Îndeplinirea condiţiilor legale în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă. Reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a încadrării în grupa a II-a de muncă.

Prin art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede că  beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Esenţial pentru încadrarea activităţii unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu era numai funcţia deţinută, ci şi condiţiile de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică şi nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).

Dovada perioadei de activitate desfăşurate în locuri de muncă ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă sau pe baza scriptelor şi actelor oficiale existente la angajator.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Pct. 134, Anexa 2, la Ordinul nr. 50/1990

Art. 52 ?i art. 55 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010

Prin cererea înregistrată sub nr. …/118/2016 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a investit instanţa cu contestaţie împotriva deciziei nr. [...] din 26 iunie 2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa Teritorială de Pensii Constanţa, solicitând obligarea pârâtei la fructificarea perioadei 28.10.1981 - 31.12.1998, lucrată în grupa II-a de muncă, atestată de adeverinţa nr. …/28.04.2014 emisă de S.C. [...] S.A. şi menţionată la pct. 11, 49 şi 106 din carnetul de muncă seria … nr. [...]; anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă; obligarea pârâtei la plata către subsemnata a drepturilor de pensie de la data de 21.05.2014 şi până la data emiterii noii decizii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin cererea adresată Casei Teritoriale de Pensii Constanţa şi înregistrată de aceasta cu nr. [...] din 21.05.2014, a solicitat emiterea unei decizii de pensie pentru limită de vârstă, sens în care a depus şi toate înscrisurile doveditoare cu privire la activitatea desfăşurată, veniturile realizate, sporurile de care a beneficiat şi contribuţia la bugetul asigurărilor sociale ş.a.

Pentru soluţionarea cererii sus-menţionate, intimata a emis decizia nr. [...] din 26.06.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, care i-a fost comunicată prin poştă la data de 30.06.2014, aşa cum probează ştampila poştală de pe înscrisul aferent emis de Poşta Română. Din motivarea deciziei sus-menţionate reiese că „grupa de muncă din adeverinţa nr. …/28.04.2014 nu s-a fructificat - funcţia nu se regăseşte în temeiul legal indicat".

S-a precizat că, împotriva deciziei susmenţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010, în termenul legal, a formulat contestaţia înregistrată de pârâtă cu nr. [...]/28.07.2014, la care a primit răspuns prin adresa nr. ,,,/21.08.2014 emisă de pârâtă prin care aceasta motivează că "perioada 28.10.1981 - 31.12.1998 nu a fost considerată activitate în grupa a II-a de muncă deoarece temeiul legal înscris în adeverinţa nr. …/28.04.2014, şi anume Ordinul nr. 50/1990, anexa nr. 2, pct. 134, face referire la următoarele meserii şi activităţi:…., nicidecum  la  cea  exercitată  de  economist, responsabil coordonator nava, şef secţie aprovizionare şi asistent manager... ".

Prin adeverinţa nr. …/28.04.2014 emisă de S.C. [...] S.A. s-a  făcut dovada că „în perioada 28.10.1981 - 31.12.1998 având funcţiile de economist, responsabil coordonator nava, şef secţie aprovizionare şi asistent manager, a fost încadrată în grupa II-a de muncă, conform pct.134, Anexa 2 la Ordinul 50/1990, în proporţie de 100% din programul normal de lucru, conform P. V. nr. 20/11.05.1990 al Consiliului de Administraţie. Total: 17 (şaptesprezece) ani, 02 (două) luni si 03 (trei) zile".

La rubrica "Observaţii" din adresa sus-menţionată, angajatorul a făcut menţiunea că "In conformitate cu adresele nr. 43 G/2853/12.10.1999 şi nr. 277/23.03.2010 ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în care se invocă pct. 3 şi 6 la Ordinul 50/1990 se aprobă ca întreg personalul societăţii din "activitatea industrie" să beneficieze de încadrare în grupa a II-a de muncă, până la data de 31.12.1998....".

Se mai susţine că perioada 28.10.1981 - 31.12.1998 lucrată în grupa a II-a de muncă este menţionată de angajator şi la pct. 11, 49 şi 106 din Carnetul de muncă seria … nr.[...].  Ca urmare, decizia pârâtei de a nu fructifica perioada 28.10.1981 - 31.12.1998 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care s-a solicitat obligarea pârâtei la fructificarea acesteia.

În drept, acţiunea se întemeiază pe disp. art. 52, 53, 55, 100, 149-151 şi urm. din Legea nr. 263/2010 şi art. 194 şi urm. şi 453 Cod procedură civilă.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă prin note scrise a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că, raportat la data naşterii – 03.03.1957 – la datele din anexa 5 rezultă că vârsta standard de pensionare este de 60 ani şi 8 luni şi având în vedere faptul că la data solicitării vârsta este de 57 ani şi 2 luni, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, categorie de pensie solicitată în cererea nr. [...]/21.05.2014.

Se mai arată că perioada 28.10.1981 – 31.12.1998 nu s-a valorificat ca stagiu de cotizare realizat în condiţiile grupei a II-a de muncă întrucât temeiul legal înscris în adeverinţa nr. …/28.04.2014, şi anume Ordinul nr. 50/1990, anexa nr.2, pct. 134, face referire la alte activităţi, nicidecum la cea exercitată de reclamantă, şi anume economist responsabil coordonator navă, şef secţie aprovizionare şi asistent manager.

Prin urmare, întrucât la data solicitării vârsta este de 57 ani şi 2 luni, nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă redusă în condiţiile art. 55 din Legea nr. 263/2010, pârâta a emis decizia de respingere R.[...]/26.06.2014.

Prin decizia civilă nr. 556 din 20 martie 2017, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a anulat decizia nr. [...]/26.06.2014 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a menţiunilor din adeverinţa nr.2002/28.04.2014 şi la acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 21.05.2014. Totodată, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta a contestat decizia de pensionare nr. [...]/26.06.2014 pentru nefructificarea adeverinţei nr. …/28.04.2014 sub aspectul beneficierii de grupa a II-a de muncă pe perioada 28.10.1981 - 31.12.1998.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie conform art. 149 din Legea nr. 263/2010 iar prin  adresa nr. …/06.10.2014 pârâta şi-a menţinut poziţia.

Adeverinţa nr. …/28.04.2014 emisă de SC [...] SA atestă că reclamanta a fost angajata unităţii, iar în perioada 28.10.1981 – 31.12.1998, având funcţia de economist, responsabil coordonator navă, şef secţie aprovizionare şi asistent manager, a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, conform p.v. nr. 20/11.05.1990 al Consiliului de Administraţie.

Se mai arată că, în conformitate cu adresele nr. …/…/12.10.1999 şi …/23.03.2010 ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în care se invocă pct. 3 şi 6 la Ordinul nr. 50/1990, se aprobă ca întreg personalul societăţii din activitatea industrie să beneficieze de încadrarea în grupa a II-a de muncă până la data de 31.12.1998.

Astfel, prin art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Totodată, art.2 din H.G. nr. 1223/1990 stabileşte că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administraţie împreună cu sindicatele libere din unităţi.

Conform disp. art. 15 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activită?ilor ?i categoriilor profesionale cu condi?ii deosebite care se încadrează în grupele I ?i II de muncă în vederea pensionării dovedirea perioadelor de activitate desfă?urate în locurile de muncă ?i activită?ile ce se încadrează în grupele I ?i II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii ?i Ocrotirilor Sociale.

Potrivit art. 126 alin. 1 ?i 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverin?ele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele ?i-au desfă?urat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I ?i/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în eviden?ele angajatorilor sau ale de?inătorilor legali de arhive. Angajatorii sau orice al?i de?inători legali de arhive sunt obliga?i să elibereze aceste adeverin?e, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.

Conform art. 125 din acela?i act normativ, angajatorii sau orice al?i de?inători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea ?i corectitudinea datelor, elementelor ?i informa?iilor înscrise în adeverin?ele pe care le întocmesc ?i le eliberează.

Prin urmare, stabilirea condi?iilor ?i nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum ?i nominalizarea persoanelor, revine unită?ilor angajatoare.

Odată stabilită situa?ia juridică, eviden?ierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverin?a emisă de unitate, care îmbracă forma prevăzută de lege.

Adeverin?ele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situa?ii de fapt ?i drept care rezultă din eviden?ele apar?inând unită?ii emitente ?i ele trebuie să reflecte întocmai aceste eviden?e, persoanele cu atribu?ii în eliberarea acestora angajându-?i răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.

În spe?ă, desfă?urarea activită?ii în grupa de muncă pe perioada în discu?ie a fost probată de reclamantă a?a cum prevăd dispozi?iile legale sus enun?ate atât cu men?iunile din carnetul de muncă, cât ?i cu adeverin?a nr. …/08.06.2015 emisă de fostul angajator SC [...] SA.

Deci, fostul angajator ?i-a asumat întreaga răspundere cu privire la men?iunile efectuate în carnetul de muncă ?i con?inutul ?i veridicitatea adeverin?ei eliberate, a?a încât nici instan?a ?i nici pârâta nu au abilitatea de a cenzura aceste afirma?ii atâta timp cât men?iunile din carnetul de muncă, precum ?i din adeverin?a eliberată, nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar con?inutul acesteia a fost consemnat cu respectarea men?iunilor prevăzute în HG nr. 257/2011.

Prin urmare, pentru perioada 28.10.1981 – 03.05.2014, reclamanta era îndreptă?ită la valorificarea grupei a II-a de muncă.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condi?iile privind vârsta standard de pensionare ?i stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Conform art.158 alin.1 din Legea nr. 263/2010, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condi?ii deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare.

Având în vedere data na?terii reclamantei, respectiv 03.03.1957, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani ?i 8 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 30 ani şi 5 luni.

Luându-se în considerare activitatea din perioada 28.10.1981 – 03.05.2014, prestată în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverin?ei nr. …/28.04.2014, rezultă un stagiu de cotizare realizat în condi?ii deosebite de 17 ani 2 luni 3 zile, iar raportat la disp. art.55 alin.1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, reclamanta beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani ?i 6 luni.

Operând reducerea mai sus men?ionată, reclamanta se putea pensiona la împlinirea vârstei de 27 ani de ani şi 2 luni, în condiţiile în care vârsta standard de pensionare era de 60 ani şi 8 luni. La data depunerii cererii de pensionare – 21.05.2014, reclamanta avea vârsta de 57 ani ?i 2 luni, iar stagiul total de cotizare realizat era depă?it.

Ca urmare, instanţa a constatat că reclamanta întrunea la data depunerii cererii de pensionare ambele condi?ii pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, motiv pentru care s-a admis acţiunea, s-a anulat decizia nr. [...]/26.06.2014 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă pe numele reclamantei cu luarea în calcul a menţiunilor din adeverinţa nr. …/28.04.2014 emisă de S.C. [...] S.A., cu data deschiderii drepturilor de pensie 21.05.2014.

Având în vedere că prin poziţia sa procesuala pârâta a căzut în pretenţii, fiind în culpă, în baza art.453 Cod procedură civilă,  instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, criticând-o sub următoarele aspecte:

Prin decizia nr. [...]/26.06.2014, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, s-a respins cererea reclamantei de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art. 52, art. 53 din Legea nr. 263/2010.

În conformitate cu art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare prevăzute de prezenta lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei, iar atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonărilor prevăzute în anexa nr.5.

Se susţine că perioada 28.10.1981 - 31.12.1998 nu s-a valorificat ca stagiu de cotizare realizat în condiţiile grupei a II-a de muncă întrucât temeiul legal înscris în adeverinţa nr. 2002/28.04.2014, şi anume Ordinul nr. 50/1990, anexa nr. 2, pct. 134 face referire la alte  meserii şi activităţi, respectiv „activitatea prestată la confecţionarea şi construcţia navelor, inclusiv montarea şi probarea instalaţiilor şi agregatelor: activitatea de manipulare, transport pe verticală, inclusiv legarea sarcinilor, activitatea de debitare, prelucrări mecanice, confecţii metalice şi instalaţii, reparaţii structuri, agresate şi instalaţii, activitate de montaj secţii, structuri metalice, echipamente, activitatea de întreţinere şi reparaţii la instalaţii, agregate, fluxurile tehnologice; activitatea de trasaj optic, personal care asigura funcţionarea instalaţiilor tehnologice la nave”, nicidecum la cea exercitată de reclamantă, şi anume economist, responsabil coordonator navă, şef secţie aprovizionare şi asistent manager.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, apelanta pârâtă arată că potrivit disp. art. 451 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata către intimată a cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat).

În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat  pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanţă a anulat decizia nr. [...]/26.06.2014 şi a obligat pârâta la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a menţiunilor din adeverinţa nr. …/28.04.2014 eliberată de S.C. [...] S.A.

Din adeverinţa menţionată mai sus rezultă că reclamanta, având funcţiile de economist, responsabil coordonator navă, şef secţie aprovizionare şi asistent manager a fost încadrată în grupa a II-a de muncă conform pct. 134, Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, în proporţie de 100% din programul normal de lucru, conform procesului-verbal nr. 20/11.05.1990 al Consiliului de administraţie, în total 17 ani, 2 luni şi 3 zile.

La rubrica „observaţii” angajatorul a făcut menţiunea că în conformitate cu adresele nr. …/…/12.10.1999 şi nr. …/23.03.2010 ale Ministerului Muncii şi Protecţiei sociale, în care se invocă pct. 3 şi 6 din Ordinul nr. 50/1990 se aprobă ca întreg personalul societăţii din „activitatea industrie” să beneficieze de încadrarea în grupa a II-a de muncă până la data de 31.12.1998.

Perioada 28.10.1981 - 31.12.1998 lucrată de reclamantă în grupa a II-a de muncă este menţionată de angajator şi la pct. 11, 49, 106 din carnetul de muncă, seria … nr. [...].

Din procesul-verbal nr. 20/11.05.1990 al Consiliului de Administraţie al [...] depus la dosar la solicitarea Curţii de Apel Constanţa de către fostul angajator, rezultă că s-a aprobat să beneficieze de încadrarea în grupele I şi II de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, întregul personal din [...] „activitate industrie”.

În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.

În mod similar, prin art. 2 din H.G. nr. 1223/1990 se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă se face de consiliile de administraţie împreună cu sindicatele libere din unităţi.

Prin art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede că  beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Esenţial pentru încadrarea activităţii unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu era numai funcţia deţinută ci şi condiţiile de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică şi nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).

Conform art. 125 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le întocmesc şi eliberează.

Dovada perioadei de activitate desfăşurate în locuri de muncă ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă sau pe baza scriptelor şi actelor oficiale existente la angajator.

Susţinerile pârâtei în sensul că adeverinţa nu a fost fructificată, întrucât funcţia reclamantei nu se regăseşte în temeiul legal indicat nu are relevanţă, ţinându-se seama de menţiunile din carnetul de muncă şi din adeverinţa nr. 2002/28.04.2014 eliberată de fostul angajator, care atestă desfăşurarea de către fostul salariat a activităţii pe o anumită perioadă de timp în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Având în vedere data naşterii reclamantei, respectiv 03.03.1957, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani şi 8 luni, iar stagiul de cotizare este de 30 de ani şi 5 luni.

Pentru activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă de 17 ani, 2 luni şi 3 zile, reclamanta beneficiază potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010 de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani şi 6 luni.

Operând reducerea mai sus menţionată, reclamanta se putea pensiona la împlinirea vârstei de 57 ani şi 2 luni, ori la data depunerii cererii de pensionare (21.05.2014) reclamanta avea această vârstă, iar stagiul total de cotizare era depăşit. 

Prin urmare, reclamanta îndeplinea cele două condiţii prevăzute de art. 52 din Legea nr. 263/2010 pentru ieşirea la pensie pentru limită de vârstă.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, Curtea apreciază că nu sunt excesiv de mari raportat la complexitatea cauzei şi munca desfăşurată de avocat pentru a se impune reducerea lor.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, Curtea obligă apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

Domenii speta

Spete similare