Contestaţie decizie de pensionare. Obligarea Casei de Pensii la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei reclamantului, prin care să se valorifice veniturile înscrise în adeverinţa din 14.11.2017 şi la achitarea către reclamant a diferenţelor cuvenite

Deliberând asupra apelului formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, constată următoarele:

I.Sentinţa apelată:

Prin sentinţa civilă nr. 502 din 09.03.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia I Civilă în dosarul nr. …/118/2019, a fost admisă cererea formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii CONSTANŢA, şi, în consecinţă:

-a fost obligată pârâta să emită o decizie de revizuire a pensiei reclamantului cu valorificarea veniturilor înscrise în adeverinţa nr. 6/4/1.199/14.11.2017, emisă de ...;

-a fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferenţelor de drepturi de pensie rezultate în urma revizuirii, calculate începând cu data de 15.11.2017, precum şi a sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu de avocat.

În motivarea sentinţei, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 50908/P4428/10.09.2019, reclamantul a solicitat revizuirea drepturilor de pensie, începând cu data de 01.12.2017, (în limita termenului general de prescripţie – de 3 ani anteriori înregistrării cererii), ca urmare a nefructificării veniturilor brute din adeverinţa nr.6/4/1199/14.11.2017 eliberată de [...], cu respectarea principiului contributivităţii.

Pârâta cu adresa nr.50908/P4428/12.09.2019 [f.33] a răspuns la cererea de revizuire sus menţionată motivându-şi refuzul cu argumentele expuse şi în cuprinsul întâmpinării depuse în prezenta cauză.

 În ce priveşte cererea de revizuire înregistrată sub nr. 50908/P4428/10.09.2019 în baza adeverinţei emise sub nr. 6/4/1199/14.11.2017 eliberată de [...], prin care se atestă drepturi salariale realizate de reclamant în perioada 1971-1998, pentru care emitentul a precizat în mod expres că au intrat în fondul de salarii la care au fost aplicate procentele legale în vederea calculării contribuţiei de asigurări sociale a angajatorului şi virării la bugetul de stat.

Prin esenţa sa, revizuirea implică o reapreciere a documentelor existente la dosarul de pensie, potrivit normei în vigoare la momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecăţii, în vederea corectării unor erori.

 Astfel, potrivit disp art.107 alin.(1) din Legea nr.263/2010: „în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.”

Tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a valorifica sumele menţionate în adeverinţa nr. 6/4/1199/14.11.2017 la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului este nelegal, având în vedere următoarele:

 Principiul contributivităţii impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate veniturile pentru care s-a calculat şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plăţii contribuţiei individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverinţă emisă de angajator.

Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr.19/2012, obligatorie pentru instanţe, s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Astfel cum rezultă din această decizie pronunţată în recurs în interesul legii, pentru ca un venit suplimentar realizat anterior datei de 1 aprilie 2001 să poată fi luat în considerare la calculul punctajului mediu anual şi a cuantumul pensiei, este necesar să fie îndeplinite anumite condiţii printre care şi aceea ca respectivul venit să fi intrat în baza de calcul potrivit legislaţiei anterioare.

În speţă, angajatorul confirmă în mod expres că a reţinut şi virat CAS întocmai pentru veniturile suplimentare realizate de reclamant potrivit adeverinţei în discuţie, acestea fiind incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale conform Decretului nr.389/1972. Astfel, statul încasând, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuţiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului, revine acum asiguratului dreptul să îşi primească contraprestaţia corespunzătoare din partea acestuia, pentru a exista un echilibru al raportului juridic dintre părţi.

Faptul că pentru perioada lucrată la veniturile realizate de către reclamant a fost achitat CAS numai de către angajator la total fond salarii este suficient, întrucât obligaţia de plată a CAS era instituită doar în sarcina angajatorului.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, a fost admisă cererea şi obligată pârâta la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei reclamantului, prin care să se valorifice veniturile înscrise în adeverinţa nr.6/4/1199/14.11.2017 emisă de … şi să se achite reclamantului diferenţele cuvenite în urma revizuirii, respectiv cu trei ani în urmă de la data trimiterii cererii de revizuire la casa de pensii, în acest sens fiind aplicabile disp.alin.(2) al art.107 din Legea nr.263/2010 („Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie”) cu raportare la art.2517 C.civ.

 În temeiul art.453 Cpr.civ. instanţa a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată –onorariu avocat.

II.Apelul:

1. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii CONSTANŢA, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii, ca neîntemeiate, în integralitate, a cererii introductive de instanţă.

În motivarea cererii de apel, pârâta a învederat că veniturile brute totale lunare atestate prin adeverinţa litigioasă nu au fost avute în vedere de aceasta cu ocazia stabilirii întinderii dreptului la pensie al asiguratului în temeiul dispoziţiilor art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 şi al prevederilor art. 127 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, inclusiv Anexa nr. 15 la Norme, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, nereprezentând salariu tarifar de încadrare sau sporuri cu caracter permanent şi neintrând în baza de calcul al pensiei potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, soluţia primei instanţe, de valorificare a acestor venituri brute totale lunare, fiind astfel nelegală, aceasta cu atât mai mult cu cât emitentul adeverinţei nu a atestat în mod neechivoc plata contribuţiei de asigurări sociale de stat datorate de angajator asupra tuturor veniturilor salariale brute atestate prin adeverinţă.

Totodată, s-a mai învederat că instanţa nu s-a raportat la valoarea pricinii şi la munca întreprinsă de avocat, onorariul de avocat acordat fiind vădit disproporţionat, urmând a fi aplicate prevederile art. 451 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă în privinţa onorariului aferent activităţii desfăşurate înaintea primei instanţe.

În dovedirea cererii de apel nu au fost solicitate probe.

A fost solicitată judecata în lipsă.

2. Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, învederând, în esenţă, că sentinţa apelată este legală şi temeinică, prima instanţa valorificând, în mod corespunzător, la pronunţarea acesteia, principiul contributivităţii ce trebuie să guverneze limitele în care se exercită dreptul la pensie, astfel cum acesta a fost interpretat prin deciziile în interesul legii nr. 19/2011 şi nr. 19/2012, respectiv prin decizia preliminară nr. 57/2019, şi că onorariul de avocat plătit pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzei este proporţional cu munca depusă de avocat, neimpunându-se reducerea acestuia.

Nu a fost solicitată încuviinţarea şi administrarea de probe noi în apel, fiind, însă, solicitată judecata în lipsă.

3. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul primei instanţe şi nu au fost încuviinţate şi administrate probe noi.

III.Analiza apelului:

1. Procedând la judecata apelului conform art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, adică în limitele stabilite în mod implicit prin motivele de apel, Curtea reţine, în fapt, din analiza cuprinsului adeverinţei nr. 6/4/1.199/14.11.2017, emisă de C.N.C.F. – C.F.R. S.A., că aceasta atestă veniturile salariale brute lunare realizate de reclamantul [...] în perioada anterioară datei de 01.04.2001, atât sub forma unor totaluri lunare, menţionate în coloana „total brut”, cât şi pe categorii de venituri componente ale totalurilor lunare, emitentul atestând, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a cuprinsului adeverinţei şi al precizării de la judecata în primă instanţă a cauzei, că angajatorul a plătit contribuţia de asigurări sociale de stat datorată de acesta, conform reglementărilor în vigoare la momentul realizării veniturilor salariale, adică potrivit Decretului nr. 389/1972, cu modificările ulterioare, asupra veniturilor brute (totalurilor lunare) atestate în cuprinsul adeverinţei, deci fără excepţii.

2. În drept, Curtea reţine că, în consonanţă cu prevederile art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (în continuare, Legea nr. 263/2010):

(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

3. În conformitate cu prevederile art. 127 alin. 1 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 (în continuare, Normele), sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. 

Categoriile de sporuri, indemnizaţii, majorări de retribuţii tarifare şi alte drepturi salariale suplimentare - exclusiv salariul tarifar de încadrare/retribuţia tarifară de încadrare, valorificabile în temeiul art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 - care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor şi care, în consecinţă, se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sub imperiul Legii nr. 263/2010 - în privinţa acestora fiind prezumată relativ de către legiuitor plata contribuţiei de asigurări sociale de stat - sunt cele menţionate în cuprinsul Anexei 15, pct. I-V din Norme, în timp ce categoriile de astfel de venituri excluse din procesul de stabilire a întinderii dreptului la pensie – pe temeiul prezumţiei legale relative de neplată a contribuţiei de asigurări sociale de stat în privinţa acestora - sunt menţionate în cuprinsul punctului VI – Menţiune din cuprinsul aceleiaşi anexe, categorii de venituri care, însă, în cazul răsturnării acestei prezumţii legale relative, printr-o menţiune expresă a emitentului adeverinţei, prin care acesta să ateste că a datorat şi a plătit la bugetul de stat contribuţia de asigurări sociale şi în privinţa acestor categorii de venituri, se valorifică, de asemenea, în respectul principiului contributivităţii, la stabilirea întinderii dreptului la pensie al unei persoane.

4. În acord cu dispoziţiile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca regulă fundamentală principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor sociale plătite, iar, potrivit art. 19 din acelaşi act normativ, constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii.

5. Prin decizia în interesul legii nr. 19/10.12.2012, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51/23.02.2013, obligatorie pentru instanţe potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 517 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, s-a statuat, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 şi pct. V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public în măsura în care sunt îndeplinite 3 condiţii cumulative:

-sumele de bani plătite salariatului cu acest titlu au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare,

-aceste sume de bani sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare,

-şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Unul dintre argumentele decisive reţinute de instanţa supremă în fundamentarea acestei soluţii (penultimul considerent al motivării) a fost următorul:

„În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.”

6. Prin decizia preliminară nr. 84/20.11.2017, paragrafele 74 şi 82, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 108/05.02.2018, instanţa supremă, în interpretarea dispoziţiilor art. 165 alin. 1-3 din Legea nr. 263/2010, a statuat că ra?iunile care au stat la baza interpretării dispozi?iilor art. 164 alin. (1) - (3) din Legea nr. 19/2000, prin deciziile în interesul legii nr. 5 din 20 septembrie 2010, nr. 19 din 17 octombrie 2011 ?i nr. 19 din 10 decembrie 2012, de către Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, dispozi?ii legale anterioare având un con?inut normativ similar celor cuprinse, de lege lata, în art. 165 alin. 1 – 3 din Legea nr. 263/2010, se transpun egal în interpretarea şi aplicarea acestor din urmă dispozi?ii legale, soluţiile pronunţate în interesul legii în interpretarea dispoziţiilor legale din reglementarea anterioară – art. 164 alin. 1 – 3 din Legea nr. 19/2000 – fiind deopotrivă aplicabile şi în privinţa interpretării prevederilor legale corespondente din reglementarea actuală – art. 165 alin. 1-3 din Legea nr. 263/2010.

7. Prin decizia preliminară nr. 6/11.02.2019, pronunţată în interpretarea dispoziţiilor art. 165 alin. 1-3 din Legea nr. 263/2010 de către aceeaşi formaţiune de judecată a instanţei supreme şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 243/29.03.2019, după ce a fost reiterată concluzia menţionată în paragraful precedent, respectiv cea a actualităţii dezlegărilor jurisdicţionale obligatorii din recurs în interesul legii şi sub imperiul reglementării actuale – Legea nr. 263/2010 şi Normele -, s-a statuat, în mod obligatoriu pentru instanţe, conform art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în cuprinsul paragrafelor 122, 128 şi 138, că, pentru valorificarea sumelor de bani încasate de un salariat cu titlu de alte venituri suplimentare, exclusiv retribuţia tarifară sau, după caz, salariul tarifar de încadrare, sumele plătite în acord global şi sporurile cu caracter permanent, este necesară, dar nu şi suficientă îndeplinirea condiţiilor cumulative privitoare la:

-evidenţierea acestor sume de bani în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare,

-şi la plata pentru acestea de către angajator a contribuţiei de asigurări sociale la bugetul de stat,

-fiind necesară în acest scop şi îndeplinirea celei de-a treia condiţii privitoare la includerea acestor sume de bani (categorii de venituri) în baza de calcul al pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

8. Prin sesizarea înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. …/1/2019, instanţa de trimitere, în contextul normativ rezultat, la nivel interpretativ, în urma pronunţării deciziei preliminare nr. 6/11.02.2019, a învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanţei supreme cu dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Interpretarea dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă, în scopul verificării condiţiei ca anumite venituri suplimentare să fi făcut parte din baza de calcul al pensiei, trebuie avută în vedere noţiunea de "baza de calcul al pensiei" astfel cum era definită de dispoziţiile art. 10 raportat la art. 21 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, în forma iniţială, respectiv în forma modificată prin art. III pct. 1 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, după caz, raportat la cuprinsul anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, sau verificarea trebuie să se raporteze la baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, conform legislaţiei în vigoare în perioada realizării veniturilor salariale, astfel cum este atestată de emitentul adeverinţei.”

9. Sesizarea antemenţionată a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia preliminară nr. 57/09.12.2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 192/10.03.2020, însă, prin considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei astfel adoptate, s-a produs un reviriment parţial, faţă de dezlegările jurisdicţionale obligatorii din cuprinsul deciziei preliminare nr. 6/2019, al jurisprudenţei de unificare a instanţei supreme în privinţa chestiunii privitoare la categoriile de venituri salariale ce pot fi, potrivit legii, valorificate în procesul de stabilire a întinderii dreptului la pensie al unei persoane sub imperiul Legii nr. 263/2010, în respectul principiului contributivităţii, instanţa supremă aducând, prin aceeaşi decizie, şi o serie de clarificări (lămuriri) cu privire la înţelesul şi întinderea noţiunilor legale relevante în procesul de stabilire a întinderii dreptului la pensie al unei persoane cu respectarea principiului contributivităţii.

10. Astfel, prin considerentul din paragraful 94 al deciziei, instanţa supremă a lămurit noţiunea de bază de calcul al contribuţiei de asigurări sociale potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, statuând că aceasta înglobează atât contribuţia de asigurări sociale de stat plătită de angajator asupra câştigului brut realizat de salariat, potrivit Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953, iar, ulterior, conform Decretului nr. 389/1972, cât şi contribuţia individuală plătită de salariaţi pentru constituirea Fondului pentru plata pensiei suplimentare, având ca bază de calcul salariul tarifar de încadrare, în acord cu Legea nr. 27/1966, iar, ulterior, potrivit Legii nr. 3/1977, aceste 2 categorii de venituri bază de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale de stat alcătuind, împreună, potrivit celor statuate de instanţa supremă, baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale cu relevanţă, de lege lata, în procesul de stabilire a întinderii dreptului la pensie al unei persoane.

11. De asemenea, prin considerentele din paragrafele 116, 117 şi 122-127 ale hotărârii, analizând cuprinsul deciziei în interesul legii nr. 19/10.12.2012, instanţa supremă a constatat că prin antemenţionata decizie în interesul legii, în esenţă, s-a acordat prevalenţă principiului contributivităţii în procesul de stabilire a întinderii dreptului la pensie al unei persoane în privinţa veniturilor salariale realizate anterior datei de 01.04.2001, care impune valorificarea tuturor categoriilor de venituri care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în înţelesul acordat acestei noţiuni în cuprinsul paragrafului 94 al deciziei preliminare, deci inclusiv a celor care nu au intrat în baza de calcul al pensiilor potrivit reglementării anterioare datei de 01.04.2001, sub condiţia dovedirii plăţii pentru aceste categorii de venituri a contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajator sau, după caz, de angajat, în detrimentul valorificării numai a categoriilor de venituri salariale care au intrat, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, în baza de calcul al pensiei – astfel cum impunea textul de lege interpretat -, întrucât această din urmă interpretare ar fi de natură a produce o încălcare a principiului contributivităţii, prin aceea că s-ar refuza valorificarea, la stabilirea pensiei, a unor categorii de venituri salariale pentru care au fost plătite, de către angajator sau, după caz, de către angajat contribuţiile de asigurări sociale datorate potrivit legii în vigoare la momentul realizării veniturilor.

12. Totodată, prin considerentele din paragrafele 128-129 ale deciziei, instanţa supremă a reiterat şi dezlegările jurisdicţionale obligatorii din cuprinsul deciziei nr. 19/2012 privitoare la existenţa, atât sub imperiul art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 19/2000, cât şi al art. 165 din Legea nr. 263/2010, a prezumţiei legale în sensul că, pentru veniturile ce au făcut parte din baza de calcul al pensiilor potrivit legislaţiei anterioare, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, spre deosebire de categoriile de venituri care nu se încadrează în sfera de cuprindere a acestei noţiuni, în privinţa cărora trebuie să se facă dovadă faptului plăţii contribuţiei de asigurări sociale, acest din urmă fapt concret fiind supus verificării efectuate, de la caz la caz, de către instanţele judecătoreşti.

13. În paragraful 129 s-a mai arătat că, tocmai necesitatea valorificării tuturor categoriilor de venituri care au intrat în baza de calcul al contribuţiei datorate de angajator sau, după caz, de angajat, impusă de imperativul respectării principiului contributivităţii în stabilirea întinderii dreptului la pensie al unei persoane, a determinat instanţa supremă ca, în cuprinsul dispozitivului deciziei în interesul legii nr. 19/10.12.2012, să nu menţioneze, drept condiţie pentru valorificarea la pensie a sporurilor şi a altor venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001, includerea acestora în baza de calcul al pensiei (noţiune cu un domeniu mai restrâns), precum în textul interpretat prin decizie, ci pe cea a includerii acestor categorii de venituri în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, adică în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator sau, după caz, de angajat, în sensul – mai larg decât cel al noţiunii de bază de calcul al pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001 – acordat acestei noţiuni în cuprinsul paragrafului 94 al deciziei preliminare nr. 57/09.12.2019.

14. Totodată, prin considerentele din paragrafele 133-135 ale deciziei, instanţa supremă a reiterat că, astfel cum statuase anterior şi prin decizia preliminară nr. 84/20.11.2017, ra?iunile care au stat la baza interpretării dispozi?iilor art. 164 alin. (1) - (3) din Legea nr. 19/2000, prin deciziile în interesul legii nr. 5 din 20 septembrie 2010, nr. 19 din 17 octombrie 2011 ?i nr. 19 din 10 decembrie 2012, dispozi?ii legale anterioare având un con?inut normativ similar celor cuprinse, de lege lata, în art. 165 alin. 1 – 3 din Legea nr. 263/2010, se transpun egal în interpretarea şi aplicarea acestor din urmă dispozi?ii legale, soluţiile pronunţate în interesul legii în interpretarea dispoziţiilor legale din reglementarea anterioară – art. 164 alin. 1 – 3 din Legea nr. 19/2000 – fiind deopotrivă aplicabile şi în privinţa interpretării prevederilor legale corespondente din reglementarea actuală – art. 165 alin. 1-3 din Legea nr. 263/2010.

15. Având a se pronunţa asupra chestiunii dacă prin decizia nr. 6/11.02.2019, în special, prin considerentele din cuprinsul paragrafelor 122, 128 şi 138, a fost exprimată o altă opinie - în sensul că se valorifică la stabilirea pensiei, în respectul principiului contributivităţii, numai categoriile de venituri salariale care au intrat în baza de calcul al pensiei conform legislaţiei anterioare -, decât cea exprimată anterior prin decizia în interesul legii nr. 19/10.12.2012 şi reiterată prin decizia preliminară nr. 84/20.11.2017, potrivit căreia se valorifică la stabilirea pensiei, în respectul principiului contributivităţii, toate categoriile de venituri salariale care au intrat în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator sau, după caz, de angajat şi pentru care au fost plătite aceste contribuţii, instanţa supremă, în cuprinsul paragrafului 137 al deciziei, a statuat, textual, următoarele:

„137. Nu se poate aprecia că prin Decizia nr. 6 din 11 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se exprimă o altă opinie, care ar face inaplicabile deciziile anterioare, aşa cum consideră instanţa de trimitere.”

16. Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator a constituit-o, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972, câştigul brut realizat de salariat, deci, în principiu, totalitatea veniturilor din muncă ale angajatului – astfel cum a statuat şi instanţa supremă în cuprinsul paragrafului 94 al deciziei preliminare nr. 57/2019 -, fiind excluse din această bază, potrivit enumerării limitative din art. 2 din acelaşi act normativ, numai următoarele categorii de venituri: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuţiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii; premiile acordate de unităţile economice din beneficiile realizate.

17. Baza de calcul al contribuţiei (individuale) de asigurări sociale datorate de angajat, denumită în practica angajatorilor şi contribuţia la/pentru pensia suplimentară, a constituit-o, iniţial, conform art. 71 alin. 1 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, prin care a fost instituită contribuţia salariatului la pensia suplimentară, salariul tarifar lunar de încadrare, această bază de calcul – sub denumirea de retribuţie tarifară lunară a salariatului, noţiune echivalentă cu cea de salariu tarifar lunar de încadrare - fiind menţinută şi prin art. 64 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, prin care a fost abrogată Legea nr. 27/1966. Ulterior, prin pct. 1 al Decretului nr. 232/1986, baza de calcul al acestei contribuţii a fost modificată în sensul includerii în aceasta, alături de retribuţie tarifară de încadrare, şi a sporului de vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate, respectiv a sporului de vechime în învăţămînt. De asemenea, prin punctele 3, 4 şi 5 ale Legii nr. 49/1992, dispoziţiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 au fost modificate în sensul stabilirii următoarei baze de calcul a contribuţiei salariatului la pensia suplimentară (rămasă neschimbată până în data de 01.04.2001, când actul normativ a fost abrogat): salariul de bază (echivalentul fostei retribuţii tarifare lunare), sporul de vechime în muncă; sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi extracţie; indemnizaţia de zbor; sporul pentru condiţii grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii.

18. Prin decizia nr. 466/23.09.2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 826/12.11.2014, prin care a fost respinsă, ca nefondată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, Curtea Constituţională, valorificând jurisprudenţa anterioară dezvoltată în procesul de analiză a conformităţii cu legea fundamentală a reglementării anterioare cu conţinut similar celei analizate prin decizia antemenţionată, a statuat că: „Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legisla?iei anterioare, s-au încasat sau nu contribu?ii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual ?i dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor constituie probleme de fapt ?i de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror solu?ionare intră în competen?a exclusivă a instan?ei judecătore?ti.”

19. Din considerentele de mai sus rezultă că, în urma revirimentului jurisprudenţial parţial produs şi a clarificărilor terminologice şi de conţinut al noţiunilor aduse prin pronunţarea deciziei preliminare nr. 57/09.12.2019, de lege lata, categoriile de venituri salariale realizate anterior datei de 01.04.2001, sub rezerva dovedirii realizării acestora prin menţiunile din carnetul de muncă ori din adeverinţele emise de către foştii angajatori ori de către deţinării de arhivă ai acestora, care se valorifică, sub imperiul Legii nr. 263/2010, în respectul principiului contributivităţii, la stabilirea întinderii dreptului la pensie al unei persoane sunt cele:

- pentru care s-au datorat contribuţiile de asigurări sociale fie de către angajator, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972, fie, potrivit art. 71 alin. 1 din Legea nr. 27/1966, iar, ulterior, conform art. 64 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 3/1977, de către angajat

- şi pentru care a fost plătită oricare dintre cele 2 categorii de contribuţii de asigurări sociale antereferite (cea datorată de angajator, respectiv cea datoră de salariat), fiind irelevant, din perspectiva îndreptăţirii asiguratului la valorificarea acestor categorii de venituri, dacă acestea au făcut parte, potrivit reglementării anterioare datei de 01.04.2001, din baza de calcul al pensiilor, în conţinutul acordat acestei noţiuni de prevederile art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 şi ale Anexei 15 din Norme, includerea în această din urmă bază de calcul, potrivit reglementării anterioare datei de 01.04.2001, fiind numai de natură a conduce la prezumarea, potrivit legii, a plăţii contribuţiei de asigurări sociale cu privire la veniturile incluse în baza de calcul al pensiilor, deci la o înlesnire în plan probator pentru asigurat (pensionar), aceasta deoarece, faţă de cele statuate de instanţa supremă în cuprinsul deciziei preliminare nr. 57/2019, în acest proces prezintă, în schimb, relevanţă includerea acestor categorii de venituri în baza de calcul – stabilită de lege - al oricăreia dintre cele 2 categorii de contribuţii de asigurări sociale datorate de angajator, respectiv de salariat, iar, consecutiv acestei includeri, şi virarea efectivă a oricăreia dintre cele 2 contribuţii la bugetul de stat.

20. În consecinţă, în măsura în care emitentul adeverinţei atestă că pentru veniturile totale lunare realizate de un fost salariat şi nedefalcate pe componente a fost plătită contribuţia de asigurări sociale de stat datorată, potrivit reglementărilor în vigoare la momentul realizării veniturilor, de către angajator, aceste venituri totale lunare trebuie valorificate la stabilirea întinderii dreptului la pensie al asiguratului (pensionarului) în respectul principiului contributivităţii, în lumina deciziei în interesul legii nr. 19/2012 şi a deciziei preliminare nr. 57/2019, într-o asemenea ipoteză nemaifiind necesară, întrucât nu prezintă relevanţă, cunoaşterea categoriilor de venituri salariale componente ale totalurilor lunare, cât timp o atare cerinţă în plan probator este necesară numai în ipoteza în care se solicită valorificarea unor venituri salariale în temeiul prezumţiei legale de plată a contribuţiei de asigurări sociale în privinţa acestora, instituită prin Anexa 15 din Norme în privinţa unor categorii de venituri salariale expres enumerate acolo, deci într-o altă ipoteză juridică decât cea din litigiul pendinte, în cadrul căruia a fost solicitată valorificarea unor venituri totale lunare în considerarea plăţii pentru aceste venituri a contribuţiei de asigurări sociale de stat datorate de către angajator. 

21. În speţă, astfel cum s-a arătat în precedent, emitentul adeverinţei litigioase a atestat că veniturile brute totale lunare, fără excepţii, au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale plătite de angajator la bugetul de stat, situaţie în care se constată că pensionarul este îndreptăţit la valorificarea, în respectul principiului contributivităţii, astfel cum limitele exerciţiului acestuia au fost configurate prin decizia preliminară nr. 57/2019, a acestor venituri brute lunare la stabilirea întinderii dreptului său la pensie, soluţia de admitere a cererii, adoptată de prima instanţă, fiind temeinică şi legală, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelul formulat împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat, inclusiv critica vizând cheltuielile de judecată, pentru considerentele ce succed.

22. Raportat la datele speţei, la volumul de muncă al avocatului, la valoarea obiectului pricinii, precum şi la dificultatea relativ medie a acestuia, dar necesitând o anume specializare şi documentare faţă de specificul materiei juridice incidente (dreptul securităţii sociale), Curtea constată, recunoscând o marjă de apreciere legitimă părţilor în vederea asigurării unei apărări de calitate, că onorariul de avocat în cuantum de 1.000 de lei, aferent judecăţii în primă instanţă, nu este unul vădit disproporţionat, neimpunându-se reducerea sa în baza art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, critica având acest obiect fiind nefondată.

23. În acelaşi sens, Curtea mai are în vedere că prin art. 2 alin. 1 pct. 4 din Protocolul privind onorariile cuvenite avocaţilor pentru asistenţa acordată în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, înregistrat la Ministerul Justiţiei sub nr. 14.511/14.02.2019, s-a stabilit că onorariul de avocat cuvenit pentru asistenţa juridică acordată în cadrul sistemului de ajutor public judiciar pentru cererile în materia asigurărilor sociale este de 940 de lei pentru fiecare etapă procesuală, acesta fiind, conform art. 10 alin. 1 din acelaşi act normativ, onorariu minim, nesusceptibil de reducere, ci, dimpotrivă, în temeiul alin. 2 al aceluiaşi articol, prin raportare la datele concrete ale speţei, putând fi majorat până la dublul limitei minime, adică până la suma de 1.880 de lei.

Domenii speta

Spete similare