Infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă. Elementele constitutive

În fapt s-a reținut că inculpatul ..., în calitate de administrator al ..., în cursul lunii octombrie 2018, nu l-a instruit pe numitul ... din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, trasându-i în data de 19.10.2018 ca sarcina de serviciu să folosească un utilaj de tip ifron care nu corespundea din punct de vedere tehnic, fiind astfel încălcate prevederile art. 13 litera h, f şi q din Legea nr. 319/2006, fapt ce a condus la producerea unui accident mortal.

Susținerea inculpatului cum că nu are calitatea de subiect activ al infracțiunii întrucât calitatea de angajator o are societatea, nu poate fi primită deoarece, în calitate de administrator al societății în cauză are atribuții de conducere, organizare şi control în procesul muncii, inclusiv pentru luarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, nerespectarea acestora atrăgând răspunderea sa penală.

Apărarea inculpatului în sensul că victima ... nu era angajatul societății, neavând încheiat contract de muncă, nu-i înlătură răspunderea penală pentru neinstruirea acesteia în domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă întrucât, prin încredințarea sarcinii de a conduce un ifron ce aparţine ... de la ... la ..., victima a primit statutul de lucrător deoarece a fost inclus în categoria „alţi participanţi la procesul de muncă” respectiv „persoane aflate în întreprindere sau/şi unitate cu permisiunea angajatorului”, conform definiţiilor cuprinse în art. 5 lit. a şi c din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, modificată.

Din probele administrate în cauză rezultă cu prisosință că inculpatul a primit la muncă victima  ..., care nu avea încheiat contract de muncă şi, pe cale de consecinţă, nu i s-au prelucrat normele de securitate şi sănătate în  muncă.

Susţinerea inculpatului cum că a avut convingerea că ... se prezentase pentru încheierea contractului de muncă nu-i înlătură răspunderea întrucât, cu atât mai mult, trebuia să se sigure că aceasta fusese instruită în ceea ce privește normele de securitate şi sănătate în  muncă.

Inculpatul a încălcat disp. art.13 lit. h din Legea nr. 319/2006 deoarece nu a asigurat informarea victimei, anterior primirii la muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire și de protecție necesare.

De asemenea, a încălcat disp. art.13 lit. f din Legea nr. 319/2006 deoarece nu a asigurat și nu a controlat cunoașterea și aplicarea de către victimă a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și de protecție stabilit, precum și a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă, prin lucrătorii desemnați, prin propria competență sau prin servicii externe.

Totodată, a încălcat și disp. art.13 lit. q din Legea nr. 319/2006 deoarece nu a asigurat echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea victimei, infronul încredințat prezentând defecțiuni tehnice, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică, defecțiune pe care victima a încercat să o remedieze dar, nefiind instruită în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, a generat accidentul care a condus la decesul acesteia.

Chiar dacă inculpatul a externalizat activitatea de instruire  în domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă, acesta nu a făcut vreo dovadă că a cerut societății respective instruirea victimei în acest domeniu.

Susținerea inculpatului cum că pentru infracțiunea de ucidere din culpă s-a dispus clasarea, nu-i înlătură răspunderea penală pentru neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, cele două infracțiuni având obiecte juridice diferite (relațiile sociale referitoare la dreptul la viață și, respectiv,  cele referitoare la securitatea și sănătate în muncă) și urmări diferite (prima fiind de rezultat – moartea victimei, a doua de pericol – crearea unei stări de pericol iminent de producere a unui accident de muncă).

Urmarea imediată a faptelor inculpatului este crearea unei stări pericol social pentru relațiile sociale care reclamă instruirea tuturor persoanelor care participă la procesul muncii în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă implicit din săvârșirea faptei.

Inculpatul a acționat cu intenție, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv că, prin primirea la muncă a unei persoane, fără a avea contract de muncă şi fără a i se prelucra normele de protecţie a muncii, se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

În consecință, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea), cât și cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției), ale infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 al. 1 Cod penal, infracțiune care este nejustificată și imputabilă inculpatului  ...

Prin urmare, cererea inculpatului  de achitare este nefondată.

Decizia penală nr. 697/A/22.06.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 32/11.03.2021 a Judecătoriei P., în temeiul disp. art. 396  alin. 1 şi 2 C.pr.penală raportat la art. 61 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ...  pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal la pedeapsa amenzii în cuantum de 3.000 lei (200 zile amendă x 15 lei).

În temeiul art. 63 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neplății cu rea-credință a acesteia.

În temeiul art. 397 raportat la art. 25 alin. 5 C.pr. penală, a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de părţile civile ... şi ..., prin reprezentant legal ...

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 3154/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul ... pentru comiterea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de administrator al ..., care în cursul lunii octombrie 2018, nu l-a instruit pe numitul ... din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, trasându-i în data de 19.10.2018 ca sarcina de serviciu să folosească un utilaj care nu corespundea din punct de vedere tehnic, fiind astfel încălcate prevederile art. 13 litera h, f şi q din Legea nr. 319/2006, fapt ce a condus la producerea unui accident mortal a cărei victimă a fost ...

În procedura de cameră preliminară, nu s-au formulat cereri şi nu s-au invocat excepţii, astfel că, prin încheierea din 2.07.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probatoriilor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Inculpatul nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa.

Din examinarea coroborată a probelor administrate în cauză, raportat la învinuirea care face obiectul sesizării instanței și persoana cu privire la care s-a făcut sesizarea, instanța a reținut în fapt următoarele:

La data de 19.10.2017, ora 13, lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei oraş ... au fost sesizaţi prin apelul de urgenţă SNAU 112, de numitul ..., că numitul ... s-a accidentat în timp ce desfăşura diferite activităţi la un ifron, în curtea depozitului aparţinând ..., situată în oraş ..., str. ... nr. ... jud. ...

În momentul deplasării la faţa locului, organele de poliţie au identificat pe numitul ... şi victima .. care a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă ... - Secţia UPU, ulterior decedând.

În aceste condiţii, lucrătorii de poliţie s-au sesizat din oficiu pentru comiterea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen.

... are ca obiect principal de activitate construcţia de drumuri şi autostrăzi, conform certificatului de înregistrare la Registrului Comerţului, iar ca obiect secundar de activitate tăierea şi rindeluirea lemnului, desfăşurată la punctul de lucru situat în oraş ..., str. ... nr. ..., jud. ...

În ultima perioadă această activitate a fost mult restrânsă, cea mai mare parte a personalului fiind redistribuit în alte formaţii, la alte puncte de lucru sau au încetat raporturile de muncă cu ...

Astfel, activitatea la secţia de prelucrare a lemnului situată la adresa mai sus menţionată a fost restrânsă, începând cu luna iunie 2018, la momentul accidentului (19.10.2018), dintre lucrătorii permanenţi rămânând activ şi prezent doar suspectul ..., care fusese şef de formaţie.

La data de 19.10.2018 în depozitul de buşteni rămăsese un stoc de circa 90 m3 lemn de fag şi stejar de diferite diametre şi clase de calitate, nesortaţi, aşezaţi în mai multe stive împrăştiate pe latura de vest a depozitului.

Cu circa trei săptămâni înainte de producere a accidentului, victima ... s-a prezentat la punctul de lucru al societăţii situat în ... str. ... nr. ... jud. Vrancea şi a solicitat un loc de muncă. Cunoscându-1 ca un bun conducător de utilaje, conform declaraţiilor sale, inculpatul ... a acceptat propunerea acestuia şi i-a recomandat să se prezinte cu toate documentele necesare la biroul de personal situat în ... str. ... nr. ... jud. ..., unde se află şi depozitul de buşteni, în vederea întocmirii actelor necesare angajării, pentru că acesta nu ar fi avut în ziua respectivă actele de identitate asupra sa.

Conform discuţiei avute cu administratorul ..., începând de a doua zi, numitul ... s-a prezentat în fiecare dimineaţă între orele 06.30-07.00 la punctul de lucru situat în ... str. ... nr. ..., jud. ..., - Atelierul mecanic, unde inculpatul ... repartiza sarcinile de lucru formaţiilor de muncitori.

Inculpatul ... a arătat că urma să îi încredinţeze numitului ... un buldoexcavator, în cadrul balastierei din punctul ..., ... - oraş ..., dar întrucât utilajul în cauză era defect, ... nu a fost plasat în cadrul unei formaţii anume, rămânând la dispoziţia inculpatului, care era singurul care îi încredinţa diferite sarcini.

Conform depoziţiilor martorilor, la un şantier al societăţii erau necesare nişte elemente de construcţie din lemn de stejar, iar inculpatul ... a decis ca acestea să fie confecţionate din lemnul existent la depozitul situat în ... str. ... nr. ... jud. ..., care era expus la depreciere calitativă din cauza expunerii îndelungate la intemperii.

Pentru acest lucru era nevoie de un utilaj pentru manevrarea buştenilor în vederea sortării acestora şi de lucrători în secţia de prelucrare a lemnului.

În acest sens, în data de 19.10.2018 ... a fost trimis de către inculpatul ... să aducă din sat ..., com. ..., jud. ..., un ifron aparţinând ... care fusese împrumutat temporar către ...

Anterior, în ziua de 18.10.2018 la ora 07:31:03, inculpatul ... îl contactează telefonic pe numitul ..., administrator al ... şi poartă următoarea discuţia legată de faptul că îl va trimite pe „...” - ... pentru a lua ifronul, după ce în prealabil  îl întrebă dacă şi-a reparat ifronul, răspunsul fiind pozitiv (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 04.11.2018).

De asemenea, în ziua de 19.10.2018 la ora 07:46:45, are loc o altă discuţie telefonică între numitul ... (administrator al ...) şi inculpatul ... despre faptul că înainte să ia ifronul, numitul ... va încărca cu material lemnos camionetele firmei administrate de numitul ...

Astfel, în dimineaţa zilei de 19.10.2018 numitul ... s-a deplasat cu autoturismul său la punctul de lucru din str. ... nr. ..., iar după ce a primit ca sarcină să aducă ifronul, s-a deplasat cu acelaşi autoturism la depozitul din str. ... nr. ..., iar din acea locaţie, cu o maşină care transporta muncitori ai ..., până la depozitul ..., societate administrată de numitul ...

După ce a terminat de încărcat camionetele societăţii ..., la ora 09:36:09, ... l-a contactat telefonic pe numitul ... şi a purtat o discuţie în cadrul căreia l-a anunţat pe acesta că a terminat de încărcat lemnul şi doreşte să plece cu ifronul, întrucât are treabă, solicitându-i lui ... prezenţa la depozitul .. din satul ...

Conform declaraţiilor suspecţilor ... şi ..., numitul ... a ajuns cu ifronul în depozitul aparţinând de ... în jurul orelor 10.30 -11.00, şi s-a apucat să desfacă stivele de buşteni cu ajutorul ifronului. În curtea depozitului se mai afla şi suspectul ...

Din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că în jurul orelor 13.50 numitul ..., în timp ce motorul utilajului era pornit şi cuplat în treapta 3 de viteză, a coborât din postul de comandă pentru a schimba un şurub şi o piuliţă la tija inversorului, a intrat sub utilaj şi acţionând asupra tijei respective, ifronul s-a pus în mişcare şi 1-a accidentat mortal.

La orele 13.55 suspectul ... a sesizat prin S.N.U.A.U. 112 producerea evenimentului, solicitând ajutor medical.

În continuare, victima ... a fost preluată de ambulanţă fiind transportată la U.P.U. ... unde a decedat la orele 15.40.

 Inculpatul, prin Notele de concluzii depuse la dosar la termenul din 25.02.2021, a susţinut că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, în sensul lipsei calităţii de subiect activ, a laturii materiale şi a vinovăţiei, precum şi lipsa calităţii victimei de subiect pasiv al infracţiunii.

De asemenea, a susţinut că nu este corectă încadrarea juridică a faptei, cercetarea penală trebuia făcută în baza art. 349 alin. 2 C.pen., nu în baza art. 349 alin. 1 C.pen.

A mai arătat că nu se poate reţine că administratorul societăţii, persoană fizică, răspunde penal, în condiţiile în care sancţiunea contravenţională a fost aplicată de către ITM persoanei juridice, cu atât mai mult cu cât disp. art. 349 C.pen., trebuie coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.

În speţă, a apreciat că nu se poate reţine existenţa unui accident de muncă, neexistând un raport contractual angajator-angajat şi, implicit, neexistând un raport de cauzalitate între acţiune/inacţiune şi accident.

Accidentul produs a fost rezultatul propriilor acţiuni ale victimei ...

De asemenea, a mai arătat că nu pot fi reţinute în sarcina inculpatului faptele prevăzute de art. 349 alin. 1 C.pen. şi nici cele prev. de art. 13 lit. h, f, q din Legea nr. 319/2006.

A mai susţinut că din procesul verbal de cercetare  nr. 7M/2018, întocmit de ITM ..., a rezultat că ... avea întocmită evaluarea de risc de accidente şi/sau îmbolnăvire profesională pentru activitatea desfăşurată, inclusiv instrucţiuni proprii de ...

A solicitat achitarea, în temeiul disp. art. 396 alin. 5 C.pr.penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.penală.

Raportat la susţinerile inculpatului, instanţa a reţinut:

Situaţia premisă: ... a decedat în incinta sediului ..., în îndeplinirea unor sarcini care i-au fost trasate de inculpatul ..., în condiţiile în care nu avea încheiat un contract de muncă la această societate. Societatea a fost sancţionată contravenţional pentru că nu a încheiat contractul de muncă în condiţiile Codului muncii.

Potrivit art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă sunt alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, [...] şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

În speţă, victima ... s-a aflat în incinta punctului de lucru al societăţii cu acordul inculpatului ... Din declaraţiile inculpatului a rezultat că, după ce a discutat prima dată cu victima, cu cca trei săptămâni înainte de producerea accidentului, a doua zi aceasta s-a prezentat la garaj şi i-a spus că se va ocupa de reparaţia utilajului, după care s-a prezentat la locul de muncă. Reparaţia utilajului s-a prelungit şi l-a folosit pe ...  la diferite activităţi, nefiind luat în evidenţa vreunei formaţii, ca să fie pontat, urmând să lucreze pe acest utilaj. Or, în condiţiile în care, aşa cum a susţinut inculpatul, avea reprezentarea că victima avea încheiat contract de muncă, susţinerea că nu a fost luat în evidenţa vreunei formaţii, ca să fie pontat,  dovedeşte că inculpatul nu a spus adevărul.

 Dacă victima ar fi avut contract de muncă, acest contract trebuia să cuprindă toate menţiunile prevăzute de art. 17 Codul muncii, inclusiv să fie semnat de administratorul societăţii, respectiv inculpatul.

 Inculpatul a recunoscut că, în ziua de 19.10.2018, l-a trimis pe ... să ia ifronul de la ..., însă a susţinut că a avut convingerea că ... se prezentase pentru încheierea contractului de muncă.

Susţinerea inculpatului a fost contrazisă de martora ..., angajata ... care se ocupă cu încheierea contractelor de muncă. Aceasta a declarat că, mai întâi, persoanele care vor să se angajeze discută mai întâi cu administratorul ... şi, în urma acordului verbal al acestuia, persoana se prezintă în vederea încheierii contractului de muncă. Or, din probele administrate a rezultat că victima ... - ... nu  avea încheiat contract de muncă, ceea ce înseamnă că administratorul ... nu şi-a dat acordul şi, cu toate acestea, i-a trasat sarcini, chiar în dimineaţa producerii accidentului.

Din declaraţia dată de martorul ..., dată în cursul cercetărilor penale la data de 25.10.2018, a rezultat că, în dimineaţa de 19.10.2018 - ziua producerii accidentului, inculpatul i-a spus că a vorbit cu ... şi acesta urma să aducă utilajul-ifron de la ...

Martorul ... a declarat în cursul urmăririi penale, la data de 7.11.2018 că ... a lucrat la ..., iar de aproximativ o lună şi jumătate a aflat de la acesta că lucra la ..., pe un buldoexcavator. A declarat că, în dimineaţa de 19.10.2018, l-a văzut pe ... când a intrat în curtea ... şi s-a urcat pe ifron, a încărcat două camionete cu buşteni, după care a plecat spre ...

Martorul ..., administratorul ..., a declarat în cursul urmăririi penale, în data de 19.10.2018 că, în 19.10.2018, în jurul orelor 07.30, a fost sunat de ... care i-a spus că are nevoie de un ifron şi că îl trimite pe ... - ... să-l ia. ... era bucuros că şi-a luat o altă maşină (de aproximativ două-trei săptămâni) şi era mulţumit că dl. ... îi dădea de muncă, pentru care era şi mai bine plătit, plata făcându-se în fiecare sâmbătă.

Că discuţia dintre martorul ... şi inculpat a avut loc, a rezultat şi din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpat şi martorul ... din dimineaţa zilei de 19.10.2018.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cursul urmăririi penale, respectiv, s-a reţinut: Cartea tehnică – instrucţiunile de exploatare şi întreţinere ale încărcătorului frontal IFRON-204 prevede următoarele reguli fundamentale în exploatarea încărcătorului frontal şi prescripţiuni de protecţia muncii: se interzice deservirea încărcătorului de către personal  care nu a fost instruit în acest sens, conducerea şi deservirea încărcătorului în exploatare se va face numai de persoane titular pe vehicul, cu pregătirea şi calificarea tehnică a acestui vehicul specializat. De asemenea, s-a reţinut că IFRONUL manipulat de către victima ... nu avea efectuate la data de 19.10.2018, întreţinerile tehnice şi verificările impuse de prevederile din Cartea tehnică.

Având în vedre concluziile raportului de expertiză tehnică, coroborate cu cele ale expertizei medico-legale şi cu celelalte probe administrate în cauză, a rezultat că decesul victimei ... s-a produs datorită faptului că acesta a încercat să facă o reparaţie la ifron, respectiv să schimbe un şurub şi o piuliţă la tija inversorului, a intrat sub utilaj şi acţionând asupra tijei respective, ifronul s-a pus în mişcare şi 1-a accidentat mortal.

Vinovăţia în ceea ce priveşte faptul că ... a ajuns să lucreze în cadrul societăţii şi să conducă ifronul, revine inculpatului ...

Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare nr. 7 din 07.01.2019 întocmit de către inspectorii din cadrul I.T.M. ..., prin încredinţarea de către inculpatul ... a sarcinii de a conduce un ifron ce aparţine ... de la ... la ..., numitul ... a primit statutul de lucrător deoarece a fost inclus în categoria „alţi participanţi la procesul de muncă” respectiv „persoane aflate în întreprindere sau/şi unitate cu permisiunea angajatorului”, aşa cum prevăd definiţiile cuprinse în art. 5 lit. a şi c din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, modificată.

Angajatorul nu a prezentat niciun document din care să rezulte că victima a fost instruită din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.

Inculpatul ... a încredinţat unui lucrător echipamentul de muncă fără a se fi asigura că cerinţele de securitate şi sănătate sunt respectate şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, fiind nerespectate dispoziţiile art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006.

Potrivit procesului verbal de cercetare nr. 7M/2018 din data de 07.01.2019 întocmit de către inspectorii I.T.M. ... persoana responsabilă de încălcarea dispoziţiilor legale anterior menţionate este inculpatul ...

În ce priveşte lipsa calităţii  de subiect activ, invocată de inculpat, s-a reţinut că angajatorul este cel responsabil de organizarea și asigurarea securității și sănătății în muncă, astfel că răspunderea civilă și contravențională se angajează față de societate și nu față de administratori.

Răspunderea penală, însă se angajează față de persoana responsabilă pentru luarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, adică față de persoanele care conduc, organizează şi controlează procesul muncii, putând fi angajată și față de administratori, în calitatea lor de reprezentanți ai angajatorului persoană juridică.

În speţă, din probatoriul administrat, a rezultat cu certitudine, că inculpatul cunoştea faptul că victima ...  nu avea contract de muncă încheiat.

În ce priveşte vinovăţia, instanţa a reţinut că fapta prevăzută de art. 349 alin. 1 C.pen., se săvârşeşte cu intenţie, care poate fi şi indirectă. Or, cu atât mai mult cu cât inculpatul are foarte mulţi angajaţi, aşa cum a susţinut, trebuia să aibă reprezentarea că, primirea la muncă a unei persoane, fără a avea contract de muncă şi fără a i se prelucra normele de protecţie a muncii, poate crea un  pericol iminent de producere a unui accident de muncă.

Celelalte susţineri ale inculpatului, că victima a acţionat din proprie iniţiativă, că nu trebuia să ajungă la punctul de lucru la care s-a produs accidentul, nu au fost reţinute, din probatoriul administrat rezultând cu certitudine că victima nu avea încheiat contract de muncă şi, pe cale de consecinţă, nu i s-au prelucrat normele de securitate şi sănătate în  muncă.

De asemenea, instanţa nu a avut în vedere declaraţiile date de martori în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa apreciind că declaraţiile date în cursul urmăririi penale, date imediat după producerea evenimentului, sunt cele care exprimă adevărul.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului ..., în calitate de administrator al ..., care în cursul lunii octombrie 2018, nu 1-a instruit pe numitul ... din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, trasându-i în data de 19.10.2018 ca sarcină de serviciu să folosească un utilaj care nu corespundea din punct de vedere tehnic, fiind astfel încălcate prevederile art. 13 litera h, f şi q din Legea nr. 319/2006, fapt ce a condus la producerea unui accident mortal, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 al. 1 Cod penal.

S-a arătat că vinovăția inculpatului a fost demonstrată prin materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătoreşti.

Pentru infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 al. 1 Cod penal, legea prevede o pedeapsă  cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă. 

S-a menționat că, pentru că faptele există și sunt incriminate de legea penală, angajarea răspunderii sale penale se va realiza cu luarea în considerare a criteriilor generale de individualizare reglementate de art. 74 Cod penal, instanța urmând să se raporteze astfel la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor care va fi reținut prin aprecierea condițiilor concrete în care acestea au fost comise, urmarea efectivă produsă. Este adevărat că urmarea produsă este una foarte gravă însă, instanţa a constatat că, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la inculpat, sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale.

Față de cele mai sus expuse, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa cu amenda, conf. art. 61 C.pen., apreciată ca fiind aptă, necesară și suficientă pentru a realiza exigențele de reeducare a inculpatului și de restabilire a valorilor sociale lezate prin faptele acestuia, ca și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, sub aspectul funcției de prevenție generală.

În ceea ce privește acţiunea civilă, s-a reţinut că ... şi ... (fiii minori ai victimei ...)  prin reprezentant legal ..., s-au constituit parte civilă, cu câte 20.000 lei daune morale, pentru fiecare minor şi câte 1.000 lei prestaţii periodice, până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar dacă vor continua studiile, până la 26 de ani.

Având în vedere că s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, văzând și prevederile art. 371 Cod procedură penală, potrivit cărora „Judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței”, instanța a apreciat ca fiind inadmisibilă acțiunea civilă promovată doar ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. 1 Cod penal, care este o infracțiune de pericol și nu una de rezultat, care să producă în mod direct un prejudiciu.

În consecință, în temeiul art. 397 raportat la art. 25 alin. 5 C.pr. penală, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de părţile civile ... şi ..., prin reprezentant legal ...

Împotriva hotărârii judecătoreşti a declarat apel inculpatul ..., solicitând achitarea în baza dispoziţiilor art. 396 alin. 5 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală. A arătat că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a normelor ..., că lipsește calitatea sa de subiect activ al infracțiunii întrucât calitatea de angajator o are societatea, nu administratorul societăţii, că lipsește calitatea de angajat al victimei şi nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 319/2006, actualizată, că nu exista legătură de cauzalitate între neinstruirea victimei și producerea accidentului deoarece nu exista un raport juridic de muncă între angajator şi angajat la acel moment, că s-a dispus clasarea cauzei pentru infracțiunea de ucidere din culpă. A mai precizat că societatea avea un serviciu externalizat cu care se colabora pe linia S.S.M., şefii de formaţiune se ocupau de instruirea persoanelor din subordine, iar victima ... nu avea calitate de angajat.

Procurorul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică. A precizat că inculpatul ... a încredinţat victimei ... sarcina de a conduce un ifron ce aparţinea ..., aflat în punctul ..., ..., victima primind statut de lucrător, deoarece a fost inclus în categoria de „alţi participanţi la procesul de muncă”. A arătat că răspunderea penală se angajează faţă de persoana responsabilă pentru luarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, faţă de persoanele care conduc organizarea şi controlează procesul muncii, răspunderea putând fi angajată şi faţă de administrator în calitatea sa de reprezentant al angajatorului – persoană juridică.

Apelul este nefondat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 alin.2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei penale comise de acesta.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare nr. 7 din 07.01.2019 întocmit de către inspectorii din cadrul I.T.M. ..., raportul de expertiză tehnică, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile din cursul urmării penale a  martorilor ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpat şi martorul ..., parțial declarațiile inculpatului, rezultă că inculpatul ..., în calitate de administrator al ..., în cursul lunii octombrie 2018, nu 1-a instruit pe numitul ... din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, trasându-i în data de 19.10.2018 ca sarcina de serviciu să folosească un utilaj de tip ifron care nu corespundea din punct de vedere tehnic, fiind astfel încălcate prevederile art. 13 litera h, f şi q din Legea nr. 319/2006, fapt ce a condus la producerea unui accident mortal.

Susținerea inculpatului cum că nu are calitatea de subiect activ al infracțiunii întrucât calitatea de angajator o are societatea, nu poate fi primită deoarece, în calitate de administrator al societății în cauză are atribuții de conducere, organizare şi control în procesul muncii, inclusiv pentru luarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, nerespectarea acestora atrăgând răspunderea sa penală.

Apărarea inculpatului în sensul că victima ... nu era angajatul societății, neavând încheiat contract de muncă, nu-i înlătură răspunderea penală pentru neinstruirea acesteia în domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă întrucât, prin încredințarea sarcinii de a conduce un ifron ce aparţine ... de la ... la ..., victima a primit statutul de lucrător deoarece a fost inclus în categoria „alţi participanţi la procesul de muncă” respectiv „persoane aflate în întreprindere sau/şi unitate cu permisiunea angajatorului”, conform definiţiilor cuprinse în art. 5 lit. a şi c din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, modificată.

Din probele administrate în cauză rezultă cu prisosință că inculpatul a primit la muncă victima  ..., care nu avea încheiat contract de muncă şi, pe cale de consecinţă, nu i s-au prelucrat normele de securitate şi sănătate în  muncă.

Susţinerea inculpatului cum că a avut convingerea că ... se prezentase pentru încheierea contractului de muncă nu-i înlătură răspunderea întrucât, cu atât mai mult, trebuia să se sigure că aceasta fusese instruită în ceea ce privește normele de securitate şi sănătate în  muncă.

Inculpatul a încălcat disp. art.13 lit. h din Legea nr. 319/2006 deoarece nu a asigurat informarea victimei, anterior primirii la muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire și de protecție necesare.

De asemenea, a încălcat disp. art.13 lit. f din Legea nr. 319/2006 deoarece nu a asigurat și nu a controlat cunoașterea și aplicarea de către victimă a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și de protecție stabilit, precum și a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă, prin lucrătorii desemnați, prin propria competență sau prin servicii externe.

Totodată, a încălcat și disp. art.13 lit. q din Legea nr. 319/2006 deoarece nu a asigurat echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea victimei, infronul încredințat prezentând defecțiuni tehnice, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică, defecțiune pe care victima a încercat să o remedieze, dar nefiind instruită în domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă, a generat accidentul care a condus la decesul acesteia.

Chiar dacă inculpatul a externalizat activitatea de instruire  în domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă, acesta nu a făcut vreo dovadă că a cerut societății respective instruirea victimei în acest domeniu.

Susținerea inculpatului cum că pentru infracțiunea de ucidere din culpă s-a dispus clasarea, nu-i înlătură răspunderea penală pentru neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, cele două infracțiuni având obiecte juridice diferite (relațiile sociale referitoare la dreptul la viață și, respectiv,  cele referitoare la securitatea și sănătate în muncă) și urmări diferite (prima fiind de rezultat – moartea victimei, a doua de pericol – crearea unei stări de pericol iminent de producere a unui accident de muncă).

Urmarea imediată a faptelor inculpatului este crearea unei stări pericol social pentru relațiile sociale care reclamă instruirea tuturor persoanelor care participă la procesul muncii în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă implicit din săvârșirea faptei.

Inculpatul a acționat cu intenție, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv că prin primirea la muncă a unei persoane, fără a avea contract de muncă şi fără a i se prelucra normele de protecţie a muncii, se creează un  pericol iminent de producere a unui accident de muncă, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

În consecință, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea), cât și cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției), ale infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 al. 1 Cod penal, infracțiune care este nejustificată și imputabilă inculpatului ...

Prin urmare, cererea inculpatului  de achitare este nefondată.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă individualizare, atât în ceea ce privește alegerea acesteia, amenda penală, cât și  cu privire la proporționalizarea ei.

Astfel, s-a ținut cont de gravitatea faptei și de urmările tragice produse, respectiv decesul unei persoane, dar și de faptul că s-a dispus clasarea față de inculpat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, reținându-se culpa exclusivă a victimei.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut că nu are antecedente penale, este căsătorit, este integrat în societate, desfășoară o activitate economică, dar nu a recunoscut fapta.

Prin urmare, cuantumul de 200 zile-amendă, orientat spre minimul special,  a fost corect stabilit raportat la criteriile prev. de art.74 Cod penal, respectiv gravitatea relativ medie a infracțiunii și periculozitatea nu foarte mare a inculpatului.

Totodată, și cuantumul unei zile amendă, de 15 lei/zi-amendă (orientat spre minimul special), a fost just stabilit, raportat la situația sa materială și obligațiile sale legale, având în vedere că acesta realizează venituri din activitatea economică desfășurată, dar nu există date privind veniturile sale concrete, efective, și nici persoanele aflate în întreținere.

În consecinţă,  în baza disp. art.  421  pct. 1 lit. b C.proc.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul ...  împotriva sentinţei penale apelate.

Domenii speta

Spete similare