Aprecierea probelor. Art. 103 Cod procedura penala

Probele efectuate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a unui inculpat, iar faptul că, instanța este obligată să verifice legalitatea lor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării celor din faza de urmărire penală.

În acest sens, în analizarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, instanța de apel, își va însuși starea de fapt stabilită prin actul de sesizare a instanței, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanței de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet și magistrați în evaluarea și interpretarea probelor cu privire la această infracțiune. Aceasta nu înseamnă, însă, stabilirea faptei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci, fie concordanța acestor probe cu cele administrate în cadrul cercetării judecătorești, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe și, reținerea de către instanța de apel, ca fiind mai credibile, în consonanță cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Aprecierea pe care instanța de apel o acordă probelor administrate în cauză, referitor la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat de către inculpat, este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se considera că, s-ar fi încălcat vreunul dintre principiile instituite în această materie prin art. 1 - 4 C.p.p., respectiv art. 97 – 103 C.p.p.

 Or, în condițiile în care inculpatul …… a negat fapta pentru care a fost trimis în judecată, fără a invoca sau invocând aspecte care nu sunt confirmate de nici o altă probă și nu se coroborează cu vreo altă împrejurare de natură a convinge că, declarațiile sale sunt expresia adevărului, nu se poate aprecia că, ar exista un dubiu care să profite acestuia.

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2022:003.001243

Dosar nr. ……..

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 1243

Şedinţa publică de la data de 29 septembrie 2022

Instanța constituită din:

PREŞEDINTE - ……….. – Judecător

Judecător - ………

Grefier - ………

Ministerul Public reprezentat de procuror ……., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

....................

Pe rol, soluționarea apelului promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINŢI împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ……. privind pe intimatul-inculpat ……….

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 28 iunie 2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 406 alin. 1 C.p.p., a stabilit termen pentru deliberare, redactare și pronunțare la data de 11 august 2022; ulterior, prin Încheierea de ședință din data de 11.08.2022, în baza art. 391 alin. 3 C.p.p. s-a amânat pronunțarea în cauză la data de 09 septembrie 2022, iar prin încheierea de ședință din data de 09.09.2022, în temeiul art. 391 alin 3 si art. 405 alin 1 C.p.p. s-a amânat deliberarea, redactarea și pronunțarea la data de azi - 29 septembrie 2022, când s-au hotărât următoarele:

C U R T E A,

Asupra cauzei penale de față;

Reține că, prin sentința penală nr. 78 din data de 28 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. …….., în temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen. a fost achitat inculpatul ……. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 – art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. s-au respins acţiunile civile exercitate de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă ……. şi partea civilă ……., faţă de inculpatul ………..

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 868 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, desemnat conform delegaţiei nr. …../10.07.2017 emisă de Baroul ……..; în baza art. 276 C.p.p. s-a respins cererea formulată de partea civilă …….., de obligare a inculpatului ……. la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu apărător ales.

………………………………………………………………………………………………………….

Instanța de apel, examinând sentința atacată, apreciază că instanța de fond, în mod netemeinic, a stabilit nevinovăția inculpatului …..pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev de art. 32 alin. 1 C.p. rap la art. 188 alin. 1 și 2 C.p., art. 189 alin. 1 lit. e C.p., motiv pentru care, instanța de control judiciar va analiza cauza în limitele cu care a fost investită.

Menționăm, de asemenea, că probele efectuate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a unui inculpat, iar faptul că, instanța este obligată să verifice legalitatea lor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării celor din faza de urmărire penală.

În acest sens, în analizarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, instanța de apel, își va însuși starea de fapt stabilită prin actul de sesizare a instanței, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanței de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet și magistrați în evaluarea și interpretarea probelor cu privire la această infracțiune. Aceasta nu înseamnă, însă, stabilirea faptei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci, fie concordanța acestor probe cu cele administrate în cadrul cercetării judecătorești, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe și, reținerea de către instanța de apel, ca fiind mai credibile, în consonanță cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Așa cum am arătat și mai sus, coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, instanța de apel este datoare să examineze cauza, acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (cauza Sunday Times din 26 mai 1979).

Așadar, instanța de apel apreciază că, vinovăția inculpatului Avram Ion în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev de art. 32 alin. 1 C.p. rap la art. 188 alin. 1 și 2 C.p., art. 189 alin. 1 lit. e C.p., dedusă judecății, rezultă din coroborarea tuturor probelor existente la dosar, administrate atât în faza de urmărire penală, cât și, nemijlocit, în fața instanței de apel, mai sus făcându-se trimitere la toate mijloacele de probă existente în cauză, care dovedesc cu certitudine existența acestei vinovății.

În consecință, instanța constată că, toate apărările formulate de inculpatul ……. nu au bază faptică reală, astfel încât, nu vor fi avute în vedere, urmând a fi înlăturate ca nesincere și făcute pro causa, neputând să răstoarne - potrivit dispozițiilor legale – probele care-l incriminează. Invocarea nevinovăției de către inculpat contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză, iar simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, modalitatea de apărare utilizată de către inculpat, respectiv negarea realității stabilită cu probe certe, nu poate influența convingerea instanței cu privire la vinovăția acestuia.

Aprecierea pe care instanța de apel o acordă probelor administrate în cauză, referitor la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat de către inculpat, este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se considera că, s-ar fi încălcat vreunul dintre principiile instituite în această materie prin art. 1 - 4 C.p.p., respectiv art. 97 – 103 C.p.p.

 Or, în condițiile în care inculpatul …… a negat fapta pentru care a fost trimis în judecată, fără a invoca sau invocând aspecte care nu sunt confirmate de nici o altă probă și nu se coroborează cu vreo altă împrejurare de natură a convinge că, declarațiile sale sunt expresia adevărului, nu se poate aprecia că, ar exista un dubiu care să profite acestuia.

Reținând, așadar, vinovăția inculpatului în raport de toate mijloacele de probă administrate în cauză, cu înlăturarea apărărilor formulate de inculpat, față de argumentele menționate mai sus, instanța de apel va dispune condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica, va avea în vedere, în totalitate, criteriile prevăzute art. 74 C.p.

Astfel, individualizarea pedepsei - principiu al răspunderii penale - constă în aceea că, pedeapsa care se aplică pentru o infracţiune, trebuie să fie corespunzătoare nivelului de periculozitate socială pe care aceasta le reprezintă. Pedeapsa, constituie o formă de constrângere juridică specifică dreptului penal; ea reprezintă urmarea încălcării preceptului dintr-o normă juridică penală.

Aşa cum s-a arătat în doctrină, pentru a acţiona ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forţeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influenţeze raţiunea, sentimentul, voinţa acestuia, spre a-l determina să-şi modifice în mod statornic comportamentul. Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă, prin felul şi măsura sa, reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăţie şi periculozitatea făptuitorului, dacă este raţională, convingătoare, justă şi echitabilă.

Constrângerea, ca esenţă a pedepsei, realizează prevenirea săvârşirii de infracţiuni, iar această comportare preventivă se manifestă, atât în raport cu colectivitatea, cât şi cu individul supus sancţiunii penale, ambele forme de prevenţie constituind tocmai scopul pedepsei (constrângerea nu realizează, automat, prevenirea săvârşirii de infracţiuni, ci acţionează prin conştiinţa oamenilor asupra cărora se exercită, interesând structura psihică specifică omului).

Norma penală este activă încă de la intrarea sa în vigoare, exercitând, chiar din acest moment, o influenţă importantă asupra destinatarilor legii, prin sublinierea valorilor sociale ocrotite de normă şi, implicit, a cerinţelor societăţii faţă de membri săi, sădind în conştiinţa lor ideea că fapta ilicită aducând atingere valorilor sociale fundamentale, prejudiciază însăşi interesele lor vitale, ceea ce trebuie să-i determine să adopte o conduită conformă legii. Totodată, prin limitele pedepsei prevăzute pentru încălcarea legii, norma de incriminare este menită să îi îndemne pe destinatarii acestei norme să se abţină de la încălcarea legii pentru a evita aplicarea pedepsei.

Aplicarea unei pedepse juste, retributive, determină, de asemenea, anumite consecinţe pe plan psihologic, atât asupra infractorului pedepsit, cât şi asupra destinatarilor normei penale. Pedeapsa va avea efect preventiv-educativ numai dacă, va ţine seama de toţi factorii care influenţează comportamentul uman. De aceea, au fost stabilite criterii pe care instanţa să le aibă în vedere în opera de individualizare a pedepsei.

Raportând considerentele teoretice de mai sus la cauza de faţă, constatăm că, inculpatul Avram Ion nu este la primul conflict cu legea penală, la data săvârșirii infracțiunii din cauza de față aflându-se în stare de recidivă postexecutorie (a fost condamnat definitiv prin s.p. nr. 86/22 mai 2015, definitivă prin d.p. nr. 763/12 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru tentativă a infracțiunea de omor, fiind liberat condiționat la 24 aprilie 2018 cu un rest de pedeapsă neexecutată de 245 zile), fiind așadar condamnat anterior pentru o infracțiune de violență, ceea ce dovedește o periculozitate sporită a acestuia, de care nu se poate face abstracție în procesul de individualizare a pedepsei.

De asemenea, instanţa de apel va avea în vedere - pe lângă criteriile menţionate mai sus - şi atitudinea de nerecunoaştere a infracţiunii pentru care va dispune condamnarea în prezenta cauză a inculpatului, acesta dovedind, astfel, o lipsă de asumare a comportamentului său infracţional, însă, această atitudine a inculpatului nu poate justifica condamnarea la o pedeapsă orientată către maximul special.

Este adevărat că, acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei menționată mai sus, însă, deşi nu este menţionat în mod explicit în art. 6 din Convenţie, dreptul la tăcere şi una dintre componentele sale, şi anume dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul dintre standardele internaţionale recunoscute, care au stat la baza noţiunii de „proces echitabil” consacrată de art. 6 din Convenţie.

Dreptul de a nu contribui la propria acuzare presupune că, într-un proces penal, acuzarea va trebui să-şi fundamenteze dosarul, fără a apela la elemente de probă obţinute prin constrângere sau prin exercitarea de presiuni asupra acuzatului, în acest sens, dreptul menţionat fiind legat de prezumţia de nevinovăţie consacrată în art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

Aşa cum am arătat şi mai sus, pentru a se realiza o individualizare judiciară adecvată a sancţiunii penale, legiuitorul a elaborat o serie de criterii înscrise în art. 74 Cp., după care instanţa se va orienta în stabilirea pedepsei. Chiar dacă în Codul penal nu este prevăzut în mod expres scopul pedepsei, precizăm că, punctul de plecare al individualizării unei pedepse îl constituie chiar determinarea scopului acesteia, căci, numai dacă se lămureşte scopul pedepsei, se poate aprecia care realităţi de fapt sunt semnificative în cazul concret pentru individualizarea pedepsei şi cum trebuie acestea evaluate în condiţiile date. Pedeapsa este un concept complex şi, de aceea, trebuie să se ţină seama de toate semnificaţiile sale, servind în primul rând unei retribuţii juste, corespunzătoare faptei ilicite comise şi vinovăţiei - principiul vinovăţiei apărând ca un criteriu de aplicare a unei pedepse drept, cât şi în mărimea corespunzătoare.

Astfel, în raport de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev de art. 74 Cp., respectiv modul de săvârşire al infracţiunii, mijloacele folosite, scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii, consecințele produse, instanţa de apel apreciază că, este justificată în cauză, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, considerând, de asemenea, justificată izolarea acestuia de comunitate pentru o perioadă de timp.

Așadar, la stabilirea cuantumului pedepsei ce-i va fi aplicată, instanţa de apel va avea în vedere gradul concret de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârşită, urmările produse, antecedentele penale, precum şi împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, respectiv că este o persoană în vârstă de 51 de ani, cu afecțiuni medicale – conform înscrisurilor existente la dosar.

 Pornind de la aceste repete şi ţinând seama de importanţa valorii sociale lezate, instanța de apel apreciază că nu se pot reţine în favoarea inculpatului-intimat circumstanţe atenuante, însă, având în vedere vârsta inculpatului și împrejurarea că, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că prezintă diagnosticul de ”tulburare mixtă de personalitate, amnezie disociativă”, având mai multe internări în spitale de specialitate, se va orienta către o pedeapsă al cărei cuantum să se regăsească spre limita minimă prevăzută de lege.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei ce se va aplica inculpatului intimat - ca urmare a aprecierii de ansamblu asupra faptei săvârşite, a împrejurărilor în care s-a săvârşit, urmările produse,  respectiv circumstanţele personale ale  inculpatului, concretizate în lipsa gradul de instruire și pregătire profesională, atitudinea şi comportamentul anterior în societate, aspecte de natură să accentueze periculozitatea inculpatului şi să releve aptitudinea acestuia de a se îndrepta numai în condițiile executării pedepsei -, instanţa de apel are convingerea că, măsura de individualizare judiciară a detenției, care va fi stabilită pentru inculpat, este singura în măsură să asigure reeducarea acestuia.

Necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia, trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care, în acest domeniu, însemnă aplicarea unei pedepse severe și executarea acesteia în regim privativ de libertate, respectiv un tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă.

Concluzionând, raportat şi la consideraţiile teoretice de mai sus, instanţa de apel, faţă de modul de soluţionare a acţiunii penale, va dispune condamnarea inculpatului Avram Ion la pedeapsa de 13 ani închisoare, iar ca modalitate de executare a acestei pedepse, va dispune executarea în regim de detenție, apreciind că, se impune izolarea acestuia de societate cel puțin pentru o perioadă de timp.

Se apreciază, așadar, că exemplaritatea și coerciția pedepsei aplicate inculpatului-intimat, vor putea fi asigurate prin rigorile impuse de dispoziţiile art. 60 Cod penal, inculpatul trebuind să conştientizeze pe durata executării pedepsei, necesitatea de a respecta strict condiţiile impuse de regimul de executare a pedepsei în detenție, prin aceasta, urmând a se obţine o reeducare concretă şi viabilă a acestuia.

 De asemenea, instanța de apel apreciază că, se impune aplicarea, cu titlu de pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. (constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a o ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani, raportat la gravitatea faptei imputate şi dovedită a fi fost săvârşită de către inculpat, şi care a determinat condamnarea sa.

 Totodată, în baza art. 65 alin. 1 C.p. rap la art. 66 alin 1 lit. a și b C.p., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a o ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Având în vedere dispozițiile imperative prevăzute de art. 4 și art. 7 din Legea 76/2008, modificată, se va dispune prelevarea de la inculpatul …… a probelor biologice, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Cu privire la latura civilă a cauzei se constată că, persoana vătămată ……. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, la data de 13 februarie 2019 (în declarația dată în calitate de persoană vătămată a menționat că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va preciza ulterior, în fața instanței), iar în cursul cercetării judecătorești, prin cererea formulată la 28 octombrie 2019, persoana vătămată a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 50.000 lei, solicitând obligarea inculpatului la plata acestei sume (20.000 lei reprezentând daune materiale constând în cheltuieli cu transportul, tratamente medicale și 30.000 lei reprezentând daune morale).

Conform verificărilor efectuate de instanța de apel în baza de date DEPABD, a rezultat că partea civilă ….. a decedat la data de 10.02.2022 (certificat de deces nr. ….. din 11.02.2022), din cauze care nu au legătură cu leziunile care i-au fost produse prin fapta pentru care inculpatul …..a fost trimis în judecată.

Astfel, potrivit art. 19 alin. 2 C.p.p., și succesorii legali ai persoanei vătămate au dreptul de a se constitui părți civile îpotriva inculpatului ori a părții responsabile civilmente, în cauza de față aflându-ne în ipoteza în care persoana vătămată a decedat dintr-o cauză independentă de infracțiunea săvârșită de inculpat, situație în care, ca principiu, succesorii nu se pot constitui părți civile pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat autorului lor (art. 1391 alin. 4 teza I Cod Civil), adică nu pot solicita obligarea unui inculpat la plata de daune morale cuantificate, prin raportare la suferințele îndurate de autorul lor, însă vor putea să își exercite dreptul de creanță împotriva inculpatului, constând în obligarea acestuia la plata de despăgubiri morale, drept pe care l-au dobândit de la autorul lor prin deschiderea moștenirii, prin modalitatea continuării exercitării acțiunii civile, care a fost pornită ca urmare a constituirii ca parte civilă a autorului lor (art. 1391 alin. 4 teza II Cod Civil), cu condiția ca, moștenitorii să-și fi manifestat opțiunea de continuare a exercitării acțiunii civile în termen de 2 luni de la data decesului părții civile.

Ori, în cauza de față, opțiunea de continuare a exercitării acțiunii civile nu a fost exprimată de moștenitorii părții civile în termen de 2 luni de la data decesului acesteia, neexprimarea opțiunii în acest termen atrăgând imposibilitatea de a exercita în continuare acțiunea civilă în procesul penal.

În această situație însă, raportat și la soluția care va fi adoptată de instanța de apel cu privire la latura penală a cauzei, succesorii persoanei vătămate constituită parte civilă în procesul penal, au posibilitatea – conform art. 20 alin. 4 C.p.p. – de a introduce acțiune la instanța civilă.

De asemenea, din actele dosarului rezultă că, prin cererea formulată la data de 07 iunie 2019, Spitalul Județean de Urgență………. s-a constituit parte civilă în cauză, în termenul prevăzut de lege, cu suma de 22.028,02 lei, cu dobânzi și penalități calculate până la data plății, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate……….

 Conform disp. art. 320 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 republicată, ”persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată”.

Dispozițiile menționate mai sus prevăd faptul că, răspunderea pentru prejudiciile cauzate furnizorului de servicii medicale este atrasă în condițiile legii, fiind astfel incidente dispozițiile Codului Civil privind răspunderea civilă delictuală și, ca urmare, apare ca necesară îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, printre care existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție.

 Pentru soluţionarea laturii civile a cauzei, menţionăm că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instituită prin dispoziţiile codului civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea condiţiilor generale ale răspunderilor, prevede că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiţii referitoare la existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu.

Întrucât, în cauza de faţă, se constată îndeplinite toate condiţiile mai sus, inclusiv condiţiile pentru a se putea obţine repararea prejudiciului (să fie cert şi să nu fi fost reparat încă), acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență ……. urmează a fi soluţionată în raport de principiul general şi obligatoriu, respectiv cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită.

În consecință, se constată că este întemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiind dovedite cheltuielile de spitalizare ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate……, în cuantumul solicitat, în acest sens fiind depus la dosarul cauzei de către partea civilă decontul acestor cheltuieli, astfel încât, va fi admisă și se va dispune obligarea inculpatului …… la plata sumei de 22.028,02 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate ……., cu dobânzi și penalități calculate până la data plății, conform disp. art. 119 - 121 și art. 123 – 127 Cod Procedură Fiscală.

În raport de soluția de condamnare care va fi pronunțată în planul laturii penale, se va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în raport de dispozițiile art. 274 alin. 1 C.p.p., în cuantum de 1.500 lei.

În baza art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul avocatului desemnat din oficiu la instanța de fond, în sumă de 868 lei, respectiv onorariul avocatului desemnat din oficiu la instanța de apel, în sumă de 868 lei, vor fi suportate din fondul M.J.

În raport de aceste considerente, apelul declarat de parchet este fondat, astfel încât, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va fi admis, va fi desființată sentința apelată și, rejudecând, se va dispune în baza art. 396 alin. 2 C.p.p., art. 32 alin. 1 C.p. rap la art. 188 alin. 1 și 2 C.p., art. 189 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., condamnarea inculpatului …… la pedeapsa de 13 ani închisoare, cu aplic. art. 60 C.p.; se va aplica inculpatului pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., pe o durată de 2 ani, iar în baza art. 65 alin. 1 C.p. rap la art. 66 alin 1 lit. a și b C.p., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a o ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 7 din Legea 76/2008, modificată, se va dispune prelevarea de la inculpatul …… a probelor biologice, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 397 alin. 1 și 5 C.p.p., art. 25 alin. 6 C.p.p., se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă pornită în procesul penal de persoana vătămată decedată …...

În baza art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 19 C.p.p. și art. 320 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 republicată, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență ……… și va dispune obligarea inculpatului ……… la plata sumei de 22.028,02 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate ……, cu dobânzi și penalități calculate până la data plății, conform disp. art. 119 - 121 și art. 123 – 127 Cod Procedură Fiscală.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., va fi obligat inculpatul ………. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500 lei.

În baza art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul avocatului desemnat din oficiu la instanța de fond, în sumă de 868 lei, respectiv onorariul avocatului desemnat din oficiu la instanța de apel, în sumă de 868 lei, vor fi suportate din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p.;

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINŢI împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. …….privind pe intimatul-inculpat ……….

Desființează desființată sentința apelată și, rejudecând;

În baza art. 396 alin. 2 C.p.p., art. 32 alin. 1 C.p. rap la art. 188 alin. 1 și 2 C.p., art. 189 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p.;

Condamnă pe inculpatul……. (fiul lui …… şi………., născut la data de …. în com. ………, jud……….i, domiciliat în com. ………., sat………….., jud. …………, posesor al C.I. seria ……… nr……….., CNP ……….) la pedeapsa de 13 ani închisoare, cu aplic. art. 60 C.p., și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., cu titlu de pedeapsă complementară.

 În baza art. 65 alin. 1 C.p. rap la art. 66 alin 1 lit. a și b C.p.;

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a o ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 7 din Legea 76/2008, modificată;

Dispune prelevarea de la inculpatul …….. a probelor biologice, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 397 alin. 1 și 5 C.p.p., art. 25 alin. 6 C.p.p.;

Lasă nesoluționată acțiunea civilă pornită în procesul penal de persoana vătămată ……. (cu ultimul domiciliu în comuna ……, sat ……….., județ …………, decedat la data de …….).

În baza art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 19 C.p.p. și art. 320 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 republicată;

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă ………. (cu sediul în mun………….., jud……….) și obligă inculpatul …….. la plata sumei de 22.028,02 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate ………, cu dobânzi și penalități calculate până la data plății, conform disp. art. 119 - 121 și art. 123 – 127 Cod Procedură Fiscală.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p.;

Obligă inculpatul Avram Ion la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500 lei.

În baza art. 275 alin. 6 C.p.p.;

Onorariul avocatului desemnat din oficiu la instanța de fond, în sumă de 868 lei, respectiv onorariul avocatului desemnat din oficiu la instanța de apel, în sumă de 868 lei, vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 29 septembrie 2022.

Preşedinte, Judecător,

 …… ……….

Grefier,

………………

Red. jud.: ………

Jud. fond:……….

Tehnored.: ……- 29 septembrie 2022

Domenii speta

Spete similare