Anulare act administrativ fiscal. Dobândă acordată ca urmare a nelegalei perceperi a taxei de poluare. Greşita acordare a dobânzii legale, iar nu a celei fiscale

Cuprins pe materii: Contencios administrativ şi fiscal

Indice alfabetic: Anulare act administrativ fiscal. Dobândă acordate ca urmare a nelegalei perceperi a taxei de poluare. Greşita acordare a dobânzii legale, iar nu a cea fiscale

Temei de drept: art. 124 alin. (1) și alin. (2) Cod procedură fiscală, Decizia în interesul legii nr. 14/2015 a ÎCCJ; Cauza CJUE Irimie C-565/11

Omisiunea din dispozitiv de a preciza expres ”dobânda legală în materie fiscală”, cum corect a statuat instanţa de fond, nu dă dreptul pârâtei-recurente de a face abstracţie de considerentele hotărârii judecătoreşti şi de calea avută la dispoziţie conform art. 443 Cod procedură civilă, în caz de nelămuriri în privinţa tipului de dobândă la care a fost obligată.

Reţinând astfel că în mod legal s-a statuat că reclamantului IP i-a fost acordată dobânda legală fiscală, Curtea constată că calculul acestei dobânzi s-a făcut, de asemenea, corect de către judecătorul fondului. În contextul în care data de la care organul fiscal este obligat să plătească dobândă este chiar data de la care a perceput taxa nelegală dreptului comunitar, inclusiv nivelul acestei dobânzi se impune a fi unul apt să asigure o despăgubire adecvată persoanei vătămate.

Aplicarea prevederilor art. 1 alineat 1 din OUG nr. 57/2017 (şi implicit a normelor metodologice) este înlăturată astfel prin prisma prevalenței dreptului comunitar, în contextul interpretării anterioare.

Izvorul dreptului reclamantului la acordarea dobânzii fiscale îl constituie hotărârea judecătorească, și nu cererea adresată organului fiscal în temeiul art. 1 alin. 1 din OUG nr. 52/2017. Data de la care se datorează dobândă și implicit nivelul acesteia decurg din hotărârea pronunțată și nu ca urmare a parcurgerii procedurii administrative instituite de OUG nr. 52/2017.

Nefiind incidentă premisa la care face referire teza finală a art. 1 alin. 1 din OUG nr. 52/2017, nu poate fi reținută nici incidența acesteia.

Curtea mai reține că nici principiul aplicării în timp a legii materiale nu justifică stabilirea unui nivel al dobânzii fiscale datorată reclamantului intimat la un nivel constant de 0,02%, nivel prevăzut de noul Cod de procedură fiscală doar începând de la data de 1 ianuarie 2016, în condițiile în care data de la care organul fiscal datorează dobânda este mult anterioară acestui moment, respectiv de la data de 05.04.2011.

Domenii speta

Spete similare