Aplicare sancţiune disciplinară funcţionar public

S-a reţinut în sarcina reclamantului sancţiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 1 lună, ca urmare a faptului că a fost testat cu aparatul etilotest că a consumat alcool, cu ocazia  intrării în serviciu.

Decizia nr. 467 din 18.05.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la Tribunalul ... sub nr. 1727/113/2020, reclamantul ... a formulat contestaţie împotriva Deciziei de sancţionare nr. 80/26.03.2020 emisă de directorul Penitenciarului ..., solicitând anularea deciziei contestate şi înlăturarea sancţiunii disciplinare a diminuării drepturilor salariale cu un procent de 5 % pentru o perioadă de o lună.

În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că  s-a reţinut în sarcina sa că, în calitate de agent şef adjunct de poliţie penitenciară, la data de 22.12.2019, cu ocazia intrării în serviciu, a fost testat cu aparatul alcooltest rezultând în aerul expirat o concentraţie alcoolică de 0,78 mg % în aerul expirat.

Solicitând comisiei de disciplină o dovadă din care să rezulte valabilitatea certificatului de calibrare a aparatului cu care a fost testat, a constatat că niciunul din cele două certificate de calibrare ataşate nu era valabil la data testării, unul dintre acestea fiind valabil până la data de 03.12.2019 şi al doilea, până la data de 21.07.2020. Cum orice îndoială profită făptuitorului şi, cum rezultatul testului era singura probă  în sprijinul  vinovăţiei sale, aceasta trebuie înlăturată, cu consecinţa exonerării sale de răspundere disciplinară.

În dovedirea acţiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâtul Penitenciarul ... a formulat întâmpinare în termen legal, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei, în raport de următoarele apărări:

Prin Decizia nr. 80/26.03.2020 emisă de directorul Penitenciarului ..., reclamantul ... a fost sancţionat disciplinar cu „diminuarea drepturilor salariale cu un procent de 5 % pentru o perioadă de o lună”, în conformitate cu prevederile art.141 lit.b) din Legea nr. 145/2019.

Acţiunea de faţă a fost formulată cu depăşirea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune. Astfel, în raport de data comunicării deciziei (27.03.2020) şi data înregistrării la Tribunalul Brăila, este depăşit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

S-a arătat că decizia de sancţionare este legală şi temeinică, reclamantul fiind vinovat de săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 140 lit. b si l coroborat cu art. 119 lit. d din Legea nr.  145/2019 privind Statutul poliţiştilor de penitenciare şi art. 6 alin.1 lit. e din OMJ nr. 2794/C/2004.

Intimata a anexat înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate.

Prin sentinţa civilă nr. 26/Fca/2021 din data de 27 ianuarie 2021 pronunţată în cauză, Tribunalul ... a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt şi în drept, următoarele:

În fapt, prin decizia nr. 80/26.03.2020 emisă de directorul Penitenciarului Brăila, reclamantul ... a fost sancţionat disciplinar cu „diminuarea drepturilor salariale cu un procent de 5 % pentru o perioada de o lună”, în  conformitate cu prevederile art.141 lit.b) din Legea nr. 145/2019.

S-a reţinut că în data de 22.12.2019 reclamantul a fost planificat să execute serviciul de tură de noapte, în intervalul orar 19.00-7.00, în postul de supraveghetor la ..., iar la intrarea în serviciu  a fost testat cu aparatul etilotest Drager Alcoltest 6820 (seria ARJL-0768) în mod inopinat, aparatul indicând o alcoolemie de 0,78 mg/l în aerul expirat.

Comisia de disciplină a înlăturat apărarea reclamantului în sensul că aparatul etilotest nu era în perioada de valabilitate a calibrării, având în vedere certificatele de calibrare nr. DS-ST 5214-2/3.06.2019 şi nr. DS-ST 6098-2/21.01.2020, cât şi corespondenţa purtată cu reprezentantul ... Totodată, Comisia de disciplină a reținut faptul că reclamantul şi-a recunoscut vinovăţia în timpul cercetării disciplinare.

În drept,  potrivit art. 119 din Legea nr. 145/2019, poliţistul de penitenciare are următoarele obligaţii: d) să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit, toate atribuţiile de serviciu stabilite prin fişa postului, precum şi dispoziţiile date de conducătorii ierarhici. Totodată, conform art. 140, sunt abateri disciplinare următoarele fapte: b) neglijenţă şi superficialitate manifestate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor legale sau a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate de lege;  l) nerespectarea obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile legale în sarcina acestora, inclusiv a celor cuprinse în Codul deontologic al poliţistului de penitenciare şi a prevederilor referitoare la incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii.

De asemenea, conform art. 6 alin.1 lit. e) din OMJ nr. 2794/C/2004, în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au obligaţia: să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, să respecte întocmai programul de muncă şi să folosească timpul de lucru, resursele materiale şi financiare ale instituţiei în mod eficient şi raţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

În conf. cu dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 145/2019, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor de penitenciare sunt:  b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5 - 10% pe o perioadă de 1 - 3 luni.

Decizia contestată este legală. În acord cu cele reţinute de către comisia de disciplină, prezentarea reclamantului la serviciu în condiţiile în care a consumat alcool constituie o evidentă încălcare a obligaţiilor de serviciu, fiind neîntemeiată  apărarea reclamantului în sensul că aparatul etilotest cu care a fost testat nu era valabil la data testării. Astfel, reclamantul a recunoscut în cuprinsul cercetării disciplinare împrejurarea că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se prezenta să execute serviciul de tură de noapte, în intervalul orar 19.00-7.00 în postul de supraveghetor la ... De asemenea, susţinerea potrivit căreia aparatul etilotest nu era în perioada de valabilitate a calibrării  nu poate fi reţinută de vreme ce, potrivit  certificatelor de calibrare nr. DS-ST 5214-2/3.06.2019 şi nr. DS-ST 6098-2/21.01.2020, echipamentul de detecţie gaze corespunde cu specificaţiile tehnice ale producătorului.

Instanţa a observat că pentru fapta săvârşită i-a fost aplicată una dintre cele mai uşoare dintre sancţiunile menţionate în Legea privind statutul poliţiştilor de penitenciare.

Împotriva susmenţionatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o, în esenţă, sub aspectul greşitei respingeri a apărării sale referitoare la faptul că „aparatul etilotest cu care a fost testat nu era în perioada de valabilitate a calibrării şi nici nu s-a procedat la recoltarea probelor biologice de sânge”.

Pentru motivele expuse succint mai sus, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, anularea deciziei contestate.

Reclamantul nu şi-a întemeiat în drept recursul.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând, în principal, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin.(2) Cod de procedură civilă, constatarea nulităţii  recursului şi, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, formulând în acest sens, în esenţă, următoarele apărări:

În susţinerea cererii de recurs recurentul nu invocă niciunul din motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 Cod de procedură civilă.

Simpla reluare a situaţiei de fapt a cauzei şi reiterarea argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspund exigenţelor cerute de art. 488 alin.(1) pct. 8 Cod de procedură civilă, care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 Cod de procedură civilă, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanţei de control judiciar.

Pe fond, hotărârea primei instanţe întruneşte exigenţele legale, raţionamentul juridic adoptat în pronunţarea acesteia fiind pe deplin lămuritor, neexistând niciun motiv pentru casarea hotărârii.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, Curtea a apreciat-o nefondată şi a respins-o ca atare, la termenul din 18.05.2021, având în vedere că din economia cererii de recurs rezultă că nemulţumirea recurentului priveşte greşita interpretare şi aplicare a dreptului material, fiind, deci, subsumabilă temeiului de casare prevăzut la art. 488 alin.(1) pct. 8 C.pr. civ.

Recursul de faţă este nefondat.

Pe fond, soluţia criticată se apreciază a fi legală.

Potrivit dovezilor administrate în cauză,  în data de 22.12.2019  reclamantul a fost planificat să execute serviciul de tură de noapte, în intervalul orar 19.00-7.00, în postul de supraveghetor la ..., iar la intrarea în serviciu  a fost testat cu aparatul etilotest Drager Alcoltest 6820 (seria ARJL-0768) în mod inopinat, aparatul indicând o alcoolemie de 0,78 mg/l în aerul expirat.

În raport de această situaţie de fapt descrisă mai sus, corect reţinută de judecătorul fondului, sunt incidente  dispoziţiile art. 119 şi art. 140 din  Legea nr. 145/2019, art. 6 alin.1 lit. e) din OMJ nr. 2794/C/2004, cât şi cele ale art. 141 din Legea nr. 145/2019, cum, de altfel, a statuat şi prima instanţă, sancţiunea aplicată reclamantului fiind cea mai uşoară dintre cele prevăzute la art. 141 din Legea nr. 145/2019.

Având în vedere îndatoririle stabilite de fişa postului (exempli gratia, „să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, apt fizic şi psihic pentru a executa serviciul), specificul activităţii desfăşurate de reclamant, agent operativ principal I (supraveghere), învestit cu exerciţiul autorităţii  publice potrivit art. 1 din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare,  acesta şi-a asumat un  statut  juridic ce excede dispoziţiilor generale care reglementează raporturile de muncă.

Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 145/2019, personalul din sistemul administraţiei penitenciare este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, prevederile reglementărilor interne şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională.

Totodată, potrivit art. 6 alin. 1 lit. e) din Codul deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2794/C/2004, în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au obligaţia: să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, să respecte întocmai programul de muncă şi să folosească timpul de lucru, resursele materiale şi financiare ale instituţiei în mod eficient şi raţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu”.

Prin urmare, poliţistul de penitenciar este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale, iar răspunderea sa disciplinară se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu şi, în condiţiile angajării acestei răspunderi, este afectată însăşi executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia. 

În condiţiile în care reclamantul a precizat în faţa comisiei de disciplină că, pe fondul unor probleme de familie a consumat alcool în data de 22.12.2019, înainte de a intra în serviciu, cât şi în ziua precedentă, această împrejurare atestă neglijenţa în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pretinsa necalibrare a aparatului etilostest, clamată de reclamant pe durata cercetării disciplinare cât şi pe durata procesului din instanţă, nefiind de natură să releve lipsa vinovăţiei sale, neimportând în acest context concentraţia precisă de alcool din aerul expirat.

În concluzie, nu se confirmă nesocotirea de către prima instanţă a normelor de drept material incidente în speţă, nefiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă. 

Aşa fiind,  urmează a respinge ca nefondat recursul de faţă,  cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate, dând astfel eficienţă dispoziţiilor art. 496 alin.(1) Cod de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare