Dreptul muncii. Asigurări sociale - contestaţie decizie de pensionare. Necesitatea dovedirii încadrării în situațiile descrise la art. 30 alin. 1 lit. i din Legea nr. 263/2010 prin înscrisuri eliberate de angajator.

Curtea are în vedere faptul că pentru aplicarea art. 55-56 din Legea 263/2010, solicitanții drepturilor de pensie trebuie să facă dovada că se încadrează în situațiile descrise la art. 30 alin. 1 lit. i din Legea nr. 263/2010, respectiv ca au desfășurat activități de producție, mentenanță şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune/unitățile de extracție a cărbunelui și că a avut calitatea de personal implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui.

Această dovadă se face în condițiile art. 103(2) din L. 263/2010, potrivit cu care cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana.

Prin sentinţa civilă nr. ....., pronunțată de Tribunal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ...., în contradictoriu cu pârâta .....

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin decizia de pensie nr....... emisă de Casa Județeană de Pensii ...... a fost respinsă pensia pentru limita de vârstă reclamantului, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare, vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite şi legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de lege.

Reclamantul a contestat această decizie solicitând să se constate că beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani  întrucât a lucrat peste 30 de ani în condiții speciale, având vârsta de peste 52 ani şi să calculeze punctul de pensie conform contributivității la sistemul unitar de pensie.

Reclamantul a invocat totodată nulitatea deciziei pentru încălcarea dispozițiilor art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, susținând că de la data depunerii cererii de pensionare şi până la data emiterii soluției contestației au trecut mai mult de 45 de zile, că motivarea în fapt este sumară, chiar inexistentă, iar motivarea în drept este eronată, nefiind avute în vedere modificările Legii nr. 263/2010 prin Legea nr. 197/2021, ceea ce echivalează cu nemotivarea în drept a deciziei.

În ceea ce privește nulitatea deciziei de pensie instanța reține că potrivit art. 106  din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare:

 ,,(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.

 (2) Decizia prevăzută la  alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.”

În speță, reclamantul a formulat cererea de pensionare la data de  ......, iar pârâta a emis decizia contestată la data de ......., respectarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 106 alin.(1) din Legea nr. 263/2010 pentru soluţionarea cererii de pensionare.

De altfel, termenul de 45 de zile prevăzut de art. 106 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este un termen a cărui nerespectare atrage nulitatea deciziei prin care se soluționează cererea de pensionare, ci atrage, eventual, sancțiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovați de nerespectarea lui și prin urmare nu sunt întemeiate susținerile reclamantului referitoare la nulitatea deciziei de pensie.

În ceea ce priveşte motivarea deciziei de respingere a cererii de pensionare, instanța a constatat că în conținutul acesteia, la rubrica „Motivare” s-a făcut mențiunea că „Nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare: vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite şi legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de lege”.  De asemenea, la punctul D din decizia de pensionare sunt menționate datele care au condus la stabilirea drepturilor de pensie, unde se menționează vârsta la data pensionării, vârsta standard de pensionare în sistemul public, reducerea vârstei standard de pensionare. Prin urmare, instanţa a considerat că decizia contestată a fost motivată în fapt.

În același timp, în decizia de pensie Casa Județeană de Pensii Gorj a invocat art. 55 din Legea nr. 263/2010, ce reglementează pensionarea pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a stagiului de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, grupa I de muncă, grupa a II-a de muncă, condiţii deosebite de muncă.

În condițiile în care reclamantul nu a depus la dosarul de pensie înscrisuri din care să rezulte că ar fi desfășurat activități dintre cele prevăzute de art.30 alineat 1 litera i din Legea nr.263/2010 şi de altfel nici nu a solicitat ca la emiterea deciziei de pensie să fie avute în vedere dispozițiile art.56 ind.2, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.197/2021, nu se poate reține inexistența motivării în drept a deciziei contestate.

Prin urmare, decizia este motivată în fapt şi în drept, fiind respectate astfel prevederile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

În ceea ce privește condițiile de pensionare, instanța a reținut că potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare:

,,Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege”.

 În baza dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare:

,,(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(3)  Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.”

La art. 55 alin.(1) lit. a) şi b)  din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut că:

,,(1)Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează:

a) conform tabelului nr. 1, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă;

b) conform tabelului nr. 2, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum şi în situaţia celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1);”

Prin art. I din Legea nr. 197/2021, în vigoare începând cu data de 18.08.2021, s-au modificat şi completat prevederile art. 30 alin. (l), art. 56 alin. (1) şi art. 56 ind. 2 alin. (l) din Legea nr. 263/2010.

Astfel, la art. 30 alin. (1)  din Legea nr. 263/2010, s-a introdus litera i), ce prevede următoarele locuri de muncă/activităţi în condiţii speciale:

,,i) activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a  energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor  specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui.”

Art. 56 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010 s-a modificat în sensul că:

,,(1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin:

d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani.”

Art. 56 alin. (3)  lit. d) s-a modificat după cum urmează:

,,(3) Stagiul complet de cotizare este de:

d) 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i).”

Art. 56 ind. 2 alin. (1) s-a modificat astfel:

,,(1) Prin excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru  limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.”

La art. 56 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 263/2010  se prevede că:

,,(1) Vârsta standard de pensionare redusă potrivit prevederilor alin. (1) nu poate fi mai mică decât:

d) 50 de ani pentru femei şi 52 de ani pentru bărbați, în cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. d).”

Potrivit art. 56 ind. 2 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele care au desfăşurat activităţile prevăzute la alin. (1),  stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.

Instanța a reținut totodată că în conformitate cu prevederile art.103 din Legea nr.263/2010 pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege depunându-se la casa teritorială de pensii competentă în a cărui rază domiciliază persoana.

Așadar, decizia de pensie se emite în baza documentelor ce însoțesc cererea de pensionare, depuse de reclamant, la care se adaugă adeverința eliberată de casa teritorială de pensii pe baza declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților şi a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, a declarației individuale de asigurare, a declarației nominale de asigurare sau a contractului de asigurare socială, după caz, legalitatea deciziei fiind verificată în raport de aceste documente.

În speță, reclamantul a susținut că beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani  întrucât a lucrat peste 30 de ani în condiții speciale.

Examinând înscrisurile din dosarul de pensionare constituit la Casa Județeană de Pensii ....., s-a constatat că reclamantului i-au fost luate în considerare întocmai perioadele lucrate în astfel de condiții și care au fost dovedite cu adeverințele depuse. Astfel, potrivit adeverinței nr...... reclamantul a fost angajat la ....., iar în perioada ......, având meseria de lăcătuș, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%. Conform adeverinței nr...... reclamantul a fost angajat la ........, iar în perioadele ..... și ....., a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%. Potrivit înscrisului „Date privitoare la activitatea în muncă” şi adeverinței privind datele necesare determinării stagiului de cotizare  în anumite perioade din intervalul  ...... reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă.

Pe baza acestor înscrisuri a fost valorificată reclamantului perioada ........ ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, precum şi condițiile deosebite de muncă în perioadele în care și-a desfășurat activitatea în astfel de condiții în intervalul ......

Rezultă așadar că reclamantul a desfășurat activitate doar în grupa a II-a de muncă și în condiții deosebite pe perioadele mai sus menționate( şi nu în condiții speciale), perioade care au fost valorificate întocmai potrivit anexei la decizia de pensie, în care se menționează stagiul de cotizare în condițiile grupei a II-a de muncă- ..... și stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă-........

Nici susținerile reclamantului în sensul că nu au fost luate în considerare prevederile Legii nr.197/2021 nu sunt întemeiate.

În acest sens instanța a reținut că potrivit dispoziţiilor  art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, sunt locuri de muncă în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile de producţie, mentenanţă şi activităţile asimilate în unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui.

 Potrivit dispoziţiilor enunțate mai sus, persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la lit. i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi, vârsta minimă de pensionare pentru bărbați fiind de 52 de ani.

 Dovada desfășurării de către reclamant a activităţii în condiţii speciale conform art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 se realizează în conformitate cu  reglementările legale care sunt în vigoare, aspect care decurge din însăși formularea textului legal, respectiv enumerarea alături de alte categorii de activități, menționate la literele anterioare și fără a menționa că sunt exceptate în această privință.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 263/2010, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001; c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a acestei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art.159 alin. (1) şi (3)  din Legea nr. 263/2010:

(1) Pentru perioadele prevăzute la art. 16 litera a),  dovada vechimii în muncă realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.  (3) Pentru perioadele prevăzute la art.16 lit. c), dovada stagiului de cotizare realizat în sistemul public de pensii, se face cu adeverința eliberată de casele teritoriale de pensii pe baza declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților şi a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, a declarației individuale de asigurare, a declarației nominale de asigurare sau a contractului de asigurare socială, după caz”.

În baza art. 10 din Legea nr. 263/2010:

,,(1) Pentru perioadele de după 31 martie 2001, informaţiile preluate din declaraţia nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (2), precum şi din declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, constituie elementele pe baza cărora se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii. (2) În situaţiile în care, pentru perioadele prevăzute la alin. (1), derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declaraţia nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare şi a punctajului anual, pot fi valorificate şi alte acte doveditoare, întocmite în condiţiile legii. (3) Obligaţia prezentării actelor doveditoare prevăzute la alin. (2) revine persoanei în cauză.”

În speță, decizia de pensie contestată a fost emisă pe baza înscrisului „Date privitoare la activitatea în muncă”, adeverinței privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a carnetului de muncă, respectiv adeverințelor depuse de către reclamant, în nici unul dintre aceste înscrisuri nefiind menționată activitatea desfășurată ca fiind în condiții speciale de muncă.

Prin Legea nr.197/2001 a fost într-adevăr modificat art. 30 alin. (1)  din Legea nr. 263/2010 prin considerarea ca fiind în condiții speciale locurile de muncă din „activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a  energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor  specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui”.

Numai că, la dosarul de pensie nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că reclamantul a desfășurat astfel de activități. În același timp, chiar şi în situația prezentării unui astfel de înscris, instanța nu ar putea valorifica perioadele respective ca fiind în condiții speciale de muncă întrucât aceleași perioade au fost valorificate potrivit înscrisurilor din dosarul de pensie în grupa a II-a, respectiv condiții deosebite de muncă. În  lipsa unor dispoziții legale exprese, așa cum au fost spre exemplu cele reglementate de Legea nr.226/2006, instanța nu poate asimila ca fiind în condiții speciale de muncă, perioadele lucrate de reclamant în grupa a II-a, respectiv condiții deosebite de muncă. Prin urmare, instanța a apreciat că în mod corect, prin decizia contestată, pârâta nu a procedat la valorificarea activității desfășurate de reclamant, ca fiind în condiții speciale.

Prin urmare, în mod corect Casa Județeană de Pensii .... a valorificat reclamantului perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă, respectiv condiții deosebite de muncă, dovedite cu înscrisurile depuse și pe baza cărora acesta nu îndeplinea condițiile de pensionare. Astfel, reclamantul avea un stagiu total de cotizare realizat de ..... în condiţii deosebite de munca şi ..... în grupa II de muncă. Pentru perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă și condiții deosebite de muncă reclamantul beneficia de o reducere a vârstei standard de pensionare de 65 de ani cu 10 ani, rezultând vârsta de  55 ani. La data formulării cererii de pensionare, reclamantul avea vârsta de 52 ani și 1 luni, așa încât nu îndeplinea condițiile legale pentru înscriere la pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare.

 Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul  a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă.

Cu opinie separată în dezacord cu opinia majoritară, procedându-se la examinarea şi aprecierea actelor şi înscrisurilor depuse la dosarul cauzei civile, s-au reţinut următoarele¬:

Prin contestaţie, reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, motiv pentru care a fost emisă decizia ce face obiectul cauzei.

Cererea a fost respinsă motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.55 din Legea 263/2010.

Cu alte cuvinte, pârâta susţine că potrivit legislaţiei pensiilor în vigoare, activităţile prevăzute la litera i) a art. 30 din Legea nr. 263/2010, desfăşurate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 197/2021, nu s-ar încadra  în condiţii speciale de muncă, în lipsa unor prevederi legale exprese.

În continuarea acestui raţionament, ar însemna că doar persoanelor care vor desfăşura activitate în condiţiile prevăzute la litera i) din art.30 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 aşa cum a fost completată prin Legea nr. 197/2021, ulterior datei de 18.08.2021, li se va recunoaşte această activitate ca fiind desfăşurată în condiţii speciale de muncă, ceea ce ar presupune că acordarea dreptului de pensie în baza prevederilor Legii nr. 197/2021 şi-ar putea produce teoretic efectele peste aproximativ 30 de ani, ceea ce este absurd, deoarece orice lege trebuie interpretată astfel încât să producă efecte.

Din punctul de vedere al aplicării legii în timp, s-a considerat că dispozițiile în vigoare ale  Legii 263/2010, așa cum a fost modificată şi completată prin Legea 197/2021, sunt aplicabile în totalitate, întrucât suntem în prezența unei facta futura, adică a unor situații juridice care se vor naște, modifica, sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectelor viitoare ale situațiilor juridice viitoare.

În privința acestor situații juridice, se va aplica noua lege, cu excepția cazului în care legiuitorul a menționat expres pentru ultraactivitatea legii vechi, ceea ce nu este cazul în situația de față.

Mai mult decât atât, în expunerea care s-a introdus lit.i, la art.30, din Legea nr.263/2010 se menționează  condițiile de muncă din sectorul producției de energie electrică şi termică, care au fost și continuă să fie deosebit de periculoase pentru sănătatea salariaților, speranța de viață fiind una dintre cele mai reduse din țara noastră.

De asemenea,  este indubitabil faptul că referitor la aplicarea legii în timp, legiuitorul a avut în vedere stabilirea unor astfel de condiții speciale şi pentru trecut, în concluzie deci, şi pentru salariații care au 25 şi chiar 30 de ani de muncă în aceste condiții, vătămătoare sănătății, și nu a celui contrar, al aplicării pentru viitor, adică al aplicării peste 25 sau 30 de ani, acest fapt fiind injust, discriminatoriu și inechitabil.

Legiuitorul a instituit o prezumție legală relativă iuris tantum, în sensul în care personalul care prestează o activitate de producție, mentenanță şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentrale pe bază de cărbune, se consideră că lucrează în condiții speciale de muncă.

Mai mult decât atât, orice lege trebuie interpretată potrivit voinţei legiuitorului, fiind notorietate faptul că această lege a fost concepută în scopul de a se găsi soluţii imediate pentru situaţia fără precedent determinată de concedierile colective intervenite în cadrul termocentralelor pe bază de cărbune, printre care şi Complexul Energetic Oltenia.

Astfel, din expunerea de motive care a stat la baza adoptării actului normativ în discuţie, rezultă că s-a avut în vedere la adoptarea acestei legi faptul că prin aplicarea ei nu se generează un impact bugetar nesustenabil pentru anul 2021, precum şi speranţa de viaţă redusă, una dintre cele mai scăzute din ţară, din rândul angajaţilor din sectorul producţiei de energie electrică şi termică, respectiv condiţiile de muncă în general din sectorul producţiei de energie electrică şi termică care au fost şi continuă să fie deosebit de periculoase pentru sănătatea salariaţilor.

Aşadar este evident că voinţa legiuitorului a fost aceea de a se recunoaşte ca fiind desfăşurată în condiţii speciale activitatea prevăzută de litera i din art. 30 din lege, realizată inclusiv anterior intrării în vigoare a acestor prevederi, respectiv beneficiul acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.

Cu alte cuvinte, adoptarea Legii nr.197/2021 reprezintă cu certitudine expresia voinţei legiuitorului în sensul încadrării în condiţii speciale de muncă şi a activităților de producție, mentenanță şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui.

Astfel cum a subliniat chiar şi pârâta, s-a constatat că nu este prima dată când legiuitorul a dorit modificarea art.30 alin.1 din Legea nr.263/2010 în sensul extinderii activităţilor care se încadrează în condiţii speciale de muncă, această manifestare legislativă încadrându-se cu evidentă în marja de apreciere a statului în configurarea dreptului la pensie.

Spre exemplu, prin OUG nr. 108/2020, aprobată prin Legea nr. 289/2020 s-a completat în mod similar art. 30 alin.1 din Legea nr. 263/2010 cu o nouă literă g), care a stabilit asimilarea stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă şi a activităţilor referitoare la fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice în unităţile de producţie a explozivilor, precum şi fabricarea nitrocelulozelor şi a celuloidului în aceleaşi unităţi de producţie a explozivilor; fabricarea muniţiilor şi a elementelor de muniţii, locurile de muncă în care se execută operaţii cu exploziv de iniţiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum şi locurile de muncă în care se execută operaţii cu explozivi aromatici, la care angajaţii vin în contact direct cu aceştia; operaţii de distrugere a muniţiilor încărcate şi a elementelor de muniţii încărcate, a pulberilor, a explozivilor şi a produselor pirotehnice; delaborarea muniţiilor şi a elementelor pirotehnice încărcate cu substanţe explozive sau incendiare.

De asemenea, prin Legea nr. 188/2020 s-a completat din nou art.30 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 cu o nouă literă, h), conform căreia se încadrează în condiţii speciale şi activităţile din "sectorul construcţii nave, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în următoarele activităţi specifice: control nedistructiv cu radiaţii ionizante, izolare cu vată minerală, galvanizare, sablare/zincare, vopsitorie, sudură, montare/ demontare schele, lăcătuşerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj, electrică montaj."

Chiar dacă modificările aduse de OUG nr. 108/2020, respectiv Legea nr. 188/2020 nu sunt incidente în prezenta cauză, ele au relevanţă în evidenţierea mecanismului de punere în practică, de aplicare a acestor modificări legislative.

Prevederile art.30 din Legea nr.263/2010, astfel cum a fost modificat succesiv prin introducerea literelor g, h şi i, produc efecte juridice de la data intrării în vigoare, nefiind declarate neconstituţionale.

Totodată, Curtea Constituţională a statuat că, potrivit jurisprudenței sale, exprimată, de exemplu, în Decizia nr. 717 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 45 din 15 ianuarie 2021, paragraful 18, sau Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, paragraful 50, principiul conform căruia pensiile se calculează potrivit normelor juridice în vigoare la data deschiderii lor (tempus regit actum), chiar şi în situația în care titularii acestora, în fapt, se află în situații asemănătoare sau chiar identice, respectiv au desfășurat activități în aceleași condiții și pentru aceeași durată, nu trebuie înțeles în sensul că neagă caracterul obiectiv al acestei împrejurări, ci în sensul că natura dreptului la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție impune o marjă de apreciere semnificativă a statului în configurarea acestuia.

Astfel, deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condițiile acordării dreptului la pensie, generează o așteptare legitimă. Ca atare, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar legea aplicabilă = în vigoare la momentul acordării acestui drept.

Deşi nu retroactivează, actul normativ are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplineşte sau nu condiţiile impuse de lege.

Data intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 – 18.08.2021 - este relevantă în ceea ce priveşte data depunerii cererii de pensionare, această cerere urmând a fi soluţionată conform legislaţiei în vigoare la acel moment.

Cum reclamantul a înregistrat cererea de acordare a pensiei după intrarea în vigoare a legii, rezultă că solicitarea sa se impune a fi analizată şi prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 197/2021, în măsura în care aceste dispoziţii îi sunt aplicabile raportat la cazul concret al acestuia.

S-a constatat că, la dosarul de pensionare, reclamantul a depus, printre alte documente, şi adeverinţe emise de ....... prin care se atestă faptul că reclamantul a lucrat în cadrul societății în activitate de producție şi mentenanță conform prevederilor Legii nr. 197/2021 care modifică şi completează art. 30 alin. 1 lit. i, art. 56 alin. 1 lit. d, art. 56 al. 3 lit. d, art. 56 indice 2 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

Angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Deasemenea, se poate observa că instanţa a dispus suplimentarea probatoriului, în sensul ca  unitatea angajatoare respectiv ....., să facă dovada cu înscrisuri dacă activitatea desfăşurată de reclamant şi condiţiile de muncă în care a fost încadrat acesta au fost cele prevăzute la art.30 alin.1 lit.g şi i din Legea nr.197/2021 (activităţii de producţie, mentenanţă sau asimilate acestora).

Acest lucru se poate observa din actele depuse la dosarul cauzei şi rezultă că atât angajatorul ......, cât şi reclamantul cotestator a desfăşurat activităţi de mentenanţă, fiind implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice, activităţi dintre cele prevăzute la art.30 alin.1 lit.i din Legea nr.263/2010, aşa cum a fost completată şi modificată prin Legea nr.197/2021.

Nu sunt relevante nici criticile pârâtei din întâmpinare că actele depuse la dosarul de pensionare nu ar îndeplini condiţiile legale de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, raportat la motivul respingerii cererii reclamantului.

Mai mult, aceasta avea posibilitatea de a-i pune în vedere reclamantului să îşi completeze dosarul de pensionare, precum şi să ceară lămuriri de la fostul angajator, Societatea ......, având în vedere inadvertenţele sesizate referitoare la condiţiile speciale/deosebite/normale de muncă în care a fost încadrată activitatea reclamantului şi cotele de contribuţii de asigurări sociale aferente.

Astfel, potrivit art. 158 alineat 6 din Legea nr. 263/2010, „în situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu”,  iar alineatul 7 al aceluiaşi articol prevede că „în situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă”.

Prin urmare, prin analogie, dacă pârâta a avut suspiciuni cu privire la încadrarea activităţii reclamantului în condiţii speciale de muncă, aceasta avea obligaţia de a solicita lămuriri cu privire la aceste aspecte şi doar în măsura în care nu i s-ar fi răspuns acestor solicitări, ar fi putut să valorifice perioada în discuţie în condiţii normale de muncă.

În lipsa acestor solicitări, perioada atestată prin documentele aflate la dosar, urmează a fi valorificată în condiţii speciale de muncă, rezultând din conţinutul acestora că reclamantul a prestat peste 25 de ani muncă în cadrul societății în activităţi de producție şi mentenanță conform prevederilor Legii nr. 197/2021 care modifică şi completează art. 30 alin. 1 lit. i, care prevede că se încadrează în condiţii speciale „ i) activitățile de producție, mentenanță şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui”.

Potrivit art. 56 alin. (l) lit. d) din acelaşi act normativ, fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (l) lit. b) - stabilirea stagiului complet de cotizare conform tabelului nr. 2 din lege - persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (l) literele h) şi i) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani.

Art. 56 indice 2 din Legea nr. 263/2010 astfel cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 197/2021 prevede: „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi. (2) Pentru persoanele care au desfăşurat activităţile prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 25 de ani”.

În consecinţă apare ca întemeiat capătul de cerere privind anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 197/2021.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus menţionate, în baza art. 153 şi urm. din Legea nr. 263/2010, opinia a fost de a fi admisă contestaţia formulată de reclamant şi anulată decizia nr. 18663/07.10.2021 emisă de pârâtă.

Totodată, opinia a fost de a obliga pe pârâta să-i emită reclamantului o nouă decizie de pensie cu aplicarea dispoziţiilor art.30 alin.1 lit. i, din Legea nr.263/2010 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.197/2021, în sensul reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani şi determinarea punctajului mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani.

Împotriva sentinţei pronunţată s-a formulat apel de către reclamantul BRĂNESCU IACOB, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare, a arătat că prin hotărârea atacată a fost respinsă contestația petentului prin care a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de pensie, obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii ...... să-i emită o nouă decizie de pensie, în raport de data formulării cererii de pensionare, prin care să se admită cererea sa de pensionare şi să se constate că beneficiază de pensie pentru limita de varsta cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, potrivit Legii nr. 197 din 16 iulie 2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr, 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Gorj să-i plătească drepturile de pensie cuvenite de la data formulării cererii de pensionare, sume pe care le-a solicitat actualizate la zi cu rata inflației și obligarea la plata dobânzii legale de la data la care se cuveneau a fi acordate la data plății efective.

Astfel, a apreciat că motivarea instanței în sensul că nu este obligatorie emiterea deciziei de pensie în termenul legal de 45 zile şi că indicarea temeiulului de drept este eronată în cuprinsul deciziei contestate nu are relevanță, fiind nelegală.

De asemenea, nici susținerea în sensul că există o motivare în fapt în anexele la decizie nu poate fi primită.

Ca atare, apelantul a considerat că decizia este lovită de nulitate, fiind dată cu încălcarea disp. art. 106, al. l şi 2 din L. 263/2010, text ce prevede:

„1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1] cuprinde temeiurile de fapt și de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.”

De la data depunerii cererii de pensionare şi până la data emiterii soluției contestate au trecut mai mult de 45 de zile. Deși Legea impune motivarea în fapt și în drept a deciziei de respingere a pensiei, motivarea în fapt este una sumară, chiar inexistentă.

Simpla mențiune în cuprinsul deciziei „nu îndeplinește condițiile vârstei standard de pensionare: vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite” vizează motive cu caracter general, nefiind menționate date concrete, precise care să justifice într-un mod adecvat și rezonabil măsura resingerii cererii de pensionare.

Evidențierea în decizie a motivelor concrete care au determinat soluția este necesară pentru identificarea corectă a situației ce a justificat neacordarea pensiei, necesară în exercitării controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei deciziei.

De asemenea, apelantul a considerat că motivarea în drept este eronată, „art. 55 din L. 263/2010”, nefiind avute în vedere modificările acestei Legi prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010.

În realitate, soluția trebuia să aibă în vedere şi să fie emisă în raport de disp. art. 56.2. din L. 263/2010, așa cum a fost modificat prin Legea 197/16.07.2021, conform căruia: „(1) Prin excepție de la prevederile art, 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani realizat în aceste activități. (2) Pentru persoanele care au desfășurat activitățile prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.”

Indicarea eronată a temeiului de drept, situație ce echivalează cu lipsa acestuia, nemotivarea în fapt a actului contestat, conduce la anularea actului nelegal emis, făcând imposibilă aprecierea justeței soluției de către instanța de judecată, singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al deciziei criticate.

În viziunea CEDO, „cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței soluției”.

În ceea ce priveşte motivarea instanței în sensul că nu există nicio adeverință sau alte dovezi care să ateste că a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă, în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin.(l) lit. i) din Legea nr. 263/2010, apelantul a apreciat că aceasta nu poate fi primită.

La dosarul de pensie a fost depus carnetul de muncă și adeverință emisă din angajator, acte din care rezultă fără nici un dubiu meseria pe care a avut-o petentul și pe cale de consecință reiese că activitatea desfășurată de petent este una de producție, mentenanță şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui, așa cum prevede Legea.

Față de situația descrisă, a solicitat să se constate că locul de muncă trebuie încadrat în condiții speciale (art.30 din Legea nr.263/2010), potrivit art. 30, lit. i, așa cum a fost Legea completată, vizând: „activitățile de producție, mentenanță şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui.”

În concordanță cu art. 56.2 din L. 263/2010 modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021:

„ - (1) Prin excepție de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi î) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani realizat în aceste activități. (2) Pentru persoanele care au desfășurat activitățile prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.,,

Petentul a desfășurat astfel de activități mai mult de 25 de ani, aspect ce rezultă din adeverințele emise de către angajator şi trebuie să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.

Soluția adoptată de intimată şi menținută de este un abuz de drept, Casa de Pensii exercitând drepturile conferite de lege cu rea-credința, cu incalcarea scopului pentru care ele au fost instituite, de fapt cu scopul de a produce consecințe vătămatoare pentru petent și pentru cei aflați în situația sa.

În altă ordine de idei, din adeverința emisă de angajator, reiese că:

-activitatea desfășurată de petent se încadrează în activitățile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) din L. 197/2021 (activități de producție, mentenanță şi asimilate).

-unitatea angajatoare face parte din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui.

Deși Legea este clară, neechivocă și previzibilă, instanța a apreciat nu pot fi asimilate condițiilor speciale perioadele anterioare intrării în vigoare a acestei Legi.

Argumentul de ordin juridic principal il constituie principiul fundamental de drept tempus regit actum: condițiile de pensionare sunt cele prevăzute de legea în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie. Așadar, beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare se acorda şi poate fi valorificat în raport de data pensionarii, potrivit legislației în vigoare la acel moment în timp, şi nu în raport de data desfășurării activitatii. Sumarizand cele de mai sus intr-o regula, se poate afirma ca stabilirea condițiilor de pensionare se face în funcție de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, căci pana la acest moment asiguratii nu aveau dobândit niciun drept asupra unor condiții de pensionare anume.

S-a indus astfel ideea că doar de la data de .... (data intrării în vigoare a legii) ar incepe contorizarea anilor de activitate în productie/de contributivitate, opinie total eronată, întrucât ar conduce la neaplicarea imediată a legii noi.

Nici nu se pune problema retroativităţii, câtă vreme Legea nr. 197/2021 (întocmai ca şi multe modificări legislative anterioare din domeniul pensiilor) doar stabilește drepturi pentru persoane care, la un moment dat, s-au aflat şi au lucrat în anumite condiții. Prin urmare, petentul asigurat și-a deschis dreptul la pensie sub imperiul modificărilor aduse de Legea nr. 197/2021 legii pensiilor, și trebuie să beneficieze de condițiile de pensionare prevăzute de Legea nr. 197/2021.

Exemplele din „istoria” post-decembrista a pensiilor din Romania sunt multiple. Legea 215/2019 a mărit perioada de reducere a vârstei de pensionare pentru cei din condiții deosebite de la 3 luni/an, la 4/luni pe an. Aceasta s-a considerat şi pentru perioada lucrata inainte de intrarea legii în vigoare şi nu au fost plătite diferentele de contributivitate sociala.

Un alt exemplu fiind ordinul 50/1990, prima inițiativa în domeniul protecției muncii, a noii conduceri de după Revoluție, privind încadrarea în grupe de munca care se aplica din 18.03.1969, adică de la data când au fost reglementate grupele de munca în Romania şi nu din anul 1990 când a aparut inițiativa legislativa. şi la acel moment au existat controverse, fiind persoane care apreciau ca se aplica de la intrarea în vigoare, respectiv martie 1990, însă ICCJ și CCR au lămurit problema. CCR prin decizie din 87/1999 și ICCJ prin 258/2004, recurs în anulare.), fiind de notorietate ca momentul ieșirii la pensie a fost ales de asigurați în funcție de legea mai favorabila pentru ei).

Un argument subsidiar, dar la fel de important, consta în intenția legiuitorului la momentul adoptării Legii nr. 197/2021 şi care, fara dubiu, a constat în acordarea beneficiului de reducere a vârstei de pensionare pentru cei care deja au lucrat în activitati de producție în unitati de producție a energiei electrice. Servesc aici, drept mijloace de dovada, nota de fundamentare şi celelalte documente specifice procesului legislativ.

Interpretarea și aplicarea actelor normative se face în „în litera legii”, în „spiritului legii'', adică a „sensului dorit de legiuitor".

In condițiile în care legiuitorul a folosit timpul trecut, este fară dubiu faptul că s-a dorit prin adoptarea Legii, să beneficieze de aceste dispoziții și persoanele care au desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) și nu doar cele care vor desfășura astfel de activități.

Legea trebuie interpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, modalitățile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor, care nu poate fî prezumat ab initio că își exercită rolul de legiferare în sensul negării drepturilor beneficiarilor acesteia.

În raport de aceste considerente, se impune şi obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Gorj să-i plătească drepturile de pensie cuvenite de la data formulării cererii de pensionare, sume pe care le solicit actualizate la zi cu rata inflației și obligarea la plata dobânzii legale de la data la care se cuveneau a fi acordate la data plății efective, având în vedere că pe lângă dobânda legala ca dauna moratorie, creditorul poate pretinde şi alte daune ce au caracter compensatorii şi care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorata inflației, după ce aceasta a ajuns la scadenta.

Valoarea acestuia din urma prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominala a creanței şi valoarea sa reala la data executării.

Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentata pe natura şi scopurile diferite ale celor doua instituții, dobânda este prețul lipsei de folosința, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.

Un ultim motiv de apel vizează nereținerea de către instanța de fond a opiniei separate formulate de către asistentul judiciar. Din cuprinsul întregii sentințe nu rezultă faptul că instanța de fond a avut în vedere și opinia separată. Nu de puține ori s-a reținut că în măsura în care hotărârea pronunțată în majoritate nu cuprinde și motivarea opiniei minoritare, actul procedural este lovit de nulitate, fiind îndeplinit cu nerespectarea formelor legale, fiind de ordine publică, astfel că duce în mod automat la casarea cu trimitere la rejudecare.

Prin urmare, a apreciat că votul asistenților judiciari nu are un caracter consultativ, ci este unul deliberativ. O altfel de interpretare ar însemna că există o contradicție în terminis între calitatea de membru al unui complet de judecată și votul deliberativ pentru unii membri ai completului, iar consultativ pentru alții, pe motivul că unii sunt magistrați (judecători), iar ceilalți nu (fiind asistenți judiciari), de vreme ce hotărârea se pronunță de către toți membrii completului...

Așa cum s-a afirmat, cel „care face parte dintr-o structură «deliberativă» - cum este și completul de judecată - nu poate avea doar vot «consultativ» .

Legea fundamentală prevede posibilitatea participării în cadrul instanțelor specializate şi a unor persoane din afara magistraturii. Așa fiind, aceste persoane pot înfăptui și ele, în aceeași măsură, alături de judecători actul de justiție .

Votul deliberativ al asistenților judiciari reprezintă o necesitate. Având în vedere cele expuse anterior, apelantul a apreciat că votul fiind în număr de doi membrii ai completului ce au opinat pentru admiterea acțiunii și unul pentru respingere, urma a se proceda fiind vorba totuși de magistrați asistenți și judecător la admiterea acțiunii sau la crearea unui complet de divergență.

În orice caz, ignorarea totală de către instanță a acestei opinii separate nu poate avea un caracter legal, cel puțin în partea introductivă a sentinței instanța având obligația de a face această mențiune.

Față de situația de fapt și drept descrisă, a considerat că se impune admiterea apelului, în drept şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 466-482 C.P.C rap. la C.Proc.Civ. şi art. 151-155, iar în susţinere, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anulării în tot a deciziei 18663/07.10.2021 contestate cu consecința:

- obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Gorj să-i emită o nouă decizie de pensie, în raport de data formulării cererii de pensionare, prin care să se admită cererea sa de pensionare şi să se constate că beneficiază de pensie pentru limita de varsta cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, potrivit Legii nr. 197 din 16 iulie 2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

-obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Gorj să-i plătească drepturile de pensie cuvenite de la data formulării cererii de pensionare, sume pe care le-a solicit actualizate la zi cu rata inflației și obligarea la plata dobânzii legale de la data la care se cuveneau a fi acordate la data plății efective.

În subsidiar, în temeiul disp. art. 480, al. 3 CPC, a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru faptul că motivarea sumară a sentinței și nereținerea tuturor criticilor formulate, constituie o motivare care împiedică realizarea controlului judiciar.

Totodată, a solicit obligarea la plata cheltuielilor de judecată fond și apel.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat decizia de pensie nr. .... emisă de Casa Județeană de Pensii .... solicitând să se constate că beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani  întrucât a lucrat peste 30 de ani în condiții speciale, având vârsta de peste 52 ani și să calculeze punctul de pensie conform contributivităţii la sistemul unitar de pensie.

Prin sentinţa apelată, prima instanţă a respins contestaţia, reţinând, în esenţă, faptul că la dosarul de pensie nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că reclamantul a desfășurat activități astfel cum sunt reglementate de art. 30 alin. (1)  din Legea nr. 263/2010 prin considerarea ca fiind în condiții speciale locurile de muncă din „activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a  energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor  specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui”.

Principiile de soluţionare a apelului reglementate de dispoziţiile ar 477 şi 478 Cpc atestă o particularizare a principiului disponibilităţii edictat de art 22 raportat la art 9 Cpc, şi impun instanţei de control judiciar să soluţioneze calea de atac în raport de ceea ce s-a apelat şi totodată de cadrul procesual impus de cererea de chemare în judecată.

Ca atare, conform principiilor enunţate, instanţa de apel, în calitate de instanţă de reformare, este chemată să cerceteze cauza prin raportare la motivele de apel, raportate la rândul lor la limitele cu care a fost învestită prima instanţă de cererea principală, neputându-se pronunţa asupra altor motive de reformare neindicate în motivele de apel, cu excepţia celor de ordine publică.

În speţă, Curtea nu a identificat existenţa unor astfel de motive şi în continuare urmează să fie analizat apelul.

Un prim motiv de apel vizează faptul că motivarea instanței în sensul că nu este obligatorie emiterea deciziei de pensie în termenul legal de 45 zile şi că indicarea temeiului de drept este eronată în cuprinsul deciziei contestate nu are relevanță, fiind nelegală.

În mod corect a reţinut prima instanţă faptul că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 106 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este un termen a cărui nerespectare atrage nulitatea deciziei prin care se soluționează cererea de pensionare, ci atrage, eventual, sancțiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovați de nerespectarea lui și prin urmare nu sunt întemeiate susținerile reclamantului referitoare la nulitatea deciziei de pensie.

Natura juridică a termenului de 45 de zile, reglementat de art. 106 din Legea nr. 263/2010, se stabilește în funcție de durata și de efectele pe care le produce termenul, constând în special în sancțiunea care intervine pentru nerespectarea lui.

Termenul de 45 de zile este un termen legal de  recomandare, neputând fi aplicabile dispoziţiile art. 185 teza finală C. pr. civ, respectiv actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, întrucât, în speţă nu se pune problema exercitării unui drept procesual într-un anumit termen pentru a fi aplicabile dispoziţiile textului de lege mai sus invocat.

În ceea ce priveşte temeiul de drept invocat în decizie, Curtea constată că în susţinerea cererii privind acordarea pensiei formulată la data de ....., contestatorul a depus adeverinţele nr. ... şi ...., cele două adeverinţe făcând dovada încadrării acestuia în grupa a II a de muncă, ceea ce a condus la analizarea cererii din perspectiva art. 55 din Legea 263/2010.

Un al doilea motiv de apel vizează faptul că prima instanţă a reţinut că decizia de pensionare conţine o motivare în fapt în anexe.

Aşa cum în mod corect a constatat şi prima instanţă, în conținutul deciziei de respingere, la rubrica „Motivare” s-a făcut mențiunea că „Nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare: vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite și legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de lege”.  De asemenea, la punctul D din decizia de pensionare sunt menționate datele care au condus la stabilirea drepturilor de pensie, unde se menționează vârsta la data pensionării, vârsta standard de pensionare în sistemul public, reducerea vârstei standard de pensionare.

Curtea reţine că prin menţiunile existente la rubrica motivare în cadrul deciziei de pensie nr. .... din ..... emisă de Casa Județeană de Pensii ..... se poate realiza controlul de legalitate al acesteia, motivarea, chiar dacă este una succintă, permiţând analizarea deciziei contestate.

În ceea ce priveşte fondul dreptului, apelantul-contestatator invocă faptul că motivarea instanței în sensul că nu există nicio adeverință sau alte dovezi care să ateste că a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă, în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin.(l) lit. i) din Legea nr. 263/2010 nu poate fi primită, iar din adeverinţa eliberată de angajator, reiese că activitatea desfășurată de petent se încadrează în activitățile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) din L. 197/2021 (activități de producție, mentenanță şi asimilate) şi că unitatea angajatoare face parte din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui.

Prin decizia de pensie nr. ..... din ....., emisă de intimată, a fost respinsă cererea de pensionare a apelantului contestator, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare, vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite și legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de lege, invocându-se dispozițiile art. 55 din Legea nr. 263/2010.

Această decizie a fost luată pe baza documentelor, ce dovedesc stagiul de cotizare şi celelalte drepturi  de care a beneficiat contestatorul, depuse la casa de pensii în vederea deschideri dreptului la pensie.

Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. i din Legea nr. 263/2010, introduse ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 197/2021: „În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: i) activitățile de producție, mentenanță şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice şi extracției cărbunelui".

Conform dispozițiilor art. 56 alin. 1. lit. d din același act normativ, fac excepție de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin: d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani,

Potrivit art. 56 ind. 2 alin. 1, prin excepție de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani realizat în aceste activități, iar potrivit alin. 2 din același articol pentru persoanele care au desfășurat activitățile prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 56 alin. 3 lit. d din Legea nr 263/2010, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 197/2021, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i).

Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021, dispozițiile art. 30 din Legea nr. 263/2010 au fost din nou completate prin Legea nr. 74/2022, în vigoare din data de 03.04.2022, fiind introdus alin. 4 ind. 4, potrivit căruia este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.

În ceea ce privește aplicarea în timp a acestor modificări, prin art. II din Legea nr. 74/2022 s-a stabilit că de prevederile art. 30 alin. 4 ind. 4 din Legea nr. 263/2010 beneficiază, la cerere, şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada anterioară datei intrării în vigoare a prezentei legi.

Aceste din urmă prevederi legale nu erau în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensie contestate, neputându-se imputa intimatei neaplicarea unei legi care nu era în vigoare.

Însă, în principal, Curtea are în vedere faptul că pentru aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, solicitanții drepturilor de pensie trebuie să facă dovada că se încadrează în situațiile descrise la art. 30 alin. 1 lit. i din Legea nr. 263/2010, respectiv ca au desfășurat activități de producție, mentenanță şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune/unitățile de extracție a cărbunelui și că a avut calitatea de personal implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui.

Această dovadă se face în condițiile art. 103(2) din L. 263/2010, potrivit cu care cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana.

Or, în cauză, prin adeverința nr. ....., emisă de SC ..... SA - ..... depusă la dosarul de pensionare, se atestă doar faptul încadrării în grupa a II-a de muncă în temeiul Ordinului 50/1990, anexa II, pct. 155 şi 156, iar prin adeverința nr. ....., emisă de SC ...SRL depusă de asemenea la dosarul de pensionare, se atestă faptul încadrării în grupa a II-a de muncă în temeiul Ordinului 50/1990, anexa II, pct. 155.

Prin urmare, nu rezultă din actele depuse la dosarul de pensie, eliberate de angajator, faptul că în perioada în care contestatorul a lucrat în condiții de grupa a II-a de muncă ar fi desfășurat activități ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 30 alin. 1 lit. i, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr 197/2021, ci se face dovada desfăşurării activităţii în grupa a II a de muncă, potrivit O. 50/1990.

Astfel, nu este suficientă susținerea contestatorului în sensul că ar fi desfășurat activități ce fac parte din categoria celor menționate la art. 30 alin. 1 lit. i din Legea nr 263/2010, modificată prin legea nr 197/2021, fiind necesar ca astfel de elemente să fie atestate de către angajator, prin eliberarea unei adeverințe în acest sens, adeverință care, la rândul ei, trebuie depusă la casa de pensii, împreună cu cererea de pensionare, astfel cum impun dispozițiile art. 103 din Legea nr. 263/2010.

Potrivit acestui text legal, cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana.

Ori, la momentul emiterii deciziei de pensionare supuse contestației pendinte, nu exista depusă la dosarul de pensie o adeverința emisă în sensul mai sus menționat, care să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale și care să fie analizată de casa de pensii printr-o decizie emisă în sensul art. 106 din L. 263/2010, angajatorul fiind singurul care poate atesta atât activitățile desfășurate de către reclamant, dar și categoria de personal din care a făcut sau face parte acesta, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 1, lit. i, așa cum a fost modificat şi completat prin Legea nr 197/2021.

În consecinţă, caracterul justificat sau nu al refuzului casei de pensii de a face aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. i,  art. 56 alin. 1 lit. d şi art. 56 ind. 2, alin. 1 din Legea nr. 263/2010 nu poate fi analizat decât prin raportare la conținutul actelor existente la dosarul de pensionare la momentul emiterii deciziei contestate, actele doveditoare noi obținute ulterior putând fi valorificate prin depunerea unei noi cereri de pensionare, soluționată printr-o altă decizie de pensie.

Ultimul motiv de apel vizează nereţinerea de către instanţa de fond a opiniei separate formulate de către asistentul judiciar, precum şi a faptului că votul asistentului judiciar este unul deliberativ, iar nu consultativ, precum şi necesitatea constituirii unui complet de divergenţă .

Curtea reţine faptul că în motivarea realizată de către instanţa de fond nu era necesar a fi analizate motivele reţinute în opinia separată, ci potrivit art. 426 alin. 2 C. pr. civ.- în cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a rămas în minoritate la deliberare, el îşi va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluţia pe care a propus-o şi semnătura acestuia, ceea ce s-a întâmplat în cauză, opinia separată fiind redactată de asistentul judiciar rămas în monoritate la deliberare.

În ceea ce priveşte natura votului dat de asistenţii judiciari, potrivit art. 55 alin. 2 din Legea 304/2004 asistenții judiciari participa la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.

Curtea nu poate reţine necesitatea constituirii unui complet de divergenţă, în condiţiile în care soluţia a fost adoptată de judecător în complet unic, iar votul asistenţilor judiciari are doar rol consultativ.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 480 alin. 1 C. pr. civ., Curtea a respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare