Contestație tabel preliminar. Precizare a declarației de creanță depusă de un creditor nenotificat despre deschiderea procedurii de insolvență, respinsă de instanță ca tardiv depusă

LITIGII CU PROFESIONIȘTI. PROCEDURA INSOLVENȚEI

Apel. Contestație tabel preliminar. Precizare a declarației de creanță depusă de un creditor nenotificat despre deschiderea procedurii de insolvență, respinsă de instanță ca tardiv depusă, pe considerentul că acest creditor este considerat de drept repus în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței, prin depunerea unei singure cereri de acest fel, și nu prin depunerea de cereri succesive, la intervale de timp diferite. Temeinicia apelului. Greșita admitere a excepției tardivității depunerii precizării la declarația de creanță. Lipsa unui termen legal înăuntrul căruia creditorul nenotificat trebuie să depună declarația de creanță

- art. 42 alineat 3 teza a II-a, art. 99 și art. 100 din Legea nr. 85/2-14

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 93/A din 5 aprilie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 16.03.2021, Tribunalul (...) a admis contestația formulată de creditoarea (C1), cu sediul ales la (...), J(...), CUI RO (...), reprezentată legal prin administrator (A1), împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar (LJ) SPRL, cu sediul în (...), în dosarul de faliment privind pe debitoarea SC (D) SRL, cu sediul în (...), J(...), CUI (...).

A dispus înscrierea creditoarei (C1) în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei și cu suma de 29.875 lei în categoria creanțelor chirografare.

A admis contestația formulată de creditoarea (C2) SRL, cu sediul procesual ales la (...), J(...), CUI RO (...), reprezentată legal prin administrator (A2), împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar (LJ) SPRL, cu sediul în (...), în dosarul de faliment privind pe debitoarea SC (D) SRL, cu sediul în (...), J(...), CUI (...).

A dispus înscrierea creditoarei (C2) SRL în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei și cu suma de 38.673,64 lei în categoria creanțelor chirografare.

A respins excepția de netimbrare a precizării la declarația de creanță formulată de creditoarea SC (C3) SA, excepție invocată de creditoarea (C4) SRL.

A admis excepția de tardivitate a depunerii precizării la declarația de creanță formulată de creditoarea SC (C3) SA, excepție invocată de creditoarea (C4) SRL.

A admis în parte contestația formulată de creditoarea (C4) SRL cu sediul procedural ales la (...), J(...), CIF RO (...), reprezentată legal prin administrator (A3) împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar (LJ) SPRL, cu sediul în (...), în contradictoriu cu creditoarea SC (C3) SA – cu sediul în (...), J(...), CUI RO (...) în dosarul de faliment privind pe debitoarea SC (D) SRL, cu sediul în (...), J(...), CUI (...).

A admis excepția de tardivitate a depunerii precizării la declarația de creanță formulată de creditoarea SC (C3) SA, excepție invocată de creditoarea (C4) SRL cu consecința înlăturării din tabelul preliminar al creanțelor debitoarei a creanței în cuantum de 2.689.848,44 lei.

A respins excepția prescripției dreptului creditoarei SC (C3) SA de înscriere la masa credală a debitoarei cu suma de 225.535 lei, excepție invocată de creditoarea (C4) SRL.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Sentința civilă nr. (...)/28.07.2020 pronunțată în dosarul nr. (...)/2020 al Tribunalului (...) s-a admis cererea debitoarei și s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în forma generală a debitoarei (D) S.R.L., iar prin Sentința civilă nr. (...)/F/08.09/2020, s-a admis cererea administratorului judiciar și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC (D) SRL.

Prin cererea de înscriere la masa credală, (C1) SRL, în calitate de creditoare, a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei (D) S.R.L. cu suma totală de 291.129,78 lei și 200 lei compusă din: suma de 58.097,27 lei reprezentând suma rămasă neachitată din factura FRCJ2018097/21.12.2017; suma de 97.710,3 Iei reprezentând cuantumul garanției de buna execuție, constituita de către (C1) SRL în favoarea (D) S.R.L., în baza contractului de execuție lucrări nr. PYR 293/09.11.2015 și a Actului Adițional nr. 1 la Contractul PYR 293/09.11.2015 din data de 23.09.2016; suma de 53.856,17 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței și până la data de 04.08.2020 aferent diferenței neachitate din factura FRCJ2018097/21.12.2017; suma de 51.591,04 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței și până la data de 04.08.2020 aferent garanției de bună execuție neachitată; suma de 29.875 lei reprezentând onorariu avocațial; 200 lei taxa judiciară de timbru aferentă prezentei cereri.

La data de 06.10.2020, lichidatorul judiciar provizoriu al debitoarei a publicat în BPI nr. (...) Tabelul preliminar al creanțelor debitoarei (D) S.R.L., în cuprinsul căruia creditoarea (C1) SRL a fost înscrisă la masa credală cu suma de 291.129,78 lei – categoria creanței: “creanță chirografară” cu mențiunea “Suma respinsă se compune din: suma de 29.875 lei reprezentând onorariu avocat, aceasta nefiind o creanță deținută împotriva debitoarei și suma de 1.020 lei contravaloarea penalităților calculate în plus”.

Potrivit prevederilor art. 5 pct. 69 din Legea 85/2014 tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele scadente sau nescadente, sub condiție sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menționate atât suma solicitată de către creditor, cât și suma acceptată și rangul de prioritate, iar în situația creditorului aflat în procedura insolvenței se va arăta și administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat. În cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra și creanțele născute după deschiderea procedurii și până la momentul intrării în faliment.

Potrivit art. 105 alin. 1 și 2 din Legea 85/2014, toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare cu excepția creanțelor bugetare cuprinse în titluri executorii necontestate în termen legal, iar art. 102 alin. 3 prevede că „cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu”, iar potrivit art. 106 alin. (1) și (3) administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe, “În vederea îndeplinirii atribuției prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicații de la debitor, va putea sa poarte discuții cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informații și documente suplimentare.”

Raportând dispozițiile legale de mai sus la situația particulară a creanței declarate de creditoarea (C1) SRL împotriva averii debitoarei (D) S.R.L. judecătorul sindic a apreciat că în mod eronat nu a fost înscrisă întreaga creanță solicitată de creditoare sub aspectul întinderii. Astfel, creanța reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată (onorariu avocat) se încadrează în categoria reglementată de art. 102 alin. 1 raportat la art. 5 pct. 69 Legea 85/2014 și se impune a se înscrie în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei, creanța îndeplinind condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate, documentele justificative fiind anexate cererii de înscriere a creanței la masa credală.

Prin cererea de înscriere la masa credală, (C2) SRL în calitate de creditoare, a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei (D) S.R.L. cu suma totală de 36.188,24 lei, reprezentând garanția de bună execuție 5% ce a fost reținută de către societatea debitoare în baza Contractului de execuție lucrări nr. EVO 01/2016 conform art. 8.1, la care să se adauge cheltuielile de judecată suportate până în prezent de către creditoarea (C2) SRL pentru recuperarea debitului respectiv: suma de 714 lei reprezentând onorariu de avocat în faza prealabilă judecății conform facturii seria HA nr. 1366/27.02.2019 și a dovezii achitării; suma de 71,4 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc în vederea rezolvării prealabile pe cale amiabilă privind expedierea notificării seria BEJV 2401/07.03.2019 și a chitanței aferente seria BEJV nr. 1020/07.03.2019; suma de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă prezentei declarații conform chitanței seria MCJCH nr. 513803781/26.08.2020 anexată; suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat aferentă prezentei declarații conform factura seria HA nr. 1617/25.08.2020 și a chitanței aferente seria HA nr. 774/25.08.2020.

În Tabelul preliminar de creanțe lichidatorul judiciar a acceptat doar provizoriu suma de 36.459,64, contravaloarea garanției de bună execuție, până la comunicarea procesului verbal de recepție, apreciind că onorariul avocațial privind suma de 714 lei în faza prealabilă judecății conform factura seria HA nr. 1366/27.02.2019 și suma de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat aferentă prezentei declarații conform factura seria HA nr. 1617/25.08.2020 și a chitanței aferente seria HA nr. 774/25.08.2020 nu întrunește condițiile necesare în vederea înscrierii la masa credală a debitoarei, respectiv că nu este o creanță deținută împotriva debitoarei, nu reprezintă titlu executoriu pentru aceasta, totodată, nefiind o creanță anterioară deschiderii procedurii.

Instanța a constatat că onorariul avocațial în cuantum de 714 lei conform factura seria HA nr. 1366/27.02.2019 și a dovezii anexate este anterioară deschiderii procedurii și se impune a se înscrie la masa credală a debitoarei, iar suma de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat aferentă declarației de creanță conform factura seria HA nr. 1617/25.08.2020 și a chitanței aferente seria HA nr. 774/25.08.2020 se impune a se înscrie la masa credală a debitoarei, încadrându-se în categoria reglementată de art. 102 alin. 1 raportat la art. 5 pct. 69 Legea 85/2014.

Cu privire la măsura lichidatorului judiciar de înscriere în mod provizoriu în Tabelul preliminar de creanțe a sumei de 36.188,20 lei, contravaloarea garanției de bună-execuție până la comunicarea procesului verbal de recepție întrucât această creanță nu întrunește condițiile necesare în vederea înscrierii la masa credală, respectiv îi lipsește caracterul lichid, instanța a reținut următoarele:

Între părți a existat un raport contractual comercial izvorât din Contractul de execuție lucrări nr. EVO 01/2016, (C2) SRL având calitatea de executant, iar debitoarea (...) S.R.L. (actualmente sub noua denumire (D) S.R.L.) avea calitatea de beneficiar.

Obiectul contractului de execuție lucrări a fost realizarea de către creditoarea (C2) SRL a instalațiilor termice și sanitare fără centrală termică Corp C Rezidențial la obiectivul Construire Ansamblu Mixt Rezidențial, Comerț, Servicii, împrejmuiri, amenajări, racorduri și branșamente în locația situata la (...) din (...).

Prețul contractului a fost stabilit la suma de 188.950 Euro + TVA, echivalentul în lei la cursul de schimb valutar BNR la data facturării.

Potrivit art. 8 din contract, cuantumul garanției de bună execuție a contractului a constat într-un procent de 5% din preț fără TVA și s-a constituit prin rețineri pe facturile de lucrări emise de executant.

La art. 8.1. din contract, s-a stipulat că Garanția de bună execuție astfel constituită va fi reținută de către Beneficiar pe întreaga durată de execuție a contractului până la recepția fără obiecțiuni de la terminarea lucrărilor.

Din suma totală a garanțiilor, 50% trebuia a se elibera în termen de 15 zile de la semnarea Procesului Verbal de Recepție la terminarea lucrărilor fără obiecțiuni, iar restul de 50% după expirarea perioadei de garanție de 24 de luni.

Deși a executat lucrările, și i s-a plătit prețul contractului, după expirarea perioadei de garanție, debitoarea nu a mai returnat și contravaloarea garanției de bună execuție reținută.

În vederea rezolvării pe cale amiabilă a diferendului ivit cu privire la întocmirea Procesului Verbal de Recepție la terminarea lucrărilor și a restituirii c/v garanției de bună execuție, creditoarea a emis o somație apelând la serviciile de specialitate ale unei societăți de avocatură și a expediat debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc Notificarea nr. 15/07.03.2019, rămasă fără răspuns din partea debitoarei.

Procesele verbale de recepție privind proba presiunilor instalațiilor termice în locația ce face obiectul contractului de execuție lucrări, respectiv în Mall-ul (...) din (...) au fost semnate fără obiecțiuni de către debitoare. De menționat este și faptul că până în prezent debitoarea nu a formulat obiecțiuni cu privire la calitatea executării lucrărilor de către contestatoare.

În consecință creanța datorată de către debitoarea (D) S.R.L. creditoarei contestatoare este o creanță certă, lichidă și exigibilă și se impune a fi înscrisă la masa credală a debitoarei.

Cu privire la contestația formulată de creditoarea (C4) SRL, nefiind notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, aspect recunoscut de lichidatorul judiciar, creditoarea SC (C3) SA, după luarea la cunoștință la data de 04.09.2020 a insolvenței debitoarei, a înaintat către Tribunalul (...), o cerere de înscriere în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei cu suma de 224.535.00 lei reprezentând restituirea regularizării la situația de lucrări nr. 4/30.10.2015.

Creditoarea SC (C3) SA a depus în original taxa de timbru nr. 101, seria TAXA21101RO fiind astfel îndeplinită condiția cu privire la timbrarea cererii. Mai mult, lichidatorul confirmă faptul că a luat exemplarul original al taxei de la dosar, menționând “taxa achitată”. Pentru aceste motive, excepția de netimbrare a cererii de înscriere la masa credală a fost respinsă.

Ulterior, creditoarea SC (C3) SA a depus o cerere de repunere în termen și o precizare de acțiune cu privire la cuantumul sumei solicitate, invocând o eroare materială la calculul creanței totale. Cererea de repunere în termen și de precizare a cererii de înscriere la masa credală poartă data de înregistrare la Tribunalul (...) în 29.09.2020 și este înregistrată de creditoare sub nr. (...)/25.09.2020, la această dată fiind și depus plicul prin care a fost expediată cererea.

Cererea vizează solicitarea de înscriere la masa credală cu suma totală de 2.915.383,44 lei, compusă din avansuri achitate și neregularizate în cuantum de 1.009.750 lei, sume achitate în plus în cuantum de 22.535 lei și penalități de întârziere de 1.681.098,44 lei, aferente perioadei 01.05.2019 - 27.07.2020, determinate prin raportare la un cuantum de 0,3% pe zi.

Potrivit prevederilor art. 42 alin. 3 din Legea 85/2014 „(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Creditorii care nu au fost notificați potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) sunt considerați de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală și vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală.”

Rezultă din textul legal precitat faptul că, creditorul nenotificat cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei este considerat de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, prin depunerea unei singure cereri de admitere la masa credală și nu este de drept repus în termen pentru depunerea de cereri succesive, la intervale de timp diferite, de aproximativ 3 săptămâni diferență între datele de depunere a cererilor, cum este cazul de față.

În aprecierea instanței, cele două cereri au temeiuri diferite, nefiind vorba în precizarea de cerere despre îndreptarea unor erori de calcul săvârșite în prima cerere. Astfel, obiectul primei cereri de înscriere în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei cu suma de 224.535.00 lei reprezentă restituirea regularizării la situația de lucrări nr. 4/30.10.2015, iar obiectul celei de-a doua cereri de înscriere la masa credală cu suma totală de 2.915.383,44 lei reprezintă avansuri achitate și neregularizate în cuantum de 1.009.750 lei, sume achitate în plus în cuantum de 22.535 lei și penalități de întârziere de 1.681.098,44 lei, aferente perioadei 01.05.2019 - 27.07.2020, determinate prin raportare la un cuantum de 0,3% pe zi. În consecință, precizarea de cerere a fost apreciată ca fiind tardiv depusă.

Referitor la susținerile contestatoarei cu privire la faptul că ar fi intervenit prescripția extinctivă raportat la prevederile art. 2517 Cod civil, instanța a reținut că, între societatea creditoare SC (C3) SA și debitoarea (D) SRL s-au efectuat operațiuni contabile în data de 11.01.2019 prin factura PLT nr. 121, astfel s-a regularizat situația de lucrări nr. 29, aceasta fiind acceptată de către ambele părți. Ulterior la data de 30.04.2019 prin factura PLT nr. 124 se regularizează o parte din avansul încasat, fiind întrerupt astfel cursul prescripției extinctive.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC (C3) SA solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, schimbarea în parte a sentinței apelate, respectiv în ceea ce privește soluția dată de instanța de fond asupra excepției tardivității depunerii precizării la declarația de creanță din data de 29.09.2020, excepție invocată de contestatoarea (C4) SRL și rejudecând, respingerea în integralitate a contestației formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului s-au arătat următoarele:

În mod greșit a admis instanța excepția tardivității invocată de contestatoarea (C4) SRL în ceea ce privește depunerea precizării la declarația de creanță din data de 29.09.2020.

Astfel, deși a reținut în mod corect incidența art. 42 alin. 3 teza a II-a din Legea 85/2014, instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a acestor dispoziții legale reținând în mod eronat următoarele: creditorul nenotificat cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei este considerat de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, prin depunerea unei singure cereri de admitere la masa credulă și nu este de drept repus în termen pentru depunerea de cereri succesive la intervale de timp diferite de aproximativ 3 săptămâni diferență între datele de depunere a cererilor cum este cazul în speță”.

1.Pe de o parte, nu este real că ar fi depus cereri succesive de admitere a creanțelor la masa credală, ci a depus o singură cerere de admitere a creanței la masa credală înregistrată la data de 07.09.2020, urmată de o precizare cu privire la cuantumul creanței solicitată a fi admisă, înregistrată la data de 29.09.2020.

Astfel, inițial (din rațiuni de țin de celeritate, având în vedere faptul că a luat la cunoștință dc procedura deschiderii insolvenței cu 3 zile înainte de termenul limită de depunere a cererilor de admitere la masa credală) a formulat cererea de admitere a creanței la masa credală înregistrată la data de 07.09.2020 pentru creanța în cuantum de doar 224.535 lei. Ulterior, a formulat însă o precizare la acest cuantum în sensul majorării acestuia la data de 29.09.2020, solicitând admiterea creanței reale în cuantum total de 2.915.383,44 lei.

2.Pe de altă parte, instanța a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale incidente, respectiv a dispozițiilor art. 42 alin. 3 teza a II-a din Legea 85/2014.

În primul rând, instanța a omis faptul că precizarea formulată în data de 29.09.2020 la cererea de înscriere la masa credală nu este tardivă cât timp nu a fost notificată de către lichidatorul judiciar în urma deschiderii procedurii insolvenței, așa cum prevede art. 99 și art. 100 din Legea 85/2014, iar legea nu impune un termen în care creditorul nenotificat să depună această cerere.

Apelantei nu i-au fost comunicate nici Sentința civilă nr. (...)/28.07.2020 prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, nici Sentința civilă nr. (...)/F/08.09.2020 prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificată a falimentului debitoarei, precum celorlalți creditori (a se vedea în acest sens lista creditorilor în BPI (...)/10.09.2020.

Apelanta nu a fost notificată de către lichidatorul judiciar potrivit art. 99 alin. (3), astfel că este de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor. Aceasta nu înseamnă că apelanta are obligația de a depune cererea de admitere a creanței imediat după momentul la care a luat la cunoștință de procedura insolvenței și a termenului limită de depunere a cererilor de admitere a creanței.

Apelanta are dreptul la valorificarea creanței în procedura insolvenței în aceleași condiții de tratament ca ceilalți creditori notificați conform prevederilor legale, respectiv de a beneficia de un termen de depunere (ca număr de zile) ca și creditorii care au fost notificați în condițiile legii.

3.Astfel, conform art. 99 alin. (1) din Legea 85/2014: în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. c) ori, după caz, potrivit prevederilor art. 74, debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii. (...).

(3) Notificarea prevăzută la alin, (1) se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în BPI.

Instanța a omis rațiunea existenței acestei obligații în sarcina lichidatorului de a notifica creditorii cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și implicit a termenului limită de depunere a cererilor de înscriere la masa credală, respectiv acela de a oferi o informare corectă și efectivă tuturor creditorilor în condiții de egalitate. Drepturile fundamentale ale oricărei persoane (dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil) trebuie respectate prin realizarea unei informări corecte și efective în privința deschiderii procedurii de insolvență. Acest drept presupune ca toți creditorii să beneficieze de același tratament aplicabil la valorificarea creanțelor în procedura insolvenței, implicit în ceea ce privește la termenul de depunere a cererilor de admitere la masa credală.

Or, în condițiile în care creditorii notificați au beneficiat de un termen de aproape două luni (procedura insolvenței a fost deschisă la data de 28.07.2020, termenul limită a fost 10.09.2020) iar apelanta a beneficiat de aproape 3 zile pentru a formula cererea de admitere a creanței, nu se poate susține că valorificarea creanțelor s-a realizat în condiții de egalitate.

Așa cum a arătat, din condiții ce țin de celeritate apelanta a formulat cererea din data de 07.09.2020 pentru creanța în cuantum de doar 224.535 lei. Ulterior după nici 3 săptămâni, apelanta a formulat însă o precizare la acest cuantum în sensul majorării acestuia la data de 29.09.2020, solicitând admiterea creanței reale în cuantum total de 2.915.383,44 lei. În total a beneficiat de un termen rezonabil de nici 3 săptămâni pentru a depune la masa credală cerere de admitere a creanței împreună cu înscrisurile doveditoare (în timp ce creditorii notificați au beneficiat de aproape două luni).

În același sens, se reține în literatura de specialitate:

„Codul insolvenței nu impune un termen în care creditorul nenotificat să fie obligat să depună cererea de înscriere la masa credală din momentul în care acesta cunoaște despre deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului lor. Prin urmare se poate ridica întrebarea dacă termenul în care va fi depusă această cerere este termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 Cod procedură civilă, care prevede că „partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetare.

Repunerea de drept „în termenul” de înscriere la masa credală sau repunerea de drept în „eternitatea” procedurii? Opinie despre art. 42 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 85/2014 împiedicării”, mai exact de la data la care a cunoscut faptul deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului său.

Apreciază că, art. 42 alin. (3) teza a II-a din Codul insolvenței nu impune un termen în care un creditor să fie obligat să depună această cerere, astfel că declarația de creanță poate fi depusă oricând, nefiind obligatorie respectarea termenului prevăzut de art. 186 Cod procedură civilă.

Totuși, există un termen limită în care creditorul nenotificat este ținut să depună cererea de admitere la masa credală, acesta fiind reprezentat de data închiderii procedurii. Ulterior închiderii procedurii insolvenței, creditorul nu mai este în măsură să formuleze nicio pretenție cu privire la creanța sa în cadrul procedurii”.

„Astfel, pentru fi îndeplinit scopul declarat al Legii insolvenței, respectiv acela de a fi acoperit pasivul debitorului, legiuitorul a impus o serie de obligații atât debitorului, cât și administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, obligații ce au consecință aducerea la cunoștința creditorilor faptul deschiderii procedurii insolvenței debitorului și garantarea unei participări efective a creditorilor în cadrul procedurii concursuale și colective.

Prin urmare, pentru a putea beneficia de drepturile reglementate de legea insolvenței și implicit dreptul de a înscrie creanța sa la masa credală, creditorul trebuie să aibă cunoștință de faptul că împotriva debitorului său s-a pronunțat judecătorul sindic în sensul deschiderii procedurii insolvenței.

Însă, din diferite cauze, nu în toate cazurile creditorii află că împotriva unui debitor de-al lor s-a deschis procedura insolvenței, astfel că masa credală a debitorului este diminuată prin lipsa participării creditorilor în cadrul procedurii, ajungându-se la nerespectarea scopului declarat al legii, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului.

„Creditorii nemenționați în lista prevăzută la art. 67 alin. (1) pct. c) și care nu au fost notificați vor fi repuși în termen și vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală. (...) masa pasivă se va putea modifica, în sensul măririi continue, pe tot parcursul procedurii, ceea ce va schimba permanent atât programul de plăți cuprins în plan, cât și distribuirile de sume”.

În drept, Legea 85/2014, textele legale invocate în apel.

Prin întâmpinarea formulată de (C4) SRL s-a solicitat, în principal, respingerea cererii de apel, raportat la 480 alin. (1) din Codul procedură civilă, ca fiind neîntemeiată și, în subsidiar, în măsura admiterii cererii de apel, reținerea cauzei spre rejudecare în fond conform art. 480 alin. (3) Cod procedură civilă și admiterea contestației astfel cum a fost formulată și precizată (note scrise din 07.12.2020). Cu cheltuieli de judecată conform art. 453 din Codul procedură civilă, reprezentând onorariu avocațial aferent stadiului procesual al apelului, împreună cu alte costuri suportate de către intimată în acest stadiu.

În esență, prin sentința apelată, prima instanță a soluționat contestația formulată de către intimată pe baza unor considerente de ordin procedural, fără a se analiza și motivele de fond ale acesteia. Prin cererea de apel de față se solicită doar schimbarea soluției date excepției tardivității și, în consecință, respingerea contestației intimatei integral în condițiile în care soluția Tribunalului (...), în privința contestației intimatei, nu a implicat o cercetare și a fondului cauzei, în măsura admiterii apelului și schimbării soluției date excepției tardivității, se impune conform art. 480 alin. (3) Cod procedură civilă anularea sentinței apelate și rejudecarea cauzei în fond. Pentru această ipoteză, intimata înțelege să solicite ca rejudecarea în fond să aibă loc de către instanța de apel, iar aceasta să dispună admiterea contestației astfel cum a fost formulată și precizată. În acest sens face trimitere la motivele de fapt și de drept expuse în întâmpinare și la cele detaliate prin actele procesuale întocmite în numele intimatei în primul stadiu procesual.

Sentința civilă nr. (...)/16.03.2021 a Tribunalului (...) este legală și temeinică sub aspectul soluției date cu privire la tardivitatea cererii de înscriere a creanței totale de 2.915.383,44 lei și anume pentru ceea ce depășește suma de 224.535 lei menționată în cererea inițială. în acest sens în mod judicios s-a decis că art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu permite decât depunerea unei singure cereri de admitere la masa credală, chiar dacă nu a fost notificat urmare a deschiderii procedurii. Aceasta deși conform scriptelor de la dosar, în cadrul listei creditorilor debitoarei se regăsește și apelanta.

Astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei prin cererea sa din 07.09.2020 apelanta identifică dosarul privind insolvența debitoarei (D) S.R.L., iar abia apoi formulează cererea de repunere în termen înregistrată în 29.09.2020, împreună cu „precizarea” la cererea din 07.09.2020. Astfel cel târziu în 07.09.2020 apelanta avea cunoștință despre deschiderea procedurii, chiar în lipsa notificării sale de către lichidator ulterior deschiderii procedurii.

Prin raționamentul avansat în susținerea cererii de apel, apelanta ignoră total spiritul și scopul art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014. Fiind vorba despre o procedură judiciară, art. 99 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 consacră o regulă destinată asigurării contradictorialității și egalității în procesul civil, și anume: informarea creditorilor despre deschiderea procedurii. Această informare este un aspect vital, în funcție de această împrejurare creditorii fiind datori să își exercite drepturile și obligațiile reglementate de Legea nr. 85/2014. Dispozițiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 vin să protejeze tocmai creditorii care nu au fost informați sau care nu au cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței/falimentului cu privire la debitorii lor. În speță, această cerință se dovedește împlinită cel târziu în 07.09.2020 când apelanta identifică dosarul implicând debitoarea (D) S.R.L. și își exercită dreptul de înscriere la masa credală. Aceasta chiar dacă nu ar fi fost notificată conform art. 99 din Legea nr. 85/2014. Art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu exclude posibilitatea creditorilor de a lua cunoștință despre deschiderea procedurii pe altă cale decât informarea realizată de administrator/lichidatorul judiciar.

Art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu instituie în favoarea creditorilor posibilitatea de a se adresa instanței prin cereri repetate de înscriere la masa credală sau de a preciza sau modifica cererea depusă inițial. „Facilitatea” reglementată prin acest text vizează aspecte de natură procedurală și probatorie. Art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu elimină integral cerințele art. 186 Cod procedură civilă, stabilind doar că repunerea în termen se realizează de drept, fără intervenția instanței și că, motivele temeinice și justificate care au împiedicat respectarea termenului procedural, sunt prezumate în lipsa unei notificări conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 85/2014. În acest context se poate observa și că apelanta a formulat cererea de repunere în termen și cu nesocotirea termenului imperativ prevăzut de art. 186 alin. (2) Cod procedură civilă, aceasta fiind înregistrată la mai bine de 20 de zile de la momentul la care arată că avea cunoștință despre dosarul nr. (...)/2020 și starea debitoarei (D) S.R.L.

Împrejurarea că apelanta nu a fost informată nici despre deschiderea procedurii în formă simplificată, în egală măsură nu are relevanță (de altfel, nici intimata nu a fost informată în acest sens). Prin cererea din 29.09.2020 a apelantei se face vorbire despre „ ... repunere în termen și precizare acțiune la cererea de înscriere la masa credală.'’ Astfel, se face trimitere implicit la cererea din 07.09.2020, anterioară deschiderii procedurii de faliment. Creanțele apelantei sunt anterioare deschiderii procedurii generale și se impuneau a fi înscrise prin raportare la termenul limită inițial stabilit pentru depunerea declarațiilor de creanță. Astfel, informarea sau nu despre deschiderea procedurii de faliment nu prezintă relevanță din moment ce trebuia respectat termenul limită din 10.09.2020.

Deși apelanta arată că „ ... nu este real că subscrisa aș fi depus cereri succesive de admitere a creanțelor la masa credală ...”, în concret nu este criticat sau înlăturat raționamentul primei instanțe în această perspectivă: „în aprecierea instanței, cele două cereri au temeiuri diferite, nefiind vorba în precizarea despre îndreptarea unor erori de calcul săvârșite în prima cerere. Astfel, obiectul primei cereri de înscriere ... cu suma de 224.535,00 lei reprezintă restituirea regularizării la situația de lucrări nr. 4/30.10.2015, iar obiectul celei de a doua cereri ... cu suma totală de 2.915.383,44 lei reprezintă avansuri achitate și neregularizate în cuantum de 1.009.750 lei, sume achitate în plus în cuantum de 22.535 și penalități de întârziere de 1.681.098,44 lei ...“. Și dacă ar fi să se accepte posibilitatea modificării/precizării cererii de înscriere la masa credală asemenea art. 204 Cod procedură civilă, cererea apelantei din 29.09.2020 vizează pretenții noi, cu temeiuri și regimuri juridice distincte de cele din cererea inițială. Astfel, nu poate fi vorba despre înlăturarea/corectarea unor erori materiale sau modificarea câtimii pretențiilor inițiale.

Este de asemenea neîntemeiată critica apelantei vizând nerespectarea egalității de tratament și dezvoltată începând cu pct. 2 din cererea de apel - „ ... creditorii notificați au beneficiat de un termen de aproape două luni ... iar subscrisa «am beneficiat» de aproape 3 zile pentru a formula cererea de admitere a creanței ...” în acest context merită observată conduita contradictorie a apelantei care, pe de o parte afirmă dreptul său de a se adresa oricând cu o cerere de înscriere la masa credală (în considerarea lipsei unei notificări conform art. 99 din Legea nr. 85/2014), iar pe de altă parte afirmă că trebuia să se încadreze în termenul limită inițial și a fost deosebit de dificil să formuleze cererea, însoțită de documente, în doar 3 zile, pentru a se încadra în acesta.

Și trecând peste faptul că egalitatea de tratament în procedurile reglementate de Legea nr. 85/2014 nu are valențele afirmate de către apelantă, art. 42 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 vine tocmai să ajute creditorii care nu s-au încadrat în termenul limită din motive întemeiate. Dar nu se poate accepta ca apelanta să poată depune oricând o cerere de înscriere la masa credală sau o cerere de modificare/precizare a celei inițiale, dacă, prealabil termenului limită de depunere avea cunoștință despre deschiderea procedurii debitoarei, dosarul de instanță, persoana administratorului judiciar etc. Dificultățile evocate de către apelantă sunt doar unele fictive și pro causa în contextul în care față de cerea din 25.09.2020 a lichidatorului judiciar, aceasta a răspuns chiar în aceeași zi, depunând un volum impresionat de documente și înscrisuri.

În egală măsură se dovedește neavenită opinia din „literatura de specialitate” citată de către apelantă, aceasta nesocotind cerințele impuse de art. 186 Cod procedură civilă, dreptul comun în materie de repunere în termen. Astfel, cum s-a arătat mai sus, art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 derogă de la regulile instituie de art. 186 Cod procedură civilă doar sub aspectul modalității de repunere în termen (de drept, fără a fi necesară dispoziția instanței) și sub aspectul necesității dovedirii motivelor temeinice care au împiedicat încadrarea în termen. Astfel, și dacă ar fi să validăm prima parte a raționamentului apelantei, soluția Tribunalului (...) tot se prezintă judicioasă fiindcă aceasta a formulat cererea de punere în termen și precizare după 15 zile de la momentul la care a știut despre procedura de față (07.09.2020 când înregistrează cererea inițială pentru 224.535 lei), moment de la care a încetat imposibilitatea de a se înscrie la masa credală.

Mai mult, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor legale ale administratorului/lichidatorului judiciar nu exonerează apelanta de la respectarea procedurilor și exigențelor legale reglementate de Legea nr. 85/2014 în privința înscrierii creanțelor la masa credală. Oricum, „remediul” nerespectării art. 99 din Legea nr. 85/2014 de către administratorul/lichidatorul judiciar nu este cel invocat de către apelantă, în asemenea cazuri existând posibilitatea de repunere în termen conform art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, însă și aceasta cu respectarea cerințelor aferente; inclusiv necunoașterea pe altă cale despre deschiderea procedurii debitoarei și respectarea termenului impus de art. 186 Cod procedură civilă.

Alături de considerentele referitoare la tardivitatea cererii privind creanța de 2.689.848,44 lei, soluția de înlăturare a acesteia de la masa credală este justificată și prin raportare la motivele de fapt și de drept detaliate în continuare.

Raportat la contractul antrepriză generală nr. 418/27.03.2015 și la procedura de reglementare financiară instituită de acesta, nu a fost respectat art. 104 alin. (1) din Legea nr. 86/2014, nefiind prezentată decât o factură fiscală, fără justificări pe bază de situații de lucrări verificate și acceptate de către părțile semnatare. În acest sens se dovedesc relevante clauzele de la art. 2, art. 5, art. 20, art. 55 sau art. 59 din acest contract clauze care prevăd obligația decontării pe bază de situații de lucrări verificate și acceptate sub aspect cantitativ și calitativ.

În acest context se dovedește și încălcarea art. 106 din Legea nr. 86/2014, cu ocazia analizei făcute, lichidatorul dând dovadă de superficialitate. Acesta s-a mărginit să confirme creanța doar pe bază de facturi și prevederi contractuale, fără a se verifica sau solicita informații sau documente suplimentare care să confirme lucrările realizate sub aspect cantitativ și calitativ, criterii în funcție de care se stabilește prețul și sumele datorate între părțile contractului de antrepriză generală nr. 418/27.03.2015.

Lichidatorul a omis și în privința cererii de repunere în termen și a sumelor solicitate suplimentar să realizeze o analiză detaliată, doar afirmând prin raportul său de verificare că sumele sunt certe, lichide și exigibile. Aceasta în condițiile în care prin cererea din 29.09.2020 nu se detaliază compunerea și temeiul faptic al sumei suplimentare, dar nici temeiul contractual. Și având la bază simpla descriere ca fiind „avansuri achitate și neregularizate”, tot devin incidente prevederile art. 2, art. 5, art. 20, art. 55 sau art. 59 din contractul de antrepriză generală nr. 418/27.03.2015, prevederi care impun decontarea pe bază de situații de lucrări verificate și acceptate cantitativ și calitativ.

Aceleași critici sunt aplicabile și în ceea ce privește sumele reprezentând penalități de întârziere. Nici în privința acestora nu au fost prezentate documente justificative și nu au fost realizate verificări de către lichidatorul judiciar. Astfel de verificări ar fi relevat că nu poate fi primit un cuantum de 03% pe zi de întârziere în condițiile în care contractul de antrepriză generală nr. 418/27.03.2015 reglementează penalități de doar 0,1% per zi de întârziere - art. 38 alin. (1) -, iar acordarea acestora este condiționată de punerea în întârziere a debitorului - art. 38 alin. (2).

Importantă se mai dovedește și împrejurarea că această modalitate de stabilire a prejudiciului este reglementată doar pentru ipoteza în care are loc o întârziere la finalizarea lucrărilor, nu și pentru acele situații în care debitoarea (D) S.R.L. ar avea sume de restituit beneficiarilor. Astfel, nu se datorează de către acesta penalități de întârziere în lipsa unei clauze penale expres reglementată pe cale contractuală. Tot în contextul penalităților, trebuie avut în vedere că acestea se datorează ambilor beneficiari, fără a exista o clauză de solidaritate activă. Astfel, apelanta nu poate pretinde decât din eventualele penalități justificate de art. 38 din contractul încheiat cu debitoarea.

Cenzurarea creanței apelantei se impune și din perspectiva art. 2, art. 5, art. 20, art. 55 și art. 59 din contractul de antrepriză generală nr. 418/27.03.2015. Mecanismul de decontare financiară între părți presupune prezentarea unor situații de lucrări, verificarea acestora sub aspect cantitativ și calitativ, dar și din perspectivă faptică. Asemenea dovezi nu au fost prezentate în speță și în lipsa lor nu există un temei faptic pentru creanțele solicitate. Una sau mai multe facturi, chiar însușite de către părți, nu pot suplini asemenea dovezi cât timp plățile se datorează doar pentru lucrările și materialele efectiv întrebuințate.

În ceea ce privește Actul Adițional nr. 9 la Contractul de Antrepriză Generală nr. 418/27.03.2015, chiar și trecând peste împrejurarea că nu este prezentat în original sau copie conformă cu originalul, acesta nu beneficiază de o dată certă în condițiile art. 278 Cod procedură civilă. Și astfel, acest înscris prezintă relevanță sub aspectul netemeiniciei pretențiilor apelantei, în contextul în care:

Se aduc modificări înțelegerii inițiale în sensul că „Părțile stabilesc totodată penalități de întârziere în caz de neplată la termen a sumelor datorate, în cuantum de 0,3% pe zi, calculate la suma datorată.” Încă de la început trebuie sesizat că această prevedere se aplică doar beneficiarilor lucrărilor, aceștia fiind cei ținuți să plătească o sumă (prețul), iar debitoarea să execute lucrări. Aceasta din urmă nu e ținută la plăți, ci la eventuale regularizări. Mai mult, în continuare nu a fost suprimată condiția punerii în întârziere a debitorului sumei de plată, condiție neîndeplinită în speță din moment ce nu au fost emise somații sau notificări de punere în întârziere sau să fi fost formulate acțiuni judiciare în pretenții.

Se aduc modificări duratei stabilite inițial pentru finalizarea lucrărilor angajate de debitoare, noul termen limită fiind 31.12.2021. Astfel, în speță se dovedește imposibilitatea perceperii unor penalități de întârziere pentru intervalul 01.05.2019 - 27.07.2020 întrucât termenul de îndeplinire a obligațiilor debitoarei nu s-a împlinit, 31.12.2021 fiind o dată ulterioară acestui interval și neexistând o decădere din beneficiul termenului conform art. 1417 alin. (1) Cod civil până la deschiderea procedurii. Astfel nu există fundament faptic pentru perceperea unei penalități de întârziere dacă termenul de finalizare a lucrărilor (și de decontare finală) nu a fost îndeplinit.

Sunt contradictorii pozițiile apelantei în ceea ce privește modul de calcul a penalităților de întârziere solicitate prin cererea din 29.09.2020, Pe de o parte, pretinde penalități de întârziere pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor debitoarei, dar în egală măsură afirmă că a fost înlăturată incidența prescripției extinctive prin raportare la o scadență ulterioară a obligațiilor contractuale. „Noul” termen limită este o împrejurare obiectivă și nu poate fi „interpretată” în funcție de context.

În ceea ce privește justificarea sumei de 1.009.750 lei, se poate constata că s-a avut în vedere doar unul din scriptele furnizate de către apelantă și anume fișa contului 40931 pentru perioada 01.07.2012 - 25.09.2020. Suma în discuție pare a fi preluată exclusiv din acest script, emis de către apelantă, dar neconfirmat prin semnătură.

Mai mult, din analizarea documentelor furnizate nu se poate realiza o corespondență clară între facturile emise de către debitoare, plățile din partea apelantei și situațiile de lucrări. Spre exemplu, facturile, PLC nr. 2/02.04.2015, PLC nr. 4/21.04.2015, PLT nr. 2/30.09.2015, PCT nr. 1/29.02.2016 și PLT nr. 89/14.12.2017 conțin mențiuni generice, cum ar fi „avans situație lucrări”, „avans conform contract” sau „avans situații de lucrări instalații - Cal. (...) nr. 2 - 6 (...)”. În acest context nu pot fi primite pur și simplu celelalte documente justificative furnizate, fără a se realiza o corelație între facturile emise, plățile făcute și documentele justificative. În lipsa unor astfel de corelații și a datei de întocmire, nu se pot folosi situațiile de lucrări și celelalte scripte depuse în probațiune pentru determinarea naturii și compunerii sumei de 1.009.750 lei.

În final, netemeinicia și nelegalitatea pretențiilor apelantei, sunt atestate chiar de justificările oferite de către lichidatorul judiciar în contextul Actului Adițional nr. 9 la Contractul de Antrepriză Generală nr. 418/27.03.2015. Raportat la noua dată de finalizare reglementată prin acesta, 31.12.2021, dar și la susținerea că „ ... în acord cu prevederile art. 60-61 din contractul de antrepriză generală decontarea se face ulterior semnării procesului-verbal de recepție finală, scadența facturilor apare ulterior acestui moment”, sumele pretinse de apelanți se impuneau a fi înscrise conform art. 102 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Fie că avem în vedere o lipsă de exigibilitate a sumelor pretinse pe fondul neîmplinirii termenului, fie că ne raportăm la o condiție (restituirea unor sume de către debitoare se realizează în condițiile în care avansurile/sumele achitate se dovedesc că nu au fost întrebuințate pe baza decontării după finalizarea lucrărilor), consecința este aceeași: creanțele apelantei nu puteau fi înscrise în modalitatea realizată, acestea impunându-se a fi înscrise sub condiția verificării lucrărilor după finalizarea edificării și realizarea unei decontări finale.

Astfel, în măsura în care nu se va cenzura creanța apelantei conform celor solicitate prin contestația intimatei, se impune înscrierea creanțelor pretinse de către apelantă sub condiția arătată mai sus. Această solicitare este făcută în contextul în care doar ulterior comunicării întâmpinării din fond a lichidatorului judiciar și a scriptelor anexate s-a luat la cunoștință despre existența Actului Adițional nr. 9 la Contractul de Antrepriză Generală nr. 418/27.03.2015 și a modificărilor aduse de acesta.

În drept: art. 186, art. 4711, art. 480 Cod procedură civilă, art. 42, art. 99, art. 102, art. 104, art. 106, art. 111 din Legea nr. 85/2014, precum și toate celelalte temeiuri legale invocate expres sau implicit în prezentul script și în fața primei instanțe.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, instanța a reținut următoarele:

În fapt, apelanta creditoare a depus o singură cerere de admitere a creanței la masa credală înregistrată la data de 07.09.2020, urmată de o precizare cu privire la cuantumul creanței solicitată a fi admisă, înregistrată la data de 29.09.2020.

După cum rezultă din probele de la dosar, apelanta creditoare a luat la cunoștință despre deschiderea procedurii insolventei față de debitorul (D) SRL cu 3 zile înainte de termenul limită de depunere a cererilor de admitere la masa credală, nefiind notificată de practicianul în insolvență în acest sens.

Aflând despre deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul (D) SRL, apelanta creditoare a formulat cererea de admitere a creanței la masa credală înregistrată la data de 07.09.2020 pentru creanța în cuantum de doar 224.535 lei. Ulterior, a formulat o precizare la acest cuantum în sensul majorării acestuia la data de 29.09.2020, solicitând admiterea creanței sale în cuantum total de 2.915.383,44 lei.

Față de starea de fapt reținută mai sus, în mod greșit a fost admisă excepția tardivității, invocată de contestatoarea (C4) SRL, în ceea ce privește depunerea precizării la declarația de creanța din data de 29.09.2020, având în vedere dispozițiile legale incidente in cauză.

 Astfel, deși a reținut în mod corect incidența art. 42 alin. 3 teza a II-a din Legea 85/2014, judecătorul sindic a făcut o interpretare și aplicare greșită a acestor dispoziții legale reținând în mod eronat faptul că apelanta creditoare, deși nenotificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, este considerat de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, prin depunerea unei singure cereri de admitere la masa credulă și nu este de drept repus în termen pentru depunerea de cereri succesive la intervale de timp diferite de aproximativ 3 săptămâni diferență între datele de depunere a cererilor cum este cazul în speță.

Judecătorul sindic a omis faptul că precizarea formulată în data de 29.09.2020 la cererea de înscriere la masa credală nu este tardivă în condițiile în care apelanta creditoare nu a fost notificată de către lichidatorul judiciar în urma deschiderii procedurii insolvenței, așa cum prevede art. 99 și art. 100 din Legea 85/2014, iar legea nu impune un termen în care creditorul nenotificat să depună această cerere.

Așadar, apelanta nu a fost notificată de către lichidatorul judiciar potrivit art. 99 alin. (3), situație în care, curtea a constatat că aceasta este de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor.

Însă, aceasta nu înseamnă că apelanta are obligația de a depune cererea de admitere a creanței imediat după momentul la care a luat la cunoștință de procedura insolvenței și a termenului limită de depunere a cererilor de admitere a creanței.

Apelanta are dreptul la valorificarea creanței în procedura insolvenței în aceleași condiții de tratament ca ceilalți creditori notificați conform prevederilor legale, respectiv de a beneficia de un termen de depunere (ca număr de zile) ca și creditorii care au fost notificați în condițiile legii.

Sub acest aspect, curtea a reținut că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea 85/2014, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. c) ori, după caz, potrivit prevederilor art. 74, debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii. (...) (3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în BPI.

După cum arată și apelanta, curtea a reținut că rațiunea existenței acestei obligații în sarcina lichidatorului de a notifica creditorii cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și implicit a termenului limită de depunere a cererilor de înscriere la masa credală, respectiv acela de a oferi o informare corectă și efectivă tuturor creditorilor în condiții de egalitate.

Or, în condițiile în care creditorii notificați au beneficiat de un termen de aproape două luni (procedura insolvenței a fost deschisă la data de 28.07.2020, termenul limită a fost 10.09.2020) iar apelanta a beneficiat de 3 zile pentru a formula cererea de admitere a creanței, nu se poate susține că valorificarea creanțelor s-a realizat în condiții de egalitate.

Totodată, curtea a constatat că Legea insolvenței nr. 85/2014 nu impune un termen în care creditorul nenotificat să fie obligat să depună cererea de înscriere la masa credală din momentul în care acesta cunoaște despre deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului, situație în care admiterea excepției tardivității depunerii declarației de creanțe (chiar precizată ulterior, ca în speța de față) este lipsită de temei legal.

În condițiile în care, urmare a admiterii în mod greșit a excepției tardivității, judecătorul sindic nu a analizat fondul cauzei, în temeiul art. 480 alin 3 Cod procedură civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta SC (C3) SA împotriva Sentinței nr. (...)/F/2021 din 16.03.2021 pronunțată de Tribunalul (...), pe care a anulat-o în parte, doar cu privire la soluția pronunțată de judecătorul sindic asupra contestației formulate de creditorul (C4) SRL împotriva înscrierii în tabelul preliminar al creanțelor debitorului (D) SRL a creditorului (C3) SA în baza declarației de creanțe precizate din data de 29.09.2020, menținând neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței apelate și, văzând că niciuna din părți nu a solicitat trimiterea cauzei la prima instanță, a reținut-o spre rejudecare, urmând a fixa termen in acest sens la data de (...), când vor fi citate părțile, conform dispozitivului prezentei decizii.

(Decizie redactată de judecător Florin Ovidiu BENDEA și rezumată de judecător Alina TITERLEA)

Domenii speta

Spete similare