Recurs. Acţiune în pretenţii pentru restituirea sumelor executate silit, cu plata dobânzii legale. Momentul de la care debitorul este ţinut să plătească dobânda legală

Decizie 208 din 14.03.2022


Recurs. Acţiune în pretenţii pentru restituirea sumelor executate silit, cu plata dobânzii legale. Momentul de la care debitorul este ţinut să plătească dobânda legală

„Atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, iar debitorul este de drept în întârziere în executarea obligaţiei sale.”

(Curtea de Apel București, Secţia a IV-a Civilă, decizia civilă nr. 208R din data de 04 martie 2022)

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă Curtea notează că recurentul reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ”(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…), 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.”. Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. „(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate anterior, Curtea reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.

Raţionamentul instanţei de apel, deşi succint, este corect, tribunalul făcând o aplicare judicioasă a dispoziţiilor art. 1.535 C. civ. În susţinerea argumentaţiei tribunalului, Curtea notează că  atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, iar debitorul este de drept în întârziere în executarea obligaţiei sale.

Curtea reaminteşte că obligația de plată a cheltuielilor de executare se afla atât în sarcina recurentului, cât și în sarcina intimatului, ambele părți fiind culpabile, în mod egal, de generarea acestor cheltuieli de executare, prin fapta lor de a nu executa de bunăvoie obligația stabilită în sentința civilă nr. __/12.01.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. __. Observând că Ministerul Finanţelor Publice a procedat la virarea întregului debit în cuantum de 13.179,69 lei în contul Biroului de Executor Judecătoresc, deci inclusiv a cheltuielilor de executare, constată că sunt incidente dispozițiile art. 1.384 alin. (1) și (4) C. civ., conform cărora: „(1) cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat; (4) în toate cazurile, cel care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei sale contribuții la cauzarea prejudiciului.”

Aplicând aceste principii în speţă, reţine că recurentul datorează dobândă legală de la data la care intimatul a plătit întregul debit, la acel moment producându-se în patrimoniul său prejudiciul constând în jumătate din cuantumul debitului principal şi al cheltuielilor de executare.

Pentru considerentele expuse, reţinând legalitatea şi temeinicia deciziei civile recurate şi netemeinicia criticilor aduse acesteia va respinge recursurile ca nefondat.