., va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Căi de atac exercitate:

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamanta, care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Apelul a fost respins de către Tribunalul Galați prin Decizia civilă nr. 688 din 25.09.2020

Soluția instanței de control judiciar:

Tribunalul apreciază că stabilirea unui termen pentru restituirea împrumutului presupune, ca situaţie premisă, existenţa dovedită sau necontestată a contractului de împrumut. Or, constatând că, în speţă, apelanta-reclamantă nu a probat existenţa şi întinderea contractului de împrumut, Tribunalul apreciază că nu poate da eficienţă dispoziţiilor art. 2162 Cod civil.

Nici celelalte susṭineri ale apelantei nu pot fi primite, întrucât, din înscrisurile din dosarul de fond al cauzei, rezultă că pronunṭarea soluṭiei din cauză a avut loc la data de 05.08.2020, conform menṭiunii de pe minută, simpla eroare cu privire la data sentinṭei atacate, strecurate în partea introductivă a acesteia, nefiind de natură a atrage sancṭiunea nulităṭii.

De asemenea, este adevărat că instanṭa învestită cu soluţionarea cererii de ordonanṭă preşedinṭială, în temeiul art. 2162 Cod civil, trebuie să analizeze aparenţa dreptului, aşa cum a susṭinut apelanta, însă, după cum rezultă din considerentele anterior reṭinute, prima instanṭă a procedat la analiza acestui aspect, chiar dacă nu a concluzionat în mod expres, în acest sens.

Domenii speta

Spete similare