Condiţii pentru constituirea ca parte civilă în procesul penal. Sancţiunea nerespectării prevederilor art. 20 alin. 2 Cod procedură penală.

- art. 20 Cod procedură penală

În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. 2 Cod procedură penală constituirea ca parte civilă se face ... cu indicarea pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care aceasta se întemeiază. În plus, art. 20 alin. 4 Cod procedură penală prevede sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, arătând că în cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. 1 și 2, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiune la instanța civilă.

În cazul în care, în cursul urmăririi penale, o persoană arată că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va stabili ulterior, rezultă doar intenţia acestuia de a solicita daune materiale şi morale, nefiind respectate condiţiile legale pentru constituirea ca parte civilă. Într-o asemenea situație sancțiunea este, astfel cum indică art. 20 alin. 4 Cod procedură penală, imposibilitatea constituirii ca parte civilă în procesul penal, după expirarea termenului prevăzut de art. 20 alin. 1 Cod procedură penală. În lipsa unei acțiuni civile nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 24 alin. 1 Cod procedură penală privind continuarea exercitării acțiunii civile în cazul decesului părții civile (neputând fi continuat ceva ce nu există în mod valabil).

Prin sentinţa penală nr. 15/25.01.2019 a Judecătoriei Zărneşti, pronunţată în dosarul penal nr. […]/338/2016, s-a dispus, sub aspectul laturii civile a cauzei, admiterea în parte a acţiunii civile formulate de partea civilă A., prin succesori, fiind obligat inculpatul B. la plata cǎtre aceasta a sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale și a sumei de 602 lei reprezentând daune materiale.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în fapt, inculpatul B., la data de 18.07.2014, în jurul orei 1800, aflându-se în apropierea casei sale din sat C., Comuna D., jud. E., a lovit-o pe persoana vătămată A. cu o sapă în zona toracică spate, cauzându-i acesteia leziuni în urma cărora aceasta a rămas cu infirmitate fizică permanentă şi care i-au pus în primejdie viaţa, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzute de art. 194 alin. 1 lit. a) şi e) C.p. şi pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.

Cu privire la latura civilă a cauză, instanţa a arătat că în cauză, s-au constituit părţi civile în procesul penal F. și G. pentru suma de 678 lei daune materiale şi 10.000 Euro cu titlu de daune morale (fila 12 d.i. și f. 47-48 d.i.).

În privinţa daunelor materiale, instanţa a reţinut că persoana vătămată A., prin succesori, a solicitat obligarea inculpatului la repararea tuturor cheltuielilor efectuate pentru a înlătura consecinţele acţiunii de lovire (consultațiile la medic, contravaloarea certificatelor medico- legale etc.). Instanța a observat că la filele 17, 19-20 se află două chitanțe ce atestă plata îngrijirilor medicale acordate – 421 lei, 65 lei și 40 lei, iar la fila 23 d.i. se află chitanțele ce atestă plata certificatelor medico-legale - 38 lei și 38 lei.

Având în vedere că între acțiunea ilicită a inculpatului și prejudiciul cauzat există legătură de cauzalitate, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a dispus obligarea inculpatului la plata către succesorii părții civile a sumei de 602 lei cu titlu de daune materiale, observând că diferența până la 678 lei nu a fost dovedită.

În ceea ce privește daunele morale pretinse, instanţa a considerat că probele administrate în cauză dovedesc producerea unui prejudiciu moral victimei iar suma de 10.000 euro este adecvată prin raportare la rezultatul infracţiunii, obligând inculpatul la plata acestei sume către partea civilă A., prin succesori.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul B..

În cuprinsul motivelor scrise de apel şi apoi în susţinerea orală a căii de atac, cu privire la  latura civilă a cauzei, s-a invocat că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 20 alin. 2 Cod procedură penală pentru constituirea de parte civilă având în vedere că persoana vătămată nu a indicat cuantumul pretenţiilor, natura acestora şi probele pe care se întemeiază acţiunea sa, situaţie în care se impunea respingerea acţiunii civile.

Pe de altă parte, chiar dacă, prin absurd (în opinia inculpatului), s-ar considera că acţiunea civilă îndeplineşte condiţiile legale, dispoziţiile art. 24 Cod procedură penală au fost respectate doar de F.. De asemenea, s-a făcut referire la prevederile art. 1391 alin. Cod civil în conformitate cu care dreptul la despăgubire…nu trece la moştenitori, ei putând doar continua acţiunea civilă pornită de defunct. În speţă însă, nu există o astfel de constituire valabilă, motiv pentru care pretenţiile moştenitorilor nu sunt admisibile.

Verificând sentinţa penală apelată, pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că apelul declarat de inculpatul B. este fondat doar cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, pentru următoarele considerente:

În mod întemeiat au fost invocate în apel dispozițiile art. 20 alin. 2 Cod procedură penală în conformitate cu care constituirea ca parte civilă se face ... cu indicarea pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care aceasta se întemeiază. În plus, art. 20 alin. 4 Cod procedură penală prevede sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, arătând că în cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. 1 și 2, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiune la instanța civilă.

În speță, persoana vătămată, numitul A., a susținut în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va stabili ulterior, sumă ce reprezintă contravaloarea medicamentelor necesare pentru vindecare, leziunile corporale suferite şi a daunelor morale (fl. 28 dup), rezultând deci intenţia acestuia de a solicita daune materiale şi morale, fără indicarea cuantumului acestora. Până la intervenirea decesului său, la data de 22.08.2015, acesta nu a făcut nici o precizare în legătură cu aceste pretenții.

În acest context, apare evident că acțiunea civilă nu a fost formulată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. De altfel, şi în doctrină s-a arătat că este esenţială identificarea naturii şi întinderii pretenţiilor civile (daune materiale sau morale şi cuantumul acestora) pentru ca inculpatul să îşi poată efectua o apărare concretă şi efectivă cu privire la latura civilă, exprimându-se opinia că neindicarea probelor nu poate avea ca efect respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile exercitate în procesul penal (M. Udroiu, Procedură penală, Partea generală, Ed. 4, Bucureşti, 2017).

Având în vedere că, în cazul de faţă, deşi rezultă intenţia persoanei vătămate de a solicita daune materiale şi morale nu a fost indicat nici un cuantum al sumelor pretinse, defalcat pe fiecare categorie, se constată că nu au fost respectate condiţiile pentru formularea acţiunii civile.

Într-o asemenea situație sancțiunea este, astfel cum indică art. 20 alin. 4 Cod procedură penală, imposibilitatea constituirii ca parte civilă în procesul penal, după expirarea termenului prevăzut de art. 20 alin. 1 Cod procedură penală, acest lucru însemnând că nu există acțiune civilă în măsura în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.

În lipsa unei acțiuni civile nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 24 alin. 1 Cod procedură penală privind continuarea exercitării acțiunii civile în cazul decesului părții civile (neputând fi continuat ceva ce nu există în mod valabil).

Pe de altă parte însă moștenitorii unei persoane pot să formuleze pretenții, chiar şi în lipsa exercitării acţiunii civile de către autorul lor (defunct), împrejurare care rezultă din dispoziţiile art. 1391 alin. 4 Cod civil în conformitate cu care dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct. Or, articolul face referire la repararea prejudiciului nepatrimonial care nu va putea fi valorificat de către moştenitori, decât în măsura în care autorul lor a exercitat acţiunea civilă cu privire la acest tip de prejudiciu.

În schimb, dreptul la daune materiale este un drept patrimonial, care face parte din moștenire, ajungând astfel în patrimoniul moștenitorilor, situaţie în care, inclusiv din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale citate, ei pot solicita repararea prejudiciului material creat autorului lor.

Prin urmare, Curtea consideră că moștenitorii aveau posibilitatea de a solicita daune materiale, evident cu respectarea condițiilor legale indicate de art. 20 alin. 1 și 2 Cod procedură penală. Aceste condiții au fost respectate, având în vedere că, anterior începerii cercetării judecătoreşti în cauză, prin notele scrise depuse la dosar la data de 07.06.2017, s-au indicat despăgubirile solicitate, respectiv 10.000 euro daune morale și 678 lei daune materiale. Din aceeaşi perspectivă, având în vedere că nu este vorba de o continuare a acţiunii civile formulate de persoana care ulterior a decedat, nu trebuie respectate condiţiile prevăzute de art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv cele vizând termenul de 2 luni de la decesul părţii civile pentru exprimarea opţiunii de către succesori, astfel că nu prezintă relevanţă susţinerile apelantului privind respectarea acestui termen doar de către F..

Raportându-se la daunele materiale (cele morale, conform celor expuse mai sus, neputând face obiectul acțiunii succesorilor), Curtea constată că a fost dovedit cuantumul acestora, în limita a 602 lei, astfel cum a reținut și instanța de fond care a indicat înscrisurile care au fost avute în vedere la stabilirea acestui cuantum.

Faţă de cele expuse, Curtea a admis apelul inculpatului, doar cu privire la soluţionarea acţiunii civile a cauzei, respingând pretenţiile civile formulate de F. şi G. cu titlu de daune morale şi, pe cale de consecinţă, a înlăturat menţiunea din cuprinsul sentinţei penale apelate privind obligarea inculpatului B. la plata către A., prin succesori, a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale.

Domenii speta

Spete similare