Raporturi de muncă

Contestaţie decizie de concediere. Înlocuirea de către instanţă a sancţiunii aplicate de angajator cu măsura reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni, prin reevaluarea elementelor prevăzute de art.250 Codul Muncii.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 22.05.2020

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de ..... şi înregistrată sub nr. ...... contestatorul  M. A. a chemat în judecată pe pârâta U. A. T. a C. H. , solicitând ca prin hotărârea ce se va  pronunţa, să se  dispună:

- în principal, admiterea contestatiei  şi anularea dispoziţiei de concediere disciplinară nr. ..... emisă de Primarul C. H. ca nelegală si netemeinică şi repunerea părtilor în situaţia anterioară emiterii dispoziţiei de concediere;

- în subsidiar, admiterea contestaţiei şi reindividualizarea sancţiunii aplicate prin înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu o sancţiune disciplinară mai uşoară;

- obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de care a fost lipsit pe perioada concedierii nelegale;

- obligarea pârâtei, raportat la prevederile art. 453 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că  urmare a cercetării disciplinare efectuate în data de ......, a fost emisă dispoziţia de concediere nr........, pentru presupusele abateri disciplinare constând în nedepunerea la timp a sumelor de bani încasate de la populaţie, lipsa sumei de ...... lei în gestiune, atitudinea necorespunzătoare la întocmirea procesului de inventariere a casei, bonuri nejustificate în casă de motorină, sumele în registrul de casa au fost modificate cu pixul.

Referitor la faptele imputate a mai arătat că, a formulat o notă explicativă prin care a adus clarificări la toate cele 10 întrebări ce i-au fost adresate, aspecte ce pot fi dovedite prin intermediul probei testimoniale.

Din perspectiva lipsei vinovăţiei, abaterea disciplinara este definită de art. 247 alin.(2) Codul muncii ca "o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici".

A menţionat că, în lipsa inexistenţei unei fapte ilicite sau a săvârşirii cu vinovăţie a acesteia, răspunderea disciplinară a angajatului nu poate fi atrasă.

A susţinut că, în  conţinutul dispoziţiei de concediere, intimata face referire la încălcarea unor prevederi din regulamentul intern şi contractul individual de muncă,  invocând faptul că au fost încălcate prevederile lit. M, art.2 alin.a din contractul individual de muncă care stipulează "obligaiţia de a realiza norma de muncă sau de a îndeplini atribuţiile cei revin conform fişei postului”.

In acest sens, a precizat că angajatorul nu face o analiză în concret asupra acestei obligaţii, să explice punctual în ce constă nerespectarea acestei obligaţii, aducând numai argumente de ordin general care nu se pot încadra pe textul din CIM, ceea ce conduce la o apreciere discreţionară şi arbitrară a acestuia cu privire la presupusa nerespectare a acestei obligaţii.

De asemenea, mai invocă o presupusă nerespectare a art. 38 alin.(l),(2), (9), (10) şi (11) din Regulamentul Intern aprobat prin HCL nr.51/24.11.2017, care fac referire numai la ipoteze referitoare la abateri  disciplinare repetate (întârziere sistematică, neglijenţă repetată) sau violenţă fizică şi verbală.

A precizat că, nu au existat abateri repetate şi nici acte de violenţă fizică sau verbală care să fie dovedite în mod concret şi neîndoielnic prin probe efective de către angajator, acesta aduce doar argumente generale pentru presupuse abateri care, dincolo de faptul că nu au caracter repetat, ele nu există, iar din perspectiva actelor de violenţă fizică sau verbală a susţinut că nu a existat o asemenea conduită din partea sa, menţionând şi în faţa comisiei că nu a agresat pe nimeni.

Din perspectiva abaterilor disciplinare repetate despre care se face vorbire în art. 38 din Regulamentul Intern, faptele ce sunt imputate de către angajator nu trebuie să fie identice, de aceiaşi specie, aspect care nu este incident în cauză din perspectiva abaterilor ce îi sunt imputate, practica judiciară şi doctrina fiind unanime din acest punct dc vedere.

A precizat că, analizând dispoziţia contestată, şi din coroborarea cu prevederile din Regulamentul Intern şi Contractul individual de muncă invocate de pârâtă în motivarea dispoziţiei, nu există o descriere concretă şi efectivă a faptei, descriere ce presupune menţionarea tuturor aspectelor care o individualizează, respectiv în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reţinute în sarcina angajatului.

Potrivit art. 252 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancţionare, tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanţiat şi riguros asupra legalităţii măsurii de sancţionare, aspecte care nu se regăsesc în dispoziţia contestată, aceasta din urmă cuprinzând numai aspecte cu caracter general.

 Mai mult decât atât, descrierea faptelor din cuprinsul deciziei nu oglindesc temeiurile din Regulamentul Intern şi Contractul individual de muncă iar pârâta nici nu face vreo trimitere concretă la acestea din urma.

Dispoziţia de concediere trebuie să fie conformă cu prevederile legale imperative şi de ordine publica ale art. 268 alin.2 din Codul muncii care statuează că "sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu...b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat.

Pentru aceste considerente, dispoziţia de concediere apare ca nelegală şi netemeinică, sens în care solictă anularea acesteia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia, conform art. 80 alin. (2) din Codul muncii.

În ceea ce priveşte teza subsidiară, în situaţia în care instanţa va trece peste teza principală, a solicitat admiterea contestaţiei şi reindividualizarea sancţiunii aplicate prin înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu o sancţiune disciplinară mai uşoară;

A învederat  că, potrivit art.250 din Codul muncii, angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avandu-se în vedere a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vinovăţie a salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

A invocat Deciziei nr.11/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs  în interesul legii, instanţa competenta să soluţioneze contestaţia salariatului împotriva sancţiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greşit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancţiune disciplinară

In aprecierea lipsei caracterului proporţional al sancţiunii disciplinare aplicate, precum si în procesul de reindividualizare a sancţiunii, a solicitat să se aibă în vedere conduita anterioară foarte bună în cadrul raporturilor de serviciu, lipsa unor abateri disciplinare anterioare, vârsta subsemnatului, lipsa caracterului grav al faptei pentru care a fost cercetat disciplinar în sensul că acesta nu a produs un prejudiciu unităţii angajatoare în sensul în care nu a periclitat activitatea acesteia, precum şi faptul că are în întreţinere un copil minor în vârstă de 3 ani şi o şotie care nu are un loc de muncă, iar o lipsire a sa de un venit lunar ar periclita siguranţa vieţii de familie.

În acest sens, având în vedere respectarea principiului proporţionalităţii sancţiunii, solicită, înlocuirea acesteia cu o sancţiune mai uşoart, dintre cele enumerate de art. 248 din Codul muncii.

Obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de care a fost lipsit pe perioada concedierii nelegale potrivit art.80 alin (1) din Codul muncii.

Astfel, conform textului de lege arătat, odată cu anularea dispoziţiei de concediere, angajatorul este obligat la plata despăgubirilor băneşti, fiind incidente şi dispoziţiile art. 38 teza I din Codul muncii potrivit cărora "salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege ".

În drept, şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile art. 80, art.248, art.250, art.252 şi art. 268 din Codul muncii, art. 148 şi art. 194 din Codul de procedură civilă.

În dovedirea contestaţiei a depus în copie: carte de identitate, proces-verbal încheiat în data de ...., dispoziţia nr...... privind încetarea CIM, proces-verbal nr......, adresa nr. ....., notă explicativă, adresa nr......, certificate de naştere, adresa nr......, proces verbal nr. ........

La data de ........., pârâta U. A. T. H. a formulat întâmpinare prin care  solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a arătat că reclamantul avea funcţia de casier al Primăriei H., iar în urma controlului efectuat de către viceprimarul comunei s-a constatat că  nu a depus în termenul legal stabilit de lege banii încasaţi din impozite şi taxe locale sau din alte surse, ţinând astfel banii încasaţi în casierie timp de 3 luni, folosindu-se în scopuri personale de aceste sume de bani.

De asemenea, la verificările efectuate s-a constatat faptul că suma de .... lei a fost lipsă în casierie, iar, prin verificarea registrului de casă al primăriei s-a constatat că a încasat în luna iulie 2019 suma de .... lei si a depus la Trezoreria D. T. S. suma de ....lei (.... lei în data de ...... şi ..... în data de ......, după verificarea casieriei de către contabilul unităţii şi vicepriamrul comunei în data de .....).

Acest lucru s-a întâmplat după ce asupra reclamantului au început să planeze suspiciuni că nu respecta sarcinile de serviciu şi se făcuse un prim proces verbal de inventariere în data de ...... Suma de ..... lei a fost depusa în data de ..... după ce începuseră verificările asupra activităţii casieriei.

Depunând suma de ....... în luna iulie, deşi încasase doar ..... lei (conform procesului verbal nr..... a încălcat prevederile legale care îl obligau să depună sumele de bani încasate de la populaţie în termen de maxim doua zile la trezoreria statului (art. 5.6.1 dinOUG 146/2002). Mai mult decât atât contestatorul  şi-a însuşit şi suma de ..... lei sub pretextul că a folosit banii pentru deplasarea sa la D. T. S. în scop de serviciu în condiţiile în care Primăria beneficiază de un autoturism cu care se fac toate deplasările în interes de serviciu.

Mai mult decât atât nu a prezentat acte justificative pentru însuşirea acestei sume de bani şi anume ordin de deplasare , foi de parcurs.

De asemenea, după efectuarea controlului a declarat faptul ca i-a fost furat un chitanţier, mai precis chitanţierul nr. ... şi că pe acest chitanţier a încasat suma de .... lei în condiţiile în care toate celelalte chitanţe conţin sume între ....-.... lei.

Mai mult decât atât, chemat să dea nota explicativă contestatorul a avut o atitudine necorespunzatoare, a agresat membrii comisiei iar la întrebarea de ce şi-a însuşit banii din casierie acesta a recunoscut că a luat banii cu precizarea că aşa i-a spus primarul.

Din nota explicativa înregistrata sub nr...... contestatorul recunoaşte toate abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa cu motivarea că aşa i-a spus primarul să facă.

La termenul de judecată din data de ...., contestatorul a depus cerere modificatoare în sensul reindividualizării sancţiunii aplicate prin înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu o sancţiune disciplinară mai uşoară şi repunerea părţilor în situaţia anteriaoră prin reintegrarea pe post.

De asemenea, instanţa a pus în discuţie excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere invocată de contestator, apărătorul contestatorului solicitând  admiterea excepţiei nulităţii absolute, cu motivarea din contestaţie, iar apărătorul intimatei a solicitat respingerea excepţiei, întrucât există descrierea faptelor ce constituie abatere disciplinară şi prevederile legale.

Tot la acelaşi termen, apărătorii părţilor au solicitat încuviinţarea probei cu  înscrisuri, proba testimonială şi proba cu interogatoriul  contestatorului.

Prin încheierea din aceiaşi dată, instanţa a respins excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere ca neîntemeiată, a dispus emiterea unei adrese către pârâtă solicitând să depună la dosar înscrisurile şi documentele la care face referire în dispoziţia de concediere, a prorogat discutarea cererii de probatoriu după depunerea înscrisurilor solicitate.

Ca urmare, intimata U. A. T. H. a depus note de şedinţă la care a  anexat înscrisuri constând în: raportul comisiei de cercetare disciplinară, procesul verbal nr. ......, adresa nr. ......., adresa nr......, procesul verbal nr......., regulamentul intern.

La termenul din data de ....., contestatorul şi intimata prin apărători, au reiterat încuviinţarea probei testimoniale şi a probei cu interogatoriu,  iar prin încheierea din aceiaşi dată, instanţa a încuviinţat proba testimonială şi proba cu interogatoriu contestatorului

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii  G. V., V. R. propuşi de contestator şi martorii P. I. C., D. Ş. S. propuşi de intimată.

La termenul din data de ..... apărătorul contestatorului a reiterat cererea privind emiterea unei adrese  către intimată, iar prin încheierea din aceiaşi dată instanţa a încuviinţat cererea şi a dispus emiterea unei adrese către UAT H., cu menţiunea să depună la dosar bonurile aferente lunilor ianuarie- iunie 2019 despre  care se face vorbire  în procesul verbal încheiat la data de  .....; copie de pe registrul de casă aferent lunilor aprilie, mai, iunie 2019, în care învederează instanţei că s-au făcut îngroşări de către contestator şi sunt indescifrabile sumele înscrise în aceste registre.

Ca răspuns la relaţiile solicitate de instanţă, intimata a înaintat adresa nr. ....... la care se află anexate copii ale registrului de casă pe perioada aprilie-iunie 2019 şi bonuri ce constituie prejudiciul adus Primăriei H..

Contestatorul a formulat şi depus concluzii scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:

Contestatorul M. A. a fost angajat al UAT H., în funcția de casier, până la data de  ....., când a fost emisă dispoziția nr....... de sancționare disciplinară cu desfacerea contractului individual de muncă.

Împotriva acestei dispoziții, contestatorul a  formulat contestația de față, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în urma cercetării disciplinare efectuate în data de ....., a fost emisă dispoziția contestată, reținându-se în sarcina contestatorului o serie de fapte ce constituie abateri disciplinare, respectiv: nedepunerea la timp a sumelor de bani încasate de la populație, lipsa în gestiune a sumei de .... lei, bonuri nejustificate în casă de motorină, modificări cu pixul în registrul de casă și atitudinea necorespunzătoare la întocmirea procesului de inventariere a casei.

Prin faptele săvârșite, s-a menționat că, contestatorul a încălcat dispozițiile contractului individual de muncă, dar și dispozițiile Regulamentului Intern aprobat prin HCL nr. 51/24.11.2017, respectiv art. 38 alin. 1 și alin. 2, precum și alin. 9,10 și 11.

Cu privire la excepția nulității absolute a dispoziției de concediere invocată de reclamant,  în speță art. 252 alin. (2), lit. a) și b), respectiv lipsa descrierii faptelor ce constituie abateri disciplinare și a precizărilor prevederilor din Regulamentul Intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă ce au fost încălcate de salariat, se susține că instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de ...., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în sensul că a respins-o ca neîntemeiată.

Astfel, instanța a reținut, în esență, în baza analizei conținutului deciziei de concediere, sub aspectele sesizate, că descrierea faptelor imputate contestatorului indică elementele esențiale acestora, precum și prevederile legale invocate, care să permită salariatului să-și formuleze apărările, iar judecătorului să  identifice fapta pentru a o  putea supune cenzurii judecății de obiectivitate.

Analizând pe fond dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă ce a fost contestată, din documentația ce  a stat la baza emiterii acesteia, respectiv: raportul comisiei de cercetare disciplinară, nota explicativă luată reclamantului în cursul cercetării disciplinare, procesul verbal nr......., nr........, adresele nr......şi  nr......., înscrisuri coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, dar și cu interogatoriul contestatorului, instanța reține că, contestatorul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.

Astfel, în calitatea sa de casier în cadrul UAT H., contestatorul M. A. nu a depus în termen de 2 zile lucrătoare banii încasați din taxe, impozite locale sau alte surse aferente lunilor mai și iunie, din casieria UAT la trezoreria statului, conform procesului verbal nr. ........ întocmit de către contabilul pârâtei.

Aceste sume  de bani au fost depuse la Trezoreria D. T. S., în data de ......, ulterior demarării verificărilor asupra activității casieriei și a Registrului de casă a UAT H., încălcându-se astfel prevederile art. 5.61.  din OUG 146/2002.

De asemenea, contestatorul nu a întocmit și depus ordine de deplasare și foi de parcurs necesare pentru justificarea consumului de motorină, fără a întocmi referatul de necesitate, aspect constatat conform procesului verbal nr.......

Conform aceluiași proces verbal s-a constatat că contestatorul a operat modificări în registrul de casă, fapt care a făcut dificilă verificarea veridicității înscrierilor din acest registru, iar cu ocazia efectuării cercetării disciplinare a avut o atitudine necorespunzătoare la întocmirea procesului verbal de inventariere a casei, părăsind instituția în timpul orelor de program.

Într-adevăr, aceste fapte constituie abateri disciplinare, așa cum acestea sunt prevăzute în Regulamentul Intern al pârâtei, conform art. 38 alin.(1)-întârzierea în efectuare sarcinilor de serviciu; alin. (2)-neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor; alin. (10)- încălcarea sarcinilor de serviciu conform fișei postului și dispozițiilor conducerii; alin. (11)-comportament necorespunzător la locul de muncă.

De altfel, aceste fapte au fost recunoscute constant de către contestator, inclusiv prin nota explicativă dată în cursul cercetării disciplinare, susținând că le-a săvârșit la cererea primarului, aspect însă ce nu a fost probat în cursul cercetării judecătorești.

Mai mult, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin notele scrise depuse la dosar, contestatorul, în argumentarea netemeiniciei emiterii deciziei contestate, a susținut constant că a săvârșit faptele la cererea conducătorului instituției pârâte, și deci, recunoscând implicit săvârșirea acestora, mai puțin abaterea privind comportamentul necorespunzător la locul de muncă, dovedită însă prin proba testimonială dispusă în cauză, din declarațiile martorilor audiați rezultând fără echivoc că reclamantul se face vinovat de săvârșirea acestei fapte.

În raport cu cele reținute în sarcina contestatorului, instanța reține că pârâta a făcut dovada săvârșirii către contestator a faptelor reținute în sarcina sa prin înscrisurile depuse la dosar, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu putând constituii abatere disciplinară, atâta timp cât nu sunt respectate prevederile regulamentului sau ale fișei de post, ca în prezenta cauză.

Cu privire însă la sancționarea aplicată, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin.(1) Codul muncii, sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile;

c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;

d) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;

e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Potrivit art. 250 Codul muncii, sancțiunea disciplinară se stabilește avându-se în vedere: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.

Din cuprinsul deciziei de sancționare se constată că pârâta a considerat că sancțiunea ce trebuie aplicată în raport cu fapta săvârșită este cea mai gravă, și anume desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Fără a nega caracterul grav al celor reținute în decizie, caracterul grav neatrăgând însă în mod inevitabil sancțiunea concedierii, instanța apreciază că sancțiunea cea mai gravă aplicată nu este corespunzătoare în raport de cerințele prevăzute la art. 250 Codul muncii.

Astfel, în privința consecințelor faptelor săvârșite, se reține că nu au fost aplicate sancțiuni pârâtei de către alte autorități ale statului pentru neefectuarea la timp a sarcinilor de serviciu, iar în ceea ce privește comportarea generală la serviciu a reclamantului, instanța reține că la dosar nu au fost administrate probe din care să rezulte că reclamantul ar mai fi săvârșit abateri disciplinare sau fapte de natura celor reținute prin decizia de sancționare.

Procedând la reevaluarea elementelor prevăzute de art. 250 Codul muncii, instanța constată că sancțiunea justă ce trebuie aplicată reclamantului este reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, o astfel de sancțiune fiind suficientă pentru reeducarea reclamantului și conștientizarea faptei săvârșite astfel încât, pe viitor, să nu mai încalce obligațiile derivând din raporturile de muncă.

În consecință, urmează a dispune modificare deciziei de desfacere a Contractului individual de muncă în ceea ce privește sancțiunea aplicată, urmând a fi înlocuită cu penultima sancțiune ca nivel de gravitate, și anume, reducerea salariului cu 10% pe 3 luni.

Totodată, având în vedere considerentele de mai sus privitoare la nelegalitatea deciziei de concediere sub aspectul sancțiunii aplicate și reținând și prevederile art. 80 Codul muncii, instanța urmează să dispună reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, cu consecința obligării pârâtei la despăgubiri conform art. 80 alin. (1) Codul muncii, respectiv la o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu  celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii  și până la reintegrarea efectivă.

Față de cele ce preced, instanța va admite în parte acțiunea ca întemeiată, va modifica dispoziţia nr. ..... în sensul înlocuirii sancţiunii concedierii disciplinare a contestatorului cu sancţiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, cu consecinţa reintegrării pe postul deţinut anterior emiterii dispoziţiei.

Domenii speta

Spete similare