Litigiu de muncă

Nemotivarea hotărârii instanţei de fond – art. 425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă. Ore suplimentare, bugetar. OUG 114/2018 art. 35.

O asemenea obligaţie nu trebuie absolutizată, motivarea unei hotărâri judecătorești fiind considerată realizată şi atunci când instanţa, deşi a motivat pe scurt hotărârea sa, a examinat totuşi în mod real problemele esenţiale supuse judecăţii, permițând astfel exercitarea controlului judiciar. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, simplă, precisă, fermă, să aibă putere de convingere şi să ofere o înlănţuire, logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunţată în dispozitiv.

Paznic, angajat la ..., solicită spor de 100% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale, conform Codului muncii.

Din materialul probator instanţa a reţinut că programul de lucru este inegal, de 12h/zi urmat de 24 h libere. Ca atare, reclamantul a beneficiat de timp liber corespunzător. Potrivit OUG nr. 114/2018, prin derogare de la art. 21 alin. 2-6 Codul muncii, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul bugetar se va compensa numai cu timp liber corespunzător.

Decizia civilă nr. 177/11.03.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.911/11.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galați s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă ca fiind nefondată.

S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant ..., în contradictoriu cu pârâtul …

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. ... pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul ... prin reprezentant …, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul …, plata sporului de 100% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbătorile legale conform Codului muncii începând cu 01.01.2019.

Motivându-şi în fapt acţiunea a arătat că este angajatul unității pârâte şi începând cu data de 01.01.2019 a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și sărbătorile legale.

 A susţinut că, nu a beneficiat de timp liber corespunzător, întrucât era imposibilă asigurarea continuității permanente și obligatorii a serviciului de asistenţă socială şi, în acest caz, angajatorul avea obligaţia legală de a-i acorda un spor pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și  sărbătorile legale, ce nu putea fi mai mic de 100% din salariul de bază, drepturi băneşti de care nu a beneficiat până la momentul promovării acţiunii.

În susţinerea acţiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri.

În drept a invocat disp. art. 38,  137, 139, 272 din Codul muncii.

Pârâtul, în termen legal a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calității procesuale, având în vedere faptul că, stabilirea salariilor de bază se face conform dispozițiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar eventualele creșteri sau diminuări ale acestora se face cu aprobarea ordonatorului principal de credite, …

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

A învederat că, în cursul lunilor ianuarie-februarie 2019 s-a acordat spor de 100% salariaţilor încadrați în funcția de asistent medical, infirmiere, îngrijitoare și paznici, în limita a 30 ore lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, sume care au fost recuperate în perioada ulterioară acordării acestora, având în vedere disp. art. 35 din OUG nr.114/28 decembrie 2018, potrivit cărora, prin derogare de la prevederile art. 21 alin (l)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, este exclusă plata muncii suplimentare efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile efectuată în perioada 2019-2021, şi aceasta se va compensa numai cu timp liber corespunzător.

În combaterea susţinerilor reclamantei s-a folosit de proba cu înscrisuri.

În drept a invocat disp. Legii nr. 153/2017.

În temeiul disp. art. 258 C.pr.civ. instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Potrivit disp. art. 248 C.pr.civ. instanţa a analizat cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâtul ...

Calitatea procesuală reprezintă îndreptăţirea reclamantului sau pârâtului de a figura într-un proces.

Au această calitate titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă), respectiv cel obligat în acelaşi raport (calitate procesuală pasivă).

Atât calitatea procesuală activă, cât şi cea pasivă trebuiesc justificate de către reclamant prin indicarea motivelor de fapt şi de drept şi a obiectului pretenţiei sale, iar instanţa este obligată să le verifice.

Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.

În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul … pentru a fi obligat la plata sporului de 100% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbătorile legale începând cu 01.01.2019.

Din conţinutul contractului individual de muncă se reține că reclamantul are calitate de salariat la pârâtul chemat în judecată, aşa încât a dovedit existenţa raporturilor juridice cu acesta, raporturi care determină calitatea procesuală pasivă pentru a sta în judecată, sens în care se va respinge ca nefondată excepţia invocată. 

Pe fondul cauzei s-au  reţinut  următoarele:

Legislația în vigoare stabilește, prin art.120 din Codul muncii, definiția legală și condițiile de prestare a orelor suplimentare astfel:

„Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la articolul 112, este considerată muncă suplimentară.

Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident”.

Conform articolului 115 din Codul muncii, poate exista și timpul de muncă având o durată specială, care este reglementat astfel, pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii, se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.

Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Conform legii în vigoare, durata maximă a timpului de lucru, cu tot cu orele suplimentare, este de 48 de ore pe săptămână. Cu toate acestea, în mod excepțional, se poate lucra și mai mult de 48 de ore, cu condiția ca media orelor de muncă (calculată pe o perioadă de patru luni calendaristice) să nu depășească 48 de ore pe săptămână.

În prezenta cauză, potrivit copiei contractului individual de muncă nr. … reclamantul este salariat al pârâtului ..., şi prestează activitate ca paznic.

La Cap.J, Salarizare, pct. 3 părţile au negociat că „orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003”.

Din coroborarea graficelor privind activitatea reclamantului cu foile colective de prezenţă pe anul 2019, instanţa reţine că, acesta nu a prestat ore suplimentare, astfel cum a susţinut prin cererea de chemare în judecată.

De altfel, potrivit disp. art. 35 din OUG nr. 114/2018 „(1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin (2) - (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 2019-2021, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.

În concluzie, chiar dacă reclamantul ar fi efectuat ore suplimentare peste programul normal de lucru, aceasta ar fi fost îndreptăţită la timp liber corespunzător, şi nu la plata unui spor, întrucât, norma specială din OUG nr. 114/2018 este de strictă interpretare şi derogă de la norma generală din Codul muncii, conform principiului juridic „specialia generalibus derogant”. 

Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul ... prin reprezentant legal …, criticând-o pentru următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea sporului salarial de 100% din salariul de bază pentru zilele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale conform Codului muncii, începând cu 01.01.2019.

Instanța de fond a interpretat greșit obiectul cererii de chemare în judecată și normele de drept material aplicabile solicitării sale, deoarece nu a solicitat plata orelor suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, ci acordarea sporului salarial de 100% din salariul de bază pentru zilele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale conform Codului muncii, începând cu 01.01.2019.

Începând cu data de 01.01.2019 a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și în zilele de sărbători legale, fiind în imposibilitate de a petrece aceste zile alături de familie sau de cei dragi.

Potrivit art. 137 din Codul muncii, repausul săptămânal este de 48 ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.

Conform art. 139 din Codul muncii privind sărbătorile legale:

(1) Zilele libere de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:

- 1 și 2 ianuarie;

- 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române;

- Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui (a se vedea Legea nr. 64/2018)

- prima și a doua zi de Paști;

- 1 mai;

- 7 iunie (a se vedea Legea nr. 220/2016);

- prima și a doua zi de Rusalii;

- Adormirea Maicii Domnului;

- 30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României;

- 1 decembrie;

- prima și a doua zi de Crăciun;

- două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora (modificat prin Legea nr. 176/2016).

Datorită faptului că a muncit în aceste zile, cuvenite a fi libere, legiuitorul a prevăzut acordarea unui spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, tocmai pentru a compensa munca prestată în zilele de sărbătoare legală, precum și în zilele de sâmbătă și duminică.

Ca documente justificative, care atestă orele lucrate în zilele de repaus săptămânal (sâmbătă și duminică), precum și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, au fost întocmite grafice lunare pentru executarea serviciului în acest sens.

Din cuprinsul graficelor depuse la dosar rezultă clar că și-a desfășurat activitatea în zilele de sâmbătă, duminică și în zilele de sărbători legale, nu a putut primi în compensare nici timp liber corespunzător (având în vedere lipsa de efective la nivelul unității), deoarece era imposibil asigurarea continuității permanente și obligatorii a serviciului de asistență socială.

Nu a solicitat plata unor ore suplimentare, cum în mod eronat a apreciat instanța de fond.

Natura juridică a cauzei este, prin urmare, un conflict de drepturi, determinat de neacordarea unor drepturi salariale prevăzute de lege (art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii), respectiv acordarea sporului salarial de 100% din salariul de bază pentru zilele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale conform Codului muncii, începând cu 01.01.2019.

Art. 38 Codul muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.

În consecință, dreptul la plata sporului de 100% fiind un drept prevăzut de lege, derivat dintr-un raport de muncă, nu poate fi anulat sau neacordat.

Un drept prevăzut de lege nu poate să devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, deoarece s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.

Prin urmare, este îndreptățit să solicite acordarea sporului salarial respectiv de 100% din salariul de bază a orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

Deși în petitul acțiunii a indicat foarte clar obiectul cererii, redat în partea introductivă a hotărârii, judecătorul de fond, în cuprinsul hotărârii și în dispozitiv, își întemeiază eronat motivarea pe plata orelor suplimentare, deși nu a invocat niciodată acest drept.

Sentința apelată este netemeinică și nelegală deoarece, pe parcursul redactării acesteia, judecătorul de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului și a confundat noțiunea de sporul salarial de 100% din salariul de bază pentru zilele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale conform Codului muncii începând cu 01.01.2019, cu noțiunea de ore suplimentare.

Pronunțarea sentinței atacată s-a realizat fără o minimă analiză a obiectului cauzei dedus judecății și fără o analiză atentă a dispozițiilor legale de mai sus, aplicabile orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale; de asemenea, nu s-au avut în vedere nici graficele depuse la dosar în acest sens, conținutul lor fiind foarte clar și fără dubii de a fi confundate.

Obligația instanței de a cerceta fondul cauzei, ca de altfel și obligația motivării hotărârii atacate, consacrate legislativ de art. 425 alin. 1 lit. b) din NCPrCiv vizează stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Instanța de judecată a fost învestită să se pronunțe asupra unor drepturi salariale concrete disputate de părțile cauzei, în împrejurări determinate, iar nu asupra unor probleme de drept ipotetice care vizează aplicabilitatea dispozițiilor legale în mod general, fără o raportare la situația concretă a părților, căci determinarea normelor de drept aplicabile impune în mod necesar lămurirea împrejurărilor factuale ale cauzei, în absența cărora orice raționament juridic este lipsit de fundament.

În speță, pentru a se pronunța asupra aplicabilității dispozițiilor legale invocate, prima instanță trebuia să stabilească mai întâi datele concrete ale împrejurărilor cauzei, precum și numărul orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale pentru a putea pronunța o hotărâre temeinică și legală, nicidecum a unor ore suplimentare.

Or, în cazul său lipsesc astfel de argumente care să indice respectarea dreptului la apărare în raport cu obiectul cauzei dedus judecății.

În aceste condiții, sentința atacată încalcă dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) din NCPrCiv și face imposibilă analiza, în cadrul căii de atac, a legalității hotărârii, în speță fiind încălcate și cerințele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului deoarece nu au fost analizate apărările și susținerile expuse, deși erau elocvente pentru justa soluționare a cauzei.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu a fost respectat de instanța de fond întrucât apărările nu au fost efectiv ascultate adică examinate de instanța sesizată, aceasta nerespectându-și obligația de a motiva hotărârea pronunțată, nefăcându-se dovada că părțile au fost ascultate și analizate efectiv argumentele și mijloacele de probă ale acestora. Această obligație revine instanței naționale care trebuie să motiveze hotărârea atacată, atât în fapt, cât și în drept, sub toate aspectele existente în cererea de chemare în judecată, în caz contrar fiind încălcat accesul liber la justiție.

Prima instanță nu a indicat cu suficientă claritate temeiurile pe care și-a fundamentat hotărârea, în scopul de a face posibil inter alia, ca partea să beneficieze în mod efectiv dreptul la o cale de atac, indicând în conținutul hotărârii atacate motive neclare și confuze, fără o susținere și o motivare în fapt și în drept pe baza cărora s-a respins acțiunea.

Raportat la faptul că a solicitat obligarea la plata drepturilor salariale, instanța de fond era datoare să verifice modalitatea de calcul a orelor respective, prin analiza minimală a înscrisurilor depuse la dosar, după care trebuia să analizeze dispozițiile legale aplicabile acestei situații de mai sus. Hotărârea nu este întemeiată pe argumente juridice și lipsesc dispozițiile legale invocate în cererea de chemare în judecată.

Neprocedând astfel, prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, pronunțându-se asupra unei situații fictive, a orelor suplimentare pe care nu le-a solicitat, fără lămurirea unor aspecte esențiale ale obiectului cererii sale de chemare în judecată, cu nesocotirea dispozițiilor art. 22 alin. 2 din NCPrCiv care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

A solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și obligarea pârâtului la acordarea sporului salarial de 100% din salariul de bază pentru zilele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale conform Codului muncii, începând cu 01.01.2019.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și urm. din Noul cod de procedură civilă, art. 137, 139 și 142 Codul muncii.

Intimatul-pârât ... a formulat întâmpinare, învederând următoarele:

... este o instituție de asistență socială cu personalitate juridică, înființat și administrat de Primăria municipiului ...

Urmare a convocării nr. 1 12/26.03.2019 în data de 28.03.2019 ora 12.00, salariaților … și ... care lucrează în ture/schimburi, cât și în program inegal de lucru, 12 ore lucrate/24 ore liber în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale le-au fost prezentate în vederea însușirii și aplicării corespunzătoare a reglementărilor legale care stau la baza sistării plății suplimentare cu un spor de 100% a orelor lucrate în aceste zile, următoarele:

• Legea-cadru nr. 153/2017, Anexa nr. II, cap. II, art. 2 privind salarizarea personalului din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-sociala, care lucrează în regim de continuitate;

• OUG nr. 114/2018 art. 35, care prin prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea cadru nr.153/2017, cu modificările și completările ulterioare, exclude în perioada 2019-2021 plata muncii suplimentare efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în schimbul normal de lucru, acesta se va compensa numai cu timp liber corespunzător;

• adresa Ministerului Muncii și Justiției Sociale nr. 737/DPS/01.03.2019, ca răspuns la solicitarea nr. 108/06.02.2019.

Atât personalul de specialitate cât și personalul din administrație, din care face parte și paznicul, nu au efectuat ore suplimentare peste durata normală a timpului de lucru, sporul acordat de 100 % pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, plătite dublu, a fost acordat potrivit OUG nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare până la 31.12.2018 anulate prin art. 35 al OUG nr. 114/2018.

A solicitat respingerea apelului formulat de reclamant ca nefondat.

A depus la dosar, în copie, înscrisuri: convocator nr. 112/26.03.2019, Nota de informare nr. 117/28.03.2020, decizia nr. 1/01.01.2019, tabel nominal.

Apelantul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, în esență reiterând apărările formulate prin cererea de apel.

Examinând sentința civilă apelată potrivit motivelor invocate şi dispoziţiilor legale incidente în materie, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Conform prevederilor art. 476 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept, iar potrivit art. 477 instanţa de apel procedează la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

Textele legale enunţate relevă caracterul devolutiv al apelului, limitele devoluţiunii fiind cele prevăzute de art. 461 alin. 1 coroborate cu art. 477 din noul Cod de procedură civilă, astfel încât instanţa de apel analizează legalitatea şi temeinicia soluţiei ce se reflectă în dispozitiv, dar, implicit, şi a considerentelor decisive şi decizorii, care susţin soluţia pronunţată şi cuprind rezolvări ale chestiunilor litigioase aflate în legătură cu soluţia redată în dispozitiv.

În referire la motivul de apel vizând nemotivarea hotărârii, este adevărat că prevederile art. 425 alin. 1 lit. b din noul Cod de procedură civilă instituie obligaţia menționării în considerentele hotărârii judecătoreşti a obiectului cererii şi susţinerilor pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

O asemenea obligaţie nu trebuie însă absolutizată, motivarea unei hotărâri judecătoreşti fiind considerată realizată şi atunci când instanţa, deşi a motivat pe scurt hotărârea sa, a examinat totuşi în mod real problemele esenţiale supuse judecăţii, permiţând astfel exercitarea controlului judiciar.

Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă, fermă, să aibă putere de convingere și să ofere o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunţată în dispozitiv.

Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că prevederile art. 6 din Convenţie obligă tribunalele să-şi motiveze hotărârile, dar această obligaţie nu trebuie înţeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor din  proces. Din moment ce art. 6 obligă jurisdicţiile să-şi motiveze deciziile, dar nu şi la a răspunde la fiecare argument care nici nu a influenţat soluţia litigiului, nu se poate considera că instanţa a adoptat o hotărâre nemotivată (Decizia din 28.03.2000, în Cauza Jorgerim et Lege împotriva Franţei).

În speță, prima instanţă a analizat circumstanţele particulare ale cauzei, iar hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea în pronunţarea unei atare soluţii. Faptul că apelantul-reclamant nu este de acord cu interpretarea dată situaţiei de fapt şi prevederilor legale incidente, criticându-le ca atare, nu înseamnă și o lipsă a argumentelor, ce au fost reţinute de prima instanță prin indicarea unor temeiuri de fapt şi de drept aplicabile speţei dedusă judecăţii.

În speță, obiectul judecății îl constituie pretențiile reclamantului ... formulate prin reprezentantul legal …, vizând obligarea pârâtului ... la plata unui spor de 100% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbătorile legale conform Codului muncii, începând cu 01.01.2019.

De menționat faptul că reclamantul ... are calitatea de salariat, fiind angajat în funcția de paznic în cadrul ... începând cu data de 14.06.2017, conform contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților.

Este adevărat că graficele de lucru întocmite și depuse la dosar de către angajator aferente perioadei ianuarie 2019-decembrie 2019 atestă desfășurarea de către reclamant a activității și în zile de sâmbătă, duminică și sărbători legale.

Însă, programul de lucru era unul inegal, de 12 ore/zi urmat de 24 ore libere. Ca atare,  potrivit apărărilor constant formulate de pârât și înscrisurilor depuse în cauză, reclamantul a beneficiat de timp liber corespunzător.

 Totodată, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 din OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2) - (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 2019 - 2021, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.

În consecință, așa cum a reținut și prima instanță, dispozițiile legale sus-menționate dădeau dreptul reclamantului numai la compensarea cu timp liber corespunzător, asemenea prevederi având un caracter derogatoriu de la normele cu caracter general instituite prin Codul muncii și Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate  cu prevederile art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul ... prin reprezentant legal … împotriva sentinței civile nr. 911/11.11.2020 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. ...

Domenii speta

Spete similare