Contestaţie

………………

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA PENALĂ

ÎNCHEIEREA NR. 15/C/UP

Şedinţa camerei de consiliu din data de 11 mai 2020

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI: …………

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI: ………….

GREFIER : …………..

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror ……………….. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de inculpatul G.C., împotriva încheierii nr. 2 din data de 04.05.2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pronunţată  în dosarul penal nr. .............

Dezbaterile în cauza de faţă au loc în conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată, sunt înregistrate prin mijloace tehnice pe suport audio computerizat.

În conformitate cu art. 63 alin. 3 şi art. 64 alin. 9 din Anexa 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020 din 14.04.2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, la apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu de astăzi, răspunde, prin intermediul videoconferinţei, contestatorul G.C., aflat  în stare de arest preventiv în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Covasna, iar în sala de judecată se prezintă apărătoarea desemnată din oficiu, avocat ............, potrivit delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 000364 din 07.05.2020.

Se prezintă în instanţă şi interpretul autorizat de limbă maghiară, domnul K.L. 

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:

Întrucât contestatorul nu cunoaşte limba română, în baza art. 12 din Codul de procedură penală, traducerea dezbaterilor este asigurată prin intermediul interpretului autorizat de limbă maghiară, în persoana domnului K.L.

Instanţa de control judiciar aduce la cunoştinţa contestatorului - inculpat, prin interpret, obiectul cauzei de faţă şi anume, soluţionarea contestaţiei formulate de către acesta împotriva încheierii penale pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc şi d-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile.

Totodată, prin interpret, se procedează la identificarea contestatorului - inculpat G.C., constatându-se că datele de identificare ale acestuia coincid cu cele din încheierea atacată şi din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală.

De asemenea, întrebat fiind, contestatorul arată, prin interpret, că îşi menţine contestaţia formulată împotriva încheierii penale nr. 2 din data de 04.05.2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pronunţată  în dosarul penal nr. .............

Întrebaţi fiind, apărătorul inculpatului şi reprezentantul parchetului arată că nu au chestiuni prealabile sau excepţii de invocat şi nici alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, preşedintele completului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri privind contestaţia declarată de inculpatul G.C..

Apărătoarea din oficiu al contestatorului-inculpat - avocat ............, solicită admiterea contestaţiei declarate de inculpat împotriva încheierii penale atacate, pronunţată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Târgu Secuiesc, să se dispună desfiinţarea acesteia şi, rejudecând cauza, să se respingă propunerea de prelungire a arestului preventiv formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc.

În acest context, solicită instanţei de control judiciar ca la pronunţare să aibă în vedere că nu mai subzistă temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive şi nici nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive.

Totodată, arată că la momentul când este formulată propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, trebuie avute în vedere condiţiile actuale şi nu cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu menţiunea că la momentul iniţial instanţa de fond a avut în vedere că fapta a fost săvârşită recent şi că exista un pericol pentru ordinea publică, fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, însă având în vedere că au trecut 30 de zile de la luarea măsurii arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică nu mai există, întrucât, odată cu trecerea timpului se diminuează.

De asemenea, nici circumstanţele personale ale inculpatului nu pot conduce la menţinerea stării de arest preventiv, fapt pentru care solicită ca la pronunţare să se aibă în vedere că inculpatul G.C. a recunoscut comiterea faptei, a colaborat efectiv cu organele de urmărire penală prin declaraţiile date şi doreşte să achite prejudiciul cauzat persoanei vătămate, precizare pe care a iterat-o şi la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu ocazia judecării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.

În subsidiar, solicită, ca în situaţia în care instanţa de control apreciază că se impune dispunerea unei măsuri preventive, ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu măsură preventivă restrictivă mai blândă şi anume, măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu, cu acordarea onorariului reprezentând cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea penală nr. 2 din data de 04.05.2020, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Târgu Secuiesc, privind prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul G.C. cu o perioadă de 30 de zile, este legală şi temeinică, iar contestaţia declarată de către acesta este nefondată.

În acest context, arată că judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a analizat prin încheierea penală pronunţată toate elementele şi atacată de către inculpat, şi a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a menţine această măsură a arestului preventiv, pericolul pentru odinea publică subzistă şi raportându-se la faptă comisă în formă calificată, a apreciat că măsura este proporţională cu natura şi gravitatea faptei, ţinând cont că prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive motivat de administrarea în continuare a probelor, nefiind finalizată urmărirea penală din motive obiective, în cauză urmând a fi administrată proba cu reconstituirea.

Totodată, măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat la data de 10.04.2020, astfel că se poate afirma că aceasta nu a depăşit un termen rezonabil, având în vedere că fapta săvârşita este una gravă, iar susţinerile inculpatului că ar dori să fie liber că să poată restituie persoanei vătămate suma cu titlu de prejudiciu, nu sunt justificate având în vedere că şi sub efectul măsurii preventive acesta poate să procedeze în consecinţă, ţinând seama că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că, anterior săvârşirii faptei, G.C. ar fi avut vreun loc de muncă stabil, care să-i permită achitarea prejudiciului.

Față de cele arătate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestaţiei declarate de către inculpat şi menţinerea încheierii penale atacate, ca fiind legală şi temeinică.

Având cuvântul, contestatorul G.C. arată că nu a fost conştient la momentul comiterii faptei, întrucât, împreună cu victima se afla în stare de ebrietate, context în care s-au derulat cele întâmplate, fiind dispus să achite prejudiciul cauzat, apreciind că nu este aşa de vinovat, că îi pare rău de cele comise, sens în care să fie pus în libertate, deoarece iniţial nu a avut intenţia de a fura banii, in timp ce consuma băuturi alcoolice cu victima a văzut că aceasta are bani, aspect care l-a determinat să comită fapta.

JUDECĂTORII DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

Deliberând, constată următoarele:

A. Prin încheierea nr. 2 din data de 04 mai 2020, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Târgu Secuiesc în temeiul art. 234 Cod procedură penală, cu referire la art. 202 alin. 1, 3 şi 4 lit. e) şi art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, pe o perioada de 30 de zile, cu începere de la data 10.05.2020 până la data de 08.06.2020, inclusiv, a inculpatului G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233, alin. 1, art. 234, alin. 1, lit. d, din Codul Penal.

B. Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr.1 din 10 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul nr………….., judecătorul de drepturi şi libertăţi, în baza art. art. 226 alin. (1) raportat la art. 223 alin. (2) şi art. 202 alin. (1), (4) lit. e) Cod de procedura penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.C., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.04.2020 şi până în data 09.05.2020 inclusiv, iar în baza art. 230 alin. (3) Cod de procedura penală şi a emis împotriva acestuia mandatul de arestare preventivă pe perioada menţionată.

Pentru a dispune astfel judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere următoarele:

Prin ordonanţa Poliţiei Târgu Secuiesc din 27 februarie 2020 a fost dispusă începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de ”tâlhărie calificată”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233, alin. 1, art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal.

Prin ordonanţa Poliţiei Târgu Secuiesc din 9 aprilie 2020 a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul G.C. pentru comiterea infracţiunii de ”tâlhărie calificată”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233, alin. 1, art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal. Efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul G.C. a fost confirmată de către procuror prin ordonanţa din 10 aprilie 2020.

Prin ordonanţa din data de 10 aprilie 2020, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de ” tâlhărie calificată ” , faptă prevăzută și pedepsită de art. 233, alin. 1, art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal.

Se arată că faţă de acestea a constatat că au fost respectate condiţiile procedurale pentru a se cere arestarea preventivă a inculpatului, respectiv: a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunea ce formează obiectul prezentei propuneri; a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru aceeaşi infracţiune, persoana cercetată dobândind calitatea de inculpat; propunerea de luarea a măsurii arestării preventive este motivată şi cuprinde temeiul de drept (art. 223 alin. 2 cod de procedură penală); inculpatul a fost audiat prin videoconferinţă, potrivit art. 364 alin. 4 teza II a raportat la art. 225 alin. 4 teza ultimă din Cod procedura civilă,  având în vedere starea de sănătate a acestuia – este febril, şi starea de urgenţă instituită la momentul soluţionării propunerii, a fost asistat de avocat inculpat şi i s-a asigurat interpret de limba maghiară.

 De asemenea, a constatat că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul G.C. a săvârşit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de minim 5 ani, respectiv o infracțiunea de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal  raportat art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În continuare se arată că în cauză, din probatoriul administrat până la data analizării propunerii, au rezultat elemente de fapt pentru a presupune că inculpatul G.C. este persoana care, în  noaptea de 26 spre 27 februarie 2020, în jurul orelor 00:30, a agresat fizic, prin lovire cu pumnul, persoana vătămată S. C., în parcul Molnar Jozsias căreia i-a sustras apoi portofelul dintr-un buzunar al gecii cu care era îmbrăcat acesta, însuşindu-şi suma de aproximativ 3500 de lei, iar portofelul l-a aruncat în parc.

S-a reţinut că elementele de fapt cu privire fapta şi vinovăţia inculpatului G.C. au rezultat  din procesul-verbal de cercetare la fața locului, declaraţiile persoanei vătămate şi a martorilor V. G. şi B. B., procesul verbal de cercetare la faţa locului – planşa fotografică, proces verbal de constatare, înregistrările ambientale, procese verbale recunoaştere din grup, raport de eveniment, fişă de intervenţie, declaraţiile inculpatului.

Judecătorul de drepturi si libertăţi de la instanţa de fond a arătat că, din declarația inculpatului din cursul urmăririi penale (f. 24 d.u.p.), a rezultat că, în seara şi noaptea din data de 26 spre 27 februarie 2020, a consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată, într-un bar şi în restaurantul ……… din mun. Târgu Secuiesc, a văzut că acesta avea o sumă mai mare de bani asupra sa şi astfel s-a hotărât să îi sustragă această sumă de bani. Pentru a realiza rezoluţia infracţională, inculpatul a atras partea vătămată în pacul Molnar Jozias unde a lovit-o cu pumnul în zona feţei, i-a sustras portofelul din care a luat suma de bani, apoi a aruncat portofelul.

Se arată că din Fişa de constatare preliminară nr. A1/30 a Serviciului de Medicină Legală Covasna, potrivit căreia la data examinării, 27.02.2020, partea vătămată S.C. prezenta leziuni traumatice  în zona feţei, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi care necesită 3-4 zile îngrijiri medicale.

Declarațiile martorilor V. G. şi B. B. ( (f. 42 d.u.p.), coroborate, confirmă că inculpatul a consumat, în noaptea respective, împreună, băuturi alcoolice în barul SC …. SRL şi restaurantul ……….. din Târgu Secuiesc, şi aceştia au părăsit localurile respective împreună. Acestea, coroborate şi cu procesele verbale de recunoaştere după planşa foto ( f. 72, 74, 76).

În continuare se arată că din procesul verbal de vizionare a înregistrărilor video de la data faptei și planșele fotografice aferente (f. 86 şi următoarele d.u.p.) rezultă că o persoană care are semnalmentele inculpatului s-a aflat în parc la data şi ora la care partea vătămată a fost lovită şi deposedată de bani şi a părăsit ulterior parcul.

Prin urmare, fără a aduce vreo atingere principiul prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la pronunțarea unei soluții de condamnare definitive împotriva sa, judecătorul a reţinut că la acel moment probele enumerate mai sus sunt în măsură să convingă un observator rezonabil și obiectiv cu privire la posibilitatea reală ca inculpatul să fie persoana care a comis fapta imputată acestuia.

b. De asemenea, există probe că fapta inculpatului întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă – respectiv infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal  raportat la art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal.

În al treilea rând, privarea de libertate a inculpatului G.C. era necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, s-a apreciat că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială, vizând toate valorile sociale ocrotite prin art. 1 Cod penal, ca urmare a unei reacţii declanşate de faptă sau ca urmare a unei activităţi ulterioare a infractorului.

Criteriile pentru stabilirea existenţei/inexistenţei stării de pericol pentru ordinea publică sunt reglementate expres de dispoziţiile art. 223 alin. 3 Cod de procedura penală şi constau în: gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de comitere, anturajul şi mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, alte împrejurări referitoare la persoana inculpatului.

Făcând aplicarea acestor criterii la prezenta cauză, judecătorul a reţinut, mai întâi, că infracţiunea cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că a fost săvârşită de inculpatul G.C. este o infracțiune gravă contra patrimoniului, în special având în vedere modul și circumstanțele în care a fost săvârșită.

Judecătorul a reţinut că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, acesta a luat ușor hotărârea de a comite un jaf profitând de faptul că nu erau persoane în parc în toiul nopţii, ceea ce denotă o îndrăzneală şi dezinhibiţie a inculpatului în săvârşirea unei fapte antisociale, imprimând faptei o gravitate concretă ridicată. Judecătorul mai reține că există pericolul ca lăsarea în libertate a inculpatului să conducă la săvârşirea altor infracţiuni de către acelaşi inculpat sau la încurajarea săvârşirii de noi infracţiuni de acelaşi tip.

Se arată că din analiza fișei de cazier judiciar reiese că inculpatul nu a mai săvârșit alte infracțiuni. De asemenea, se reține că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a cooperat cu organele judiciare, oferind o declarație foarte detaliată cu privire la activitatea sa infracțională (f. 24 d.u.p.). Aceste împrejurări, deși favorabile inculpatului, pălesc în comparație cu gravitatea faptei și a modului de comitere descris mai sus.

Aşadar, din împrejurările reale şi circumstanţele personale, judecătorul  a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului în următoarele 30 de zile ar prezenta pericol public și ar genera un sentiment de insecuritate colectivă, că împotriva unor persoane ce comit fapte penale grave precum o tâlhărie calificată organele statului nu acţionează suficient. Totodată, măsura arestării preventive a inculpatului trebuie să reprezinte o reacţie rapidă şi fermă a autorităţilor, împotriva unei fapte grave ca cea din speță.

În final, faţă de dispoziţiile art. 202 alin. (2) Cod de procedura penală, arestarea preventivă era proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului G.C. şi era necesară pentru realizarea scopului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii acestuia de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal),

Se arată că trebuie avute în vedere gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului şi persoana inculpatului.

Astfel, faţă de gravitatea faptelor, urmările produse şi modul de comitere, măsura arestării preventive trebuie să reprezinte o reacţie rapidă şi fermă a autorităţilor, împotriva unor fapte grave şi persoane periculoase (caracterul necesar al măsurii).

De asemenea, la acel moment, relativ apropiat faptelor, înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică şi împiedicarea inculpatului de a fi implicat în fapte asemănătoare în perioada imediat următoare, nu pot fi realizate prin măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu, ci tocmai prin înlăturarea acestuia pentru scurt timp din comunitatea afectată de ecoul faptelor (caracterul proporţional al măsurii).

În continuare se arată că cerinţa proporţionalităţii decurge din cea a necesităţii şi presupune existenţa unui just echilibru între măsura privativă de libertate şi scopul urmărit prin dispunerea acesteia, în vederea garantării libertăţii persoanei şi evitării oricărui arbitrariu. Nu în ultimul rând, modul în care a acționat, a determinat concluzia rezonabilă că exista un risc ridicat ca în perioada imediat următoare inculpatul să implicat, din nou, în comiterea unei infracțiuni.

Analizând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive – existând suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa şi că privarea sa de libertate este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol care rezultă din gravitatea faptei de care acesta este acuzat, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită şi constatând  că nu au intervenit date din care să reiasă că temeiurile arătate s-au modificat sau diminuat, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond constată că acestea au subzistă la momentul analizării cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Se arată că susţinerile procurorului cum că nu a fost posibilă finalizarea urmăririi penale din motive obiective, determinate de dificultăţile existente în desfăşurarea urmăririi penale,  date de cerinţa de a nu periclita viaţa ori sănătatea participanţilor la actele de urmărire penală, în conjunctura pandemiei existente, coroborată cu necesitatea completării urmării penale cu efectuarea unei reconstituiri a modului în care inculpatul a săvârşit fapta, sunt întemeiate.

În privinţa cererii inculpatului, direct şi prin apărător, de a fi lăsat în libertate, sau să fie înlocuită măsura preventivă restrictivă de libertate cu una restrictivă de drepturi, pentru ca acesta să înapoieze banii sustraşi, judecătorul de la instanţa de fond a apreciat că pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică, anterior analizată, a dus la concluzia că pentru buna desfăşurarea a procesului penal nu este oportună înlocuirea măsurii preventive luate faţă de inculpat.

În consecinţă, în temeiul art. 236 din Codul de procedură penală, raportat la art. 202 alin. 3 lit. e, coroborat cu art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, a admis cererea parchetului şi dispune prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul G. C. pentru o perioadă de 30 de zile.

C. Împotriva încheierii de mai sus, în termenul legal, inculpatul G.C. a formulat contestaţie, solicitând desfiinţarea acesteia şi punerea în libertate. În subsidiar, prin apărător din oficiu, a solicitat înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai uşoară, cum ar fi controlul judiciar.

D. Verificând încheierea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, se constată că este nefondată contestaţia formulată de inculpat, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Prin ordonanţa din 27 februarie 2020 a fost dispusă începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal.

Prin ordonanţa din 9 aprilie 2020 a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul G.C. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal. Efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul G.C. a fost confirmată de către procuror prin ordonanţa din 10 aprilie 2020.

Prin ordonanţa din data de 10 aprilie 2020, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de  tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1, lit. d Cod penal.

Inculpatul a fost audiat de către organul de urmărire penală, în calitate de suspect, după începerea urmăririi penale, iar după punerea în mişcare a acţiunii penale, acesta a fost audiat în calitate de inculpat. În ambele momente procedurale, atât după dobândirea calităţii de suspect, cât şi după punerea în mişcare a acţiunii penale, a fost adusă la cunoştinţa inculpatului fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia. De asemenea, inculpatul a fost informat cu privire la drepturile şi obligaţiile lor prev. de art. 10, art. 83 şi art. 108 alin. 2 Cod procedură penală.

Prin încheierea nr.1 din 10 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul nr…………., judecătorul de drepturi şi libertăţi, în baza art. art. 226 alin. (1) raportat la art. 223 alin. (2) şi art. 202 alin. (1), (4) lit. e) Cod de procedura penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.C., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.04.2020 şi până în data 09.05.2020 inclusiv, iar în baza art. 230 alin. (3) Cod de procedura penală şi a emis împotriva acestuia mandatul de arestare preventivă pe perioada menţionată.

Întrucât urmărirea penală nu a putut fi finalizată înainte de expirarea celor 30 de zile, procurorul de caz a propus prelungirea măsurii arestării preventive, propunere care a fost admisă prin încheierea atacată.

Din actele dosarului de urmărire penală, reiese că soluţia dispusă de către judecătorul din cadrul instanţei ierarhic inferioare este legală şi temeinică.

La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere că în cauză existau probe din care să rezulte bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis infracţiunea imputată şi toate circumstanţele reale şi personale dovedeau că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Cu privire la propunerea de prelungire a măsurii, se reţine că potrivit art. 234 alin. 1 Cod procedură penală, „arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.”

Art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, impune necesitatea existenţei unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul G.C. a săvârşit infracţiunea sub aspectul căruia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, să se constate că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Bineînţeles, atât cu ocazia soluţionării propunerii de luare a măsurii arestării preventiv, cât şi ulterior, la analiza propunerii de prelungire a acestei măsuri, judecătorul trebuie să aibă în vedere scopul măsurilor preventive reglementate în cuprinsul art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, precum şi proporţionalitatea şi necesitatea acestora faţă de gravitatea acuzaţiei aduse.

Trebuie precizat că la soluţionarea propunerii s-a avut în vedere cazul prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, conform căruia măsura arestului preventiv poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Judecătorii de drepturi şi libertăţi constată că în cauza de faţă potrivita art. 202 alin.2 Cod procedură penală, nu există o cauză de împiedicare de punere în mişcare a acţiunii penale fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luare măsurii arestării preventive a inculpatului.

Analizând textul legal invocat, se constată că din probele administrate până în această fază procesuală rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracţiunea reţinută în sarcina sa care se sancţionează cu pedeapsa închisorii al cărei maxim depăşeşte 5 ani, presupunere care rezultă din plângerea numitului S.C., declarație persoană vătămată S.C., declarație martor V. G., declarație martor B. B., declarație suspect G.C., procese verbale de recunoaștere după fotografie, fișa de constatare preliminară nr. A1/30 din 27.02.2020, emisă de SML Covasna, planșa fotografică cu imaginile captate de pe înregistrarea video de la camera de supraveghere montată în parcul Molnar Jozsias, unde se observă că autorul, ce corespunde cu semnalmentele numitului G.C. părăsește în grabă parcul ieșind pe str. Păcii din mun. Tg. Secuiesc.

Apoi, sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, luând în considerare criteriile orientative stipulate de legiuitor atât în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, se are în vedere modul şi circumstanţele de comitere a faptei reţinute în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă prin referatul procurorului, respectiv pe timp de noapte, în loc public,  prin violenţă, prejudiciul relativ mare produs – în sumă de 3500 lei, precum şi natura infracţiunii presupus a fi comisă de acesta care periclitează valori sociale fundamentale cum sunt integritatea corporală a persoanelor şi dreptul de proprietate, aspecte care impun reacţii şi măsuri prompte, eficiente şi drastice din partea organului judiciar pentru protejarea interesului public.

Pentru aceste considerente, se apreciază că măsura preventivă este nu numai proporţională cu gravitatea acuzaţiei, dar şi necesară atingerii scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv atât pentru prevenirea comiterii de către inculpat a unei noi fapte penale, cât şi în vederea bunei desfăşurări a urmăririi penale, aspecte care justifică măsura arestării preventive pentru asigurarea derulării în condiţii optime a administrării probatoriului.

Deşi de la ultima prelungire a măsurii arestării preventive nu s-au mai administrat probe în dosar până în acest moment nu s-a putut termina cercetarea, urmând să fie completat probatoriul pentru lămurirea fiecărui detaliu al activităţii incriminate de lege, astfel cum s-a arătat prin referatul întocmit de procurorul de caz, neputându-se reţine nicio culpă în sarcina organului de urmărire penală în prelungirea anchetei, avându-se în vedere Decretul Preşedintelui României de instituire a stării de urgenţă, astfel nu s-a putut efectua reconstituiri a modului în care inculpatul a procedat la comiterea faptei.

Pentru considerentele mai sus expuse, se apreciază că o altă măsură mai puţin restrictivă, cum ar fi arestul la domiciliu sau controlul judiciar, nu ar fi apte să atingă scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală.

În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, rap. la art. 203 alin. 5 şi art. 204 din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul G.C., împotriva încheierii nr. 2/UP/2020 din data de 04 mai 2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pronunţată în dosarul nr. ............, pe care o va menţine.

În baza art. 275 alin. 2 Codul de procedură penală, va obliga contestatorul – inculpat să plătească statului 50 lei cheltuielile judiciare.

În baza art. 275 alin. 6 Codul de procedură penală, suma de 313 lei, onorariul apărătorului din oficiu, pentru inculpatul G.C. - av. ............, vor rămâne în sarcina statului şi se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 273 alin. 4 şi 5 Codul de procedură penală, rap. la art. 275 alin. 6 Codul de procedură penală coroborat cu 16 alin. 1 din Ordinul nr. 1054/C/27.07.2005 al Ministerului Justiţiei, raportat la art. 1 alin. 1 lit. b din Ordinul comun nr. 772/C-414 din 5 martie 2009 al Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor Publice şi art. 7 alin. 3 lit. c din Legea nr. 178/1997, va stabili valoarea serviciilor prestate în prezenta cauză de către traducătorul autorizat K.L, constând în traducerea simultan în şedinţă, la instanţă, din limba română, în limba maghiară şi invers, la suma de 46,30 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, rap. la art. 203 alin. 5 şi art. 204 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul G.C., născut la data de ……….., în mun. …………, jud. ……, domiciliat în …………….. împotriva încheierii nr. 2/UP/2020 din data de 04 mai 2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pronunţată în dosarul nr. ............, pe care o menţine.

În baza art. 275 alin. 2 Codul de procedură penală, obligă contestatorul – inculpat să plătească statului 50 lei cheltuielile judiciare.

În baza art. 275 alin. 6 Codul de procedură penală, suma de 313 lei, onorariul apărătorului din oficiu, pentru inculpatul G.C. - av. ............, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 273 alin. 4 şi 5 Codul de procedură penală, rap. la art. 275 alin. 6 Codul de procedură penală, onorariul interpretului de limbă maghiară – K.L, în sumă de 46,30 lei, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, azi 11 mai 2020.

JUDECĂTORI DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI GREFIER

Domenii speta

Spete similare