Recurs în interesul legii. Stabilirea competenței materiale. Efect asupra cauzelor civile în curs de judecată

Pronunțarea unei decizii de către Înalta Curte de Casație şi Justiție – Completul pentru dezlegarea recursului în interesul legii, decizie prin care se stabilește competența (materială procesuală) a secțiilor unei instanțe, produce un efect echivalent cu o nouă regulă (lege) de procedură (privind competența). Or, regimul modificării unei astfel de reguli este stabilit de art. 25 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. Mai mult chiar, în caz de trimitere spre rejudecare, dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile şi doar în cazul în care instanța învestită este desființată, dosarele se vor trimite instanței competente potrivit legii noi.

Sentința nr. 23/25.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 925/113/2019*, reclamantul ... a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ... şi ..., obligarea asiguratorului la plata sumei de 50.000 euro (echivalent în lei la cursul valutar BNR de la data plăţii) cu titlu de daune morale, rezultate în urma producerii incidentului rutier şi obligarea asiguratorului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% din cuantumul despăgubirilor, pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data avizării daunei, respectiv 11.04.2018 şi până la plata efectivă, pentru diminuarea nejustificată a despăgubirilor, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că urmare a accidentului cauzat de intervenienta ... la data de 14.02.2018, a suferit leziuni de natură a-i pune în primejdie viaţa, sens în care a solicitat obligarea asiguratorului ... la plata sumei de 50.000 euro titlu de daune morale şi a penalităţilor de întârziere aferente, în temeiul art.192 cod procedură civilă, art.27 Cod procedură penală, art.1349, art.1381, art.1385 alin.1 şi 2, art.1387 alin.1 şi 2, art.1388 alin.1 teza I Cod civil, Norma ASF nr.20/2017 şi Legea nr. 132/2017.

Prin încheierea pronunţată la data de 07.10.2020 de Tribunalul Brăila - Secţia I Civilă în dosarul nr.925/113/2019, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei civile formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâtele ... şi ... şi înaintarea dosarului Secţiei a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Brăila spre competentă soluţionare.

În acest sens, instanţa a reţinut că în raport de obiectul cauzei - acţiune în răspundere civilă delictuală având ca obiect plata de despăgubiri materiale formulată de o terță persoană păgubită prin producerea unui accident de circulație, calitate procesuală pasivă în faţa primei instanţe având asigurătorul RCA, pârâta ... şi persoana vinovată de producerea accidentului, pârâta ...

 Având în vedere şi decizia RIL a ÎCCJ nr. 13/2020, în temeiul art.200 al.2 Cod procedură civilă, instanţa a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea dosarului Secţiei a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Brăila spre competentă soluţionare.

La termenul din 11 noiembrie 2020 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială procesuală a Secţiei a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Brăila.

Prin încheierea de ședință din 11.11.2020 pronunțată de Tribunalul Brăila – Secția a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I civilă a Tribunalului Brăila.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea conflictului.

S-a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Galaţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că în cadrul dosarului nr. 925/113/2019 înregistrat la Secţia I Civilă a Tribunalului Brăila, excepția de necompetență nu a invocată în termenul prevăzut de art. 131 alin.1 Cod procedură civilă, primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și puteau pune concluzii fiind stabilit la data de 09.10.2019. Cauza a fost amânată pentru ca reclamantul să facă dovada clasării clauzei penale, la termenul din 11 decembrie 2019, când instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.413 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 07.10.2020, la cererea reclamantului, instanţa invocând din oficiu la acest termen excepţia de necompetența materială procesuală a Secţiei I Civile a Tribunalului Brăila.

Având în vedere decizia RIL nr.31/2019 a ÎCCJ, tribunalul a reţinut că instanţa iniţial sesizată, respectiv Secţia I Civilă a devenit competentă să soluţioneze prezenta cauză prin neinvocarea excepţiei de necompetența materială procesuală în termenul legal prevăzut de art. 131 alin.1 Cod procedură civilă.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. 1) Cod procedură civilă, în referire la art. 132 alin.1) Cod procedură civilă, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I Civile a Tribunalului Brăila, iar potrivit art. 133 pct.2, art. 134 şi art.136 alin.2 Cod procedură civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal şi Secţia I Civilă din cadrul Tribunalului Brăila, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galaţi pentru soluţionarea acestuia.

La Curtea de Apel Galați, cauza a fost înregistrată sub nr. 925/113/2019* la data de 18.11.2020.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, cauza ce formează obiectul prezentului dosar a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila – Secția I civilă la data de 06.05.2019. Primul termen a fost stabilit în cauză la data de 09.10.2019, părțile fiind legal citate, dar la acest termen nici părțile și nici instanța din oficiu nu au invocat necompetența materială a secției (urmată de declinarea în favoarea Secției a II-a civilă).

Excepția necompetenței a fost invocată abia la al treilea termen de judecată, cel din 07.10.2020, când a şi fost admisă, iar competența a fost declinată în favoarea Secției a II-a civile.

Această din urmă secție şi-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Secției I civile, ivindu-se astfel conflictul negativ.

În drept, Secția a II-a civilă a tribunalului poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care şi-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Soluția reiese din dispozitivul Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație şi Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii; deci, sesizarea Curții de Apel cu prezentul conflict de competență este legală.

Potrivit art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe şi pot pune concluzii. În speță, la primul termen de judecată din cauză nu a fost invocată excepția necompetenței, nici ce părți şi nici de instanță, deci invocarea excepției, ulterior acestui moment, nu mai este posibilă.

Concluzia nu este contrazisă de pronunțarea Deciziei nr. 13/2020 de către Înalta Curte de Casație şi Justiție – Completul pentru dezlegarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forţat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât şi în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secţiilor specializate.

Această decizie produce, cel mult, efectul unei noi reguli (legi) de procedură (privind competența), dacă nu este luat în considerare faptul că este dată în interpretarea unor reguli preexistente. Însă, chiar dacă este echivalată cu o normă juridică nouă, regimul modificării unei astfel de reguli este stabilit de art. 25 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. Mai mult chiar, în caz de trimitere spre rejudecare, dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile şi doar în cazul în care instanța învestită este desființată, dosarele se vor trimite instanței competente potrivit legii noi.

Așadar, nu există niciun argument în favoarea declinării competenței materiale cu încălcarea art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În consecință, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – Secția I civilă.

Domenii speta

Spete similare